Distributie: Lea Michele, Jane Lynch, Matthew Morrison, Cory Monteith, Chris Colfer
Serialul a obtinut 6 Primetime Emmys si un total de 92 de premii, printre care: - Favorite TV Actress - Leading Role In A Comedy (Naya Rivera), ALMA Awards, 2012 - Favorite Female Music Artist (Naya Rivera), ALMA Awards, 2011 - Top Television Series, ASCAP Film and Television Music Awards, 2013 - Top TV Series, ASCAP Film and Television Music Awards, 2012 - Top TV Series, ASCAP Film and Television Music Awards, 2011
Nota Gealapa: 7.70/10 Metascore: 75/100
Un serial de referinta al genului Musical, care mie mi-a placut doar pe alocuri, pe care criticii l-au adorat din aceleasi motive pentru care mie mi-e displacut. Umorul de cele ami multe ori este banal, in ciuda unor glume curajoase pe alocuri si care astazi ar fi fost foarte problematice. As spune ca a inceput promitator, cu destul umor negru cu teme morale si in mod inexplicabil a evoluat intr-unul din cele mai inclusive si crecte din punct de vedere politic productii pe care le-am vazut in viata mea. Ajunge raiul stereotipurilor, iar din sezonul trei cand se incheie un ciclu, declinul este din ce in ce mai pronuntat.
Asa cum spuneam, orice gen, rasa sau handicap sunt aici puse in valoare, de parca producatorii ar fi primit o miciune divina sa propovaduiasca in cel mia dulceag mod cu putinta o lume in care binele invinge intotdeauna. Majoritatea personajelor sunt unidimensionale, iar incercarile de a le face sa nu mia fie asa esueaza lamentabil. Cand unul din personaje dispare subit, probail din motive contractual-financiare, lipsa acestuia nu este suplinita cum trebuie si ajunge sa fie ultimul cui al cosciugului. Pentru ca aditiile nu au fost reusite, producatorii au incercat sa se agate de distributia din primele sezoane, dar cand filmul este despre viata membrilor unui cor de liceu, este gru sa mai justficiprezenta unor personaje ca si adulti.
Distributia este interesanta si are destule nume cunoscute si fete familiare care si-au lansat cariera odata cu acest serial. Nu avem o prestatie cu adevarat solida de la inceput pana la final, dar sunt cateva pasaje in care unii actori ies cu adevarat in evidenta. Nu avem un singur protagonist; rand pe rand ies in evidenta mai multe personaje cheie si lumina reflectoarelor este impartita. Cred totusi ca daca trebuie sa alegem un personaj principal, acela este cel interpretat de Lea Michele, unul dintre cele mai enervante personaje pe care le-am vazut vreodata, care pe alocuri m-a scos din sarite, iar asta banuiesc ca inseamna ca Lea s-a achitat cu bine de sarcini daca a reusit sa trezeasca ceva in mine si nu m-a lasat indiferent.
Pentru mine cel mai deranjant aspect al acestui serial au fost scenele de musical, in care playbackul a fost absolut odios, de o claitate foarte proasta, complementat ideal de niste selectii muzicale banale, stereotipe, previzibile si fara vreun pic de sare, piper sau curaj. Pentru mine a fost prea moralist, prea fad si prea curat, dar pot sa inteleg de ce unii l-ar aprecia atat de mult. Probabil ca un proiect asa curatel intr-o perioada destul de intunecata isi merita laurii si pot sa il judec in mod obiectiv. Probail ca cine se afla in publicul tinta va fi absolut dat pe spate si il va considera un serial chiar istoric; pana la urma toti avem tendinta sa exageram cu lucrurile care ne plac.
Distributie: Darby Stanchfield, Connor Jessup, Emilia Jones, Jackson Robert Scott, Patrice Jones
Premii: - IMDbPro Top 200 Most Popular TV Titles 2021-2022, ReFrame, 2022 - Seal of Authentic Representation, Ruderman Family Foundation Seal of Authentic Representation, 2020
Nota Gealapa: 7.65 Metascore: 61/100
După ce tatăl lor este ucis în circumstanțe misterioase, cei trei frați Locke și mama lor se mută în casa lor ancestrală, Keyhouse, despre care descoperă că este plină de chei magice care ar putea avea legatura cu moartea tatălui lor.
Din start trebuie mentionat ca acesta este un serial destinat mai degraba adolescentilor. Intriga este una oarecum neroada, ami ales ca anumite aspecte nu au sens si nu sunt explicate nici pana la final. Din punct de vedere tehnic arata foarte bine si are un ritm bun, dar pana te prinde povestea si devii mai tolerant, sunt multe fracturi logice care nu te lasa indiferent, mai ales daca esti un spectator matur, care pune oarece pret pe logica. Este un serial plin de stereotipuri si in care toate problemele personajelor vin dintr-o lipsa de comunicare atat de crasa ca este iritanta. Cel putin in primul sezon, personajele par aproape batute in cap si sunt extrem de greu de indragit. Din fericire, lucrurile se amelioreaza in al doilea sezon, care este si cel mai bun al filmului.
Fiin vorba de un serial contemporan, bineinteles ca se da peste cap sa fie politically correct si este atat de incluziv incat un demon cu un gen incert are relatii amoroase cu un baiat si o fata care sunt frate si sora. Al treilea sezon scartaie cel ami tare si ar fi putut lipsi cu desavarsire. Are si dezavantajul de a fi sezonul in care se introduce calatoria in timp, o optiune care daca este tratata superficial, asa cum se intampla aici, mai mult incurca decat sa ajute. Nu este o sarcina usoara sa aduci pe ecran o serie de benzi desenate, dar per total pot spune ca cei care s-au ocupat de Locke & Key au facut totusi o treaba destul de buna. Mai trebuie mentionat ca acest serial nu a fost oprit din motive financiare sau de audienta, iar cele trei sezoane au reprezentat lungimea dorita inca de la inceput si cred ca sunt mai mult decat suficiente, pentru ca daca s-ar fi lungit mai mult seria ar fi devenit plictisitoare.
Distributia este si ea inca o confirmare ca publicul tinta este unul format mai degraba din adolescenti. Membrii mai experimentati ai distributiei sunt putini, dar au roluri cheie care a asigure totusi o oarecare stabilitate a claitatii interpretarilor. Scenariul pune totusi personajele principale in situatii care ii face extremd e greu de indragit si a durat foarte mult pana am reusit sa empatizez cu un personaj, fie el tanar sau experimentat. Unele rasturnari de situatie au fost tradate mult prea prematur chiar de fata actorilor, cum se intampla in cazul lui Griffin Gluck de exemplu. Fizionomia unor actori te face uneori sa stii instant ca acestia vor fi personaje negative. As pune prestatia protagonistilor mai degraba la capitolul minusuri ale seriei, pentru ca avem parte de interpretari mult prea curate si pline de clisee enervante, cu momente foarte rare in care acestia reusesc sa fie cu adevarat naturali si credibili.
Daca vreti sa vedeti un serial oarecum asemanator, dar care nu este mai deloc frustrant pentru spectatori as recomanda mai degraba The Lost Room, care este mai vechi, dar si mult mai solid. Aici am avut parte de o intriga cu potential de a fi legendara, dar o scriitura lenesa iroseste tot acest potential. Din acest motiv Locke & Key, in ciuda multor momente bune si tensionate, este mai degraba genul de serial acre este zgomot de fond in timp ce desfasori o alta activitate.
Distributie: Dennis Haysbert, Regina Taylor, Audrey Marie Anderson, Robert Patrick, Max MArtini
Premii: - Top TV Series, ASCAP Film and Television Music Awards, 2007 - Outstanding Actress in a Drama Series (Regina Taylor), Image Awrads (NAACP), 2008
Nota Gealapa: 8.20 Metascore: 61/100
Episoade de o oră care care ne prezinta viața unor agenti super-secreți americani.
La prima vedere, The Unit poate parea un serial dedicat exclusiv barbatilor, plin de scene de actiune si operatiuni complicate, asteptare pe care nu o inseala, dar este cu siguranta mult mai mult de atat. As putea spune ca sunt practic doua seriale intr-unul singur. Are intr-adevar partea plina de actiune de care aminteam, dar are si un al doilea fir narativ, dedicat in principal doamnelor care abordeaza greutatile vietii de cuplu. Are o abordare destul de realista a ambelor aspecte, dar in cele din urma, asa cum era de asteptat si probabil inevitabil, lucrurile incep sa capete accente absolut incredibile, mai ales din momentul in care cele doua povesti separate cumva se intersecteaza si se afecteaza una pe cealalta. Nu este un serial foarte lung, deci este destul de lejer de urmarit si are foarte putin momente moarte si un numar tolerabil de clisee si de momente in care America este "cea mai mai tare tara de pe fata pamantului si toti americanii sunt norocosi si binecuvantati ca traiesc acolo".
Interesant este si ca filmul este cumva inspirat de realitate. Bineinteles ca extrapolarea este una de proportii epice, dar inspiratia pentru acest film vine de la o unitate de elita din armata americana care chiar exista. In prima faza, acest proiect trebuia sa fie un lungmetraj, dar a ajuns un serial pentru ca producatorii s-au decis sa spuna povestea mai pe indelete. Fara sa beneficieze de vreo implicare din partea armatei, The Unit reuseste sa arate foarte bine si sa fie foarte realist, lucru surprinzator si pentru ca a fost un serial impresionant de ieftin, filmat in proportie covarsitoare in Carolina de Sud. Chiar daca avea costuri mici in comparatie cu alte productii, motivul pentru care acesta s-a oprit dupa numai patru sezoane il constituie tot banii.
Distributie este una foarte buna, cu nume importante si figuri recognoscibile atat in partea masculina unde avem nume ca Dennis Haysbert, sau Robert Patrick, care a si declarat ca acesta este rolul sau preferat, dar si in partea feminina unde avem parte de interpretari foarte bune din partea unor actrite foarte experiemntate, cum ar fi Regina Taylor sau Abby Brammell. Ce mi-a placut cel ami mult din acest punct de vedere, este ca am simtit intre actori acelasi spirit de echipa promovat si de film. Am simtit o unitate si o chimie foarte buna, care face intregul proiect mai usor de indragit.
Scenaristii au fost niste scribi foarte talentati, care au reusit sa faca acest proiect cel putin intrigant inca de la inceput. Pana la urma, tuturor ne place din cand in cand sa vedem baietii buni invingand raufacatorii, iar aici gasim asta din plin, dar primim ca bonus si un carusel emotional si dialoguri foarte captivante. The Unit merita o sansa si il recomand cu incredere, chiar daca a trecut ceva timp de la momentul aparitiei sale si nu mai poate constitui un subiect de discutie si referinte in grupurile de prieteni.
Distributie: Michael Douglas, Sarah Baker, Graham Rogers, Melissa Tang, Casey Thomas Brown
Premii: - TV Program of the Year, AFI Awards, SUA 2019 - Best Television Series - Musical or Comedy, Golden Globes, SUA 2019 - Best Performance by an Actor in a Television Series - Musical or Comedy, Golden Globes, SUA 2019 - Best Actress in a Supporting Role in a Series, Miniseries, Limited Series or Motion Picture Made for Television (Lisa Edelstein), Satellite Awards, 2022
Nota Gealapa: 7.95 Metascore: 68/100
Un actor în vârstă, care se bucura cu mult timp în urmă de o oarecare faimă, își câștigă existența ca profesor de actorie.
Am fost destul de circumspect cand am ales acest serial, pentru ca vazand media de varsta a distributiei si intriga, am crezut ca urmeaza sa vad ceva trist, poate chiar deprimant. Dupa numai doua episoade insa, serialul a sapat rapid un carst in sufletul meu si pot sa spun ca a fost una din cele mai amuzante productii pe care le-am vazut in ultima vreme. Umorul de foarte buna calitate, cinismul,ironiile si povestile secundare m-au distrat copios si m-am trezit razand zgomots de mult mai multe ori decat m-as fi asteptat. Netflix isi dovedeste cu aceasta ocazie inca odata abilitatea de a produce seriale foarte bune. Nu exista efecte vizuale si nici cinematografia nu a fost un punct cheie al serialului. Acesta are doua atuuri mari si late. Primul este un scenariu excelent scris, care reuseste sa propuna dialoguri foarte captivante care te mentin interesat.
Al doilea mare avantaj al filmului, este distirbutia buna si calitatea interpretarii protagonistilor. In primele doua sezoane, Michael Douglas si Alan Arkin formeaza unul dintre cele mai bune cupluri de actori pe care le-am vazut, iar relatia dintre personajele celor doi reprezinta sarea si piperul intregului serial. In rolurile secundare gasim un mix de actori experimentati si altii inca dornici de afirmare, dar intreaga echipa a functionat foarte bine impreuna. Lumina reflectoarelor este insa furata de departe de cei doi protagonisti amintiti mai devreme, chiar daca mai apar nume ca Lisa Edelstein sau Jane Saymour.
Din pacate, nu stiu pentru ce motive, Alan Arkin a abandonat proiectul dupa doua sezoane, astfel ca producatorii s-au gasit la o rascruce in care au avut de ales sa incheie rapid povestea, acordand fanilor inchieierile potrivite, sau sa incerce sa il mulga cat se poate apeland la tot felul de alte artificii. Au mers pe prima varianta. Astfel avem parte de un sezon trei, nu la fel de puternic ca precedentele, dar in continuare solid si amuzant, care inchide toate pistele si ofera finalurile fericite pe care toata lumea le astepta. Astfel, acest serial se termina abrupt si este cu 22 de episoade si numai trei sezoane, unul dintre cele mai scurte seriale cu adevarat bune.
Cu siguranta nu este un serial pentru toata lumea, pentur ca ataca unele subiecte destul de direct ca abordare, dar si ca limbaj, dar nu este nici exagerat de controversat. Se adreseaza insa unui public matur, pentur ca temele abordate sunt mai usor de inteles dupa o anumita varsta, dar si pentru ca generatia mai tanara este cumva tratata superficial si ironizata pe alocuri. Cert este ca avand in vedere calitatea umorului si a interpretarilor, dar si durata foarte scurta care face posibil cu un efort de binging sa fie vazut intr-o singura zi daca este nevoie, The Kominsky Method este un serial pe care il recomand cu toata increderea. PS: aar putea fi si ultima sansa sa vedeti in actiune, cel putin in roluri relevante, cativa actori uriasi aflati nu neaparat la apusul carierei, cat la cel al vietii.
Distributie: Robin Ward, Charles Aidman, Richard Mulligan, William Atherton, Julie Khaner
Premii: - Anthology Episode/Single Program, Writers Guild of America, SUA 1987 - Best Young Actress - Guest in a Television Series (Jaclyn Bernstein), Young Artist Awards, 1986
Nota Gealapa: 7.80
O colecție de povești care variază de la comic la tragic, dar au adesea un simț al umorului intunecat și o întorsătură neașteptată.
The Twilight Zone face parte din categoria serialelor copilariei pe care intentionez sa le revad cu occhi maturi, pentru a vedea cat din magia lor dispare. Din fericire, in acest caz nu a disparut foarte multa. Nu este un serial original, ci o continuare sau reproducere a unuia din anii '60 cra ese afla si el pe lista mea, dar este un serial foarte valoros. Multe din povestile abordate in aceste episoade, au devenit de-a lungul anilor intrigi pentru lungmetraje de succes. Nu toate sunt credibile, nu toate sunt amuzante si nu toate sunt infricosatoare, dar fiecare are ceva al lui care il face agreabil. Este un serial bun si pentru nostalgici, dar si pentru hipsteri.
Nu are eleganta unei regate, dar are uneori adrenalina unei curse de sprint. Pe alocuri reuseste sa uimeasca cu adevarat, iar uneori sa te puna pe ganduri. Din punct de vedere tehnic arata decent pentru epoca din care face parte, dar unui tanar efectele existente aici ar putea parea ridicole. Nu aici sta foarta filmului insa. Aceasta vine din originalitatea fiecarei povesti si deznodamantul aproape imposibil de ghicit de fiecare data. Temele abordate sunt dintre cele mai diverse, astfel ca aceasta curiozitate starnita se adauga si ea pe lista lucrurilor care fac serialul agreabil.
In afara de cei doi naratori, nu exista altcineva care sa fi aparut in mai mult de doua episoade, deci este clar ca prestatiile protagonistilor nu sunt neaparat principalul punct de atractie. Avem insa ocazia sa vedem la lucru nume absolut uriase, inainte ca acestia sa isi fi lansat cu adevarat carierele. I-am putut vedea la lucru pe Bruce Willis, chiar in primul episod, Morgan Freeman sau Patrick Swayze, iar acestia sunt doar cativa. Astfel, chiar daca nu avem parte de protagonisti care sa traga filmul dupa ei si nici un actor nu are cu adevarat timp sa impresioneze, este clar dupa aceste nume ca prestatia actorilor nu reprezinta nicidecum o problema, ci din cand in cand chiar un avantaj pentru serial.
Pe langa numele importante de actori, trebuie neaparat mentionat ca multe dintre episoade sunt scurte ecranizari dupa texte ale unor autori la fel de celbri. As vrea sa enumar si aici cateva exemple ca Ray Bradbury, Stephen King sau Harlan Ellison, deci iata inca un punct de atractie care cred eu ca face filmul agreabil indiferent de generatia din care vine spectatorul. Prin urmare, pot spune ca recomand serialul oricui, cu toata increderea, chiar daca nu se bucura de spectaculozitatea productiilor moderne.
Premii: - Best Voice Actor - TV Category (Mamoru Miyano), Tokyo Anime Award, 2020 - Notable Entry - TV Category, Tokyo Anime Award, 2007
Nota Gealapa: 9
Un elev de liceu extrem de inteligent porneste o cruciadă secretă pentru a elimina criminalii din lume după ce descopera un caiet capabil să omoare pe oricine al cărui nume este scris în el.
Asa cum am fost reticent sa vad primele lungmetraje anime si apoi am fost cucerit, tot asa mi s-a intamplat si cu primul meu serial de acest gen. Death Note pur si simplu m-a fermecat si m-a facut sa am cateva seri de binging pe care nu le anticipam. Are o intriga originala care a inspirat si cateva filme, dar si alte seriale, nici unul insa la fel de reusit ca originalul, exact cum era de asteptat. Au nimerit foarte bine durata serialului si nu l-au lungit mai mult decat era necesar. Avem de parcurs un singur sezon cu episoade scurte de ca. 20 de minute, ceea ce inseamna ca daca dati dovada d eputina cumpatare nu o sa pierdeti prea mult timp intr-o zi. Din punct de vedere tehnic nu i se pot aduce prea multe reprosuri. Nu debordeaza de tehnologie, dar animeurile nici nu se bazeaza pe asta foarte mult, asumandu-si un stil propriu mai putin pretentios.
Totul la acest film este in stilul clasic cu care ne-au obisnuit animeurile si filmele japoneze in general. Este un stil care necesita un timp de acomodare, dar odata ce te obisnuiesti cu el si il studiezi il poti cel putin tolera, dar daca esti cu adevarat pasionat si inveti cate ceva despre cultura japoneza o sa descoperi o gramada de simboluri, legende, metafore si lectii tipice acestei civilizatii. Asa cum spuenam, povestea este foarte originala si interesanta, este scrisa excelent si este periculos de captivanta. Rasturnarile de situatie sunt mereu reusite si de efect, mereu surprinzatoare si chiar daca uneori acestea complica povestea si o fac greu de urmarit, in cele din urma se dezvaluie a fi destul de logice si la final ajungi sa te convingi ca nimic nu este intamplator in acest serial.
Este inutil sa vorbesc despre distributie, in primul rand ca nu sunt atat de familiar cu numele importante din cinematografia japoneza si in al doilea rand pentru ca vorbim de un serial de animatie unde protagonistii au putine sanse sa o dea in bara; daca se intampla asta inseamna ca si-au ratat cariera complet. Din ce am aruncat un ochi pe biografiile lor, cred totusi ca nu sunt actori foarte relevanti. Par mai degraba genul care participa la zeci de proiecte intr-un an, doar ca sa castige niste bani si nu fac neaparat o selectie a rolurilor care sa ii ajute in cariera. Nu sunt lucruri care sa deranjeze la dublajul acestora si singurul lucru care se remarca este din nou puternicul sti asiatic, acre poate necesita un timp de acomodare, daca nu sunteti deja familiarizati cu el.
Singurele lucruri care m-au deranjat cu adevarat la acest film au fost ceele cateva reviewuri pe care le-am citit inainte si care m-au indus total in eroare facandu-ma sa cred ca este un anime gotic, sau o copie dupa Naruto, ambele lucruri fiind absolut false. Este un serial care are de toate. Are personaje complexe, o poveste captivanta si de asemenea complexa, dar care nu iti da greu de la inceput si se comlica pe parcurs, suficient de asezat incat sa nu pierzi firul, are personaje care asigura umorul, aredrama, are tennsiuen si alte mirodenii care il fac oricum numai lipsit de gust nu. Bineinteles ca cooncluzia nu poate fi decat ca il recomand cu tarie oricui doreste senzatii noi... din 2006.
Distributie: Roald Dahl, Andrew Ray, Forbes Collins, Richard Johnson, Joan Collins
Premii: - Best Television Episode, Edgar Allan Poe Awards, 1980
Nota Gealapa: 7.95
Dramatizarea multora dintre nuvelele lui Roald Dahl.
Tales of the Unexpected poate fi considerat varianta britanica de Twilight Zone sau alte seriale asemanatoare din anii '80. Cand spun asta ma rfeer la seriale cu episoade scurte, care nu au legatura unul cu celalalt si care ne prezinta povesti acre mai de care mai ciudatele. Prin ce se deosebeste acesta fata de altele, este ca istorisile de aici nu acopera un singur gen. Unele sunt horror, altele sunt doar ciudate, altele sunt doar amuzante, acoperind astfel cam toata plaja de genuri. Nu toate episoadele sunt de calitate, dar per total pot spune ac serialul este foarte bun si de cele mai multe ori povestile lui au reusit sa ma surprinda.
Nu este un film care sa impresioneze din punct de vedere tehnic, dar nu provine dintr-o epoca in acre aceste detalii sa exceleze, cai ales cand vorbim de seriale si cu atat mai putin cele britanice. Scenariul si originalitatea nuvelelor ecranizate sunt principalul si poate singurul atu al acestei serii, dar este unul care compenseaza majoritatea celorlalte lipsuri. Acest serial nu provoaca dependenta, oricat de interesant este. Nu am simtit aproape in nici un moment nevoia sa vad mintenas urmaorul episod, dar avand de a face cu episoade care nu au legatura unul cu celalalt, asta nu este neaparat un lucru rau. faptul ca poti dormi toate orele intr-o noapte si ca nu te tine treaz ar fi fost o catastrofa in cazul unui serial cu o abordare clasica.
Distributia nu ajuta nici ea foarte mult serialul. Exista doar o amna de actori care apar in mai multe episoade, dar intr-un film in care povestile nu sunt corelate acesta este un lucru foarte bun. Dezavantajul insa este ca am recunoscut foarte putine figuri si majoritatea celor din distributie sunt actori de mana a doua multi dintre ei cu abilitati foarte limitate. Unepri cand lipsa lor de talent a fost vizibila, interpretarile lor au fost atat de slabe ca au facut ca unele episoade mediocre sa fie macar amuzante, dar de cele mai multe ori chiar prestatiile lor slabe au fost probleme principala. Adaugam si acest aspect pe lista lucrurilor care nu sunt in regula cu acest film.
Pare ca pana acum am gasit aproape exclusiv doar probleme cu acest serial, dar cumva in acest caz, exact ca in matematica, minus cu minus fac plus, pentru ca per total vorbim de un serial foarte agreabil, care nu este eaparat palpitant, dar este original si interesant. Povestile lui Roald Dahl sunt atat de bune si interesante incat merita tolerate toate aceste defecte, dintre acre cel mai greu de suportat este productia de slaba calitate. Cheia povestilor este de fiecare data in finalurile neasteptate, pe acre in majoritatea cazurilor nu le-am putut anticipa, astfel ca am avut parte de mutle surprize lucru tot mai rar intalnit.
Distributie: Benedict Cumberbatch, Martin Freeman, Una Stubbs, Rupert Graves, Louise Brealey
Filmul a obtinut 92 de premii, printre care: - Outstanding Television Movie, Primetime Emmy Awards, 2016 - Outstanding Special Visual Effects in a Supporting Role, Primetime Emmy Awards, 2016 - Outstanding Lead Actor in a Miniseries or a Movie (Benedict Cumberbatch), Primetime Emmy Awards, 2014 - Outstanding Supporting Actor in a Miniseries or a Movie (Martin Freeman), Primetime Emmy Awards, 2014 - Outstanding Writing for a Miniseries, Movie or a Dramatic Special, Primetime Emmy Awards, 2014
Nota Gealapa: 9.20 Metascore: 88/100
O abordare modernă îi aduce pe celebrul detectiv și pe partenerul său medic sa rezolve crime in Londra secolului XXI.
Personal, nu sunt fanul ciorbelor reincalzite si al personajelor istorice reinviate iar si iar, dar trebuie sa recunosc ca aceasta adaptare modrna a unuia dintre cei mai populari detectivi din istoria cinematografiei nu numai ca este foarte reusita, ba as putea spune ca este aproape geniala. Mi-a placut ingeniozitatea scenariului, i-au placut conexiunile si referintele cu aparitiile mai vechi ale personajului, mi-a placut umorul si mi-a placut cum arata filmul din punct de vedere vizual. Se ofera tribut istoriei din belsug si cu toate astea vorbim de un serial extrem de actual. Este cu siguranta genul de serial care creeaza dependenta si te face sa ii aloci mai mult timp decat ai planificat initial.
Noroc ca nu vorbim de un serial foarte lung. Sunt numai 15 episoade, dar fiecare episod este practic un film de televiziune daca luam in considerare durata acestora. Personajele, chiar si cele negative, sunt dezvoltate in mod superb si este imposibil sa reusesti sa empatizezi sau sa dispretuieti unul dintre ele. Cinematografia este si ea foarte reusita si se completeza perfect cu efectele grafice. Muzica nu am observat-o mai deloc si asta pentru ca se intampla atat de multe lucruri in firul epic incat este aproape imposibil sa mai fii atent si la astfel de detalii. Este un film foarte dinamic, cu un ritm extrem de alert care necesita in permanenta un nivel ridicat de atentie.
Mi-a placut pana si de Benedict Cumberbatch, cel care ii da viata lui Sherlock Holmes si acre este un actor pe care il antipatizez in mod normal pentru ca il gasesc prea pretentios si "fudul", dar acum aceste atribute se muleaza perfect pe personalitatea personajului. Martin Freeman face o treaba cel putin la fel de buna in pielea doctorului Watson, cum de altfel interpretari excelente gasim in majoritatea rolurilor indiferent cat de importante sau cat de mici sunt. Una Stubbs isi arata intreaga experienta, Louise Brealey si Andrew Scott asigura mare parte din umor, iar Lara Pulver are o prestatie care iti da pur si simplu fiori.
Mi se pare incredibil ca regizorii au reusit sa creeze un cadru modern in care Sherock holmes i doctorul Watson sa se incadreze atat de bine. Creatorul original al personajului cred ca nu ar avea nimic de obiectat legat de aceasta varianta a creatiei sale si ar fi bucuros ca inca o generatie se poate delecta cu ilustrul detectiv. Este un serial care te agata din primele minute ale primului episod si nu iti mai da drumul pana la final. Personal cred ca ar mai fi fost indicat cel putin inca un sezon pentru ca s-ar fi putut gasi un nou erou negativ asupra caruia sa se concentreze energiile personajelor principale, dar creatorii s-au concentrat pe alte proiecte, Benedict Cumberbatch avea un program prea incarcat ca si Martin Freeman de altfel si e adevarat si ca finalul din sezonul patru ar fi fost greu de egalat. Fanii inraiti ai seriei nu si-au pierdut inca speranta, mai ales ca serialul nu a fost anulat in mod oficial. Cuvantul "recomand" nu este suficient de cuprinzator pentru cat de tare o sa bag pe gat acest serial oricui imi cere o parere.
Distributie: Peter Falk, Mike Lally, John Finnegan, Bruce Kirby, Dianne Travis
Filmul a obtinut 22 de premii, printre care: - Outstanding Guest Actress in a Drama Series (Faye Dunaway), Primetime Emmy Awards, 1994 - Outstanding Guest Actor in a Drama Series (Patrick McGoohan), Primetime Emmy Awards, 1990 - Outstanding Lead Actor in a Drama Series (Peter Falk), Primetime Emmy Awards, 1990 - Outstanding Lead Actor in a Drama Series (Peter Falk), Primetime Emmy Awards, 1976 - Outstanding Lead Actor in a Drama Series (Peter Falk), Primetime Emmy Awards, 1975
Nota Gealapa: 8.50
Locotenentul Columbo, un detectiv de omucideri din Los Angeles, își folosește umilitatea și ingeniozitatea pentru a scoate la lumina chiar și cele mai bine ascunse crime.
Columbo este fara indoiala un clasic. A fost unul din serialele copilariei si dupa ce l-am revazut acum, mi-a placut la fel de mult ca pe vremuri. Este genul de serial al carui personaj principal devine meorabil si o sursa de inspiratie si referinte peste ani. Columbo intra cu siguranta in orice top al celor mia buni detectivi din istorie, chiar si dupa ce a trecut atata timp de la perioada sa de glorie si incluzand orice serial modern si istet. Fata de multe seriale politiste, are specificitatea ca iti arata din start cine si cum comite infractiunea, dar cumva reuseste sa pastreze suspansul si interesul pentru modul in care simpaticul detectiv care de si numele serialului ajunge sa prinda vinovatii. Are bineintels si cateva episoade mai slabute, dar serialul isi pastreaza in principiu un nivel impresionant de ridicat pe parcursul tuturor celor 13 sezoane.
Pentru atatea sezoane, numarul de episoade este relativ mic, dar avand in vedere ca fiecare episod dureaza mult peste o ora, inseamna ca nu este totusi un serial pe acre sa il vezi rapid si fiecare episod in sine poate fi considerat un mic film de televiziune. Fara sa debordeze de tehnologie, chiar si pentru acele vremuri si fara sa ne ofere prea multe scene de actiune sau cascadorii epice, serialul se bazeaza aproape exclusiv pe scenariul sau excelent si pe abilitatile actorilor. Chiar si asa, am fost surprins sa vad de exemplu intr-un episod de prin 1990 prima referinta la un smartwatch. Exista si vreo doua situatii in care face jonctiunea si cu alte seriale populare ale vremii, iar pe final chiar incearca sa ne obisnuiasca cu figuri care imi inchipui ca au fost protagonistii serialelor care l-au inlocuit pe acesta.
La asemenea filme, calitatea si carisma actorilor este si ea esentiala. Greul l-a dus Peter Falk, cel care a dat viata acestui personaj legendar si nu a lasat sa se simta aceasta povara aproape exclusiva pe care a dus-o. A reusit sa isi faca personajul extrem de indragit si chiar daca are o cariera prolifica, cu peste o suta de aparitii in filme si seriale, figura lui se confunda practiv cu acest simpatic detectiv. Nu exista personaje secundare solide si importante pentru o perioada mai mare de timp, dar in aproape fiecare episod avem ocazia sa il vedem pe Columbo masurandu-si inteligenta cu personaje carora le dau viata actori uriasi, fie la momentul aparitiei in serial fie deveniti peste ani ei insisi figuri uriase ale industriei. Nu o sa ma apuc sa ii enumar pe toti, pentru ca sunt prea multi, dar i-am vazut de exemplu la treaba pe Leslie Nielsen, pe care e greu sa ti-l inchipui in altceva decat comedii, pe William Shatner sau chiar pe Johnny Cash.
Aproape uitasem cat de minunat este acest serial si ma bucur ca l-am revazut, iar aceasta abordare concentrata pe modul in care este prins cineva, mai degraba pe surpriza de a afla cine este criminalul este si ea foarte interesanta si mult mai greu de realizat bine decat abordarea clasica. Este foarte interesant de vazut cum perosnajul se dezvolta in timp si recomand acest serial oricui este dornic de o experienta retro, de un serial politist bun sau oricarui tanar care vrea sa aiba un termen de comparatie pentru serialele si filmele moderne.
Filmul a obtinut 12 premii, printre care: - Outstanding Original Main Title Theme Music, Primetime Emmy Awards, 2016 - Best Teaser TV Spot, Golden Trailer Awards, 2016 - Best Dramatic Presentation - Short Form, Hugo Awards, 2016 - Best TV Villain, IGN Summer Movie Awards, 2015 - Best TV Comic Book Adaptation, IGN Summer Movie Awards, 2015
Nota Gealapa: 8.05 Metascore: 76/100
După sfârșitul tragic al scurtei sale cariere de supererou, Jessica Jones încearcă să-și refacă viața ca investigator privat, având de a face cu persoane din New York care au abilități remarcabile.
Netflix este o referinta cand vine vorba de seriale, iar Marvel este una cand vorbim de supereroi, astfel ca dintr-un parteneriat intre cele doua branduri nu prea avea cum sa iasa ceva rau. Rezultatul acestuia a insemnat sase seriale, toate bune sau foarte bune. Din pacate, aceasta colaborare a durat numai cinci ani. Disney si-a lansat propria platforma si cum fiecare voia drepturi de autor, multe dintre aceste seriale s-au terminat prematur. Astfel, Jessica Jones are doar trei sezoane, dintre care doua chiar foarte bune. Fara sa exagereze cu efectele vizuale tipice filmelor cu seupereroi, filmul se concentreaza mai mult pe poveste si pe dezvoltarea personajelor sale. Exista si destule scene de actiune interesante, dar mai important este faptul ca majoritatea episoadelor sunt scrise foarte bine, oferind din plin si tensiune, si umor si drama.
Cu drama poate chiar s-a exagerat de multe ori si in cateodata personajele sunt enervant de deprimate si deprimante, dar acesta este un detaliu care devine tolerabil pe parcurs. Sezonul doi este putin mai slab decat celelalte si nu ofera nici un personaj negativ convingator si nici un final dramatic care sa te faca sa vrei sa urmaresti si urmatorul sezon. Al treilea sezona insa, remediaza aceste lipsuri si as fi urparit cu placere inca un sezon, daca acesta ar fi existat. De multe ori am avut impresia ca este mai degraba un film pentru publicul feminin.cele mai importante personaje sunt femei si problemele secundare tratate sunt si ele in cea mai mare majoritate feminine, iar barbatii din film de multe ori par doar de decor. Daca nu esti familiar cu celelalte seriale rezultate din colaborarea amintita mai sus, este posibil sa nu intelegi anumite scene in care acest serial se intercaleaza cu surorile sale
Distributia nu este rea deloc. Nu are nume uriase in rolurile principale, dar avem de a face cu actori si ami ales actrite experimentate si destul de actuale. Protagonista este Krysten Ritter, pe acre am observat-o prima data cu adevarat in cele cateva episoade din Breaking Bad in care a jucat. Ea produce aici o interpretare in general buna, dar nu mi s-a parut ca a stralucit, personajul ei fiind totusi unul destul de unidirectional si nu prea solicitant, iar de multe ori aceasta a fost eclipsata de colegele ei de platou, sau chiar de barbatii acre au avut act de cat roluri semnificative. Rachael Taylor si Carrie-Anne Moss au avut si ele interpretari aproape fara cusur. Cu toate astea, daca cineva ma intreaba cine a jucat cel mai bine in acest film, fara sa fiu misogin, primul nume pe acre l-as oferi ar fi cel al lui David Tennant, cel care a fost personajul negativ din primul sezon si chiar daca apare doar intr-o treime din episoade, are o interpretare care iese in evidenta.
Scenariul, scenele de actiune si eprsonajele par a fi printre cele mai agreabile dintre toate aceste filme Marvel-Netflix, dar pana nu le vad pe toate nu pot avea o parere obiectiva. Primul si ultimul sezon sunt ajutate de personajele negative, pe care ajungi sa le detesti sincer si astfel empatizezi cu eroina si esti mult mai investit emotional in film. Tin sa mentionez totusi, ca am cam inceput sa ma plictisesc de filozofia asta ciudata din filmele cu eroi, in acre daca omori un criminal devii la randul tau un criminal si practic ajungi sa fii ceea ce urasti. Mi se pare o abordare uzata in exces si ar trebui sa dispara cat mai repede. In concluzie, Jessica Jones nu este genul acela de serial care sa necesite cel putin doua vizionari pentru a fi inteles, cum este de exemplu cazul lui Dark, dar nu este nici la prima mana si ofera destule lucruri bune incat sa il recomand cu incredere.
Distributie: Bryan Cranston, Aaron Paul, Anna Gunn, Betsy Brandt, RJ MItte
Serialul a obtinut 152 de premii, printre care: - Best Television Series - Drama, Golden Globes, SUA 2014 - Best Performance by an Actor in a Television Series - Drama (Bryan Cranston), Golden Globes, SUA 2014 - Outstanding Lead Actor in a Drama Series (Bryan Cranston), Primetime Emmy Awards, 2014 - Outstanding Supporting Actor in a Drama Series (Aaron Paul), Primetime Emmy Awards, 2014 - Outstanding Supporting Actress in a Drama Series (Anna Gunn), Primetime Emmy Awards, 2014
Nota Gealapa: 9.40 Metascore: 87/100
Un profesor de chimie de liceu diagnosticat cu cancer pulmonar inoperabil, se apuca de fabricarea și vânzarea metamfetaminei, pentru a asigura viitorul familiei sale.
E drept ca sunt in urma cu vizionarea serialelor la moda, multe dintre ele care au facut furori, dar am vazut destule si acesta este de departe cel mai bun dintre ele. In afara de infamul episod cu musca (cine a vazut filmul il stie, cine o sa il vada o sa il recunoasca), toate episoadele sunt palpitante si pline de suspans si in fiecare se intampla ceva major. Sa ai un singur episod de umplutura mi se pare o performanta demna de apreciat. Cred ca se intinde pe un numar rezonabil de sezoane, suficient de multe pentru a spune o poveste asa cum trebuie si suficient de scurt pentru a nu scadea nivelul calitatii.
Intriga este originala si plina de potential, de care se profita din plin si nu se iroseste nici un dram din el. Personajele importante sunt dezvoltate exact asa cum trebuie si nici unul dintre acestea nu te lasa indiferent. Cu fiecare dintre ele ajungi inevitabil sa empatizezi si pe ficare dintre ele ajungi sa il indragesti si mai tarziu sa il detesti si tot asa pe intreaga durata a filmului. Breaking Bad este ireprosabil si dinpunct de vedere tehnic. Arata bine si ne ofera o portie rezonabila de efecte vizuale si scene palpitante. Pentru ca este si scris foarte bine, dialogurile sunt de multe ori chiar mai palpitante decat scenele pline de explozii. Rasturnarile de situatie sunt numeroase si se intampla foarte des, astfel ca niciodata nu stii in ce directie o sa evolueze povestea si nu de putine ori m-am gasit ridicat pe marginea patului, cu gatul intins spre televizor anticipand ce urmeaza sa se intample.
Chiar daca vorbim de un actor cu state vechi si cu o experienta vasta, pot sa spun ca acesta este filmul in care l-am descoperit cu adevarat pe Bryan Cranston, unul dintre protagonistii serialului. Nu este singurul protagonist, dar personajul sau cred ca a fost cel mai solicitant, iar versatilitate lui Cranston a fost pusa la incercare, dar acesta nu numai ca nu a clacat ci a oferit o prestatie constanta de la inceput pana la final, de multe ori chiar am fost impresionat de abilitatile sale. Aaron Paul sau Anna Gunn au avut de asemenea interretari solide, dar acestea au palit in fata prestatiei impetuoase a celui amintit mai devreme.
Atentia la detlaii din acest serial este uimitoare. De exemplu fiecare personaj important are o culoare predominanta in vestimentatia sa, conforma cu personalitatea acestuia, iar culorile in care este imbracat protagonistul devin din ce in ce mai inchise la culoare pe masura ce povestea avanseaza si devine mai sumbra. Felul in care personajele noi care sunt pe cale sa apara in poveste sunt devoalate subtil cu cateva episoade inainte, sau cum modelul gresiei din spitalul din film respecta acelasi pattern ca logoul serialului. Acestea sunt doar cateva exemple. Un alt indiciu ca avem in fata un serial de foarte mare calitate il reprezinta si succesul filmelor si serialelor care au deviat din acesta de la El Camino pana la Better Call Saul, toate au avut un succes semnificativ si asta in cea mai mare parte se datoreaza lui Breaking Bad. Este inutil sa mai spun ca acest film trebuie sa se regaseasca pe lista oricui.
Filmul a obtinut 58 de premii, printre care: - Best Television Series - Drama, Golden Globes, SUA 1999 - Best Performance by an Actor in a Television Series - Drama (Dylan McDermott), Golden Globes, SUA 1999 - Best Performance by an Actress in a Supporting Role in a Series, Miniseries or Motion Picture Made for Television (Camryn Manheim) - Outstanding Lead Actor in a Drama Series (James Spader), Primetime Emmy Awards, 2004 - Outstanding Guest Actor in a Drama Series (William Shatner), Primetime Emmy Awards, 2004
Nota Gealapa: 7.90 Metascore: 74/100
Serialul urmareste cazurile si intamplarile lui Bobby Donnell si ale colegilor sai, toti avocati de drept penal in cadrul unei firme de avocatura din Boston.
The Prectice este inca unul din serialele copilariei pe care am vrut sa le urmaresc din nou cap-coada si sa vad daca mi se par la fel de bune si acum. Din fericire acest serial nu m-a dezamagit nici acum. Eu oricum am o slabiciune pentru filmele a caror actiune trece prin sala de judecata, asa ca a plecat cu o bila alba din start, dar este fasra indoiala un serial serios, bine pus la punct, care chiar daca nu este la fel de flamboaiant ca cele moderne, ofera tensiune, suspans si emotie din plin. Are opt sezoane, deci o durata medie as spune, dar dintre acestea doar vreo sapte sunt cu adevarat bune, poate sapte si jumatate. Spun asta pentru a doua parte a ultimului sezon, pare mai degraba sa aiba misiune de a introduce in scena un alt serial si anume Boston Legal, care a inceput imediat dupa ce acesta s-a terminat si care a avut in componenta mare parte din distributia introdusa in scena in ultimul sezon The Practice. Inainte sa inceapa haosul deloc agreabil din ultimul sezon, serialul a avut un procent covarsitor de episoade bune si cu mesaj.
Nu stiu ce s-a intamplat la finalul sezonului sapte. poate modificarile au fost din motive financiare sau poate ca actorii erau pur si simplu obositi. Distributia a ramas aceeasi pe intreaga durata a celor sapte sezoane si este adevarat ca incepuse sa se simta o oarecare oboseala si incepusera sa se complaca uneori in propriile stereotipuri. Din pacate insa, modificarile au fost prea multe si prea bruste. Una este sa iti dispara un personaj si alta este sa pierzi dintr-o data patru personaje cheie. Noi venitii nu au nici o vina, dovada ca ulterior Boston Legal s-a bucurat de un succes mai mare chiar decat acest serial, dar infuzia lor era sortita esecului de la inceput. Schimbarea asta majora de stil a venit prea brusc pentruu fanii fideli ai serialului care se obisnuisera cu un anumit mod de a se intampla lucrurile.
Ca tot am amintit de distributie, mare parte dintre componentii acesteia aveau deja o experienta relevanta in spate, dar este cert ca prezenta in acest serial le-a consolidat si le-a ajutat cariera si au meritat acest lucru pe deplin, pentru ca si prestatiile lor au fost de cele mai multe ori foarte bune si convingatoare. Am detestat si am empatizat cu fiecare personaj mai devreme sau mai tarziu, iar asta inseamna ca protagonistii s-au achitat de sarcini cu brio. Chimia dintre ei s-a consolidat rapid si deja destul de devreme in primul sezon a inceput sa se simt usurinta cu care acestia se complementau si de aceea pe parcursul diferitelor sezoane, toate momentele de rascruce, de despartire sau de bucurie, aproape ca au parut reale. In plus, aparitiile surpriza ale unor vedete pentru unele dintre episoade sunt inspirate de fiecare data si sunt un adevarat deliciu.
In concluzie, nu ezi sa recomand acest serial si acum, chiar daca este "invechit". Este un serial comlex, realist si acre trateaza probleme si pune intrabari foarte actuale si in zilele noastre. Mai are si avantajul de a fi usor de urmarit, pentru ca nu este genul de serial care sa creeze dependenta si asta pentru ca foarte putine episoade au legatura unele cu altele. Chiar daca nu este un film grafic, va avertizez totusi ca unele episoade pot fi greu de privit si de inghitit, datorita modului brutal de sincer in care abordeaza unele teme. Daca sunteti nostalgici, hipsteri sau doar in cautarea unui serial bun, alegeti-l pe acesta cu incredere.
Distributie: Louis Hofmann, Karoline Eichhorn, Lisa Vicari, Maja Schöne, Stephan Kampwirth
Filmul a obtinut 6 premii, printre care: - Adolf Grimme Award - Fiction, Adolf Grimme Awards, Germania 2018 -Best Visual Effects (Best VFX / Animation), German Television Academy Awards, 2020 - Best Art Direction (Bestes Szenenbild), German Television Academy Awards, 2018 - Best Cinematography (Beste Bildgestaltung), German Television Academy Awards, 2018 - Curt Jürgens Memorial Camera - Best young Actor (Louis Hofmann), Golden Camera, 2018
Nota Gealapa: 8.80 Metascore: 72/100
O saga de familie cu o întorsătură supranaturală, situată într-un oraș german, unde dispariția a doi copii mici scoate la suprafata relațiile ascunse dintre cele familii.
Se confirma inca odata ca Netflix a descoperit reteta succesului, cand vine vorba de seriale. Vreau sa va avertizez de la inceput sa nu va lasati pacaliti de faptul ca Dark are doar trei sezoane si 26 de episoade. Daca va imaginati ca treceti peste el si il bifati intr-o singura zi de binging va inselati amarnic. Sunt necesare cel putin doua vizualizari pentru a putea pretinde ca ati inteles ce se intampla acolo si cine va spune ca l-a stapanit din prima, mananca rahat. Daca planurile temporale care se intind pe mai multe secole si limba germana nu sunt suficiente sa va puna in incurcatura, aparitia lumilor paralele sigur va va da cu eroare in prima faza. Acestea fiind zise, chiar daca nu este un serial usor, va asigur ca merita tot efortul.
Povesti asemanatoare am ami vazut, dar punerea in scena este impresionanta. Filmul aproape ca nu are timpi morti, iar atmosfera sumbra si starea de tensiune sunt omniprezente. Imi place cum sunt structurate episoadele si am avut parte si de cea mai buna coloana sonora pe care am intalnit-o in ultima vreme, cu piese alese impecabil. Am avut senzatia sa reprosez lipsa efectelor vizuale in prima faze, dar pe parcurs se recupereaza si la acest aspect, si chiar daca efectele ar fi lipsit pe intreaga durata a serialului, cinematografia ar fi compensat din plin. Daca ar trebui sa reprosez ceva, ar fi un surprlus de drama si de dragoste de care m-as fi putut lipsi cu usurinta.
Oricat de neinitiat as fi in cinematografia germana, chiar si eu am recunoscut destui dintre actorii care au luat parte la acest proiect. Cei car emi-au fost mie familiari sunt cei mai experimentati, ca sa nu zic batran, care au oferit prestatii foarte solide si si-au adus din plin contributia la reusita intregului serial. Protagonistii au fost insa actorii mai tineri si ei cu interpretari surprinzator de bune. O sa ma rezum sa ii analizez doar pe cei doi protagonisti si anume Louis Hofmann si Lisa Vicari. Primul a reusit sa fie suficient de credibil, dar deseori a avut un stil mult prea dramatic si nu stiu daca aceasta este ipostaza in care l-a pus scenariul sau este o capcana a tineretii in care a cazut. Lisa Vicari in schimb, a avut o interpretare impecabila dupa parerea mea si ma bucur ca am mai descoperit o actrita tanara al naibii de talentata, ca a nu mai zic ca si extrem de frumoasa.
Nu cred ca gasesc mai multe cuvinte care sa descrie de ce acest film este unul dintre cele mai bune seriale supernaturale de pe piata, asa ca o sa incerc sa structurez doar cateva idei principale. Dark are multe personaje si asta poate fi o provocare in sine. Fiecare personaj insa, este dezvoltat asa cum trebuie, nu este unidimensional si nici unul nu este doar bun sau doar rau ci sunt in continua schimbare, odata cu povestea. Este imposibil sa va explic intriga pe deplin, dar credeti-ma ca este orice numai banala nu si vine la pachet si cu un scenaru foarte bine scris, care asigura dialoguri reusite si suspans din plin. Filmul ofera si o portie serioasa de drama si intrigi familiale, iar acestea au un rol esential in poveste. Fiecare familie are secretele ei si sunt puse in fata unor dileme esentiale care implica tradare, sacrificiu si altele. Calatoriile in timp au fost dintotdeauna subiect de film, dar de data aceasta parca acest subiect are mai multa logica decat oricand, chiar daca in prima faza nu a parut chiar asa.Pe langa toate acestea, Dark ridica si o serie de probleme filosofice pe care le trateaza foarte serios. Cu intrebari despre timp, originea umana, destin, religie si alegeri, te va face sa iti pui intrebari si sa iti testezi propriul sistem de credinte multa vreme dupa ce ai terminat ultimul episod. In incheiere, trabuie sa amintesc si de cireasa de pe tort si anume calitatea cinematografiei si a efectelor vizuale care sunt si ele de cea mia buna calitate si iti gadila retina in cel mai placut mod. Dupa toate astea, cred ca e de prisos sa mai spun ca recomand acest serial cu toata taria.
Distributie: Jerry Seinfeld, Julia Louis-Dreyfus, Michael Richards, Jason Alexander, Wayne Knight
Filmul a obtinut 74 de premii, printre care: - Best Television Series - Comedy or Musical, Golden Globes, SUA 1994 - Best Performance by an Actor in a Television Series - Comedy or Musical (Jerry Seinfeld), Golden Globes, SUA 1994 - Best Performance by an Actress in a Supporting Role in a Series, Miniseries or Motion Picture Made for Television (Julia Louis-Dreyfus), Golden Globes, SUA 1994 - Outstanding Supporting Actor in a Comedy Series (Michael Richards), Primetime Emmy Awards, 1997 - Outstanding Supporting Actress in a Comedy Series (Julia Louis-Dreyfus), Primetime Emmy Awards, 1996
Nota Gealapa: 8.90 Metascore: 84/100
Nefericirile continue ale comediantului nevrotic din New York, Jerry Seinfeld și ale prietenilor săi la fel de nevrotici.
Seinfeld este mai mult decat un clasic. Este un serial care a definit o generatie si care a dominat aproape o decada si poate ar mai fi facut-o o vreme, daca Jerry seinfeld nu s-ar fi plictisit si nu ar fi decis sa ii puna cruce. Serialul despre nimic a fost foarte aproape sa nu existe, pentru ca episodul pilot nu a fost deloc apreciat. Ar fi fost o pierdere nu doar pentru cei care se dau in vant dupa sitcomuri, dar si pentru intreaga cultura pop, care a imprumutat multi termeni si multe trenduri din acest fenomen care a fost Seinfeld. Din pacate, ramas sa scrie singur ultimele doua sezoane, dupa ce Larry David, co-autorul de pana atunci, a decis sa se retraga, Jerry Seinfeld a decis ca e suficient si e momentul sa se retraga in glorie, ceea ce a si facut, cu un final foarte controversat.
Spun controversat din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi ca a fost un final atipic comparand cu ce ne obisnuise seria. Prea putin epic si care nu ofera nici un fel de inchidere. Mai controversat a fost pentru fanii inraiti ai serialului, care in ultimul episod au fost nevoiti sa revada toate trasaturile negative ale personajelor pe care le-au iubit pana atunci, lucr deloc confortabil, trasaturi scoase in evidenta atat de bine, incat pana si eu care ma consider un spectator obiectiv, m-am gandit putin ca oamenii aia nu erau deloc ok. Pana la urma, indiferent cum si de ce s-a terminat, trebuie sa ne bucuram ca a existat si ne-a oferit noua ani de hohote de ras.
Faptul ca o lume intreaga a iubit atat d emult niste personaje care avea grave probleme de etica si erau departe de a fi cetateni sau oameni model, se intampla din doua motive. Primul este scenariul care este scris excelent, iar al doilea il reprezinta prestatiile senzationale ale protagonistilor. Jerry Seinfeld, foarte antipatic de obicei, are aici o prestatie excelenta si este foarte agreabil, iar personajul sau a fost pe gustul celor carora lucrurile li se intampla cu usurinta, Julia Louis-Dreyfus cred ca a reprezentat o vreme tipologia de partenera ideala, plus ca probabil toate femeile care aveau o ciudatenie a lor au reusit sa se identifice cu ea. Michael Richards a asigurat partea excentrica a publicului, care a inteles ca este in regula sa fii tu insuti, indiferent cat de ciudat te considera ceilalti, iar Jason Alexander s-a integrat perfect printre cei care au avut mia putin noroc in viata, dar nici nu se straduiau foarte tare. Pe langa ei, o multime de personaje secundare foarte reusite, care au adaugat sare si piper filmului, cum sare si piper au adaugat in ultimele sezoane si aparitiile surpriza ale altor actori cunoscuti. Indiferent cat de bine s-au descurcat dupa acest proiect si toti au avut cariere respectabile, este clar ca toata viata lor acesti oameni vor fi identificati cu personajele de aici.
Multi il considera cel ami amuzant serial din istorie, altii il declara pur si simplu cel ami bun din istorie cu totul. Personal, pana acum, il am doar pe podium, dar nu pot sa nu recunosc ca acest serial a lansat poate mai multe argouri decat oricare alt serial si ca a fost scris intr-un mod genial, gasin umorul atat in cuvinte si text, cat si in situatii. Cred ca o parte importanta a farmecului acestui serial este ca fiecare dintre noi se poate identifica cate putin cu fiecare din cele patru personaje principale. Singurul defect pe care il gasesc este ca acest serial i-a permis lui Seinfeld sa fie atat de arogant si moralist din acel moment. Pentru mine a fost o bucurie sa il revad prin ochii unui adult care intelege mult mai bine gluemele si referintele si va recomand sa faceti acelasi lucru, iar daca nu l-ati vazut deloc pana acum, faceti-o cum mai repede ca nu se stie cum puteti muri intr-un accident si cine nu a vazut Seinfeld cred ca ajunge dircet in iad.
Distributie: Katheryn Winnick, Gustaf Skarsgård, Alexander Ludwig, Georgia Hirst, Alex Høgh Andersen
Filmul a obtinut 38 de premii, printre care: - Outstanding Special Visual Effects in a Supporting Role, Primetime Emmy Awards, 2020 - Best Visual Effects, Canadian Screen Awards, Canada 2020 - Best Sound in a Comedy or Dramatic Program or Series, Canadian Screen Awards, Canada 2020 - Best Sound in a Dramatic Program or Series, Canadian Screen Awards, Canada 2019 - Best Visual Effects, Canadian Screen Awards, Canada 2019
Nota Gealapa: 8.85 Metascore: 74/100
Vikings ne poarta in lumea misterioasa si brutala a lui Ragnar Lothbrok, un fermier si luptator viking, care tanjeste sa exploreze si sa faca raiduri pe cele mai indepartate tarmuri de peste ocean.
Prima data am am vazut acest serial promovat pe HIstory Channel, ceea ce m-a facut sa il ocolesc crezand ca este unul din serialele lor, gen Ancient Aliens, adica ok pt cand vrei sa adormi si sa ai vise interesante, dar nu un serial pe acre sa il urmaresti cu sufletul la gura. Apoi am crezul fara sa vad Game of Thrones, ca este o replica a acestuia, pentru ca odata deschisa calea viloentei si a tadarii era clar ca multe seriale o vor urma. In apararea mea, cred ca nici producatorii Vikingilor nu au avut foarte mare incredere in film, pentru ca primele doua sezoane au avut doar cate zece episoade. Din fericire, fara sa vad serialul amintit mai devreme, sunt convins ca nu este deloc asa. Este un film absolut captivant, din primul minut al primului episod pana aproape de finalul ultimului. E adevarat ca nu are dragoni, dar compenseaza prin faptul ca adapteaza evenimente istorice, iar majoritatea personajelor din Vikings chiar au existat in realitate, in frunte cu cel mai indragit dintre acestea, Ragnar Lothbrok.
Comparatia amintita mai devreme este una foarte uzuala si inteleg pe undeva d eunde vine, pentru ca vorbim de doua seriale care au rulat in acelasi timp, cu o intriga asemanatoare, dar sunt multe diferente intre cele doua productii, cea mai importanta fiind ca daca GoT apartine genului fantastic si isi permite sa se bazeze pe dragoni, Vikings se bazeaza cat de cat pe adevarul istoric si incearca sa respecte aceasta naratiune.Nu este un serial lung. Are doar sase sezoane, dintre care patru sunt extraordinare, unul bun si ultimul doar bunicel. Asta se intampla pentru ca cel mai indragit personaj moare in sezonul patru, o moarte cu adevarat epica ce e drept, iar cei acre ii succed in lumina reflectoarelor nu se ridica la inaltimea lui. O productie History Channel despre vikingi nu suna deloc a buget mare, dar acesta a existat si filmul arata superb inca de la inceput.Pana sa iti zbarleasca piele violenta din fiecare episod, iti da fiori genericul, scurt, dar foarte sumbru, bazat pe o legenda vikinga.
La momentul auditiilor, majoritatea ctorilor principali si-au dorit sa joace cu totul alte personaje decat au ajuns sa interpreteze, dar cei care s-au ocupat de distributie au avut o inspiratie absoluta distribuindu-i asa cum au facut-o. Travis Fimmel a ajuns sa fie incofundabil in pielea lui Ragnar Lothbrok, lui Clive Standen i-a venit manusa rolul perfid al lui Rollo, Katheryn Winnick a fost memorabila in pielea Lagerthei iar pe Floki nimeni nu l-ar fi putut interpreta mai bine decat a facut-o Gustaf Skarsgård. Chiar daca nu am auzit sa sefi castigat prea multe premii pentru interpretare, pot sa va spun ca prestatiile actorilor au fost excelente, iar chimia dintre ei se simte ca a existat din plin. Ca o observatie personala, as remarca aparitia unui nou clan la Hollywood si anume familia Skarsgård, ai acrei membri sunt foarte la moda in ultima vreme
Riscul asumat de cei de la History a fost rasplatit din plin. De exemplu, succesul serialului a generat si cateva reviste de benzi desenate, care au aparut in jurul eroilor principali. Inca un lucru care trebuie mentionat, este ca filmul readuce a viata limbi disparute demult, deci ceea ce uneori mie mi-a parut a fi doar niste mormaieli inventate, sunt de fapt dialecte moarte aduse la viata sub ochii nostri, care au pus bazele limbilor engleza, franceza sau norvegiana de astazi. Sunt convins ca acest film va fi si pe placul feministelor, chiar daca uneori in serial acestea sunt tratate doar ca niste obiecte sexuale si desconsiderate, de foarte multe ori, acestea se dovedesc a fi la fel de viclene, curajoase si dibace ca barbatii. Poate parea ca un serial de asemenea succes se termina prematur dupa numai sase sezoane, dar adevarul este ca limitati fiind de adevarul istoric, pe care au incercat sa il respecte cat de cat, dupa sezonul patru serialul a inceput sa semene din ce in ce mai mult cu o telenovela dramatica si mai putin cu epopeea cu acre eram obisnuiti pana atunci.
Astfel ca sase sezoane cred ca sunt suficiente, mai ales ca am auzit ca deja se dezvolta o serie care sa continue actiunea de unde a ramas, deci pentru fanii infocati va aparea in curand ceva care sa umple golul lasat de Vikings. Dar de ce s-a terminat, totusi? Popularitatea celor mai mari vedete din serial insemna ca acestea deja erau dorite intensiv in alta parte, deci poate nu mai erau 100% cu inima aici. In plus, unele din micile povesti secundare pe care le-au incercat nu duceau nicaieri. Istoria a ramas si ea incet fara istorie si nu mai ramasesera foarte multe evenimente care sa se adapteze, iar pentru a continua seria ar fi trebuit sa devina una de fictiune in intregime. Aparusera intre timp si destule seriale rivale, cum ar fi The Last Kingdom. Serialul nu si-a revenit niciodata dupa moartea eroului principal. Eu am sperat un sezon si jumatate ca va reaparea cumva, printr-o minune, dar nu s-a intamplat asta, iar fii eroului principal pur si simplu nu au rezonat cu spectatorii si nu au mai fost atat de indragiti, rezultatul fiind o scadere a ratingului, care pana la urma este mereu principalul motiv pentru care ceva dispare de pe ecrane. Per total insa, este un film foarte foarte bun, care trebuie trecut pe lista oricui vrea sa vada un serial memorabil.
Distributie: Anthony Edwards, George Clooney, Julianna Margulies, Noah Wyle, Laura Innes
Filmul a obtinut 156 de premii, printre care: - Best Performance by an Actor in a Television Series - Drama (Anthony Edwards), Golden Globes, SUA 1998 - Outstanding Directing for a Drama Series, Primetime Emmy Awards, 2009 - Outstanding Guest Actor in a Drama Series (Ray Liotta), Primetime Emmy Awards, 2005 - Outstanding Single Camera Sound Mixing for a Series, Primetime Emmy Awards, 2003 - Outstanding Single Camera Sound Mixing for a Series, Primetime Emmy Awards, 2002
Nota Gealapa: 8.05 Metascore: 79/100
Vietile, iubirile si dramele doctorilor si asistentelor din spitalul Chicago County General.
Nu toate serialele care au ajuns si pe la noi in anii '90 au fost bune, dar acesta este unul din cele clasice. La aparitia sa, banuiesc ca era etalonul cand vine vorba de seriale "medicale". Intre timp House a cam distrus acest gen si a ridicat stacheta atat de sus ca va fi greu de atins de alt serial. Er nu este doar un serial despre medicina. Acest aspect reprezinta o parte importanta a seriei, dar este mai degraba o drama, cu iubiri impartasite sau nu, cu prietenii implinite sau tradate si cu bucurii imense sau pierderi tragice. Senzatia mea pe intreaga durata a serialului a fost ca nici un personaj nu are voie sa fie fericit mai mult de cateva episoade.
Er are 15 sezoane, deci este destul de lung. Durata episoadelor este una standard, dar cu toate astea de multe ori am avut impresia ca dureaza mai mult, mai ales in ultimele sezoane si as spune ca daca alegeti sail vedeti aveti nevoie de destula rabdare. Primele opt sezoane cred eu ca sunt cele mai bune. Acestea au cele mai indragite si cele mai bine dezvoltate personaje. Dupa acest sezon, unul cate unul, personaje cheie incep sa dispara, iar cele care le inlocuiesc de cele mai multe ori nu sunt de acelasi nivel. Nu mai au aceeasi prestanta, aceeasi credibilitate si pentru ca te atasezi foarte mult de primele personaje si spectatorul le primeste din start cu o spranceana ridicata in semn de neincredere, iar pana la final raman foarte putine personaje de la inceputul filmului. Mi-a placut ca in ultimele episoade au fost readuse in scena, intr-o forma sau alta, toate personajele importante care au disparut de-a lungul timpului. Este un detaliu care era necesar si care a fost pus in scena cu gust, fara sa fie exagerat de siropos, iar in ultimul episod serialul si-a recastigat usurinta trecerii timpului, pentru ca o ora si jumatate a zburat fara sa o simt.
Unul din motivele pentru care serialul a fost atat de apreciat in prima faza si a reusit sa se consolideze ca un clasic a fost si distributia, care a avut in componenta actori foarte buni, care au dat credibilitate filmului si care au facut ca perosnajele lor sa fie extrem de indragite. Ar fi de ajuns sa spun ca George Clooney a fost un om cheie timp de opt sezoane si cred ca e un argument suficient pentru calibrul distributiei, dar ar fi nedrept pentru oti ceilalti actori care sunt de asemenea foarte talentati si au contribuit cel putin la fel de mult la reusita seriei. Multi dintre ei s-au succedat in postura de personaj meu favorit, dar daca ar trebui sa aleg unul singur, atunci acesta ar fi Anthony Edwards, pe care l-a ajutat si personajul, dar mi-a parut cel mai echilibrat dintre toti, iar dupa disparitia lui din serial nimic nu a mai fost la fel.
Este imposibil sa descrii un intreg serial, ami ales unul atat de lung, in cateva randuri, pentru ca nu poti cuprinde intreaga sa profunzime si i-ai face o nedreptate. Despre Er pot spune cu incredere ca are inima, ca iti transmite intreaga paleta de sentimente si iti ofera destule lectii. Multi oameni au crescut cu acest serial si este un exmplu relevant ca si serialele vechi merita o sansa. Daca nu le-ai vazut deja, atunci serialele vechi pot fi o alegere viabila pentru ca nu tot ce este nou este si bun si nu tot ce este vechi este si demodat. Multi vor spune ca este prea lung, ca tot eschimba personaje si asa mai departe dar pana la urma asa este si viata: oamenii pleaca, au probleme, au oportunitati, iubesc diversi oameni, mor.... pana la urma genul nu se numeste "drama" degeaba.
Distributie: Matthew Gray Gubler, Kirsten Vangsness, A.J. Cook, Joe Mantegna, Thomas Gibson
Filmul a obtinut 23 de premii, printre care:
- Top Television Series, ASCAP Film and Television Music Awards, 2013
- Top Television Series, ASCAP Film and Television Music Awards, 2012
- Top Television Series, ASCAP Film and Television Music Awards, 2011
- Top Television Series, ASCAP Film and Television Music Awards, 2010
- Top Television Series, ASCAP Film and Television Music Awards, 2009
Nota Gealapa: 8.50 Metascore: 42/100
Seria ne prezinta cazurile B.A.U. (Behavioral Analysis Unit) din cadrul F.B.I., un grup de elita format din profileri care analizeaza comportamentul celor mai periculosi criminali in serie si crimele acestora, incercand sa anticipeze urmatoarea lor miscare, inainte ca acestia sa loveasca din nou.
Cand un serial politist este bine facut, nu prea ai cum sa nu-l indragesti. Criminal Minds le are pe toate: personaje usor de indragit, caractere negative dezvoltate meticulos, actiune, suspans, drama, dragoste si umor. Nu este cel mai lunf serial care exista, dar nu este deloc scurt, asa ca daca alegeti sa il vedeti, cele 15 sezoane necesita destul de mult timp. Nu este doar lapte si miere in fiecare episod. Exista povesti trase de par, exista si putina drama inutila si lucruri care se intampla fara nici un motiv, doar pentru a salva povestea, dar sunt mult mai putine numeric in comparatie cu lucrurile bune si multe dintre aceste probleme sunt cauzate de factori externi.
Primele urme de glume apar abia prin sezonul 5, dar apoi umorul este destul de prezent pentru un asemenea serial si este de buna calitate. Am observat ca in acest film suspectii mai degraba sunt omorati, decat arestati, iar multi dintre cei ajunsi dupa gratii ajung sa evadeze cand scenaristii sunt in pana de idei. Exista destule scene de actiune cu schimburi de focuri, dar atunci cand o mama casnica este in cautarea razbunarii si pune mana pe o arma dobandeste instantaneu calitatile unui sniper si da, exista un episod care aminteste de Romania a carui concluzie este ca tiganii romani fura copii. Asa stiam si eu in copilarie. Este interesanta abordarea total diferita fata de CSI si cum este minimalizata importanta dovezilor fizice. Exista si cateva episoade in care filmul se intersecteaza cu alte seriale, dar nu sunt neaparat deosebite. Cam acestea ar fi toate partile mai nereusite.
La prima vedere distributia nu pare impresionanta, chiar daca unii dintre actori aveau cariere importante si pana la acest serial. Unul dintre ei este Mandy Patinkin, pe cat de admirat pe atat de instabil. Pentru ca acest serial "ii omora sufletul" a decis sa il paraseasca dupa numai cateva sezoane, provocand prima schimbare importanta a distributiei. De-a lungul timpului au mai fost astfel de schimbari cauzate de diversi factori externi, nu doar de dragul povestii si nu toate au fost reusite, sau primite de public intr-o maniera pozitiva. Astfel ca actori ca Jennifer Love Hewitt abia au rezistat un sezon intreg. Din fericire un nucleu important de actori a rezistat impreuna in majoritatea sezoanelor asigurand continuitate si aprobare generala. De exemplu Thomas Gibson a lovit un producator si brusc a fost bagat in programul de protectie a martorilor si nu l-am mai vazut niciodata. Indiferent cat de cunoscuti erau sau nu inainte de acest serial, acesta este genul acela de film de care nu mai scapi toata viata, pentru ca vei fi asociat sau comparat mereu cu personajul pe care l-ai interpretat aici.
Cand lucrurile au inceput sa scartaie, s-a incercat lansarea catorva seriale derivate, dar care nu s-au bucurat nici pe departe de acelasi succes si nu au rezistat prea mult timp. Acest serial era pe cale sa se destrame dupa 13 sezoane in loc de 15, dar pe ultima suta s-a mai semnat contractul pentru cate doua sezoane scurte. Daca in mod nrmal un sezon avea intre 22 si 24 de episoade, ultimele doua au avut doar 15 si respectiv 10 episoade. Finalul este in cea mai mare parte satisfacator si nu pare foarte grabit. Daca stelele ar fi fost aliniate corect, seria ar mai fi putut continua lejer, pentru ca desi este destul de lunga, nu ajunsese in punctul in care sa fie plictisitoare si calitatea episoadelor sa scada. Motivele pentru care a fost oprita sunt multe; actur i platiti prea putini, roluri vandute pe bani, faima era prea mare si serialul devenise prea scump pentru postul tv care il difuza, neintelegeri intre protagonisti, incepuse sa para invechit, ratingurile erau in scadere si altele.
Cu toate astea, acest film este un clasic si cu siguranta nu trebuie ratat. Se aud deja zvonuri despre un film aniversar care sa ii reuneasca pe protagonisti si sper sa se concretizeze. Pana atunci va recomand sa va apucati de el, chiar daca sunt alte seriale la moda acum; garantez cca cel putin 11 sezoane sunt foarte, foarte bune. In perioada asta dragonii, vrajitorii si fortele supranaturale sunt pe val, dar un serial cat de cat realist poate fi de asemenea foarte bun.
Distributie: Hugh Laurie, Omar Epps, Robert Sean Leonard, Jesse Spencer, Lisa Edelstein
Filmul a obtinut 57 de premii, printre care:
- Best Performance by an Actor in a Television Series - Drama (Hugh Laurie), Golden Globes, SUA 2007
- Best Performance by an Actor in a Television Series - Drama (Hugh Laurie), Golden Globes, SUA 2006
- Outstanding Sound Mixing for a Comedy or Drama Series (One-Hour), Primetime Emmy Awards, 2011
- Outstanding Sound Mixing for a Comedy or Drama Series (One Hour), Primetime Emmy Awards, 2009
- Outstanding Directing for a Drama Series, Primetime Emmy Awards, 2008
Nota Gealapa: 9 Metascore: 75/100
Un medic antisocial, specializat in diagnosticare, face tot ce este necesar pentru a rezolva cazurile complicate care ii ies in cale, folosindu-si ingenizoitatea si echipa pe care o are in subordine.
House face parte din acele seriale din care vedeam episoade random si pe televiziunile romanesti acum foarte mult timp si nu deranja sa vad de mai multe ori acelasi episod. Acum ca l-am vazut cap-coada pot sa spun ca este unul dintre cele ami bune seriale pe care le-am vazut vreodata. Are o lucoare pe care o pastreaza de la primul episod, pana in ultimul seozn. Desi este vorba despre cazuri medicale si cea mai mare parte a actiunii se desfasoara intr-un spital, nu este serialul tipic al genului. Ba chiar, pot spune ca este surprinzator ca la cat de bine este documentat din punct de vedere medical, subiectul principal al filmului nu sunt deloc cazurile prezentate. Sunt abordate relatiile interumane, dependenta, prietenia, iubirea, depresia si multe alte teme, toate dezvoltate foarte bine si atacate din unghiuri foarte originale.
Sunt foarte putine episoade de umplutura, maxim doua pe sezon si chiar daca uneori povestile secundare sunt agasante, acest sentiment dispare repede pentru ca serialul este extrem de bine scris. Personajele sunt dezvoltate foarte bine si cu greu gasesti unul care sa te lase indiferent. Serialul este nemilos de sincer, chiar revoltator in unele momente. Finalurile de sezon te lasa mereu in sevraj dupa inca un episod. Alt lucru admirabil este cantitatea uriasa de umor de calitate, aspect surprinzator pentru un film atat de serios.
Distributia este una foarte buna cu actori experimentati care s-au descurcat foarte bine si aici, dar si cu actori necunoscuti alesi foarte inspirat care dupa ce au stralucit aici, au confirmat potentialul si in proiectele lor urmatoare. Este clar insa ca acest serial se invarte in jurul personajului principal, interpretat de Hugh Laurie, care si-a asumat aceasta responsbilitate si a tras serialul dupa el cu succes, chiar daca acest personaj este total diferit fata de tot ce a facut el in cariera pana atunci. As spune ca s-a descurcat atat de bine incat este nesanatos pentru cariera lui, pentru ca indiferent de ce roluri va avea de acum inainte, trebuie sa fie iesit din comun ca lumea sa nu il identifice cu doctorul House.Am mai vazut intamplandu-se asta si cu alti actori de-a lungul timpului si primul exemplu care imi vine in minte este Ed O'Neill, cel care l-a interpretat ani la rand pe Al Bundy.
Cred ca acesta este primul serial pe medical care are sanse sa fie si pe placul medicilor care imi inchipui ca de obicei nu agreeaza acest gen de productii. Filmul propune mia degraba un anti-erou, un tip care le stie pe toate, dar greseste suficient de des pentru a-ti starni mereu curiozitatea. De asemenea agreabil este si contrastul dintre acesta si toate celelelalte tipologii de medici prezentate. Cantitatea de ironie si tragi-comedie este mult peste tot ce am vazut eu in alte seriale.Imi place ca niciodata nu stii ce urmeaza sa spuna sau sa faca un personaj, iar aceasta prospetime m-a facut sa vreau tot timpul mai mult. Scriitorii merita toate laudele pentru scenariu si pentru documentare, cum la fel merita laude si actorii care au scos la capat o treaba foarte dificila. Recomand acest film cu toata increderea cu mentiunea ca e posibil sa va credeti doctori uneori, dar si sa vi se para ca suferiti de boli inchipuite.