sâmbătă, 27 februarie 2010

Intrerupator ciudat

vineri, 26 februarie 2010

Piatra Neamt, zona crepusculara


Am reinceput sezonul deplasarilor la munca. Saptamana asta am fost nevoit sa ajung si prin Piatra Neamt. Ziua pe care am petrecut-o aici mi-a adus aminte de ce anul trecut am evitat sa mai merg in zona asta a tarii.

La intrarea in oras, daca nu ai sti unde esti ai putea sa juri ca intri in Cecenia. Nu numai ca sunt gropi.....nu mai exista asfalt deloc. Daca circuli dimineata pe acolo poti observa cum te depasesc babele care merg la tamaiat.

M-am cazat la unul dintre hotelurile mari din oras (Hotel Ceahlau), asa ca ma asteptam sa am parte de o seara si de o noapte linistite. Din pacate aveam sa aflu ca in coltul asta de lume lucrurile nu merg tocmai bine si tot ce se poate intampla rau se va intampla cu siguranta.

Liftul: imens, in genul celor de la spitale, dar cu o usa minuscula pe care abia am reusit sa imi strecor troller-ul. Eu trebuia sa ajung la etajul 2. Ghiciti care buton al liftului nu functiona. Exact. Butonul pentru etajul 2. A trebuit sa urc pana la 3. O aventura si calatoria asta cu liftul, mai ales ca zdranganea ca si carutele alea vechi cu roti de lemn si fier si se mai si balansa stanga dreapta. Pana la etajul 3 mi-am facut cateva cruci cu limba in gura.

Camera: tipic comunista. Mobilierul la fel de comunist. Un televizor semi-color si o telecomanda care dupa ce schimbai 2-3 canale se reseta pe programul 0. Si mai rau este ca pe acel program era Etno TV. Atat de des s-a resetat in seara aia incat cred ca as fi in stare sa enumar toti anonimii care au cantat pe respectivul post.

Bineinteles ca nici baia nu putea face nota discordanta. Faianta de un albastru gretos, o cada cam cat o copaie, o perdea de dus care cred ca a vazut mai multe trupuri goale decat o actrita de filme porno, si o gura de aerisire ale carei gauri erau date cu bormasina.

Cum nu sunt foarte pretentios, toate astea nu m-ar fi dernjat daca nu mai apareau si alti factori. Imi era foarte sete asa ca deschid minibarul: gol. Colegul meu avea o sticla de suc la doi litri asa ca am trecut si peste asta. Nu peste mult timp mi s-a facut foame. Imi arunc privirea pe lista de room service si observ ca cea mai ieftina pizza costa vreo 23 de lei, avea 18 cm si era vegetariana. Am mancat in oras. Spre seara am vrut s intru pe internet pentru a trimite cateva mailuri si sa mai vad una alta. Internet wireless. Surpriza: nu functiona. Dau sa sun la receptie sa le spun ca nu le merge internetul si descopar ca nu merge nici telefonul. Imi iau fata de om suparat si cobor la receptie si ii spun receptionerului problema. Scoate o telecomanda ca sa reseteze modemul. Ma tin dupa el pe hol ca sa vad si eu unde e modemul si il vad ca apasa pe un buton, indreptand telecomanda spre un colt unde nu se afla nimic. Gata....merge. Urc in camera si ma conectez din nou. Pagina de start, care pe laptopul meu este Google, se incarca. In sfarsit un succes, imi zic. Frectie. Nu mergea nici o alta pagina in afara de Google. Puteai sa cauti si sa navighezi prin Google cat si unde vroiai....dar atat. Am renuntat si m-am bagat la somn.

Dimineata la micul dejun jumatate din mancarea de la bufetul suedez au adus-o dupa ce eu deja terminasem de mancat, desi nu m-am dus deloc devreme la masa. Am mancat cea mai ciudata omleta din viata mea. Nu pot sa va descriu nici culoarea si nici gustul, pot sa va spun numai ca a fost o experienta unica.

Stiti pozele alea de pe net cu scari care duc catre nimic? Ei bine, avea si hotelul asta una. Incepea din fata restaurantului si se termina intr-un zid.

Noroc ca de acolo am fost intr-un sat pe langa Moinesti, acasa la colegul meu, unde am avut parte de o mancare cu adevarat gustoasa si de un vin bun.

In timp ce eram la serviciu, in incinta Kaufland, am auzit la statia de amplificare urmatorul anunt: "super oferta la Kaufland Piatra Neamt, carne marca Steak Meat speciala pentru friptura, la un super pret". Pentru cititorii din aceeasi zona cu anuntul de mai sus, mentionez ca "steak meat" inseamna carne pentru friptura, si nu era producatorul sau marca, ci o simpla indicatie de pe caserola de carne.

Dupa cateva zile petrecute prin Moldova am tras cateva concluzii. Moldovenii au drumuri proaste. Moldovencele sunt frumoase. Moldovenii sunt in general foarte urati. Moldovencele sunt frumoase. Moldovenii nu sunt tocmai niste oameni scoliti. Moldovencele sunt frumoase. Moldovenii ar trebui sa nu mai vina in Bucuresti. Moldovencele sunt binevenite.

joi, 25 februarie 2010

duminică, 21 februarie 2010

"E greu sa gasesti un mix bun"


Se spune ca atunci cand combini bauturile iese rau. In mare parte este adevarat. Daca bei bere dupa vin, vodca dupa bere si asa mai departe probabil ca nu o sa simti nimic. Exista, insa, si anumite combinatii care iti taie picioarele. Difera de la om la om, asa ca pot sa va spun ce m-a rupt pe mine in doua.

Eram la mare, candva in vremea liceului, si una dintre fetele din gasca (mai mare ca noi) trebuia sa se intalneasca cu niste colegi de serviciu. Nu vroia sa mearga singura si m-a rugat pe mine sa vin cu ea. Initial nu ma incanta ideea dar, stiindu-mi punctele slabe (din vremurile alea), m-a convins. A fost suficient sa imi spuna ca "dau ei de baut". Dupa cateva beri baute ziua, si mai multe bauturi seara cu prietenii (gasisem un coniac demential de bun), m-am prezentat pentru un desert lichid si la terasa cu pricina, gata ametit.

Dupa vreo doua beri, prietena mea (care nu are nici ea toata tigla pe casa) a avut geniala idee sa imi toarne niste gin in paharul de bere. Nici nu mai stiu daca m-am obosit sa o mai intreb de ce. Stiu doar ca a rezultat o bautura oribila la gust, dar m-am gandit ca e pacat sa irosesc un draft de bere aproape plin, asa ca am consumat in continuare. Nu cred ca au trecut 15 minute din momentul in care am terminat paharul, cand am simtit subit nevoie sa regurgitez. M-am scuzat ca trebuie sa merg pana la baie ca fac pe mine, de parca nu stiau toti cat de rupt eram si de ce mergeam eu, de fapt, la baie.

Drumul pana la WC a fost una dintre aventurile vietii mele. Nu stiu daca a avut cineva privilegiul sa paseasca intr-o toaleta de la terasa Radio Vacanata din Costinesti. Daca nu, va spun eu. Este o experienta unica. Un amestec de arome si miresme unice, o podea umeda, colorata si alunecoasa (peste ani urma sa calc si descult pe aici). Un paradis, ce mai.

Dupa ce mi-am adunat toate fortele ramase pentru a urina in interiorul wc-ului, a venit si inevitabila senzatie de stare de voma, grabita de atmosfera care ma inconjura. Sprijinit de pereti am inceput sa torn si pe gura si cred ca si pe nas, pana cand am simtit, brusc, ca mi se inmoaie genunchii si nu mai pot sta in picioare prea mult. Cum deciziile luate in criza de timp sunt punctul meu forte, iata ce am decis ca trebuie facut.

In primul rand am incuiat usa. Nu vroiam sa ma deranjeze nimeni. Am bagat vederea cu infrarosu si am ajuns la concluzia ca podeaua este mult prea murdara chiar si pentru mine si nu ma pot odihni pe jos. Toaleta nu avea capac, iar vasul de portelan avea prea multe nuante de galben ca sa reprezinte o solutie viabila. Salvarea a venit de la cosul de gunoi, care avea un capac de plastic imaculat. Era gri, in forma de V si de dimensiuni medii (asta pentru cei obsedati de detalii). Am rupt respectivul capac, l-am pus in coltul cel mai indepartat de WC si m-am asezat cu gandul sa stau cateva minute sa imi trag sufletul si apoi sa revin la masa.

Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este unul din tipii de la masa cocotat pe usa de la baie incercand sa o deschida. Se pare ca am adormit si se facuse ora inchiderii. Evident ca nu am mai dat ochii cu respectivii. As fi putut sa ma supar pe prietena mea buna, al carui nume nu vreau sa il fac public (sa o numim.....nu stiu...Claudia) ca nu m-a cautat mai devreme, ca nu a interesat-o unde am disparut si ca poate patisem ceva si pe ea o durea fix intre fese, dar nu m-am suparat pentru ca am avut parte de un somn chiar linistitor. Nu va puteti imagina ce sentimente de nostalgie ma incearca de fiecare data cand trec pe acolo.

Concluzia: bere + gin = somn usor (pentru mine). Bauturile trebuiesc baute pe rand, nu in acelasi timp.

joi, 18 februarie 2010

Ce stim despre rahat?

CLICK PE IMAGINE PENTRU A O MARI

marți, 16 februarie 2010

Dansul pinguinului

luni, 15 februarie 2010

Formular oltenesc

Poza de mai jos reprezinta un formular folosit in Oltenia pentru angajare, eliberare de pasaport sau orice alta cerere oficiala. Faceti click pe imagine pentru marire.

sâmbătă, 13 februarie 2010

Valentine's Day


Maine este Sfantul Valentin. Ce ar trebui sa facem? Sa ii sarbatorim pe cei care poarta numele acestui sfant. Ce facem noi de fapt? I-am copiat pe frantii de americani si am transformat ziua asta intr-o mare sarbatoare a iubirii. Eu sunt in tabara celor care sustin Dragobetele autohton.

Cred ca toata vrajeala asta cu ziua indragostitilor este inca o conspiratie a femeilor (intr-o lume condusa de barbati desigur). Un barbat nu ar fi facut asta, oricat de gay ar fi fost. In urma cu multi ani, stateau cateva cucoane plictisite la obisnuita barfa feminina si au ajuns la urmatoarea concluzie: nu avem suficiente zile pe an in care sa ii obligam pe fraierii de barbati sa ne cumpere cadouri. Intre Craciun si martisor era o distanta prea mare. Orgoliul lor feminin cerea ofrande serioase....nu putea sa astepte pana in Martie pentru niste amarate de martisoare. Trebuia ceva mai consistent. S-au documentat si au aflat despre unu' Valentin care a facut niste fapte bune la viata lui, si au decis ziua nenorocirii: 14 februarie, Sfantul Valentin. Ce au facut barbatii, aceste animale feroce, puternice si orgolioase care controleaza lumea si persecuta femeile? S-au conformat. Ziua asta este un fel de 11 Septembrie 2001 pentru noi. Daca egalitatea asta relativa a sexelor se practica din antichitate si femeile ar fi avut voie sa munceasca, poate nu aveau atat timp liber sa coaca idei geniale.

In perioada asta puteti vedea diferenta de atitudine dintre sexe chiar pe strada. Zilele astea femeile sunt foarte relaxate, linistite si au o sclipire ciudata in ochi. In schimb, barbatii au o privire nesigura, tematoare si exagereaza cu afectiunea si tandreturile incercand sa se acopere in cazul in care o dau in bara de Sfantul Valentin. Ce sa ii iau, daca nu ii place, daca e prea mic, daca nu ii vine, daca are deja? Astea sunt intrebarile care macina mintea barbatilor si le provoaca insomnii in timp ce femeile se hranesc cu nesiguranta asta cum se hranea Nemuritorul (mai tineti minte filmul?) cu energia celor pe care ii casapea.

Barbatii cei mai oropsiti in ziua asta sunt cei care au relatii lungi. Pentru ca de cele mai multe ori partenera lor nu asteapta un inel oarecare ci ACEL inel. INELUL SUPREM urmat de cuvintele de care vor fi bantuiti toata viata: vrei sa fii sotia mea?

Scopul acestei zile nu este a cela de a sarbatori iubirea, de a ne arata recunostiinta pentru persoana iubita, de a fi mai buni sau alte prosteli de genul asta. Adevaratul scop al acestei zile este ca femeile sa primeasca multe cadouri (de preferat scumpe si stralucitoare).

Cate zile de sarbatoare dedicate barbatilor sunt? Practic nici una. Nu ar fi corect sa ni se multumeasca si noua macar odata pe an? Acum feministele convinse se intreaba pentru ce sa ne multumeasca. Pentru ca va suportam si va toleram, pentru ca nu va refuzam niciodata cand e vorba de sex, pentru ca va parcam masina cu spatele, pentru ca am inventat silicoanele si botoxul etc.

Din punctul meu de vedere maine nu este Valentine's Day. Eu voi sarbatori Ballantines Day. Gata m-am revoltat destul. Am plecat sa cumpar cadou.

marți, 9 februarie 2010

Pitzipoance XXL

1.


2.

Altfel de pitzipoance.

duminică, 7 februarie 2010

Feriti-va de Hitler


Am hotarat sa va mai povestesc cate ceva ca sa invete si altii din greselile mele.

Spre sfarsitul anului trecut urma sa plec in delegatie pentru cateva zile la Alba Iulia, oras in care nu mai fusesem decat in trecere. Ca de fiecare data cand aterizez intr-un oras nou, am intrat repede pe cateva site-uri unde se gasesc femei disponibile sa vad daca am sanse sa imi petrec timpul liber in orasul respectiv intr-un mod cat mai placut. Asa am reusit sa gasesc o femeie care parea foarte interesata sa ma cunoasaca. O doamna respectabila din Cugir (cam 30 km de Alba), in varsta de 45 de ani. Nu fiti foarte socati. Arata foarte bine pentru varsta ei. Nu i-ati fi dat mai mult de 44.

Zilele premergatoare descalecarii mele in Alba Iulia am purtat cateva convorbiri telefonice destul de explicite si cu cateva intrebari bine plasate m-am asigurat ca intr-adevar doamna este dispusa la mai mult decat o iesire la o cafea. Nu aveam de gand sa bat atata drum din Alba pana in Cugir doar pentru o cafea si o discutie banala.

Ajung in Alba Iulia in jurul pranzului si dupa lupte seculare reusesc sa gasesc hotelul, unul dintre cele mai ciudate in care am fost. Receptia era la etajul 2, iar parti din hotel erau in renovare. Singura parte buna era ca si restaurantul tot in renovare se afla, asa ca dimineata micul dejun imi era servit in camera de catre una din receptionere (toate erau foarte frumoase). Am primit camera cu numarul 1, care se afla chiar in fata receptiei. Dupa me m-am facut comod am sunat-o pe ardeleanca mea batrana sa stabilim ora la care sa ne vedem si ne-am hotarat sa fie ora 20.00 Aveam cateva ore pana atunci, de mancat mancasem, asa ca am zis ca cel mai bine este sa ma odihnesc si sa imi conserv energia pentru noaptea care urmeaza.

Dupa vreo 30 de minute, aud cheia in usa si ma trezesc in camera cu receptionera. Mi-a zis ca ma doreste de cand m-a vazut si ne-am tras-o ca apucatii. Asta ar fi fost varianta ideala. Din pacate blonda uitase ca m-a cazat si venise sa verifice daca functioneaza caloriferul pentru ca urma sa vina un client (eu). I-am zis sa nu fie timida si sa intre, iar pana la urma la insistentele mele ne-am tras-o fugar. Nu, nici asta nu s-a intamplat desi mi-ar fi placut. Desi am incercat cateva texte subtile nu am avut nici cel mai mic succes. Ca sa nu imi stric moralul inainte de marea intalnire, am preferat sa cred ca nu a priceput subtilitatile pentru ca era blonda.

Intr-un final s-a facut si ora plecarii catre intalnirea mea cu destinul (prea dramatic nu?). Intreb la receptie pana la ce ora am voie sa primesc vizitatori (just in case). Mi se raspunde ca indiferent de ora asa ca plec multumit. Probabil asta se datora faptului ca ocupam singur o camera dubla. Trebuia sa mai vina un coleg separat asa ca si cazarea am facut-o separat.
Ajung in Cugir la locul de intalnire stabilit. O parcare foarte romantica a unui supermarket Plus. Ajunge si ea, se urca in masina si incepem sa ne cunoastem. Aflu ca nu putem merge la ea din cauza sotului. Ne-a mai ramas sa mergem la mine la hotel in Alba Iulia. Am reusit sa o conving doar dupa ce i-am promis ca o aduc si inapoi.

Tipic pentru mine......nu a mers totul chiar ca uns. Drumul spre hotel ar fi trebuit sa dureze undeva in jur de 30 de minute, dar a durat de 3 ori mai mult pentru ca nu stiu ce dracu se intamplase pe drum pana sa ma intorc eu. Asa ca am avut timp sa vorbim si sa spargem gheata. A venit si urmatoarea intrebare: nu te gandesti ca am aceeasi varsta ca mama ta? Am anticipat intrebarea asta inca de la prima discutie telefonica, asa ca am avut timp sa imi elaborez un raspuns. I-am explicat ca mama nu ma atrage sexual nu pentru ca are o anumita varsta ci pentru ca este mama si chiar daca avea 25 de ani (lucru fizic imposibil) tot nu as fi putut sa ma uit la ea in felul asta pentru ca este mama. Cam asta ar fi raspunsul pe scurt.Ei i-am prezentat o varianta mai pompoasa. A fost multumita de raspuns si am depasit momentul. Ii anticipasem multe dintre intrebari, asa ca aveam raspunsurile pregatite si asta m-a facut sa par un tip sigur pe mine si sofisticat (nu ca nu as fi asa). Era vizibil ca ii placea asta.

Ajungem la hotel si, pentru ca nu era holul luminat, a durat ceva pana am nimerit sa deschid usa. Prin urmare, receptionera tanara si furmoasa a putut sa o admire pe tipa mea nu chiar atat de tanara si sa zambeasca cu subinteles.

Intram in camera, aprind lumina, dau drumul la televizor si o servesc pe iubita mea de ocazie cu ceva de baut. Dupa vreo 20 de minute de discutii devenim tandri unul cu celalalt, apoi brusc ne pierdem controlul si incepe "marea batalie", fara sa mai am timp sa sting lumina sau televizorul. Eram destul de galagiosi asa ca in curand din camera vecina a inceput sa bata cineva in perete. Ma interesa foarte putin spre deloc. Intr-un timp relativ scurt, spre surprinderea mea (si a ei cred), a avut orgasm......puternic. Nu mananc rahat.....eu nici macar nu ma asteptam la asta, dar probabil ca nu mai avusese activitate de ceva vreme si asta mi-a usurat misiunea. Nimic nu e mai placut decat sa iti fumezi tigara de dupa si sa privesti partenera in pat revenindu-si dupa un orgasm. Mandria mea era cu atat mai mare avand in vedere varsta ei. Apoi am auzit cuvintele "ce bine m-ai facut, nu ma steptam". Va dati seama ca dupa asta ma credeam cel putin un semizeu.

Dupa o mica pauza ne-am apucat din nou de treaba. Probabil ca ea simtea nevoia sa ma rasplateasca pentru prestatia de mai devreme astfel incat a decis sa imi fac sex oral. Minunat....totul era perfect pana acum. Singura problema a fost ca uitasem televizorul aprins si in timp ce ea isi dadea tot interesul, mi-a fugit pentru o clipa privirea la televizor. Documentar despre nazisti. Mi-am pierdut concentrarea pentru cateva secunde, timp in care l-am privit pe Hitler cum ii gaza pe unii. Am descoperit ca Hitler este moartea pasiunii si ca nu ma excita deloc, ba dimpotriva taie cheful. Cand vezi o adunatura de evrei dezbracati care mor este posibil sa iti piara vlaga. Ea a inceput sa imi bage textele alea nesuferite: se mai intampla, e ceva normal, sa nu faci un complex din asta. I-am explicat ca nu am nici o problema sau complex si i-am zis sa ma lase sa sting televizorul si o sa se rezolve tot. Am oprit holocaustul dupa care m-am bucurat de cel mai bun sex oral din viata mea. De atata placere ma zvarcoleam in pat tinandu-ma de perne, miscare asemanatoare cu felul in care facea ea mai devreme.

Dupa un dush plin de activitati si el, a venit si ora sa o duc acasa. Deja trecusera vreo 3 ore de cand era la mine si a doua zi amandoi urma sa mergem la serviciu. Ajungem in Cugir si ma invita la o cafea. Am intrebat-o ce o sa zica sotul ei si mi-a raspuns ca doarme. Pentru ca nu mai am conditia fizica din tinerete si nu ma mai pot baza pe sprint in caz de probleme, am refuzat. De atunci pastram legatura si abia astept sa mai ajung in zona aia.

Pe drumul de intoarcere mi-am sunat colegul sa vad daca a ajuns cu bine. Am aflat ca el era cazat in camera vecina si batea in perete. Cica vroia sa ma ajute sa imi gasesc ritmul. Glume. Mi-a zis ca daca tot l-am tinut treaz pana la ora aia as putea macar sa iau ceva de baut. M-am prezentat la el in camera cu doua baxuri de bere si nu m-a lasat pana nu i-am povestit tot. Ce-i drept nu a trebuit sa insiste prea mult.

Avand in vedere ca asta se intampla in aceeasi saptamana in care mi s-au pus carceii aia despre care v-am povestit aici, si pe drumul dintre Cluj si Alba un echipaj de politie in loc sa imi ia permisul mi l-au dat inapoi fara sa ia nici macar spaga, doar ca sa imi dovedeasca mie ca ardelenii sunt baieti buni, pot spune ca am avut o saptamana excelenta. Zeul rahatului era, probabil, in concediu.

Nici nu mi-am dat seama cand am scris atat de mult. Dupa textul asta urias, din pacate, morala e slabuta: inainte de activitati erotice stingeti televizorul. Nici nu va distrage atentia si mai salvati si planeta (stiti voi....incalzirea globala....consumul de energie).

miercuri, 3 februarie 2010

C.S.I. Bucuresti


V-am povestit zilele trecute despre cum mi-a fost sparta masina si am promis sa revin cu un articol exclusiv despre modul in care politia s-a ocupat de reclamatia mea.

Asadar doua zi dupa ce am gasit masina sparta, contrar a tot ceea ce cred eu despre politie , nu stiu ce m-a determinat sa ma hotarasc sa sun totusi si sa reclam cele intamplate. Pun mana pe telefon si apelez 112. Imi raspunde o doamna cu o voce demna de "Atentie se inchid usile" care dupa vreo 2 minute ma plaseaza la politie. Dupa ce a sunat telefonul de acolo ceva peste un minut, intr-un final raspunde si un politist cu un "Alo politia" spus pe un ton care mi-a dt de inteles ca l-am intrerupt de la ceva foarte important (probabil era pe val la septica). Dupa ce mi-a pus exact aceleasi intrebari ca si doamna dinainte mi-a zis sa nu ma misc de unde sunt ca vine un echipaj imediat. I-am spus ca ideal ar fi sa ma misc pentru ca vorbesc din casa de la caldura nu de langa masina.

Echipajul a ajuns intr-adevar dupa cca. 5 minute. Au iesit din masina cu aere de Sherlock Holmes. Unul dintre ei balanganea gratios un pulan. Au dat doua ture in jurul masinii, mi-au pus cateva intrebari, le-am povestit ce si cum i-ar prima lor concluzie a fost ca este posibil ca eu sa imi fi spart singur luneta ca sa iau banii pe CASCO sau ceva. Le-am zis ca nu este exclus, dar singura problema este ca eu nu am CASCO. Am deschis o portiera din spate sa le arat bata de baseball pe care am gasit-o acolo si le-am zis exact asa: "nu am atins-o pentru ca nu am vrut sa compromit probele". Apoi abia ma abtineam sa nu rad. In timp ce imi explicau ce trebuie sa fac au primit un apel prin statie si au zbughit-o dupa ce mi-au zis sa merg la sectie ca o sa ma astepte cineva acolo.

Asta am si facut. Dupa 10 minute am plecat usurel spre sectie. Cand am ajuns acolo i-am gasit si pe cei doi agenti (ca altfel nu pot sa le spun). Dupa ce s-a prefacut timp de 5 minute ca il cauta pe cel care trebuie sa imi ia declaratia, unul dintre ei mi-a spus spasit ca respectivul este pe teren si ca trebuie sa astept cam 20 de minute. I-am zis ca am tot timpul iar el m-a condus la etajul doi si mi-a zis sa iau loc pe un scaun, care cred ca este mai batran decat parintii mei, si sa il astept pe colegul lui cu mustata.

Dupa un timp au aparut doi agenti si doi jandarmi impreuna cu doua ciori imense, una dintre ele incatusata, si intra intr-un birou. Dupa cinci minute un politist si un jandarm ies impreuna cu cioara (de data asta fara catuse) sa fumeze toti trei o tigara. Au inceput sa ii explice inaripatului cam cat de aproape a fost sa fie impuscat. Dupa ce au terminat tigarile au intrat inapoi in birou unde au mai stat cam 10 minute si apoi ambele zburatoare au plecat vesele.

Dupa vreo ora, timp in care am sudat tigarile, a aparut si mustaciosul pe care il asteptam doar ca sa imi zica sa il mai astept putin. Intr-un final m-a intrebat daca chiar vreau sa fac plangere si apoi m-a dus la alt coleg de-al lui. Dupa ce le-am explicat ca nu am dusmani in bloc, nu am blocat pe nimeni in parcare si alte idei de-ale lor, a inceput sa imi dicteze declaratia si plangerea penala. Mi-a zis sa scriu ca banuiesc ca un vecin invidios ca eu imi parchez in parcare atat masina mea cat si cea de serviciu ar fi autorul. Daca as da chiar toate detaliile discutiei as scrie un mic roman asa ca trec peste. Dupa ce am terminat de scris hai sa il luam pe ala care trebuia sa ia apmrente.

Apare unu' mai gras ca mine cu un geamantan din ala de armata. Ajungem la masina si se pune pe treaba. Atat de gras era incat a avut probleme serioase sa isi puna manusile de cauciuc. Dupa ce le-am zis si astora ca nu am compromis probele mi-au jegarit toata bancheta din spate cu un praf negru doar ca sa imi spuna ca nu este nici o amprenta pe bata respectiva. Au facut niste poze si mi-au zis sa intreb prin vecini daca au vazut ceva, daca stiu de vreun scandal prin zona. Le-am spus ca nu vreau sa fiu impertinent dar asta e treaba lor.

Toata distractia a durat cam 3 ore. Am ajuns la politie ziua si am plecat noaptea. Sunt constient ca nu o sa il prinda pe ala nici daca le bate la usa. Numai cand ma gandesc ca pe ala care se ocupa de cazul meu il cheama Ceausescu.......imi dau seama cam ce sanse am sa vad vreun rezultat. Politia Romana - Siguranta si incredere.

luni, 1 februarie 2010

Campanie antifumat




NetFlash.ro la indemana ta!