Undocumented (2010)

Gen: Horror

Distributie: Scott Mechlowicz, Alona Tal, Yancey Arias, Kevin Weisman, Greg Serano

Regizor: Chris Peckover [a mai regizat: Better Watch Out(2016)]

Buget: 1.400.000 $

Nota Gealapa: 6.05

O echipă care face un documentar însoțește un grup de imigranți ilegali care trec granița in SUA, dar sunt capturați de o bandă de mationalisti radicali sadici din New Mexico.

Anii 2000 au reusit sa creeze o repulsie generala fata de filmele horror filmate la persoana intai. Au existat nenumarate tentative de a replica succesul Paranormal Activity vasta majoritate esuand lamentabil. Situatia s-a mai ameliorat in ultimii ani, dar in continuare privesc cu suspiciune astfel de productii. Din fericire, Undocumented chiar daca nu se apropie de succesul francizei amintite, pare sa fie macar un primogenit al acesteia, pentru ca pastreaza un nivel decent, arata binisor, are o poveste destul de solida si este si coerent. Este totusi mai gedraba un thriller, decat un horror, dar reseste sa creeze suficienta tensiune incat sa ma convonga pana la final. Fara sa fie spectaculos sau revolutionar, este un film de categorie B cinstit.

Bineinteles, distirbutia este absolut anonima, iar modul in care este filmat impiedica din start orice tentativa a vruenui actor de a se remarca, dar le ascunde si din greseli si minusuri. In afara de Scott Mechlowicz nu am recunoscut pe nimeni, iar pe el l-am recunoscut doar pentru ca obisnuiesc eu sa mai vad si filme proaste din cand in cand, dar cred ca pentru majoritatea oamenilor este total anonim si el. Per total,a s spune ca prestatiile protagonistilor sunt decente, fara stralucire si abuzand de toate cliseele specifice genului.

Ca orice film horror, este greu sa fie pe gustul tuturor, iar cu tema pe acre o abordeaza cred ca acest film s-a asigurat din start ca va fi detestat si contestat in SUA. Nu putine filme au curajul de a scoate la suprafata intr-un mod atat de dur extremismul si xenofobismul societatii americane si macar pentru atata lucru trebuie apreciat. Daca mai punem la socoteala si cele cateva scene care reusesc sa te faca sa stai pe marginea scaunului tensionat si povestea coerent, rezultatul este unul cu plus, peste medie, asa ca as indrazni sa recomand acest film pentru o seara oarecare in care aveti chef de acest gen de poveste.

Rudy (1993)

Gen: Drama, Biografic, Sport

Distributie: Sean Astin, Jon Favreau, Ned Beatty, Greta Lind, Scott Benjaminson

Regizor: David Anspaugh [a mai regizat: Little Red Wagon (2012), The Game of Their Lives(2005), Two Against Time(2002), WiseGirls(2002), Swing Vote(1999)]

Buget: 12.000.000 $
Incasari: 22.881.563 $

Premii:
- Christopher Award, Christopher Awards, 1992
- Studio Crystal Heart Award, Heartland International Film Festival, 1994

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 71/100

Lui Rudy i s-a spus întotdeauna că era prea mic pentru a juca fotbal la nivel de facultate, dar este hotărât să isi depășească conditia și să-și împlinească visul de a juca pentru Notre Dame.

Rudy este un film foarte bun, care a fost foarte aproape de a deveni un clasic daca nu i-ar fi lipsit cateva lucruri marunte. Sufera putin la ritm si cinematografie, dar este bine scris si are la baza o poveste reala menita sa fie pe placul tuturor, pentru ca oricine apreciaza o poveste in care underdogul reuseste in cele din urma impotriva tuturor vicisitudinilor. Nu trebuie sa aveti o atitudine profilactica fata de acest film, doar pentru ca este din '93. Nu este genul de film pe acre sa il incurce tehnologia de atunci. Este o poveste frumoasa, bine pusa in scena care iti da un sentiment bun la final.

Distributia este inca un capitol unde sunt anumite lipsuri acre il impiedca sa devina un clasic. Chiar daca interpretarile sunt in general bune spre foarte bune, ridica povestea si fac personajele agreabile, lipsesc totusi cateva nume mai mari si figuri mai agreabile. In rolurile secundare treaba nu este chiar dramatica, pentru ca avem de a face cu actori cu multa experienta si cu cariere cladite in general pe roluri de suport solide. Protagonistul este totusi Sean Astin, care oricat se straduieste, pur si simplu nu are carisma necesara si chiar si in acest film am intampinat ceva dificultati in a empatiza cu personajul sau, pentru simplul fapt ca are o aura foarte antipatica.

Rudy are un mesaj pozitiv si corect, menit sa te motiveze si sa iti arate ca prin multa munca poti realiza orice.Acest fapt nu este neaparat o realitate, dar in directia asta ar trebui incurajat publicul. Sunt si alte emsaje secundare la fel de corecte, in special despre atentia pe care trebuie sa o ai atunci cand alegi oamenii din jurul tau. Este important si ca nu devine in nici un moment plictisitor, ceea ce este de asemenea foarte important pentru un film. Cred ca filmul trebuie aratat macar tinerilor care se afla intr-o perioada de descoperire si indoiala.

Separate Lies (2005)

Gen: Drama

Distributie: Tom Wilkinson, Emily Watson, Hermione Norris, John Warnaby, Rupert Everett

Regizor: Julian Fellowes [a mai regizat: From Time to Time(2009)]

Incasari: 3.452.023 $

Premii:
- Best Directorial Debut, National Board of Review, SUA 2005

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 71/100

Căsnicia unui cuplu este complicată de aparitia unei a treia persoane.

Acest film este cazul clasic dee film britanic foarte solid, care se pierde in multime pentru ca nu este produs de o companie mare si nu beneficiaza de o promovare asa cum ar merita. Are o poveste coerenta si un scenariu bine scris, care dezvolta povestea cu un minim de frcaturi logice si reusind sa creeze suspans din plin. Sufera putin cand vine vorba de ritm, dar asta este cam singura problema semnificativa a filmului. Nu am avut senzatia ca cineva din echipa de productie a fost trantor ci pare ca toti si-au facut treaba exact asa cum trebuie.

Alaturi de poveste in sine, distributia este cel ami mare avntaj al filmului, pentru ca are in componenta actori pe care este o placere sa ii vezi la treaba si a caror experienta a fost folosita din plin  si se observa in modul in care acestia colaboreaza. Unul din protagonisti este Tom Wilkinson, care nu stiu daca este lord in viata reala, dar eu il consider un lord al acestei meserii, care are emreu prestatii solide, iar aici ne ofera una chiar peste media lui obisnuita. Partenera lui din acest proiect este Emily Watson, de asemenea un nume important al cinematografiei britanice, cu o interpretare foarte reusita care te poarta printr-un carusel de sentimente cand vine vorba de personajul ei, exact asa cum si-a dorit.

Nu as fi ghicit niciodata ca in spatele acestui film se afla un regizor debutant. Muzica a fost aleasa inspirat, cinematografia creeaza cadrul perfect pentru poveste si o face sa para autentica, iar felul in care s-a filmat este foarte pertinent. Imi place ca a profitat din plin de experienta actorilor sai, folosind din plin subtilitatile de care acestia sunt capabili, renuntand de exemplu la un exces de prim-planuri, preferand sa puna in evidenta limbajul intregului corp. Fara sa fie un film complicat sunt multe subtilitati si detalii care iti pot scapa cu usurinta daca nu esti atent si de aceea s-ar putea sa nu fie pe placul tuturor. Intregul proiect pare pur si simplu unul foarte bine gandit, pe care il recomand.

The Dead Don't Die (2019)

Gen: Horror, Comedie, Fantastic

Distributie: Bill Murray, Adam Driver, Tom Waits, Chloë Sevigny, Steve Buscemi

Regizor: Jim Jarmusch [a mai regizat: Gimme Danger(2016), Paterson(2016), Only Lovers Left Alive(2013), The Limits of Control(2009), Broken Flowers(2005)]

Incasari: 15.325.468 $

Premii:
- Best Makeup FX, Fangoria Chainsaw Awards, 2020

Nota Gealapa: 5.35
Metascore: 53/100

Orașul pașnic Centerville devine scena unei lupte cu o hoardă de zombi, dupa ce morții încep să se ridice din mormintele lor.

De la Zombieland incoace multi au incercat sa alature zombie si comedia, dar foarte putine au repurtat cat decat succese, majoritatea fiind mai degraba ocarnice. The Dead Don't Die este cumva la mijloc intre aceste doua extreme, pentru ca are un umor foarte bun in unele scene, dar si alte momente care sunt parca pur si simplu luate din alte filme. Per total, nu l-am gasit deloc plictisitor, m-a distrat, m-a amuzat si chiar m-a facut sa imi pese de cums e termina. Din punct de vedere tehnic arata foarte bine, chiar daca zombie, personajul colectiv principal in astfel de filme, nu m-au impreisonat in mod deosebit.

Ca sa semene parca si mai mult cu Zombieland, responsabilii cu castingul l-au cooptat chiar si pe Bull Murray, unul din protagonistii acelui film, dar anii si lipsa elementului surpriza au minimizat impactul acestuia. In plus pe langa el nu se mai afla nume ca Emma Stone sau Woody Harrelson, iar Adam Driver si Tom Waits nu sunt de acelasi calibru. Surpriza placut din distributie a fost Steve Buscemi, care nu imi amintesc sa fi avut vreo aparitie banala in toata cariera sa. Per total, fara sa impresioneze neaparat, actorii si-au facut treaba foarte bine. Toata experienta si abilitatile lor au rodus prestatii decente, acre ajuta filmul.

Recunosc ca filmele lui Jim Jarmusch erau mai interesante in perioada cand acesta era alcoolic, decat in varianta lui abstinenta, dar talentul este talent si mana experimentata sa simte. Daca pauzele nu ar fi fost atat de mari intre momentele care m-au facut sa rad zgomotos, probabil ar fi obtinut o nota mai mare din partea mea, dar m-am distrat si chiar daca nu este vreun clasic cred ca este ok de vazut si poate condimenta cum trebuie o seara de film cu modul ironic de abordare al genului.

A Cinderella Story: Once Upon a Song (2011)

Gen: Comedie, Familie

Distributie: Lucy Hale, Freddie Stroma, Missi Pyle, Megan Park, Matt Lintz

Regizor: Damon Santostefano [a mai regizat: Pure Country Pure Heart(2017), Best Player(2011), Another Cinderella Story(2008), Revenge(2007), Bring It On: Again(2004)]

Nota Gealapa: 6.65

O varianta modernă si muzicală a poveștii Cenușăreasa, in centrul careia se afla o fată de liceu care se îndrăgostește de un băiat de la școala ei de arte.

Acets titlu face parte dintr-un fel de minifranciza de televiziune, in sensul in acre este o serie de filme care incearca sa aduca un aer modern celebrei povesti. Pana acum am avzut doua dintre acestea si nu neaparat in ordine. Acest film este ca un cotoc schiop, batran si murdar, dar care iti este totusi drag intr-o oarecare masura fara sa intelegi exact de ce. Daca in comparam cu filmele de la studiourile consacrate, abia ca il putem numi film, dar asa siropos, previzibil si cu cel ami prost playback din istorie pe care ni-l prezinta, va spun ca pentru televiziune si pentru un public foarte tanar este un film destul de agreabil. De la dragostea scolareasca si pana la rivala malefica, toate stereotipurile sunt prezente aici, dar pana la 12 ani nu ai timp sa te obisnuiesti cu ele, de aceea cred ca asta este varsta maxima pana la care poti indragi acest film cu adevarat.

Distributia este una tipica pentru un film de televiziune, cu actori cvasifamiliari al caror talent este discutabil si care supradramatizeaza aproape fiecare scena. Asta se intampla in special pentru ca asa li se cere de ibicei in astfel de filme. Foarte rare sunt productiile de televiziune in care un actori are libertatea sa isi arate abilitatile si sa incerce sa straluceasca sperand la un viitor mai bun si nici aici nu se intampla. Nici nu ar fi fost posibil avand in vedere felul in care este scris scenariul, menit parca sa omoare orice stralucire de speranta din ochii cui il citeste. Nici nu are rost sa le mentionez numele protagonistilor pentru ca sansele de a-i revedea in afara acestei serii sunt infime.

Pana acum nu am vazut un remake al acestei povesti care sa scape de clisee, iar acesta este unul dintre cele care imi place cel mai utin. Cu toate astea, trebuie sa recunosc ca apreciez ca stie cui se adreseaza si se floseste un efort minim necesar pentru publicul respectiv, fara a da doi bani pentru vasta majoritate din afara acelei bule. Este fara indoiala un film prost, dar este exact atat d eprost cat si-a dorit sa fie si cred ca arata exact cum s-au asteptat producatorii si copiii care il vor vedea. Eu nu l-as mai vedea vreodata si nici nu l-as recomanda nimanui care a apucat sa guste prima gura de bere din viata lui, dar nici nu pot sa il urasc fara motiv doar pentru ca nu imi este adresat mie.

Polar (2019)

Gen: Actiune, Crima

Distributie: Mads Mikkelsen, Vanessa Hudgens, Katheryn Winnick, Fei Ren, Ruby O. Fee

Regizor: Jonas Åkerlund [a mai regizat: Lords of Chaos(2018), Double Dutchess: Seeing Double(2017), Roxette Diaries(2016), Small Apartments(2012), Place(2009)]

Nota Gealapa: 6.55
Metascore: 19/100

Un asasin care vrea sa se pensioneze devine dintr-o dată chiar el tinta unei lovituri, contractata de nimeni altul decât de propriul său angajator, care nu intentioneaza sa plateasca "pensiile" angajaților care se retrag.

Cui nu ii place un film bun cu spioni, lunetisti si scene decente de actiune? Cel putin publicul masculin este dispus sa tolereze cu mai mare usurinta in aceste cazuri intrigi nerealiste sau fracturi logice. Asta se aplica si la Polar, a carui intriga este legata literalmente de fondul de pensie al unor asasini platiti, ceea ce este destul ridicol, numai ca povestea este pusa in scena intr-un mod foarte agreabil, care a reusit sa creeze tensiune din plin si a reusit sa imi mentiuna interesul crescut pana la final. Este oarecum previzibil si happy-endul clasic se poate anticipa destul de devreme, dar nu m-a dernajat mai deloc acest aspect pentru ca au existat si destule lucruri bune.

Mads Mikkelsen este protagonistul acestui film, un actor experimentat, cu o cariera respectabila, care ar fi putut fi mult mai impresionanta, dar cred ca l-a incurcat faptul ca nu este originar sin SUA. Acest gen de personaj este fix in epicentrul zonei sale de confort,a stfel ca nu pot spune ca l-a provocat prea mult, dar a asigurat o interpretare reusita din partea lui chiar si avand la dispozitie acest scenariu decent, dar fara stralucire. Vanessa hudgens este si ea o surpriza placuta, cu o prestatie bunicica, cum ofera ea mai de obicei.. Acestea sunt singurele nume cu adevarat mari din industrie, dar nici nu era nevoie de mai mult, pentru ca cei doi impreuna cu colegii mai putini cunoscuti, dar deloc lipsiti de experienta s-au asigurat ca interpretarea nu va fi una din problemele acestui film.

Va anunt de la inceput ca acest film nu o sa va ofere surprize prea mari. Este filmul tipic de actiune in care baiatul rau acre este de fapt baiatul bun este nedreptatit si in procesul lui de a-si face dreptate omoara spre o suta de oameni, dar ne arata pe parcurs si latura lui sensibila. Asta nu ne impiedica sa vedem si sa ne bucuram de multe astfel de filme si nu ar trebui sa fie o problema nici in acest caz. Conteaza ca ritmul este unul potrivit, scenele de actiune sunt palpitante si personajele foarte agreabile, asa ca nu am nici o retinere sa recomand Polar, mai ales ca inca nu este un obicei ca filmele de la Netflix sa fie neaparat si bune.

When the Lights Went Out (2012)

Gen: Horror

Distributie: Kate Ashfield, Steven Waddington, Craig Parkinson, Andrea Lowe, Tasha Connor

Regizor: Pat Holden [a mai regizat: Awaydays(2009), The Long Weekend(2005)]

Incasari: 1.181.929 $

Nota Gealapa: 5.60

Un poltergeist atacă o familie din Yorkshire, în timpul marilor pene de curent nationale din 1974.

Acest fim este doar un horror ratat si un proiect care pare aproape amatoricesc pe alocuri, dar care ofera si cateva momente decente. Mi-a dat senzatia unui verbuncas inca de la inceput, dar am decis sa ii acord o sansa. Din pacate cu o poveste deosebit de banala, cu un scenariu scris prost, cu personaje lipsite de credibilitate, fracturi logice si decoruri sterse, dezamagirea a fost aproape totala. In afara de cateva scene cat de cat tensionate, acest film nu ofera nimic, iar acestea inseamna mult prea putin ca sa ma determine sa recomand acest proiect cuiva.

Chiar daca exista pe ici pe colo cate o figura familiara, trebuie spus inca de la inceput ca vorbim de o distributie de mana a doua si nu una de la Hollywood, ci una britanica, deci cu atat mai anonima. Putinele figuri recognoscibile au fost ditribuite in cele mai nepotrivite roluri si actori total necunoscuti au fost pusi in rolurile principale. Daca mai luam in considerare si povestea banala scrisa prost, concluzia este ca actorii au fost sortiti esecului inca de la inceput indiferent de abilitatile si talentul lor, care oricum nu mi-au parut iesite din comun.

Acest film este varianta din Anglia rurala a Poltergeist si The Exorcist, dar daca aveti pofta de asa ceva, va reocmand sa vedeti chiar acele filme. Sperieturile sunt maitoate previzibile si fimlul nu iese in evidenta cu nimic. Orice film de duzina cu demoni ati fi vazut, puteti considera ca l-ati vazut si pe acesta. Daca ar trebui sa remarc si ceva pozitiv, as spune ca macar copii actori, care in filmele horror sunt de obicei destul de enervanti, au fost oarecum agreabili aici.