duminică, 31 ianuarie 2016

Your Highness (2011)

Gen: Fantastic

Distributie: Danny McBride, Natalie Portman, James Franco, Rasmus Hardiker, Toby Jones

Regizor: David Gordon Green [a mai regizat: Our Brand is Crisis(2015), Manglehorn(2014), Joe(2013), Prince Avalanche(2013), Black Jack(2011)]

Buget: 49.900.000 $
Incasari: 47.100.000 $

Premii:
- Worst Picture, Houston Film Critics Society Awards, 2011

Nota Gealapa: 5.80
Metascore: 31/100

Cand mireasa printului Fabious este rapita, acesta pleaca in cautarea ei insotit de fratele sau lenes, Thadeous.

Nu am mai vazut demult o comedie intr-un decor medieval si acest film mi-a aratat si de ce nu imi era dor de astfel de pelicule. A fost exact cum ma asteptam sa fie: obscena, de prost gust si iritanta. Deloc ieftina, cu efecte vizuale decente, aceasta comedie esueaza lamentabil datorita unui scenariu pueril si superficial. Umorul obscen are cu siguranta farmecul lui daca este folosit corespunzator, dar nu este cazul aici.

Nu va lasati pacaliti de distributie. Danny McBride, face ce stie el mai bine. Se pricepe doar la un tip de personaje si abuzeaza de el. James Franco este mereu imprevizibil si apare fie in filme excelente sie in catastrofe cinematografice. Din pacate acest film face parte din a doua categorie (pana si James Franco a declarat ca uraste acest film). Singura necunoscuta a distributiei este Natalie Portman, care nu stiu ce motive ar fi putut avea sa participe la un proiect atat de slab.

Inteleg ca filmul este o satira la adresa filmelor ale caror actiune se desfasoara in perioada medievala, dar asta functioneaza doar pana la un punct si nu justifica toate abuzurile de care avem parte. Cu multe scene de nuditate si cu unele dialoguri copiate parca din filmele porno, acest film nu este pentru cei care se supara usor si sunt sensibili la glumele incorecte din punct de vedere politic.


Blended (2014)

Gen: Comedie

Distributie: Adam Sandler, Drew Barrymore, Wendy McLendon-Covy, Kevin Nealon, Terry Crews

Regizor: Frank Coraci [a mai regizat: The Ridiculous 6(2015), Here Comes the Boom(2012), Zookeeper(2011), I'm in Hell(2007), Click(2006)]

Buget: 40.000.000 $
Incasari: 255.000.000 $

Nota Gealapa: 7.05
Metascore: 31/100

Dupa o intalnire pe nevazute, un barbat si o femeie sunt blocati impreuna la un resort pentru familii, unde atractia dintre ei devine mai puternica si copiii lor profita de relatia care inmugureste.

Desi acest subiect nu este original si l-am mai vazut in trecut intr-o serie de filme cu Steve Martin in prim-plan, Frank Coraci ii da un aer modern, scenariul il asezoneaza cu glume noi si avem parte de un film extrem de siropos dar si foarte amuzant. Desi per total sunt bune, sunt si cateva efecte vizuale foarte slabe, majoritatea in unele scene care sunt inutile oricum.Glumele sunt singurul lucru care functioneaza in avantajul filmului si din fericire au efectul scontat, pentru ca altfel previzibilitatea, lipsa de originalitate si scenele siropoase ar fi dus filmul in ruina.

Aceasta distributie fie o indragesti foate mult, fie o detesti. Eu ma pozitionez cumva la mijloc pentru ca nu imi place deloc Drew Barrymore. Nu stiu de ce, dar nu mi-a placut niciodata indiferent cat de bune au fost prestatiile ei. mi se pare aroganta si suficiente. Pe de alta parte mie imi place stilul lui Adam Sandler, care mi se pare destul de versatil in interiorul acestui gen. In plus, in acest film el nu este pus in cele mai penibile situatii pentru ca Terry Crews, un fer de dama de companie a Hollywoodului, asigura cele mai jenante ipostaze. As spune ca acesta chiar a furat cumva showul. Iti vine sa razi numai vazandu-l, ininate sa apuce sa zica ceva.

Desi nu foarte nou si nici original, subiectul este in continuare foarte actual, astfel este usor pentru film sa gaseasca public din mai multe generatii care sa se identifice cu personajele si sa empatizeze astfel cu acestea. Pana la urma, masura succesului unei comedii este data de numarul de rasete, iar aceasta m-a facut sa rad de multe ori. Trailer:


sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Get Hard (2015)

Gen: Comedie

Distributie: Will Ferrell, Kevin Hart, Alison Brie, Craig. T. Nelson, Edwina Findley Dickerson

Regizor: Etan Cohen [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 40.000.000 $
Incasari: 91.000.000 $

Nota Gealapa: 6.40
Metascore: 34/100

Cand milionarul James King este condamnat pentru frauda si trimis la cea mai rau famata inchisoare, acesta apeleaza la Darnell Lewis sa il pregateasca pentru viata dupa gratii.

Banuiesc ca ne aducem toti aminte de Big Stan, cu Rob Schneider in prim-plan. A fost un film destul de bun. Acesta abordeaza fix aceeasi intriga, deic nu numai ca nu este original, dar este echivalentul cinematografic al unui cover. Co toate astea si acesta este un film bunicel. Nu este chiar la nivelul originalului, dar are un aer proaspat si cateva lucruri care functioneaza in avantajul sau.

Unul din aceste lucruri este distributia, care ii are in prim-plan pe doi actori foarte la moda. Primul este Will Ferrell, al acrui umor era foarte iritant pe vremuri, dar cu insistenta, acesta a reusit sa se faca acceptat si sa devina excentric si apreciat. Are un rol bunicel si aici, dar acesta este in principal showul lui Kevin Hart. Si el foarte la moda, Hart si hiperactivitatea lui sunt pusi in fata unui rol foarte solicitant, scos la capat cu brio. Ar fi meritat un premiu pentru interpretarea asta (nici vorba de oscar; poate ceva mai local). As spune ca per total interpretarea este excelenta, daca esti fan Kevin Hart sau Will Ferrell si ok, daca esti obiectiv.

Desi subiectul este unul vechi, glumele sunt noi. Avem parte de mult umor divers si de calitate. Desi deznodamantul este unul previzibil, drumul pana acolo nu este deloc asa si avem parte de multe scene extrem de surprinzatoare. De asemenea, asigurati-va ca aveti chef de o comedie obscena, pentru ca glumele nu va vor menaja deloc.


Captain Phillips (2013)

Gen: Biografic

Distributie: Tom Hanks, Barkhad Abdi, Barkhad Abdirahman, Catherine Keener, Faysal Ahmed

Regizor: Paul Greengrass [a mai regizat: Green Zone(2010), The Bourne Ultimatum(2007), United 93(2006), The Bourne Supremacy(2004), Bloody Sunday(2002)]

Buget: 55.000.000 $
Incasari: 440.000.000 $

Filmul a obtinut 16 premii, printre care:
- Best Supporting Actor (Barkhad Abdi), BAFTA Awards, 2014
- Movie of the Year, AFI Awards, USA 2014
- Best Edited Feature Film - Dramatic, American Cinema Editors, USA 2014
- Outstanding Supporting Actor, Motion Picture (Barkhad Abdi), Black Reel Awards, 2014
- Outstanding Breakthrough Performance, Male (Barkhad Abdi), Black Reel Awards, 2014

Nota Gealapa: 8.15
Metascore: 83/100

Povestea adevarata a capitanului Richard Phillips si a rapirii din 2009 a navei americaneMV Maersk Alabama de catre pirati, primul vas comercial american rapit in ultimii 200 de ani.

Mi se pare interesant ca au trecut doar patru ani din momentul evenimentului real pana la aparitia filmului. Doar filmele despre WTC au aparut mai repede de atat. Filmul ar fi fost foarte bun si daca ar fi fost doar fictiune, pentru ca era in continuare foarte bine facut si actual. Imi place ca nu s-a exagerat cu efectele vizuale si toata tehnologia pe care o vedem este extrem de credibila. Se vede experienta regizorului care sti exact cand e cazul sa infloreasca si cand nu. Bineinteles ca povestea avea nevoie de un erou, chiar daca asta a insemnat o indepartare de la adevar.

Distributie este aleasa in mod inspirat. Tom Hanks ne arata ca inca mai are vana in el si ofera una din cele mai bune intepretari ale sale din ultima vreme. Supriza este insa Barkhad Abdi, un anonim, care face un rol secundar excelent, care ar fi putut sa lanseze o cariera, dar acesta si-a inacasat cei 65000 $ si s-a intors in tara sa natala sa lucreze la magazinul de telefoane mobile al fratelui sau.

Indiferent ca sunteti familizarizati cu povestea originala sau nu, acest film va va captiva. Ma bucur de fiecare data cand vad un film cu succes la box-office care nu este nici SF si nici nu are super-eroi. Producatorii au mai propus cateva detalii interesante. De exemplu asistenta care are rija de eroul principal din film este aceeasi acre l-a ingrijit si pe adevaratul capitan Phillips. Interesant e faptul ca in realitate unul din membrii echipajului l-a dat in judecata pe capitanul Phillips, acuzandu-l ca i-a dus pe ruta respectiva stiind de posibilul pericol. Trailer:


The Dyatlov Pass Incident (2013)

Gen: Mister

Distributie: Holly Goss, Matt Stokoe, Luke Albright, Ryan Hawley, Gemma Atkinson

Regizor: Renny Harlin [a mai regizat: The Legend of Hercules(2014), 5 Days of War(2011), 12 Rounds(2009), Cleaner(2007), The Covenant(2006)]

Premii:
- Titra Film Award, Neuchatel International Fantasy Film Festival, 2013

Nota Gealapa: 6.25
Metascore: 49/100

Cinci studenti merg la locul celebrului "incident din trecatoarea Dyatlov" pentru a face un documentar, dar lucrurile iau o turnura neplacuta atunci cand secretele legate de ce s-a intamplat acolo incep sa iasa la iveala.

Filmul ofera propria explicatie asupra unor evenimente reale, ramase fara explicatie pana acum. Din pacate face acest lucru in stilul "lost footage", lucru crae inseamna din start ca momentele bune vo fi extrem de putine si trebuie sa stai atent in permanenta ca sa nu scapi vreun cadru cu personajele negative, pantru ca acel cadru s-ar putea sa fie singurul din tot filmul. In ciuda povestii reale  care sta la baza filmului, punerea in scena este insotita de toate stereotipurile filmelor de gen.

Distributia este aleasa cum se intampla de obicei, adica tineri fara prea mare experienta, nedernjati de cliseele la care sunt expusi si incercand din rasputeri sa dovedeasca faptul ca sunt vrednici de o cariera la Hollywood. Recunosc ca in toata mediocritatea, au existat si cateva scene reusite si momente foarte credibile din partea acestora.

Avansarea actiunii catre punctul culminant se face greoi si cu cat dureaza mai mult marea dezvaluire cu atat asteptarile sunt mai mari. Din pacate, finalul lasa mult prea multe lucruri neexplicate si nu ofera nici un fel de inchidere. Nu stim cine, cum, de cand, de ce si in ce scop. Ce-i drept, aceasta ultima parte este si cea mai impresionanta din punct de vedere vizual, semn ca putinii bani avuti la dispozitie de producatori au fost cheltuiti cum trebuie. Trailer:


vineri, 29 ianuarie 2016

The D Train (2015)

Gen: Comedie

Distributie: Jack Black, James Marsden, Kathryn Hahn, Jeffrey Tambor, Russell Posner

Regizor: Andrew Mogel [aflat la prima experienta ca regizor]

Incasari: 1.000.000 $

Nota Gealapa: 5.25

Seful comitetului care se ocupa de organizarea reuniunii de liceu calatoreste la Los Angeles ca sa il gaseasca pe cel mai popular tip din clasa lui pentru a-l convinge sa vina la reuniune.

Intriga este na prea putin relevanta pentru pareta asta de lume, dar la un moment dat se complica si devine mai interesant. Singura problema e ca se complica atat de mult incat devine putin confuza si ajungi sa nu mai fii sigur despre ce este filmul. Umorul bun alterneaza cu cel slab, dar nu pot spune ca vreuna din scene este memorabila, iar per total filmul este prea dizgratios si putin credibil.

Nu stiu cum s-a pricopsit Jack Black numai cu roluri ciudate si cu acest stil de interpretare absolut iritant. James Marsden  a avut o prestatie decenta, dar filmul nu a fost despre el ci despre Jack Black si cat de enervant poate sa fie. Am vazut demult un film cu Jack Black in care era amuzant. De atunci tot astept o alte prestatie asemanatoare. Sunt eu rautacios. Pur si simplu Black nu este pentru oricine... pentru mine nu e sigur.

Dialogurile dintre cele doua personaje principale sunt pur si simplu absurde si nu cu intentia de a fi amuzante. Totul la acest film pare fortat, ca si cum ar fi luat niste idei la intamplare si s-au chinuit sa le foloseasca impreuna. Merita vazut? As spune mai degraba ca nu. Trailer:


luni, 25 ianuarie 2016

Tale of Tales (2015)

Titlu original: Il racconto dei racconti

Gen: Fantastic

Distributie: Salma Hayek, Vincent Cassel, Toby Jones, John C. Reilly, Shirley Henderson

Regizor: Matteo Garrone [a mai regizat: Reality(2012), Gomorra(2008), Primo amore(2004), L'imbalsamatore(2002), Estate romana(2000)]

Buget: 12.000.000 euro
Incasari: 3.000.000 euro

Premii: 
- Best Production Design (Migliore Scenografia), Italian National Syndicate of Film Journalists, 2015
- Best Costume Design (Migliori Costumi), Italian National Syndicate of Film Journalists, 2015
- Best Sound (Miglior Sonoro in Presa Diretta), Italian National Syndicate of Film Journalists, 2015

Nota Gealapa: 6.10
Metascore: 72/100

Au fost odata ca niciodata, trei regate invecinate conduse de regi, regine, printi si printese. Un rege era libertin, unul captivat de un animal ciudat, iar una dintre regine obsedata de dorinta de a avea un copil. Vrajitori, zane, monstri fiorosi, capcauni, acrobati, curtezani, toti sunt protagonistii acestei interpretari originale a povestilor lui Giambattista Basile.

Trebuia sa ma astept sa asist la ceva iesit din comun, de cand am vazut ca pe regizor il cheama Garrone. Mai mult, acesta este la primul film in limba engleza. De orice poate fi acuzat acest film, mai putin ca nu este original. Am senzatia ca am privit doua ore la un circ de ciudati de pe vremuri. Trebuie ceva rabdare ca acest film sa starneasca intereseul si prin altceva decat prin bizarerii, dar eventual se intampla si povestea capata sens. Totusi, mult prea lung acest film si in afara de cateva efecte interesante si niste costume reusite nu ofera mai nimic.

Distributia este si ea surprinzatoare si contine multe nume si importante si actuale, dar cele trei povesti individuale cu subiecte bizare si modul cum se muta actiunea de la una la alta, nu permite niciunuia sa aiba o prestatie  prea convingatoare. Daca ar trebui totusi sa nominalizez cea mai buna interpretare din acest film, primul personaj care imi vine in minte este cel al lui Toby Jones.

Recunosc ca sunt oarecum dezamagit de acest film. Speram la o saga medievala care sa ma dea pe spate. Din pacate, locatiile excelente de filmare au fost irosite pe niste povesti mediocre. Regizorul a incercat sa socheze pentru a distrage atentia de la superficialitatea tuturor celor trei intrigi. Deloc memorabil, recomand o vizionare sub influenta unei tigari bune.


duminică, 24 ianuarie 2016

The Nut Job (2014)

Gen: Animatie

Distributie: Will Arnett, Brendan Fraser, Liam Neeson, Katherine Heigl, Stephen Lang

Regizor: Peter Lepeniotis [a mai regizat: Bol-cheu-wa Beul-lib(2012), Gotta Catch Santa Claus(2008)]

Buget: 42.000.000 $
Incasari: 247.000.000 $

Premii:
- Best Editing in Animation, Canadian Cinema Editors Awards, 2014

Nota Gealapa: 6.40
Metascore: 37/100

O veverita egoista si exilata ajunge sa isi ajute fostul parc sa jefuiasca un magazin de alune, care se intampla sa fie si ascunzatoarea unor spargatori de banci.

Desi nu este nici pe departe cea mai buna animatie pe care am vazut-o, nu gasesc nimic concret de reprosat celor care au realizat acest film. Toate elementele animatiilor de succes sunt prezente. tehnologia este si ea corespunzatoare, iar bugetul mai mult decat suficient. Pur si simplu atat s-a putut scoate de la aceasta poveste, acre nu este tocmai originala, iar pentru un desen animat asta e destul de grav.

Distributia este si ea plina de nume importante, acre pareau sa fie o garantie pentru succes. Din pacate nu a fost sa fie. Majoritatea actorilor nu au putut di recunoscuti, iar asta e bine pentru un desen animat, dar exista si o exceptie. Vocea lui Brendan Fraser, pe care nu il suport nici in filmele obisnuite, a fost foarte usor de recunoscut, lucru care mi-a creat un disconfort permanent.

Filmul duce lipsa acuta de energie, lucru aproape fatal pentru un film de copii. Incearca sa o descopere abia pe generic, cand toate personajele izbucnesc intr-un gagnam style, care te face sa fii total indispus, daca nu erai deja. Asa arata cel mai scump desen animat produs in COreea de Sud (de fapt co-produs). Pentru copii merge, dar nu este unul din acele desene animate care fascineaza toate varstele.


2015 - anul lui Constantin

2015 a fost un an plin de evenimente foarte impoartante atat pe plan natinal, cat si international.

In SUA s-a legalizat casatoria intre persoane de acelasi sex.

Prim-ministrul canadian a luat decizia ca din cabinetul sau sa faca parte un numar egal de barbati si femei.

NASA a confirmat existanta apei pe Marte si a facut descoperiri importante pe Pluto.

195 de tari au semnat la Paris primul acord mondial menit sa limiteze schimbarile climatice.

Ponta nu mai e prim-ministru. Oprea nu mai e nimic si multi alti oameni "de bine" sunt dupa gratii.

Biserica engleza a acceptat anul trecut prima femeie-preot.

Modelul australian Madeline Stuart, in varsta de 18 ani, care sufera de sindromul Down a defilat la Saptamana Modei de la New York.

Saracia a scazut la nivel mondial.

Noul film Star Wars, chiar a fost bun.

Tu Youou a castigat premiul Nobel pentru medicina, dupa ce a descoperit tratamentul imptriva malariei.

Organizatia Mondiala a Sanatatii a declarat ca epidemia de Ebola a luat sfarsit.

#Colectiv.

Romania s-a calificat la Campionatel European de fotbal.

In ciuda a tuturor celor amintite mai sus si a multor alte evenimente importante, anul 2015 in Romania nu a fost despre nici unul din acele lucruri. In romania, 2015 a fost despre Constantin.

Acest personaj, care tinde sa devina o legenda, a reinviat dupa 25 de ani si este cantat de toti artistii, de toate genurile din Romania. Nu esti un artist care se respecta, daca nu ai in repertoriu o varianta proprie, dar identica cu celelalte, a acestei melodii. La o simpla cautare pe Youtube a titlului, obtinem nenumarate pagini de artisti sau pseudo-artisti care fac vocalize pe aceste acorduri. Feli (tipa aia grasa), Florin Salan (drogatul ala gras), Floarea Calota(tot o cantareata grasa, dar macar ea canta folclor) sunt doar cativa din cei care isi umplu buzunarele fara sa se straduiasca sa isi compuna melodii originale. Toata lumea care vrea sa fie cineva il canta pe Constantin. Toti anonimii cred ca vor fi automat la moda de la primul refren al acestei melodii. Pana si Jeni Nicolau a scos propria varianta.

Nu imi explic cum o melodie de acum 25 de ani a luat atata amploare acum. Ca om care asculta varianta originala a acestei melodii, inainte sa fie la moda, dati-mi voie sa ma simt indignat, ca nu mai pot sa ascult o melodie care imi placea fara sa mi se spuna ca sunt prea "main stream" sau ca varianta pe care o ascult eu e de rahat, pentru ca Delia isi da duhul pe melodia asta. In incheiere, ca argument suprem, va prezint varianta jazz:


sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Sinister (2012)

Gen: Horror

Distributie: Ethan Hawke, Juliet Rylance, James Ransone, Fred Dalton Thompson, Michael Hall D'Addario

Regizor: Scott Derrickson [a mai regizat: Deliver Us from Evil(2014), The Day the Earth Stood Still(2008), The Exorcism of Emily Rose(2005), Hellraiser: Inferno(2000)]

Buget: 3.000.000 $
Incasari: 186.000.000 $

Premii: 
- Best Score, Fangoria Chainsaw Awards, 2013
- Best Score, Fright Meter Awards, 2012
- Best Horror TV Spot, Golden Trailer Awards, 2013

Nota Gealapa: 7.10
Metascore: 53/100

Un scriitor criminalist ale carui vremuri de glorie au trecut demult, gaseste o cutie cu opt filme care lasa sa se inteleaga ca crima pe care o investigheaza in prezent este opera unui criminal in serie ale carui crime au inceput in anii '60.

In ciuda intrigii clasice in care o familie se muta intr-o casa bantuita, filmul este chiar bun. Nici momentele care te fac sa tresari nu sunt asa multe, dar este o stare permanenta de suspans care se amplifica pe masura ce trece timpul. Stai cu inima cat un purice asteptand din clipa in clipa sa se dezlantuie iadul. Acesta se dezlantuie in cele din urma, dar intr-un mod controlat si calculat, care il face chiar mai infricosator. Acest film reuseste in ciuda unui buget infim. Dar cand banii sunt investiti cu cap, se pare ca si bugetele mici pot produce filme bune.

Distributia este si ea mult mai buna decat in majoritatea filmelor de acest gen. In rolul principal il avem pe Ethan Hawke, care chiar daca nu face rolul carierei, da credibilitate personajului si intrgeului film prin simpla prezenta. Sunt nume importante si in alte cateva roluri marunte, care contribuie si ele din plin la calitatea prestatiei actoricesti.

Din fericire, filmul evita majoritatea cliseelor. Este onest de la inceput si poti sa anticipezi majoritatea sperieturilor si asta le face chiar mai infricosatoare. Atentie: nu confundati anticipatia cu predictibilitatea. Scenele gore aproape ca lipsesc cu desavarsire si lasa loc imaginatiei sa isi faca de cap. Interesant este faptul ca scriitorului C. Robert Cargill i-a venit ideea unui cosmar pe care l-a avut dupa ce a vazut The Ring. Trailer:


Lovesick (2014)

Gen: Comedie

Distributie: Matt LeBlanc, Ali Larter, Adam Rodriguez, Ashley Williams, Rebecca Naomi Jones

Regizor: Luke Matheny [a mai regizat: A Place in France...(2003)]

Nota Gealapa: 6.05
Metascore: 31/100

Filmul ne prezinta povestea lui Charlie Darby, care pare sa aibe viata perfecta: un job bun, prieteni, familie...tot pachetul. Singurul lucru ii lipseste este dragostea, pentru ca de fiecare data cand se apropie de cineva innebuneste. Cand intalneste fata perfecta, Chiarlie trbeuie sa isi invinga psihoza, pentru a avea o sansa la dragoste.

Povestea este originala, dar este partial irosite. Aceasta intriga ar fi putut fi fructificata mult mai bine. Filmul are destule momente amuzante, dar intre ele sunt momente lungi de plictiseala. Nu a reusit sa ma tine in fata ecranului pe toate durata. Am fost neatent perioade destul de lungi, in care mi-am vazut si de alte lucruri, dar nu am avut senzatia ca am ratat ceva.

Distributia nu este rea la prima vedere, dar sunt total dezamagit de Marr LeBlanc. Pare obosit si toata interpretarea lui aproape ca m-a deprimat. Exuberanta pe acre o avea in Friends a disparut in totalitate. Ali Larter a avut o prestatie chiar bunicica, dar din pacate nu a fost ea in centrul atentiei, astfel ca intepretarea ei nu influenteaza prea mult filmul. Una din bilele cele mai negre ale acestui film, este poate cea mai neinspirata folosire a unui narator.

Filmul emana o oarecare aroganta, poate din cauza lui LeBlanc, dar nu este atat de istet sau amuzant pe cat se pretinde a fi. Oarecare farmec exista acolo, dar trebuie sa faci un efort generos ca sa nu iti pierzi interesul.


vineri, 22 ianuarie 2016

Horrible Bosses (2011)

Gen: Comedie

Distributie: Jason Bateman, Charlie Day, Jason Sudeikis, Kevin Spacey, Jennifer Aniston

Regizor: Seth Gordon [a mai regizat: Identity Thief(2013), Freakonomics(2010), Four Christmases(2008), The King of Kong(2007)]

Buget: 35.000.000 $
Incasari: 426.000.000 $

Premii:
- Film Music, BMI Film & TV Awards, 2012
- Best T&A of the Year, Golden Schmoes Awards, 2011
- Best On-Screen Dirtbag (Jennifer Aninston), MTV Movie Awards, 2012

Nota Gealapa: 7.20
Metascore: 57/100

Trei prieteni conspira sa isi asasineze sefii, pentru ca acestia stau in calea fericirii lor.

Poveste este aproape in intregime originala si este pusa in scena intr-un mod extrem de reusit. Una dintre cele mai amuzante comedii din ultimii ani si una din putinele care au reusit sa imi smulga hohote, nu doar zambete. Scenariul este singura arma a filmului, acre nu a investit mare lucru in efecte si tehnologie. Dialogurile in schimb sunt savuroase.

Distributia este un fel de colectie de vedete. Oricat de antipatici imi sunt amandoi, Jason Bateman si Jason Sudeikis au o chimie exelenta in acest film si fac doua roluri excelente. Dar reusita acestora isi datoreaza un procent important numelor uriase din rolurile secundare, care i-au pus in valoare. L-as aminti doar pe Kevin Spacey, care traverseaza o eprioada foarte fasta a carierei sale, reusind sa se faca apreciat in roice rol si orice gen de film.

Imi place foarte mult ca filmul nu are parti serioase. Este o comedie cap-coada, fara sa vrea sa te schimbe ca persoana, fara o drama ascunsa pe undeva, fara o suferinta depasita cu greu; doar comedie. Asa ar trebui sa fie toate comediile. Pana si promovarea filmului a fost interesanta. De exemplu, in Canada o papusa voodoo de trei metri a fost instalata in centrul Montrealului, iar oamenii au avut sansa sa scape de frustrarile de la birou injunghiind-o cu ace uriase. Trailer:


miercuri, 20 ianuarie 2016

Sister Code (2015)

Gen: Drama

Distributie: Amber Rose, Eva Marcille, Drew Sidora, Marcus T. Paulk, Don Hale Jr.

Regizor: Corey Grant [a mai regizat: Bigfoot: The Lost Coast Tapes(2012), Dysfunctional Friends(2012), Studio(2007), Hip-Hop Task Force(2005)]

Nota Gealapa: 2.85

Dupa moartea mamei lor adoptive, trei surori (o femeie de afaceri, a artista si o familista) se lupta impreuna si una impotriva celorlalte sa isi indeplineasca visele, in aceasta poveste despre dragoste, dorinta si tragedie.

 Nu prea imi plac mie filmele astea rasiale. Am spus rasiale, nu rasiste. Ma refer la filmele a caror distributie face parte exclusiv dintr-o etnie, oricare ar fi ea (de cele mai multe ori e vorbe de negri). Se presupune ca aceste film sunt un mod de a rasplati comunitatea, sau ceva de genul asta. nu imi plac nu pentru ca sunt rasist, ci pentru ca sunt foarte rare ocaziile in acre acest film sunt macar bunicele. De cele mai multe ori, cum se intampla si in acesta, stereotipuril sunt mai prezente decat in filmele obisnuite si mi se pare ca mai degraba trag comunitatea in jos.

Distributie contine cateva nume relevante pentru comunitatea africana de peste ocean. Fiecarui personaj ii revine un stereotip tipic acestei etnii, iar rezultatul este o ora si jumatate de slang si ticuri verbale enervante. Exista si cateva scene in care interpretarea este foarte buna, dar acestea se pierd in mediocritate. In afara de Amber Rose, nu cred ca alta prestatie este macar decenta.

Povestea este slabuta, dezvoltata superficial si fara un conflict major. In aceste conditii este foarte greu sa empatizezi cu personajele. Nu am stiut nimic despre acest film in afara de titlu si prin urmare nu am avut asteptari. Ma asteptam la o drama familiala importanta si eram pregatit chiar sa vars cateva lacrimi, dar acest film nu mi-a produs nici macar o grimasa.Trailer:


marți, 19 ianuarie 2016

I'll See You in My Dreams (2015)

Gen: Drama

Distributie: Blythe Danner, Martin Starr, Sam Elliott, June Squibb, Rhea Perlman

Regizor: Brett Haley [a mai regizat: The New Year(2010)]

Buget: 8.000.000 $

Nota Gealapa: 6.95
Metascore: 75/100

O fosta cantareata vaduva descopera ca viata poate reincepe la orice varsta.

Aceasta este alegerea perfecta pentru seara de film de la azilul de batrani, de la clubul pensionarilor sau de la intalnirea anuala a supravietuitorilor Holocaustului. Numarul persoanelor sub 50 de ani acre apar in acest film se pot numara pe degetele unei singure maini. Bineinteles ca este apreciat de critici, pentru ca toti criticii fac parte din categoriile enumerate mai sus. Acum scapand de rautati, filmul nu este rau. Este o productie sensibila si agreabila. povestea mi se pare insa putin fara cap si coada si ritmul in care se intampla lucrurile este prea lent dupa gustul meu.

Distirbutia a strans tot ce se putea mai bun din randul rezervistilor. La acest capitol nu ne putem plange. Experienta ctorilor se simte in fiecare scena si acestia si-au dus rolurile la bun sfarsit cu siguranta, gratie si profesionalism. 

Multi au interpretat acest film ca unul motivator si optimist, dar mie mi se pare exact contrariul. eu am inteles ca morala filmului este ca de cele mai multe ori visele sunt singura noastra speranta, iar asta nu mi se pare un mesaj incurajator deloc. Filmul este scris in doua saptamani si filmat in 18 zile, iar asta se simte in senzatia de lucru neterminat si facut in graba, pe care o transmite. Daca vreti so va simtiti batrani pentru o ora si jumatate, vizionare placuta.


luni, 18 ianuarie 2016

Kid Cannabis (2014)

Gen: Crima

Distributie: Jonathan Daniel Brown, Kenny Wormald, Aaron Yoo, Ron Perlman, John C. McGinley

Regizor: John Stockwell [a mai regizat: Cat Run 2(2014), In the Blood(2014), Seal Team Six: The Raid on Osama Bin Laden(2012), Dark Tide(2012), Cat Run(2011)]

Incasari: 10.000 $

Nota Gealapa: 6.80
Metascore: 54/100

Un pusti de 18 ani care a renuntat la scoala si prietenul lui de 27 de ani incep sa faca trafic de marijuana intre Canada si SUA, ca sa faca rost de bani si sa isi schimbe vietile.

Daca ar fi sa judecam acest film doar din punct de vedere cinematografic as spune ca este putin peste mediocru. Faptul ca este relatarea unui caz real il face mai interesant. Orice poveste despre droguri, femei si petreceri este interesanta. Aceasta ne arata cat de usor e sa faci bani de fapt si cat de usor este ca acestia sa te faca sa iti pierzi mintile. Se simte bugetul redus, dar chiar si fara multe mijloace materiale filmul este distractiv si dinamic, datorita unor alegeri oportune. Una dintre acestea este coloana sonora, foarte inspirata si tanara.

Distributia a fost si ea atent selctionata, in masura in care bugetul a permis. Cateva nume cat de cat sonore au fost distribuite in roluri marunte pentru a atrage atentia si pentru a-i pune in valoare pe mai tinerii protagonisti. Aceats ae o manevra folosita adesea, dar care rare ori da roade. De aceasta data a functionat, pentru ca tinerii actori au avut si ei prestatii extrem de credibile.

Sa ne bucuram de aceste filme cat mai putem, pentru ca odata cu legalizarea iminenta a marijuanei, aceasta va deveni mai putin interesanta decat berea. Cred ca doar femeilor ar putea sa nu le placa acest film, pentru ca le imparte pe toate in doar doua categorii: mame si curve materialiste dispuse sa faca orice pentru un dolar in plus.


duminică, 17 ianuarie 2016

The Human Centipede III (Final Sequence) (2015)

Gen: Horror

Distributie: Eric Roberts, Bree Olson, Tommy 'Tiny" Lister, Robert LaSardo, Tom Six

Regizor: Tom Six [a mai regizat: The Human Centipede II (Full Sequence)(2011), The Human Centipede (First Sequence)(2009), I Love Dries(2008), Honeyz(2007), Gay(2004)]

Nota Gealapa: 3.85
Metascore: 5/100

Inspirandu-se din primele doua filme ale seriei, directorul unei inchisori rau-famate crede ca solutia problemelor sale este un centiped format din 500 de oameni.

 Analizand obiectiv, toate filmele din aceasta serie sunt extrem de proaste si lipsite de gust, dar nu stiu din ce motiv au o oarecare aroma (see what i did there? :)). Acest al treilea film este poate cel mai prost. Stiu ca e ceva in neregula cu mine pentru ca imi place intrucatva aceasta franciza, dar ma consolez cu gandul ca suntem multi. Primul film nu impunea transformarea acestei idei nebunesti intr-o franciza,dar s-a intamplat.

Sa va povestesc exact cum a evoluat aceasta nebunie. Primul film te tine macar pentru o perioada de timp in zona de confort a filmelor horror clasice, apoi isi dezvaluie marea idee, neintalnita pana in acel moment si socheaza datorita factorului supriza. Al doilea film, mult mai grafic, schimba universul in care se desfasoara actiunea si incearca sa o aduca in realitate. Un fan al primului film incearca sa reproduca pelicula in viata de zi cu zi. Este intr-adevar unul din cele mai explicite si scarboase filme din istorie. Acest al treilea film, propune si el un al treilea univers si duce totul la extrem. Fiecare detaliu este atat de exagerat incat devinte agreabil si chiar amuzant, dar genul ala de amuzant care te face sa te simti vinovat. Fie si numai pentru aceasta continua reinventare trebuie apreciat Tom Six si franciza lui.

Pentru distributia din acest film s-a procedat in felul urmator: s-au luat persoanjele negative din primele doua filme, s-au pus pe acelasi platou de filmare si s-a dezlantuit iadul. Absolut toti actorii suprainterpreteaza, dar cumva de aceasta data nu este deranjant si acest stil se potriveste cu filmul. Ma intreb totusi cam cat de disperati sa fi fost Eric Roberts si Bree Olson sa apara in film, sau poate sunt fani...

Nu sunt atat de multe scene grafice ca in al doilea, dar si cele care sunt ating un nou nivel de nebunie. Cand spun nebunie nu o fac intr-un mod simpatic; ma refer la genul ala de nebunie din cauza caruia ajungi la psihiatru. Macar Tom Six nu poate fi acuzat de lipsa de originalitate. Totul este supradimensionat, dar chiar daca esti constient in permanenta ca filmul nu se ia in serios, nu poti sa nu fii indignat. Deranjant, dezgustator, original, distractiv si multe alte adjective opuse, toate pot descrie acest film. Desi titlul anunta finalul seriei, eu sper sa apara si un al patrulea film, chiar daca nu este necesar si nimeni nu il vrea. In adancul sufletului nici macar eu nu il vreau, dar The Human Centipede e placerea mea vinovata numarul unu. Trailer:


Si femeile beau cateodata (17.01.2016)











sâmbătă, 16 ianuarie 2016

Lake Placid vs. Anaconda (2015)

Gen: Horror

Distributie: Corin Nemec, Yancy Butler, Skye Lourie, Robert Englund, Oliver Walker

Regizor: A.B. Stone [aflat la rima experienta ca regizor]

Nota Gealapa: 3.45

Un crocodil urias se infrunta cu un anaconda gigant. Seriful trebuie sa gaseasca o solutie sa ii omoare pe amandoi, inainte sa distruga intreg orasul.

 Seria asta devine din ce in ce mai penibila. Cu cat o idee este mai traznita si nu are nici o treaba cu relitatea, cu atat trebuie investit mai mult in efectele vizuale pentru a o face mai credibila. Cu Lake Placid  se intampla exact invers: ideile sunt din ce in mai stranii si banii din ce in ce mai putini. Asta este reteta sigura pentru un fiasco. Am vazut jocuri pe calculator de acum cinci ani cu monstri mai credibili. La toate astea se adauga si toate stereotipurile, aranjate frumos, exact cum scria in cartea "Cum sa faci un film horror prost".

Am recunoscut vreo doi actori din distributie, dar nu mi-am dat seama unde i-am mai vazut; probabil in alt film de doi bani. Extrem de rigide au fost toate interpretarile. Singura miscare care a fost facuta cu naturalete de catre tinerele actrite a fost scoaterea sutienelor.

Avem de a face cu doua francize, Lake Placid si Anaconda, fiecare cu cate patru filme si fiecare ajunse intr-un punct maxim de penibilitate cu ultimele filme din serie. Pentru cineva pasul logic a fost sa le uneasca, si pentru ca in filme nu este ca in matematica, unde minus cu minus fac plus, a iesit o catastrofa de proportii. Daca aveti asteptari foarte mici legate de acest film, va garantez ca si acestea vor fi inselate. Trailer:


vineri, 15 ianuarie 2016

The Age of Adaline (2015)

Gen: Romantic

Distributie: Blake Lively, Michiel Huisman, Harrison Ford, Ellen Burstyn, Kathy Baker

Regizor: Lee Toland Krieger [a mai regizat: Celeste & Jesse Forever(2012), The Vicious Kind(2009), December Ends(2006)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 43.000.000 $

Nota Gealapa: 7.70
Metascore: 51/100

O tanara nascuta la inceputul secolului 20 sufera un accident in urma caruia nu mai imbatraneste. Dupa multi ani de singuratate, intalneste un barbat care ii complica eternitatea pe care si-o planificase.

 Culmea e ca aceasta poveste nu este tocmai originala. Am mai vazut astfel de intrigi cu povesti de dragoste cu cel putin o parte nemuritoare, dar acesta este genul acela de poveste mereu interesanta, daca este pusa in scena cum trebuie. Acest film respecta toate regulile si este foarte bun. Personal il gasesc prea corect si prea pretentios, dar ii respect valoarea.

Distributia este foarte buna. Desi Blake Lively face un rol foarte bun, actoria interpretarea viata cand intra in scena si Harrison Ford. Abia atunci filmul transmite emotia intensa pe care vrea sa o transmita. Nici colegii lor de platou nu se descurca rau, dar vor trebui sa se multumeasca cu planul secund. Nu avea cum sa straluceasca debutantul in filmele americane Michiel Huisman in fata lui Harrison Ford.

Filmul este putin parsiv si este gandit astfel incat unele scene sa fie metaforice si sa poate fi interpretate in mai multe feluri. Este un truc reusit menit sa faca cat mai multi spectatori sa se regaseasca si sa se identifice cu momentul respectiv. Va avertizez ca acesta este un film extrem de siropos, plin de dulcegarii si nu imi inchipui ca babatii l-ar putea urmari in alta circumstante decat impreuna cu iubita cu scopul de a mai face uitate din bilele negre. Trailer:


joi, 14 ianuarie 2016

The Single Moms Club (2014)

Gen: Comedie

Distributie: Nia Long, Wendi McLendon-Covey, Amy Smart, Zulay Henao, Cocoa Brown

Regizor: Tyler Perry [a mai regizat: Hell Hath No Fury Like a Woman Scorned(2014), Tyler Perry's Madea's Neighbors From Hell(2014), A Madea Christmas(2013), Tyler Perry's the Haves and the Have Nots(2013), Temptation: Confessions of a Marriage Counselor(2013)]

Incasari: 16.000.000 $

Nota Gealapa: 6.45
Metascore: 31/100

Cand cinci mame singure care se chinuie sa isi creasca copiii lasa deoparte neintelegerile dintre ele si formeaza un grup de sustinere, reusesc sa gaseasca inspiratia si bucuria in interiorul grupului lor, si se ajuta una pe alta sa depaseasca obstacolele pe care le intampina.

Filmul asta este pentru femei emotionale cu vieti complicate, dar mi-a placut putin si mie ceea ce ma face sa desfac instantaneu o bere si sa ragai putin ca sa devin barbat la loc. Ma zgarie pe creier ca asta este un proiect Tyler Perry, pe care nu il suport deloc. Mi se pare ca se straduieste mereu prea mult... pana si la "making of" pare ca se straduieste. Cum-necum a reusit sa scoata de undeva o poveste amuzanta pe care a pus-o in scena destul de decent.

De aceasta data l-a ajutat si distributia. Destule fete cunoscute si unele dintre ele nu sunt chiar de mana a doua. Nia Long si Amy Smart au furat cumva acest spectacol, dar si celelalte doamne au interpretari respectabile. tyler Perry, care nu s-a putut abtine sa apara si el, este mediocru ca intotdeauna.

Filmul este gandit sa te poarte prin toate emotiile, iar drama si comedia se imbina eficient, dar chiar si asa, singurul mod in care poate avea efectul scoontat este pe o telespectatoare instabila emotional. Nu este original, este extrem de previzibil, iar pentru ca avem cinci povesti avem si cinci happy-enduri enervante, dar acteva scene din timpul filmului sunt atat de bune incat compenseaza pentru toate partile negative.


marți, 12 ianuarie 2016

Drunk Wedding (2015)

Gen: Comedie

Distributie: Nick P. Ross, J.R. Ramirez, Christian Cooke, Bethany Dwyer, Dan Gill

Regizor: Nick Weiss [a mai regizat: Senior Skip Day(2008)]

Nota Gealapa: 3.85

Nunta perfecta a lui John si a Elissei scapa de sub control cand prietenii lor din facultate se imbata ca pe vremuri.

Cam cat de sarac sa fii incat sa filmezi o comedie la persoana I? Acest gen de a filma mi se pare total nepotrivit pentru o comedie. In filmele horror este benefic uneori sa nu vezi tot sau sa nu vezi clar, dar in cazul comediilor acest lucru este de evitat. Cele trei scene in care am ras au fost in regula, dar restul filmului a fost sub orice critica. Este previzibil, lipsit de originalitate, obositor si chicios.

Mie mi-au fost familiare cateva fete din distributie, dar asta s-a intamplat doar pentru ca am vazut multe filme proaste la viata mea. Nici nu am reusit sa imi dau seama cine a avut cea mai lamentabila prestatie. Daca vreuna din interpretari a fost decenta s-a pierdut in mormanul de gunoi ce a inconjurat-o.

O gasca de copii rasfatati fac o excursie in Nicaragua une unde doi dintre ei urmeaza sa se casatoreasca si isi petrec majoritatea timpului sarind din pat in pat... O idee minunata pentru un film. Unul dintre ei impanzeste hotelul cu camere ascunse ca as se distreze mai tarziu si datorita acestora "misterul" filmului este rezolvat. Doi barbati care fac sex cu aceeasi femeie in film dicuta ulterior si unul dintre ei ii spune prietenului sau: "varful meu a atins varful tau". Da... Cam asta e nivelul in acest film...dar cumva a fost suficient de idiot incat sa ma faca sa ma uit pana la sfarsit. Oare ce spune asta despre mine? Trailer:


luni, 11 ianuarie 2016

Inside Job (2010)

Gen: Documentar

Distributie: Matt Damon, William Ackman, Daniel Alpert, Jonathan Alpert, Sigridur Benediktsdottir

Regizor: Charles Ferguson [a mai regizat: Time to Choose(2015), No End in Sight(2007)]

Incasari: 17.000.000 $

Filmul a obtinut 7 premii, printre care:
- Best Documentary, Feature, Academy Awards (Oscar), USA 2011
- Best Documentary Feature Film, Alliance of Women Film Journalists, 2011
- Outstanding Directorial Achievement in Documentary, Directors Guild of America, USA 2011
- Best Non-Fiction Film, National Society of Film Critics Awards, USA 2011
- Best Non-Fiction Film, New York Film Critics Circle Awards, 2010

Nota Gealapa: 8.30
Metascore: 88/100

Un documentar despre cauzele crizei financiare, care a inceput in 2008.

Acest film este enervant de bine facut. Explica extrem de clar cauzele si indica si vinovatii care au declansat criza financiara. Lucrul care o sa va enerveze maxim va fi sa descoperiti ca toti cei responsabili inca ocupa functii importante in guvernul SUA si nu numai si sunt doldora de bani. Nonsalanta cu care acestia neaga evidentul este la fel de frustranta. Naivilor care inca mai cred ca America e un colt de rai unde totul e posibil s-ar putea ca acest film sa le darame intreaga lume.

Matt Damon are rolul de povestitor si il duce la capat cu brio; nici nu avea cum altfel. Acum, ca sa fie un film obiectiv producatorii au incercat sa faca interviuri cu oamenii din ambele tabere, dar au fost putine marturii obtinute avand in vedere amploarea subiectului. Multi din tabara vinovatilor au preferat sa refuze sa apara in acest film, iar cei care au raspuns prezent fie s-au balbait fie au aratat o nepasare care te face sa te intrebi cum de nu le-a dat nimeni in cap pana acum, iar cei care au prevenit dezastrul si au incercat sa faca ceva sunt oricum foarte putini.

Una din concluziile acestui film este ca America este in rahat. Este condusa din umbra de oameni putred de bogati si lipsiti de scrupule care o vor transforma intr-o societate lacoma si care sunt in stare sa calce orice in picioare pentru a obtine ce vor. Singura problema este ca atunci cand SUA se vor prabusi definitiv , va trage si restul lumii dupa ele in hazna. Trailer:


A Most Violent Year (2014)

Gen: Crima

Distributie: Oscar Isaac, Jessica Chastain, David Oyelowo, Elyes Gabel, Albert Brooks

Regizor: J.C. Chandor [a mai regizat: All Is Lost(2013), Margin Call(2011)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 6.000.000 $

Filmul a obtinut 11 premii, printre care:
- Best Movie Supporting Actress (Jessica Chastain), IGN Summer Movie Awards, 2014
- Best Supporting Actress (Jessica Chastain), Indiana Film Journalists Association, US 2014
- Best Movie Yet to Open in Yowa, Iowa Film Critics Awards, 2015
- Best Film, National Board of Review, USA 2014
- Best Actor (Oscar Isaac), National Board of Review, USA 2014

Nota Gealapa: 6.90
Metascore: 79/100

In New York-ul anului 1981, un imigrant ambitios se lupta sa isi protejeze afacerea si familia in timpul celui mai periculos an din istoria orasului.


Intocmai ca si postrul alb-negru de mai sus, acest film este foarte contrastant. Are in egala masura parti bune si parti mai putin bune. Intriga este una solida. Razboaiele petroliere sunt intotdeauna interesante. Firul actiunii are logica ceea ce face ca povestea sa fie credibila. Exista insa si parti negative. Desi actiunea se desfasoara in anul 1981, asta nu justifica lipsa aproape in totalitate a efectelor vizuale. Actiunea evolueaza mult prea lent si astfel durata de peste doua ore a filmului ajunge sa fie deranjanta.

Cel mai important nume din distributie a avut si cea mai reusita interpretare. Jessica Chastain a avut o prestatie care i-a adus multe aprecieri. Oscar Isaac a avut si el o interpretare in regula, dar uneori confuza. In unele momente, urmarindu-l, aveam senzatia ca ma uit la Nasul,  desi scena nu avea nici o legatura cu acest stil de interpretare.

Cinematografia este foarte buna, actorii s-au achitat cu brio de sarcini, dar tot timpul astepti ca filmul sa prinda viata si asta nu prea se intampla. Desi dureaza mai bine de doua ore, au reusit cumva sa grabeasca finalul. Cu putin mai multa substanta si o muzica adecvata epocii ar fi putut fi un film mult mai bun. Un lucru interesant este ca Jessica Chastain a spus ca personajul ei, fiind o femeie foarte bogata, ar fi purtat numai Armani, astfel ca a contactat celebra casa de moda sa imprumute tinutele, iar acestia s-au conformat. Astfel, toate hainele purtate de ea in film sunt haine Armani vintage.


Cum am trait Gala Golden Globes din 2016

La cat de mult scriu despre filme, mi s-a parut un gest firesc sa fac o noapte alba si sa vad live gala de decernare a Globurilor de Aur 2016.

Multa lume buna de la Hollywood, haine scumpe, zambete mai mult sau mai putin oneste si multa opulenta.

Gaza a fost si de aceasta data Ricky Gervais, cu toate glumele la el, ca de obicei, desi parca monologul de anul asta a fost mult mai scurt decat de obicei si nu atat de acid, dar si-a revenit pe parcurs.

Daca pana acum mi se parea ca PRO TV-ul exagereaza cu publicitatea, aseara americanii m-au scos din minti. Dupa fiecare doua premii acordate urma o pauza lunga in care aveai timp sa fumezi doua tigari sau sa vezi un scurtmetraj.

Jonah Hill a incercat sa fie amuzant urcand pe scena avand pe cap un urs de plus si vorbind din perspectiva ursului din The Revenant. Mult prea devreme ca sa fie pe placul cuiva.

Ricky Gervais si-a incheiat monologul din deschidere facand misto de cei care izbucnesc in lacrimi si devin emotionali atunci cand primesc un premiu rugandu-i sa nu mai faca asta pentru ca nimanui nu ii pasa. La nici un minut se acorda premiul pentru cea mai buna actrita in rol secundar lui Kate Winslet, pe care bineinteles a podidit-o plansul si a avut cel mai emotional discurs posibil.

Andy Samberg a urcat pe scena sa prezinte un premiu. Omul asta inca este amuzant, daca iti place genul lui de umor.Amber Heard si Jaimie Alexander au ajuns si ele pe scena din acelasi motiv si au incercat o sceneta amuzanta, dar au reusit decat sa fie putin penibile. Melissa McCarthy si Jason Statham le-au aratat cum se face dupa cateva minute.

Christian Slater a castigat Globul de aur pentru cel mai bun actor in rol secundar intr-o miniserie/film de TV. Daca si Christian Slater a ajuns sa castige premii inseamna ca cinematografia este pe o panta descendenta. Este primul lui Glob in peste 40 de ani de cariera. Acum abia astept urmatorul lui film mediocru.

Jamie Foxx prezinta si el un premiu si il imita perfect pe Steve Harvey si gafa lui de la Miss World. Quentin Tarantino, probabil fumat, ridica trofeul pentru cea mai buna coloana sonora pentru Ennio Morricone (The Hateful Eight) si spune in gura mare ca acesta este un compozitor mai bun decat Mozart.

America Ferrera si Eva longoria prezinta si ele un premiu, cum altfel decat cu o mica sceneta. Cel mai bun rol pe care l-a facut Eva Longoria de ani de zile. Amy Schumer a fost amuzanta ca intotdeauna, dar de cand a intrat in lumea filmului glumele sunt aproape exclusiv autoironice, de parca nu mai vrea sa supere pe nimeni.

Premiul pentru cel mai bun actor intr-un film de comedie merge la Matt Damon, pentru rolul din The Martian. WTF??? Martianul a fost usor amuzant, dar nu mi s-a parut a fi comedie.

Ryan Gosling si Brad Pitt au prezentat si ei un premiu si au umilit prin prezenta eleganta, stil si umor toti ceilalti barbati din sala. Cand i-am vazut pana si eu din fata televizorului aproape ca am facut o flotare.

Premiul pentru cel mai bun actor in rol secundar merge la Sylvester Stallone, pentru prestatia din Creed. Chiar cand credeam ca nu ma mai poate surprinde nimic dupa premiul lui Christian Slater, Stallone primeste un premiu pentru interpretare. Nu mai primise unul din 1977, de la primul Rocky. Semnele nu sunt bune.

Mark Wahlberg il admira de aproape pe Will Ferrell cand acestia prezinta impreuna un premiu si incearca sa fure reteta secreta de a fi amuzant.

Rahat... Ungurii au luat premiul pentru cel mai bun film strain... E Romania, e tara noastra...si...

Hollywoodul umileste patru actrite importante si ii acorda premiul pentru  cea mai buna actrita intr-o miniserie/film de TV lui Lady Gaga. Va spun... s-a intors lumea cu curu-n sus. E prima data cand vad adevarata fata a lui Lady Gaga... la propriu. In drumul ei spre scena se intampla asta... priceless:



Sam Smith castiga si el un premiu pentru cel mai bun cantec original blabla ceva. Nici aici nu scap de plangaciosul asta. Mel Gibson urca si el pe scena, dar mai bine ramanea acasa. Sala l-a aplaudat, dar Ricky Gervais l-a facut de cacat... de doua ori. Tom Hanks a fumat si el ceva. Ii acorda un premiu pentru intreaga cariera lui Denzel Washington si spune despre acesta ca face parte din acelasi grup select de actori ca si Marlon Brando, Al Pacino sau De Niro. Jesus!!! Run Forrest...run!

Morgan Freeman i-a acordat premiul pentru cel mai bun regizor lui Alejandro Gonzalez, pentru The Revenant. Gonzalez a facut una din glumele serii cand a luat premiul de la Morgan Freeman, spunand ca il vede pe Dumnezeu.

Premiul pentru cel ami bun film de comedie: The Martian. WTF? Ce imi scapa?

Premiul pentru cel mai bun actor este luat de Leonardo DiCaprio. Cred ca i l-au dat de consolare, pentru ca stim cu toii ca probabil nu va lua niciodata un Oscar.

S-au mai intamplat niste chestii pe acolo dar am mai adormit din cand in cand. O gala ciudata.

duminică, 10 ianuarie 2016

Aloha (2015)

Gen: Romantic

Distributie: Bradley Cooper, Rachel McAdams, Emma Stone, Bill Murray, John Krasinski

Regizor: Cameron Crowe [a mai regizat: We Bought a Zoo(2011), Pearl Jam Twenty(2011), The Union(2011), Elizabethtown(2005), Vanilla Sky(2001)]

Buget: 37.000.000 $
Incasari: 21.000.000 $

Nota Gealapa: 5.90
Metascore: 40/100

Un contractor militar se intoarce in locul unde a inregistrat cele mai mari succese unde se indragosteste de ofiterul desemnat sa il pazeasca.

Filmul a avut un buget impresionant pentru o comedie si asta i-a permis sa aiba de toate, mai putin substanta. Intriga este superficiala, personajele nu sunt dezvoltate suficient iar actiunea evolueaza haotic. Povestea de dragoste principala este una clasica de dragoste la prima vedere cu peripetii, dar nu este plauzibila deloc. Momentele de umor reusite se pot numara pe degetele de la o singura mana.

Distributia este una imprsionanta si ma mira faptul ca atatia actori importanti au acceptat sa participe la un proiect mediocru. Protagonistul, Bradley Cooper, este poate cea mai mare dezamagire. Nu as sti sa va spun exact ce nu mi-a placut la prestatia lui, dar toata interpratarea parca m-a zgariat pe ochi. Singura care s-a zbatut a fost Emma Stone, dar si ea a fost asimilata de mediocritate in cele din urma.

Oana la urma acest film nu este nici de drgaoste, nici drama, nici comedie si poate seta un standard de stupiditate. Absurditatile din scenariu sunt prea multe si prea mari pentru a fi ignorate. Cred ca acest film da inapoi cariera lui Cameron Crowe cam cu zece ani.


The Green Hornet (2011)

Gen: Actiune

Distributie: Seth Rogen, Jay Chou, Cristoph Waltz, Cameron Diaz, Tom Wilkinson

Regizor: Michel Gondry [a mai regizat: Microbe et Gasoil(2015), L'ecume des jours(2013), Is the Man Who Is Tall Happy?: An Animated Conversation with Noam Chomsky(2013), The We and the I(2012), L'epine dans le coeur(2009)]

Buget: 120.000.000 $
Incasari: 490.610.000 $

Premii:
- Location Professional of the Year - Features, California on Location Awards, 2010
- Location Team of the Year - Features, California on Location Awards, 2010

Nota Gealapa: 6.10
Metascore: 39/100

Dupa moartea tatalui sau, Britt Reid mosteneste compania acestuia si face echipa cu fostul asistent al tatalui si formeaza o echipa mascata de luptatori impotriva crimei.

Acest film este un tutorial despre cums a irosesti 120.000.000 $. Investeste-i pe toti in cateva efecte vizuale si niste gadgeturi demne de James Bond, ignora orice alt aspect si multumeste-te cu un film mediocru. Unele dintre efecte sunt intr-adevar deosebite, dar in afara de tehnologie acest film nu ofera nimic. Povestea este superficiala si lipsita de originalitate si scenariul este ticsit de texte intalnite in alte zeci de filme de gen.

Distributia mi-a creat falsa impresie ca voi vedea un film bun. Din pacate, oricat de drag imi este Seth Rogen, prestatia lui din acest film lasa de dorit. Nu este deloc credibil intr-un rol de actiune. Ajutorul sau este chiar mai rau, iar media de filme bune facute de Cameron Diaz a scazut simtitor in ultimii ani.

Acest film este putin bipolar. Nu se hotaraste daca sa fie o satira sau sa fie un film de actiune serios. De fiecare data cand se intampla asta, rezultatul este un amestec mediocru fara sare si piper. Cred ca in cele din urma filmul va avea o problema sa fie acceptat. Paisonatii filmelor de acitune nu se vor regasi aici, iar tocilarii care stiu de Green Hornet din benzile desenate nu-l vor accepta niciodata pe Seth Rogen, oricat de amuzant ar fi.


sâmbătă, 9 ianuarie 2016

The Railway Man (2013)

Gen: Biografic

Distributie: Colin Firth, Nicole Kidman, Stellan Skarsgard, Jeremy Irvine, Michael MacKenzie

Regizor: Jonathan Teplitzky [a mai regizat: Burning Man(2011), Gettin' Square(2003), Better Than Sex(2000)]

Buget: 18.000.000 $
Incasari: 5.000.000 $

Filmul a obtinut 7 premii, printre care:
- Cinematographer of the Year, Australian Cinematographers Society, 2015
- Golden Tripod, Australian Cinematographers Society, 2015
- Best Actress (Nicole Kidman), Australian Film Critics Association Awards, 2014
- Best Adapted Screenplay, Australian Film Institute, 2015
- Best Original Music Score, Australian Film Institute, 2015

Nota Gealapa: 7.30
Metascore: 59/100

Un fost ofiter din armata britanica, care a fost torturat ca prizonier de razboi intr-un lagar japonez in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, descopera ca omul responsabil pentru suferintele sale este inca in viata si merge sa il intalneasca.

 Acest film este facut sa placa maselor si sa te faca sa iti fie rusine de tine daca nu iti place. Au ales ca punct de plecare o poveste reala emotionanta si de acolo au extrapolat adaugand si mai multa drama. Este un film linistit care ofera un punct de vedere asupra razboiului prin ocihii unui singur om. Scenariul este gandit astfel incat sa ii impresioneze pe englezi si sa ii gadile in orgoliu pe americani, acoperind astfel cat mai multe piete.

Distributia are plusuri si minusuri. Ca sa incep cu partile negative, trebuie sa spun ca alegerea lui Colin Firth in rolul principal nu mi se pare deloc inspirata. Nu stiu din ce motiv, dar nu mi se pare deloc credibil in acest rol. La polul opus este Nicole Kidman cu inca o demonstratie de actorie, din pacate tot intr-un rol secundar. Am vazut-o pe Nicole Kidman performand excelent in ultima vreme in roluri mici si cred ca este timpul ca cineva sa ii acorde un rol principal intr-un film important, pentru ca demonstreaza incontinuu ca inca este actuala.

Din punct de vedere vizual nu este cel ami impresionant film si nici ritmul nu este unul acre sa iti creasca pulsul. Chiar si asa, povestea originala si scenariul bun au contribuit ca acest film sa fie unul solid si foarte agreabil. La rubrica "stiati ca" trebuie mentionat ca podul pe care eroul principal isi gaseste linistea este celebrul pod peste raul Kwai, din Tailanda. Trailer:


The Raid 2: Berandal (2014)

Gen: Actiune

Distributie: Iko Uwais, Yayan Ruhian, Arifin Putra, Tio Pakusadewo, Oka Antara

Regizor: Gareth Evans [a mai regizat: V/H/S/2 (2013), The Raid: Redemption (2011), Merantau(2009), Footsteps(2006)]

Buget: 4.500.000 $
Incasari: 3.000.000 $

Premii:
- Best Editor (Gareth Evans), Asian Film Awards, 2015
- Best Foreig Language Film, Florida Film Critics Circle Awards, 2014

Nota Gealapa: 7.95
Metascore: 71/100

La putin timp dupa primul raid, Rama intra sub acoperire in clanurile indoneziene cu scopul de a destrama atat sindicatele criminale dar si de a da in vileag coruptia din politie.

In ritmul asta cinematografie indoneziana o sa o inlocuiasca pe cea de la Hollywood in preferintele mele. Dupa un prim film foarte bun al seriei, ma asteptam ca acest sequel sa fie bun, dar nu la acelasi nivel, cum se intampla in cele mai multe cazuri cu continuarile. Cu un buget mai amre decat primul film, dar in continuare minuscul comparat cu cel al filmelor americane de gen, acesta nu numai ca este la acelasi nivel, dar este mult mai bun decat primul. Desi dureaza aproape doua ore si jumatate, nu exista nici un punct mort. Este palpitant din primul pana in ultimul minut. Daca scenele de lupta din primul film au fost impresionante, cele de aici sunt pur si simplu din alte lume. bineinteles ca exista si cateva cusururi, dar absolut tolerabile. Unul dintre ele este absenta nejustificata a armelor de foc din unele scene, dar cutitele, ciocanele, batele, macetele si alte obiecte ascutite sau contondente compenseaza din plin.

Cu exceptia protagonistului, prezent si in primul film, distributia este in continuare o necunoscuta. Oricat de cunoscator as vrea eu sa par, este totusi abia al patrulea film produs in Indonezia pe care il vad. imi inchipui ca sunt actori cunoscuti in partea aceea de lume. oricum este greu sa judeci o prestatie artistica intr-o limba necunoscuta. Oricum este de apreciat ca la cate scene de lupta complicate sunt in acest film, cascadorii care au dublat actorii principali sunt doar doi.

Trebuie sa declar, cu simtul raspunderii, ca este unul din cele mai bune sequeluri di ziua de azi. Pot sa spun cu mana pe inima ca este o capodopera ultra-violenta. Trecerea de la povestea din primul film la cea din prezent este una sumara, dar suficienta, pentru ca acesta este total diferit. Este practic o poveste de supravietuire noua si structurata diferit. Va atentionez ca filmul exceleaza cel ami tare la capitolul violenta, iar aceasta violenta este foarte grafica. Munca lui Gareth Evans trebuie urmarita indeaproape in viitor, pentru ca modul in care a regizat acest film tradeaza posibile apucaturi de geniu. Am sa mentionez doar doua lucruri care ar trebui sa fie suficiente pentru a va face sa il vedeti. primul este ca regizorului i-a luat sase saptamani ca sa gandeasca ultima scena de lupta, iar filmarile pentru ea au durat opt zile, timp in care s-au tras 195 de duble. Al doilea este ca acesta este primul film Indonezian care intra pe lista IMDB a celor mai bune 250 de film din istorie. Trailer:


joi, 7 ianuarie 2016

Wer (2013)

Gen: Horror

Distributie: A.J. Cook, Sebastian Roche, Vik Sahay, Stephanie Lemelin, Oaklee Pendergast

Regizor: William Brent Bell [a mai regizat: The devil Inside(2012), Stay Alive(2006), Sparkle and Charm(1997)]

Nota Gealapa: 6.05

Un avocat al apararii incepe sa banuiasca ca un client acuzat ca a omorat o familie ii ascunde ceva.

Pana nu am vazut acets film nici nu mi-am dat seama ce mult a trecut de cand nu am mai vazut un film cu varcolaci. Nu stiu de ce sunt asa de rare, pentru ca varcolacii ofera un potential urias pentru filmele horror. Acestea fiind zise, pe langa faptul ca mi-a trezit cateva nostalgii, filmul are si cateva parti bune. Acestea sunt cateva efecte interesante si niste scene extrem de violente, dar foarte potrivite pentru un asemenea film. In rest, intriga este slabuta, povestea superficiala si deznodamantul nesatisfacator, dar care lasa loc de un sequel.

Distributia nu este cine stie ce si nici nu am remarcat vreun talent ascuns gata sa faca pasul spre marile productii. As spune chiar ca a fost o alegere neinspirata folosirea a doua limbi. S-au dat nastere unor paradoxuri, cum ar fi un politist francez care se straduieste sa vorbeasca franceza tot filmul, dar cum da de probleme injura in engleza. in aceste conditii este greu pentru un actor sa ofere credibilitate personajului. Cel ami aproape de adevar a fost personajul negativ interpretat de Brian Scott O'Connor, care a transmis in permanenta un aer malefic.

Un alt aspect care lucreaza in avantajul filmului este numarul impresionant de mic de scene previzibile. Desi este filmat partial la persoana intai, lucru care imi displace profund, as pune acest film undeva pe primele locuri intre filmele realizate astfel.


The Raid: Repdemption (2011)

Titlu original: Serbuan maut

Gen: Actiune

Distributie: Iko Uwais, Ananda George, Ray Sahetapy, Joe Taslim, Donny Alamsyah

Regizor: Gareth Evans [a mai regizat: The Raid 2: Berandal(2014), V/H/S/2(2013), Merantau(2009), Footsteps(2006)]

Buget: 1.100.000 $
Incasari: 6.300.000 $

Premii:
- Silver Scream Award, Amsterdam Fantastic Film Festival, 2012
- Best Film - Audience Award, Dublin International Film Festival, 2012
- Best Film - Dublin Film Critics Award, Dublin International Film Festival, 2012
- Best Foreig Language Film, Indiana Film Journalists Association, US 2012
- Directors to Watch (Gareth Evans), Palm Springs International Film Festival, 2012
- People's Choice Award - Midnight Madness, Toronto International Film Festival, 2011

Nota Gealapa: 7.60
Metascore: 73/100

Un echipaj S.W.A.T. devine captiv intr-o cladire condusa de un mafiot si armata lui de criminali.

Nu am mai fost demult atat de surprins de un film. Vorbim de o productie indoneziana care bate la fund o multime de filme de actiune de la Hollywood. Intriga in sine nu este cine stie ce, iar bugetul este unul infim. Cu toate astea, avem parte de niste scene de actiune incredibile. Foarte rar mai reuseste cineva sa integreze artele martiale in filmele de actiune contemporane, dar acesta poate fi o lectie despre cum sa faci asta.

Distributia nu imi spune mare lucru, pentru ca nu am cunostiinte despre actorii din Indonezia, dar am dedus ca sunt unii dintre cei ami in voga de acolo si fac o treaba decenta. Nu exagereaza atat de mult in interpretare ca japonezii de exemplu, dar nici nu vad vreunul nominalizat la Oascar prea curand.Este si greu sa apreciezi o interpretare intr-o limba pe care nu o cunosti.

Acest film propune adrenalina pura timp de aproape doua ore. Cu niste actori de care cu siguranta nu ati auzit, un regizor care nu ne spune nici el prea multe, dintr-o tara de unde nu te astepti sa rasara astfel de filme, acesta ofera cele mai bune scene de actiune pe care le-am vazut de ceva vreme. Daca ar fi sa gasesc un repros ar fi acela ca absolut toti locuitorii din cladirea in care se desfasoara actiunea au priceperea in lupta a unui luptator UFC. In rest, 121 de cadavre si o supradoza de Pencak Silat (artele martiale tradiotionale indoneziene). Trailer:


NetFlash.ro la indemana ta!