Fantastic Fungi (2019)

Gen: Documentar

Distributie: Brie Larson, Andrew Weil, Giuliana Furci, Paul Stamets, Art Goodtimes

Regizor: Louie Schwartzberg [a mai regizat: Disneynature: Wings of Life(2011), America's Heart & Soul(2004)]

Incasari: 1.877.675 $

Nota Gealapa: 7.85
Metascore: 70/100

Ocălătorie descriptivă în timp, despre lumea magică, misterioasă și medicinală a ciupercilor și puterea lor de a vindeca, susține și contribui la regenerarea vieții pe Pământ, care a începe acum 3,5 miliarde de ani.

Un documentar despre ciuperci nu pare, cel putin pentru mine, cea mai interesanta si palpitanta experienta, dar acest film s-a dovedit a fi extrem de interesant. Nu a reusit sa ma faca sa ma imprietenesc cu ciupercile si teama mea fata de acestea ramane, dar am aflat o multime de lucruri interesante care m-au facut sa le apreciez si sa le respect. Este un film subiectiv totusi in multe momente si trebuie sa aveti discernamantul de a separa banuielile si exagerarile de fapte, dar si faptele sunt covarsitoare uneori si de necontestat. Este un film care iti deschide o fereastra spre o lume despre care stim atat de putin.

Pentru ca vorbim de un documentar, distributia este importanta doar in masura in care cei care isi prezinta opiniile ofera credibilitate. Prezenta lui Brie Larson pe fundal in unele momente este und etaliu dragut, dar cam atat. Mai importante sunt marturiile si studiile prezentate. Din fericire, chiar daca in unele momente avem de a face cu amatori care s-au specializat singuri, recunoasterea de care se bucura acestia le ofera credibilitatea necesara si impreuna si cu oamenii de stiinta alcatuiesc un eseu foarte corenet despre importanta, utilitatea si rolul pe care ciupercile il au in asigurarea vietii pe Pamant.

Maderanjeaza in schimb ca in multe momente acest film seamana mai degraba cu o reclama pentru produsele si cartile unui anumit om, dar importanta restului de informatie m-a facut sa tolerez acest detaliu nefericit. De altfel, acestui film i se pot aduce doar critici legate de forma, nu si de continut si mai vine si la pachet cu o cinematografie foarte reusita. Personal, as putea privi ciuperci cum cresc, de la distanta, pe un ecran, toata ziua. Este un film dupa care dobandesti informatii pe care cu siguranta nu le stiai inainte si pe care il recomand.

The Wild Child (1970)

Titlu original: L'enfant sauvage

Gen: Drama

Distributie: François Truffaut, Jean-Pierre Cargol, Françoise Seigner, Jean Dasté, Annie MIller

Regizor: François Truffaut [a mai regizat: Confidentially Yours(1983), The Woman Next Door(1981), The Last Metro(1980), Love on the Run(1979), The Green Room(1978)]

Incasari: 65.560 $

Premii:
- Critics Award - Best Film, French Syndicate of Cinema Critics, 1971
- Best Director, National Board of Review, SUA 1971
- Best Foreign Language Film, National Board of Review, SUA 1971
- Top Foreign Films, National Board of Review, SUA 1971

Nota Gealapa: 7.50
Metascore: 94/100

Într-o pădure franceză, în 1798, este găsit un copil care nu poate merge, vorbi, citi sau scrie. Un medic devine interesat de cazul lui și încearcă cu răbdare să-l civilizeze. 

Daca acest film ar fi aparut in 2021 as fi inceput prin a spune ca am mai vazut aceasta intriga de cateva ori, dar pentru ca vorbim despre un film sin 1970, lipsa de originalitate nu este un minus. Este o poveste interesanta din start si poate m-as fi asteptat sa fie pusa in scena intr-un mod mai spectaculos din punct de vedere cinematografic. Dupa ce m-am documentat insa, am aflat ca acest film este bazat pe o poveste reala si respecta aproape la perfectie insemnarile doctorului la acre se face referire in film, ceea ce il face mult mai interesant si compenseaza lipsa artificiilor cinematografice. din punct de vedere tehnic, vorbim de un film corect, dar nu pot sa nu remarc diferenta majora dintre industria filmului americana si cea europeana din acele vremuri, cu un avans tehnologic important pe care il avea in acel moment cinematografia de peste ocean.

Numele din distributie nu imi spun nimic, probabil pentru ca apartin unei epoci pe acre nu am prins-o, dar pot spune ca interpretarile au fost bune fara a fi impresionante. Practic sunt doar doua personaje care conteaza si in ambele cazuri am avut parte de prestatii corecte si credibile, atat din partea lui François Truffaut, cu o interpretare rece si solida in pielea doctorului, cat si din partea lui Jean-Pierre Cargol, in piele copilului salbatic, cu o interpretare care a aratat mult potential, care insa nu s-a concretizat pentru ca acesta a mai aparut intr-un singur film dupa acesta.

Acest film este practic un studiu asupra a ceea ce este de fapt omul daca il scoatem dintr-un context social. Mai avem atunci etica, abilitati lingvistice sau compasiune? Cam acestea sunt intrebarile puse in film. Din pacate,s au din fericire, la final ramai cu mai multe intrebari decat raspunsuri si filmul te lasa sa iti tragi propriile concluzii. Personal cred ca acel copil este un copil autist, la care parintii au observat ca este ceva in neregula si l-au abandonat la o varsta frageda. Doctorul care l-a studiat era insa de parere ca acesta nu avea nici o problema si comportamentul sau era perfect normal avand in vedere conditiile in acre a crescut. Daca alegetis a il vedeti, este posibil sa aveti trageti o concluzie cu totul diferita.

Sgt. Stubby: An American Hero (2018)

Gen: Animatie, Familie, Aventura

Distributie: Logan Lerman, Helena Bonham Carter, Gérard Depardieu, Jordan Beck, Jim Pharr

Regizor: Richard Lanni [a mai regizat: The Americans in the Bulge(2010)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 4.932.694 $

Filmul a obtinut 23 de premii, printre care:
- Festival Award - Best U.S. Military, Borderlands Film Festival, 2018
- Festival Award - Best Animation, Borderlands Film Festival, 2018
- Festival Award - Best U.S. Military Film, Borderscene Film Festival, 2018
- Festival Award - Best Animation, Borderscene Film Festival, 2018
- Best of the Year Award - Best Animation, Gold Movie Awards, 2019

Nota Gealapa: 7.15
Metascore: 58/100

Povestea adevărată a unui câine vagabond care se alătură noului său stăpân pe câmpurile de luptă din Primul Război Mondial. Pentru acțiunile sale valoroase, Sgt. Stubby este încă recunoscut drept cel mai decorat câine din istoria americană. 

Acest film mi-a transmis o senzatie pe care o intalnesc din ce in ce mai rar in cinematografie, cu atat mai mult in animatii si anume cea d eonestitate. nu stiu daca s eintampla asta pentru ca are la baza o poveste reala si s-au simtit cumva obligati sa nu exagereze prea tare, sau care o fi fost motivul real, dar a fost o senzatie placuta. Animatia in sine nu este cea mai top din punct de vedere tehnic, dar este la standarde decente. Povestea este si ea foarte interesanta si scenaristii au reusit sa faca o poveste de razboi sa fie si amuzanta si placuta de urmarit. Exista si suspans, si glume bune cateva momente lacrimogene si per total cred ca este un film pentru toti membrii familiei, indiferent de varsta. 

Ca in cazul mai tuturor animatiilor, numele din spatele vocilor nu trebuie sa fie neaparat ale unor actori urasi, pentru ca sarcina este ca acestea sa fie decente si potrivite cu personajul, iar asta se intampla si in acest film. Ce este interesant de aceasta data este ca fiind o coproductie a sase tari, avem o distirbutie foarte internationala cu nume de la Helena Bonham Carter, pana la Gérard Depardieu. INtrun film normal, pentru o astfel de distirbutie ar fi fost o provocare sa isi gaseasca o chimie, dar la o animatie lucrurile sunt mai simple.

Este un film care are destule lucruri si pentru adulti; genul de film care te face sa ai un zambet pe fata pe intreaga sa durata, care pe deasupra are si personaje usor de indragit, o poveste plina de lectii pentru cei mici si poate si speciala pentru iubitorii de caini. Cred ca are si ceva replay value, pentru ca nu cred ca m-ar deranja sa o mai vad odata. Cred ca sunt destule auspicii pozitive, care ma fac sa il recomand cu incredere.

Memoirs of a Geisha (2005)

Gen: Drama, Dragoste

Distributie: Ziyi Zhang, Ken Watanabe, Michelle Yeoh, Suzuka Ohgo, Togo Igawa

Regizor: Rob Marshall [a mai regizat: Mary Poppins Returns(2018), Into the Woods(2014), Chicago in the Spotlight: A Retrospective with the Cast and Crew(2014), Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides(2011), Nine(2009)]

Buget: 85.000.000 $
Incasari: 162.242.962 $

Filmul a obtinut 32 de premii, printre care:
- Oscar - Best Achievement in Cinematography, Academy Awards, SUA 2006
- Oscar - Best Achievement in Art Direction, Academy Awards, SUA 2006
- Oscar - Best Achievement in Costume Design, Academy Awards, SUA 2006
- Anthony Asquith Award for Film Music, BAFTA Awards, 2006
- Best Cinematography, BAFTA Awards, 2006

Nota Gealapa: 7.85
Metascore: 54/100

Nitta Sayuri dezvăluie cum și-a depășit rădăcinile din satul sau natal și a devenit una dintre cele mai celebre gheișe din Japonia.  

Filmul asta se regasea pe lista celor clasice care mi-au scapat si chiar daca nu sunt deloc fan al povestilor de dragoste, iata ca atunci cand acestea sunt puse in scena cum trebuie pot fi captivante. Trebuie sa fiu corect si sa spun ca acest film este mult mai mult decat o simpla poveste de dragoste. Ne ofera acces la o lume foarte interesanta, despre care multi ne dam cu parerea,d ar despre care stim atat de putin. Este un film emotionant, socant uneori, plin de suspans si foarte original. Cinematografia, decorurile, costumele si muzica, toate sunt alese foarte inspirat si recreeaza cu succes o lume foarte credibila. Este un film foarte bun, dar pentru care trebuie sa rezervati mai bine de doua ore daca vreti sa il vedeti.

Pentru credibilitate, s-a optat pentru actori originari din Japonia si de fiecare data cand un actor este nevoit sa joace in alta limba decat cea materna nivelul interpretarii sufera mai putin sau mai mult, in functie de adaptabilitatea protagonistilor. In acest caz, chiar daca nu putem vorbi de prestatii care sa impresioneze atat de mult incat sa adune multe premii, avem de a face totusi cu interpretari naturale, credibile si pline de sensibilitate. In afara de un sarut care trebuia sa fie epic si s-a dovedit a fi destul de cringe, nu se pot reprosa foarte multe lucruri. Protagonista a fost Ziyi Zhang, care nu a fost doar superba, ci a si reusit sa transmita cantitati impresionante de emotie. de altfel, intreaga distributie a oferit interpretari de calitate foarte buna care au ajutat filmul.

Ca aproape de fiecare data, cei care au citit cartea spun ca aceasta este mult mai buna decat filmul, dar de cele mai multe ori acesteste aprecieri vin dintr-un elitism al celor amintiti mai devreme. Singurul mare defect al filmului sunt dialogurile, care uneori sunt ciudatele, dar imi inchipui ca se intampla asta pentru ca au fost gandiste si scrise in japoneza, iar mai apoi traduse si adaptate in limba engleza. NU este genul de film caruia sa ii cauti cu disperare greseli si lipsuri. Este o poveste de care trebuie doar sa te bucuri si atat si un film pe care il recomand cu incredere.

A Gift of Miracles (2015)

Gen: Drama

Distributie: Rachel Boston, Jesse Moss, Andrew Airlie, Sarah-Jane Redmond, Rita Moreno

Regizor: Neill Fearnley [a mai regizat: The Wedding March(2016), Autumn Dreams(2015), Christmas Comes Home to Canaan(2011), A Family Thanksgiving(2010), Christmas in Canaan(2009)]

Nota Gealapa: 6.45

Darcy găsește o listă de bunuri pe care mama ei intenționase să le ofere prietenilor apropiați și familiei și își propune să îndeplinească acele dorințe. 

Acest film este lipsit total de originalitate, este previzibil, exagerat de siropos si pozitiv, cu majoritatea glumelor invechite si plin de toate cliseele din lume. Cu toate astea, usor rusinat, trebuie sa recunosc ca mi-a placut putin. Cum exact a ajuns sa imi pare agreabil acest film nu stiu, cert este insa ca mi-a placut si am fost interesat pana la final, ba chiar a reusit sa ma si surprinda putin aproape de deznodamant. In aceste conditii, pot spune ca este un film de televiziune decent, dar nimic mai mult. Nu as exagera nici cu aprecierile. este laudabil ca reuseste sa fie agreabil, dar privindu-l obiectiv acest film este foarte aproape de mediocritate si nu ofera nimic deosebit.

Distributia este una tipica pentru filmele obisnuite de televiziune, adica figuri familiare dar carora nu le-ai putea atribui un nume din memorie. Exceptie de la aceasta regula face Rachel Boston si poate Andrew Airlie, dar nici ei nu au avut interpretari acre sa ma dea pe spate. Banalitatea, supradramatismul sau stangaciile au atins toti membrii distributiei, iar prestatiile acestora au ingreunat procesul prin care filmul a devenit agreabil. Din fericire exista si momente bune; scene reusit care mai salveaza imaginea de ansamblu si compenseaza intr-o masura importanta restul nepriceperii sau, dupa caz, a lipsei de interes.

Cui ii plac filmele foarte emotionale, care mai ofera si putin suspans are sanse bunicele sa se bucure chiar mai mult decat mine de acest film. Asta nu ma face sa il recomand in mod deosebit, dar nu este nici un film care trebuie ocolit cu orice pret. Pana la urma e chestie de gust si dispozitie, dar acest film poate fi un motiv la fel de bun ca oricare altul pentru ca iubita sa isi gaseasca consolarea in bratele unui partener care sa ii ofera o siguranta cel putin aparenta.

A Bad Moms Christmas (2017)

Gen: Comedie

Distributie: Mila Kunis, Kristen Bell, Kathryn Hahn, Jay Hernandez, Christine Baranski

Regizor: Jon Lucas [a mai regizat: Bad Moms(2016), 21 & Over(2013)]

Buget: 28.000.000 $
Incasari: 130.560.428 $

Premii:
- Special Award - You Too Award, Yoga Awards, 2018

Nota Gealapa: 6.20
Metascore: 42/100

Cand propriile mame apar neașteptat, cele trei femei subapreciate și supra-împovărate se revoltă împotriva provocărilor și așteptărilor Super Bowlului pentru mame: Crăciunul.

Un sequel pierde elementul surpriza de care beneficiaza primul film al unei serii, astfel ca daca vrea sa ramana la acelasi nivel sau sa fie chiar si mai apreciat trebuie sa compenseze prin consistenta, sau alte detalii. Din pacate, acest film nu ofera nici o surpriza cu adevarat importanta. Introduce ce-i drept o serie de personaje noi,dar intr-un mod cumva previzibil, cum de altfel este intregul film. Glumele nu sunt nici mai multe nicici mai bune si chiar daca am ras de cateva ori, epr total pot spune ca umorul a scazut putin in caltate fata de primul film. Ramane totusi un film agreabil, amuzant si lejer, care poate rezolva o seara usoara de film, chiar daca are marele defect de a fi un film de Craciun.

Distributia pastreaza toate personajele importante din primul film si adauga nume importante, experimentate si relevante ca Christine Baranski sau Susan Sarandon, a caror experienta ajuta filmul destul de mult. Chimia dintre actori a fost foarte buna, chiar daca vorbim de actoridin generatii diferite. Protagonistele au fost bineinteles si de aceasta data Kathryn Hahn si Kristen Bell, cu interpretari in nota lor obisnuita, adica bunicele sau enervante in functie de gusturi, dar de departe steaua reala a filmului, cel putin in ochii mei a fost Mila Kunis, despre care nu as spune un cuvant negativ nici daca as afla ca in timpul liber calca animale cu masina.

Chiar daca este un film de Craciun, deci il dispretuiesc din principiu, trebuie sa recunosc ca este unul dintre cele mai suportabile din aceasta nisa, chiar daca ofera si el o portie insemnata de clisee si stereotipuri cand vine vorba de rivalitatea dintre mame si fiice. In contrapartida, ofera si  cateva lectii importante expuse pe intelesul tuturor si daca sunteti o fire mai sensibila sunt sanse sa va smulga chiar si cateva lacrimi. Recomand acest film doar daca ati vazut si v-a placut primul Bad Moms, altfel nu cred ca este deloc special si nu are rost sa va bateti capul.

Princess Mononoke (1997)

Titlu original: Mononoke-hime

Gen: Animatie

Distributie: Yôji Matsuda, Yuriko Ishida, Yûko Tanaka, Leslie Ishii, Tsunehiko Kamijô

Regizor: Hayao Miyazaki [a mai regizat: The Wind Rises(2013), Ponyo(2008), Howl's Moving Castle(2004), Spirited Away(2001), Porco Rosso(1992)]

Buget: 21.900.000 $
Incasari: 169.785.704 $

Filmul a obtinut 13 premii, printre care:
- Saturn Award - Best Home Video Release, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2001
- Best Foreign Language Film, Awards Circuit Community Awards, 1997
- Best Animated Feature, Awards Circuit Community Awards, 1997
- Best Film, Awards of the Japanese Academy, 1998
- Special Award, Awards of the Japanese Academy, 1998

Nota Gealapa: 8.50
Metascore: 76/100

Aflat intr-o călătorie pentru a găsi leacul blestemului unui Tatarigami, Ashitaka ajunge în mijlocul unui război între zeii pădurii și Tatara, o colonie minieră. 

Daca aveti chef de un anime si vreti sa va asigurati ca vedeti unul cu adevarat bun, atunci alegeti unul regizat de Hayao Miyazaki, care pare specializat pe asa ceva si a devenit un fel de garantie pentru animatiile japoneze de top. Si Princess Mononoke este o poveste epica si incredibil de captivanta. Animatia in sine nu pare ultra-moderna dar arata suficient de bine incat sa nu fie deranjanta mai ales ca vorbim totusi de un film din anii '90. Binainteles ca avand in fata o animatie japoneza nici nu are rost sa anticipam cum se desfasoara povestea pentru ca e imposibil de prevazut asa ceva, Este genul de animatie care are mult mai mult continut pentru adulti decat pentru copii, iar glumele aproape gresite si apropourile sexuale nu lipsesc nici ele.

Distributia originala nu are vreun nume care sa imi para familiar, dar vocile suna ca in majoritatea filmelor de acest gen, deci banuiesc ca dupa standardele zonei putem considera ca acestia s-au achitat cu bine de sarcini. Exista si o varianta in limba engleza, iar daca ne uitam la numele care au asigurat dublajul in aceasta varianta este un indiciu clar despre cat de valoros este acest film. Vorbim de actori foarte cunoscuti precum Billy Crudup sau Billy Bob Thornton.Este grue de apreciat calitatea dublajului in limba japoneza, cert este ca mie mi-a sunat corect si vocile s-au potrivit cu personajele.

Eu cred ca acest film mi-ar fi placut si daca l-as fi vazut fara subtitrare. Este atat de viu si colorat, iar scenele sunt atat de intense incat as fi fost interesat fara sa inteleg vreun cuvant, ba chiar cred ca l-as fi si inteles in mare parte. Este o poveste superba, de care m-am bucurat dar dupa ce m-am documentat ulterior am inteles ca am ratat multe referinte si intelesuri, pentru ca multe scene fac referiri la povesti din mitologia japoneza. Concluzia este ca va recomand sa vedeti acest film, indiferent in ce limba o faceti.

Sparkle (2012)

Gen: Musical, Drama

Distributie: Jordin Sparks Thomas, Carmen Ejogo, Whitney Houston, Derek Luke, Mike Epps

Regizor: Salim Akil [a mai regizat: The Start Up(2013), Jumping the Broom(2011)]

Buget: 14.000.000 $
Incasari: 24.637.800 $

Nota Gealapa: 6.40
Metascore: 54/100

În anii 1960, trei surori formează un grup de fete și devin curând senzații locale cu un interes major din partea caselor de discuri, dar faima devine o provocare, iar familia odata unită începe să se destrame.

Sansele ca acest film sa fie foarte bun erau infime oricum, dar acestea au fost sabotate definitiv cand s-a optat ca pe langa un misucal decent sa fie si un film etnic. Aceasta a doua abordare nu a fost foarte inspirata si mi se pare ca nici macar nu pune intr-o lumina buna comunitatea de culoare d epeste ocean. Chiar o inconjoara de toate cliseele p[osibile; atat de mult, ca daca ar fi fost facut de un alb as fi spus ca acesta este rasist. Nu inteleg pe ce s-a folosit un buget atat de mare, pentru ca pare un film mult mai ieftin. Chiar si asa reuseste sa creeze emotie cand si cand si nu este plictisitor decat foarte rar, chiar daca folosind toate cliseele asa cum spuneam, este si extrem de previzibil. Nu mi-a placut nici ca se trece prea usor peste anumite scene si povestea are mari probleme de logica in anumite momente.

Faptul ca in rolurile principale s-a optat pentru cantereti si nu pentru actori profesionisti ajuta foarte mult partea de musical si o face mult mai credibila, sensibila si placut de urmarit, dar in aceeasi masura cam incurca in restul timpului. Se vede diferenta dintre actorii profesionisti, fie ei si de mana a doua, si cei parasutati din alte forme de arta. Nu mi s-a parut ca ca cele doua parti au facut o echipa sudata si lipsa asta de chimie dintre ei, combinata si cu stilul de interpretare profund si exagerat de etnic faca ca pe alocuri unele interpretari sa fie aproape de neurmarit.

E drept ca premisele nu erau pentru un film foarte reusit, dar l-am vazut plin de speranta ca o sa ma impresioneze macar anumite detalii. As putea spune ca am fost impresionat de muzica aleasa, de cinematografie si de costume, toate reusind sa creeze perfect o atmosfera de anii '60. Pentru un film cu atatea drame si atatea nume cunoscute in distibutie, fie ele si din lumea muzicii, povestea si personajele sunt dezamagitor de superficiale si subdezvoltate. Filmul nu se apropie nici pe departe de strakucirea insinuata in trailer, dar nu este nici cel mai rau film pe care il poti vedea.

Shuttle (2008)

Gen: Crima, Drama

Distributie: Tony Curran, Peyton List, Cameron Goodman, Cullen Douglas, Dave power

Regizor: Edward Anderson [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 2.400.000 $
Incasari: 1.925 $

Nota Gealapa: 6.10

Autobuzul de noapte de la aeroport cobara in intuneric.

Nu imi explic de ce mi-a placut atat de mult acest film, pentru ca privindu-l obiectiv urmeaza cu sfintenie toate canoanele si cliseele genului si nici nu are cea mia originala intriga. Nu arata nici senzational din punct de vedere vizual si nici nu pot sa spun ca am empatizat prea mult cu personajele. Cu toate astea, dupa ce s-a terminat am decis ca il trec in colectia mea de filme pe acre le-as revedea la un moment dat. Poate am avut eu asteptarile atat d emici, incat mediocritatea m-a impresionat de-a dreptul. Poate au fost rasturnarile de situatie pe care le ofera scenariul dintre care doua absolut neasteptate. Am avut senzatia ca filmule  pe cale sa se termine de mai multe ori, dar vedeam ca mai sunt cateva zeci de minute si deveneam brusc curios de ce urmeaza sa se intample. In nici un moment nu mi s-a parut ca filmul este lung si plictisitor si asta trebuie sa fie un semn bun. Este un film de categoria B absolut corect.

Distributia este departe de a fi impresionanta, dar cu toate astea, pentru un asmenea film, intepretarile au fost suficient de bune. Au facut ca personajele sa fie agreabile si cat de cat credibile, chiar daca nu m-au facut sa am o conexiune ami profunda cu ele. Nu exista vreun actor care sa fi stralucit, dar am avut senzatia de gasca misto care a lucrat bine impreuna si de oameni care si-au dat silinta cu adevarat si asta se simte. In astfel de filme, de obicei interpretarile sunt bomboana de pe cliva, dar de aceasta data pot spune ca prestatiile actorilor chiar ajuta filmul. 

Daca ar fi sa gasesc o similaritate cu un alt film, as spune ca se aseamana cumva cu aken pastrand totusi proportiile. Sunt destule elemente entertaining si chiar daca anticipezi in mare ce urmeaza sa se intample, tot esti curios sa vezi exact detaliile care duc spre final. Anumite scene sunt realiste, majoritatea nu, dar starea de tensiune de pe intreaga durata a filmului este reala si recomand acest film fie si numai pentru acest detaliu. Este genul de film pe care este recomandat sa il vezi dupa o zi obositoare in care nu ai nevoie de revelatii ci de ceva lejer si usor de urmarit.

The Magnificent Seven (2016)

Gen: Western, Actiune, Aventura

Distributie: Denzel Washington, Chris Pratt, Ethan Hawke, Vincent D'Onofrio, Lee Byung-hun

Regizor: Antoine Fuqua [a mai regizat: Infinite(2021), The Day Sports Stood Still(2021), What's My Name: Muhammad Ali(2019), American Dream/American Knighmare(2018), The Equalizer 2(2018)]

Buget: 90.000.000 $
Incasari: 162.360.636 $

Premii:
- Top Box Office Films, ASCAP Film and Television Music Awards, 2017
- Best Action Poster, Golden Trailer Awards, 2017
- Best Stunts, Hawaii Film Critics Society, 2017
- Best International Actor (Denzel Washington), Jupiter Award, 2017
- Worst Remake, Yoga Awards, 2017

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 54/100

Șapte pistolari din medii fiferite sunt aduși împreună de o tânără văduvă răzbunătoare, care vrea sa-și protejeze orașul dimpotriva unei armate private a unui industrialist distructiv.

Westernul este un gen din ce in ce mai rar abordat astazi iar filmele din acest gen care sa fie si bune sunt aproape pe cale de disparitie, asa ca m-am bucurat destul de mult de acest western corect. Nu este original, ba este chiar un remake dupa un film din anii '60 pe acre intentionez sa il vad si care sunt convins ca va fi chiar mai bun decat acesta. Chiar si in aceste conditii nu gasesc foarte multe lucruri de reprosat acestui film. Personajele sunt devoltate cum trebuie si reusesti sa empatizezi cu ele foarte usor, efectele vizuale sunt discrete si reusite si scenele de actiune  au o coregrafie foarte reusita. muzica este si ea buna si decorurile sunt suficient de bune incat sa faca epoca credibila.

Distributia contribuie si ea din plin la succesul filmului. Nu stiu daca si filmul original avea o distributie atat de diversa, sau corectitudinea politica de astazi a facut ca personajele importante sa apartina atat de multor etnii, dar este un detaliupe care l-am observat fara sa ma derajeze, pentru ca aceasta diversitate si diferentele dintre personaje au asigurat parte din umorul filmului. Nu sunt interpretari iesite din comun, dar avem de a face cu actori care nici cand nu produc ceva deosebit tot ofera prestatii de un nivel inalt, ceea ce s-a intamplat si aici, iar scenariul i-a ajutat si el astfel incat interactiunile dintre ei sa fie savuroase. Daca nu va asteptati sa fiti surprinsi, atunci totul vi se va parea minunat.

Chiar daca nu este original si sunt aproape convins ca filmul care a fost sursa de inspiratie mi se va parea mai bun, spre deosebire de alte remakeuri mi se pare ca acesta a fost facut cu mai mult simt de raspundere si onoreaza corect filmul original. Este un film lung, dar nu se simte cum trece timpul. Pot sa spun insa ca nu prea m-a satisfacut finalul, dar gusturile sunt subiective. Concluzia este ca recomand The Magnificent Seven oricui vrea un film de actiune bun si oricui ii este dor de un western ca la carte.

Soulkeeper (2001)

Gen: Actiune, Aventura, Comedie

Distributie: William Bassett, Howard Berger, Jaime Bergman, Vincent Barry, Karen Black

Regizor: Darin Ferriola [a mai regizat: Mr. Fix It(2006), Ivory Tower(1998)]

Nota Gealapa: 5.85

Doi hoți ghinionisti sunt angajați să fure Piatra lui Lazăr, o relicvă veche capabilă să readucă suflete malefice pe pământ.

Acest film se incadreaza perfect in epoca din care face parte si abuzeaza de toate stereotipurile si cliseele acelor vremuri. Este o comedie fantastica, dar acest cuvant are legatura cu genul din care face parte nicidecum cu calitatea filmului. Este o productie medicora cu doar cateva glume cat de cat reusite si efecte indoielnice, dar povestea este banala, lipsita d eoriginalitate si absolut previzibila. Aceasta lipsa de calitate il face sa para si prea lung si in anumite omente chiar plictisitor.

Daca ar fi aparut astazi, as fi spus ca are o distirbutie cel putin decenta, pentru ca are in componenta actori destul de cunoscuti acum, dar care la momentul aparitiei filmului erau absolut anonimi. Nu vorbim nici de actori mari nici astazi, dar lipsa lor de experienta aproape totala de atunci se vede in prestatiile lor, care incearca sa copieze parca modelele de atunci. Nu cred ca vreun actor si-a asumat cu adevarat personajul si din acest motiv nici eu nu am reusit sa ma conectez cu vreunul. Interpretarile sunt deci si ele in nota generala de mediocritatea a filmului.

Cu un astfel de poster am fost indus in eroare si am crezut ca o sa vad un film horror de categoria C tipic, cu actorie jalnica si efecte dubioase, dar recunosc ca Soulkeeper a fost ceva mai bun de atat si cred ca marketat putin mai bine s-ar fi putut bucura de ceva mai mult scces.Mai mult, monstrul prezentat pe poster nici macar nu apare in film, iar cel care apare este mult mai reusit decat cel din poza, deci de ce nu ma atragi folosindu-l pe cel real? Ultimul atu al filmului care merita mentionat sunt cateva trupuri goale foarte bine alese, care mai indulcesc scenele monotone. Este totusi mult prea putin ca sa ma determine sa recomand filmul.

The Hobbit: The Battle of the Five Armies (2014)

Gen: Fantastic, Aventura

Distributie: Ian McKellen, Martin Freeman, Richard Armitage, Cate Blanchett, Ken Stott

Regizor: Peter Jackson [a mai regizat: They Shall Not Grow Old(2018), The Hobbit: The desolation of Smaug(2013), The Hobbit: An Unexpected Journey(2012), The Lovely Bones(2009), King Kong(2005)]

Buget: 250.000.000 $
Incasari: 962.182.865 $

Filmul a obtinut 8 premii, printre care:
- Best Supporting Actor (Richard Armitage), Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2015
- Best Fantasy Film, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2015
- Capri Breakout Actor Award (Ryan Gage), Capri, Hollywood 2014
- Truly Moving Picture Award, Heartland Film, 2014
- Outstanding Visual Effects - Feature Film, Hollywood Post Alliance, SUA 2015

Nota Gealapa: 7.95
Metascore: 59/100

Bilbo și prietenii lui sunt forțați să participe într-un război împotriva unei serii de combatanți și să împiedice Muntele Solitar să cadă în mâinile unui întuneric în creștere.

Nu stiu cum si-a dat seama Netflix ca nu am vazut ultimul film al francizei cu inele si hobiti, dar ma bucur ca a facut-o pentru ca eu uitasem total ca nu am ami apucat sa vad The Battle of the Five Armies. Poate am fost eu prea entuziasmat si am avut asteptari prea mari, dar nu pot sa spun ca acest ultim film al seriei m-a impresionat, ba chiar as spune ca este unul dintre cele mai slabute. Sa fiu inteles corect, este un film excelent, doar castandardele au fost ridicate atat de mult de Lord of the Rings si celelalte doua filme din seria Hobbit incat s-au dovedit a fi imposibil de atins inca odata. Avem in fata un film absolut epic  cand vine vorba de scenele de actiune si impresionat de-a dreptul din punct de vfedere .vizual,d ar de aceasta data povestea scartaie cam prea tare si este mult mai superficiala decat la predecesorii sai.

Distributia este aceeasi cu care ne-am obisnuit de-a lungul atator filme cu Ian McKellen, Martin Freeman, Cate Blanchett si compania oferind prestatii constant bune si colaborand excelent, punandu-se in valoare unii pe altii si folosind fiecare avantaj dat de experienta lor. Sunt cateva momente emotionante in interpretarile lor, dar acestea sunt destul de rare. Acest detaliu nici macar nu il consider un minus, pentru ca nu am simtit nevoia de asa ceva in acest film si per total pot spune ca interpretarile sunt foarte bune, asa cum au fost in toate multele filme ale francizei, lansandu-se astfel unele cariere si solidificandu-se altele. E greu sa alegi un actor care a stralucit mai mult decat ceilalti, pentru ca dupa atata timp avem de a face doar cu personaje arhicunoscute si indragite universal.

Cred ca este cel ami slab film al francizei si ca este o idee buna ca aceasta se opreste aici, la un standard inca foarte inalt, inainte sa se apropie periculos de mult de mediocritate cum se intampla de exemplu cu Mission Immpossible sau James Bond. Cred totusi ca acest film a primit infinit mai mult hate decat ar fi meritat si tind sa cred ca acesta vine aproape exclusiv din partea fanilor de francize rivale sau pur si simplu din pareta oamenilor care nu s-au conectat in nici un moment cu universul Lord of the Rings. Bineinteles ca acest trebuie si merita vazut, fie si numai pentru a bifa toata seria, dar mai ales pentru ca este un film reusit...foarte reusit.