K-19: The Widowmaker (2002)

Gen: Istoric, Drama, Thriller

Distributie: Harrison Ford, Sam Spruell, Peter Stebbings, Christian Camargo, Roman Podhora

Regizor: Kathryn Bigelow [a mai regizat: Detroit(2017), Zero Dark Thirty(2012), The Miraculous Year(2011), The Hurt Locker(2008), The Weight of Water(2000)]

Buget: 100.000.000 $
Incasari: 65.716.126 $

Premii:
- Worst Fake Accent: Male (Harrison Ford), The Stinkers Bad Movie Awards, 2002

Nota Gealapa:  7/10
Metascore: 58/100

Primul submarin nuclear rusesc se defecteaza in timpul primei sale calatorii, iar echipajul duce o lupta sa salveze nava si sa previna un razboi nuclear.

Este un film dintr-o alta epoca. Un film, bun dar din finalul unor vremuri in care indiferent cat de bun e filmul, lumea trebuie sa fie serioasa si cand limba rusa la Hollywood inseamna doar o engleza cu accent ciudat. Cu toate astea K19 are la baza un moment foarte important al istoriei, care cu toate briz-brizurile tipice cinematografiei de peste ocean ramane o poveste scrisa si pusa in scena foarte bine, care reuseste sa creeze de cealalta parte a ecranului suspans si tensiune din belsug. Avem in fata un film vechi de peste 20 de ani, cu un buget urias, iar vechimea as spune ca functioneaza in favoarea lui, pentru ca neavand mijloacele tehnice de azi, toti acei bani au fost folositi pentru decoruri scumpe si alt gen de efecte speciale decat cele din zilele noastre ceea ce il face sa fie mult mai realist.

Nu as spune ca se bucura de o distributie cu adevarat stelara, dar are un tractor de baza in persoana lui Harrison Ford, care facand abstractie de accentul foarte prost, se regaseste in pielea acestui personaj fix in zona lui de confort, astfel ca nu a  avut nici o problema sa duca in spate responsabilitatea acestui film. Chiar daca colegii sai nu au nume atat de sonore, cu exceptia lui Liam Neeson, si ei si-au facut treaba foarte bine si fara acest detaliu oricat de bun ar fi fost Ford, rezultatul nu ar fi fost acelasi, dar vorbim totusi de prestatii solide si atat, nimic cu adevarat iesit din comun.

Filmul nu s-a bucurat de un succes rasunator la box office, poate din cauza ca e putin cam lung, poate pentru ca in ciuda tensiunii si a personajelor eroice lasa o usoara senzatie de deconectare. Putea fi mai bun si putea fi mai rau. Personal eu l-am gasit destul de agreabil si mi s-a parut ca timpul a trecut destul de repede, fara sa simt vreun moment ca m-am plictisit. Nu m-a surprins cu adverat in nici un moment, dar nuci nu avea cum sa o faca si cred ca este un film pe acre o anumita categorie de public il va indragi.

The Voices (2014)

Gen: Comedie

Distributie: Ryan Reynolds, Gemma Arterton, Anna Kendrick, Jacki Weaver, Ella Smith

Regizor: Marjane Satrapi [a mai regizat: Radioactive(2019), La bande des jotas(2012), Chicken with Plums(2011), Persepolis(2007)]

Buget: 11.000.000 $
Incasari: 2.097.718 $

Premii:
- Jury Prize, Gérardmer Film Festival, 2015
- Audience Award, Gérardmer Film Festival, 2015
- Prix nouveau genre, Festival D Cinema De Paris, 2014

Nota Gealapa: 6.05
Metascore: 58/100

Un tip agreabil incearca sa isi cucereasca o colega de munca cu ajutorul animalelor sale vorbitoare malefice, dar lucrurile iau o intarsatura sinistra dupa ce aceasta nu apare la o intalnire.

The Voices nu este nici pe departe vreo capodopera. Nu are mereu cele ami bune glume, nu este in nici un caz moralm nu este epic si cu siguranta nu este pentru cei slabi de inger cu principii de domnisoare crescute la pension. Este in schimb memorabil si este de acum una din placerile mele vinovate cand vine vorba de filme. Este unul dintre cele mai originale filme pe care le-am vazut in ultima vreme si daca ai un simt al umorului mai bolnav sunt multe scene foarte amuzante. Nu exceleaza la nici un capitol, dar este pus in scena corect si arata decent din punct de vedere tehnic.

Se bucura si de o distributie foarte buna, care il are in prim-plan pe ryan Reynolds care se afla in acel moment al carierei in care orice ar face nu are cum sa fie gresit. Avem interpretari bunicele si din partea Gemmei Arterton si a Annei Kendrick, dar cu siguranta lumina reflectoarelor este pe Ryan Reynolds si responsabilitatea reusitei filmului a cazut pe umerii lui. aceasta ipostaza insa pare ca ii place foarte mult in ultima vreme si o imbratiseaza cu placere, iar parerea mea este ca a scos tot ce se putea scoate de la aceasta poveste si acest scenariu.

Eu am un simt al umorului mai intunecat si m-am distrat binisor la unele scene, dar as indrazni sa spun ca acest film nu este doar o comedie. Este si un film despre sanatatea mintala si afectiunile de acest gen, subiect pe care in unele momente il trateaza extrem de serios. Asta il face in egala masura si amuzant si trist si este un film care ramane intiparit in minte o perioada semnificativa de timp dupa ce il vedeti, astfel ca il recomand oricui vrea sa vada ceva putin altfel.

Judas and the Black Messiah (2021)

Gen: Biografic, Istoric, Drama

Distributie: Will Berson, Daniel Kaluuya, Jesse Plemons, Dominique Fishback, Ashton Sanders

Regizor: Shaka King [a mai regizat: Newlyweeds(2013)]

Buget: 26.000.000 $
Incasari: 7.478.009 $

Filmul a obtinut 45 de premii, printre care:
- Best Performance by an Actor in a Supporting Role (Daniel Kaluuya), Academy Awards. SUA 2021
- Best Achievement in Music Written for Motion Pictures (Original Song), Academy Awards, SUA 2021
- Best Movie, BET Awards, 2021
- Best Supporting Actor (Daniel Kaluuya), BAFTA Awards, 2021
- Best Supporting Actor (Daniel Kaluuya), Critics Choice Awards, 2021

Nota Gealapa: 7.15
Metascore: 85/100

Avand in fata o propunere din partea FBI, William O'Neal se infiltrează în filiala din Illinois a Partidului Pantera Neagră, pentru a aduna informații despre președintele acesteia, Fred Hampton.

Cu un titlu care nu pare deloc promitator, daca nu cunosti deja cate ceva despre personajele din poveste, acest film nu parea neaparat promitator. Cand am vazut ca este si un film etnic, am crezut ca sansele sa vad ceva de calitate sunt aproape inexistente. Din fericire, m-am inselat ingrozitor de tare si am avut parte de o lectie de istorie americana, inca una in care adevarata natra nu tocmai onoranta a acestui popor iese la iveala. E adevarat ca este putin umflat si premiat in exces de institutiile avizate pentru a fi in rand cu corectitudinea politica din zielele noastre care diitruge rand pe rand societati, dar este fara indoiala un film excelent care nu va dezamagi.

Nici distributia nu era una care sa iti dea neaparat incredere ca urmeaza un film bun, pentru ca fiind vorba de un film biografic nu puteau fi neaparat distribuiti Samuel L. Jackson sau alti actori de culoare de nivelul lui, dar cu aceasta ocazie a iesit la iveala, cel putin pentru mine, acest Daniel Kaluuya, cu o interpretare absolut impresionanta care i-a pus in umbra pe toti ceilalti colegi de platou, inclusiv pe protagonistul Will Berson si ei la randul lor cu interpretari cel putin solide. Poate interpretarile din acest film sunt putin cam intense dupa gustul meu si ma indoiesc ca respecta in intregime comportamentul personajelor originale, dar este un detaliu minor si absolut deloc deranjant.

Este un film puternic, de impact, dar va avertizez ca este in multe momente greu de urmarit si aproape depresiv pe alocuri. Aproape simltan cu acest film a aparut si The Trial of the Chicago 7, un film in care regasim mare parte din personajele de aici si este inevitabil sa nu le comparam. As spune ca fata de competitorul sau, acest film este mai brut in prezentarea adevarului istoric si mai putin hollywoodian. Sunt si aici abateri de la realitatea obiectiva, dar sunt absolut de asteptat si in limite rezonabile si cred ca pe langa publicul de culoare care este direct implicat emotional, acest film va fi indragit si de un public matur si obiectiv.

Hidden (2015)

Gen: Thriller, Horror

Distributie: Alexander Skarsgård, Andrea Riseborough, Emily Alyn Lind, Steven Elliot, Heather Doerksen

Regizor: Matt Duffer [aflat la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 6.45

O familie se refugiază într-un buncăr pentru a se proteja de o epidemie periculoasa.

Acest film a fost surprinzator de interesant si mi-a oferit mult mai mult suspans decat am anticipat, avand in vedere cat de simpla este intriga. nici macar nu este atat de originala, pentru ca am mai vazut genul acesta de povesti, dar are cateva rasturnari de situatie binevenite si bine puse in scena care fac filmul foarte agreabil. Nu pot sa spun ca am simtit prea mult lipsa unor scene epice, dar chiar daca putem spune ca Hidden nu a irosit prea mult din potentialul pe care l-a avut, acesta nu a fost cine stie ce de la inceput. Din fericire exista destule lucruri bune care fac ca acest film sa fie o experienta reusita.

Alexander Skarsgård este singurul nume cu adevarat relevant din distributie si reuseste sa conduca bine ostilitatile, dar primeste ajutorul asteptat si de la Andrea Riserborough, un nume nu atat de cunoscut si nici foarte tanara Emily Alyn Lind nu se descurca rau deloc. Cei trei sunt singurii cu roluri importante cu suficient timp de ecran incat sa conteze, si colaborarea dintre ei este una foarte buna. Exista chimie si asta era cel mai important lucru intr-un film cu o distributie atat de restransa. Din fericire am avut parte de interpretari decente, cel putin in nota filmului.

Filmul este un thriller care atinge usor si genul horror, pana la urma definitia acestui gen este una personala pentru fiecare dintre noi, iar teama de a-ti pierde familia este ceva cu adevarat ingrozitor si acesta este si focusul din prima jumatate a filmului. Scenariul este si el bun, mediul claustrofob este bine realizat si nu se exagereaza cu flashbackurile. Am vazut si mai bine, am vazut si mai rau si in ziua de astazi este foarte greu sa ai rasturnari de situatie reusite si apreciez ca Hidden reuseste si fie si numai din acest motiv merita o sansa.

A Beautiful Mind (2001)

Gen: Drama, Biografic

Distributie: Russell Crowe, Ed Harris, Jennifer Connelly, Christopher Plummer, Paul Bettany

Regizor: Ron Howard [a amai regizat: Thirteen Lives(2022), We Feed People(2022), Hillbilly Elegy(2020), Rebuilding Paradise(2020), Pavarotti(2019)]

Buget: 58.000.000 $
Incasari: 316.791.257 $

Filmul a castigat 37 de premii, printre care:
- Oscar - Best Picture, Academy Aards, SUA 2022
- Best Actor in a Leading Role (Russell Crowe), Academy Awards, SUA 2022
- Best Actress in a Supporting Role (Jennifer Connely), Academy Awards, SUA 2022
- Best Director (Ron Howard), Academy Awards, SUA 2022
- Best Writing, Screenplay Based on Material Previously Produced or Published, Academy Awards, SUA 2022

Nota Gealapa: 8.55/10
Metascore: 72/100

După ce John Nash, un matematician genial, dar antisocial, acceptă un job secret în criptografie, iar viața lui ia o întorsătură de coșmar.

Dupa o pauza indelungata cauzata de un program supraincarcat, revin cu o recomandare pentru un film absolut magnific. A Beautiful Mind are peste 20 de ani, dar a imbatranit frumos, ca un Rolls Royce de epoca ce devine un clasic. Filmul nu epateaza prin procedee explozive care sa iti ia ochii si nici nu propune scene de actiune de-a dreptul epice, in schimb este absolut obscen cand vine vorba de cantitatea de talent pe fiecare cadru si de cat de bine este scris acest scenariu si cum nici un detaliu nu este lasat la voia intamplarii. Acest film reuseste sa te faca sa fii la fel de nesigur ca si eroul principal si sa nu mai poti spune cu certitudine ce e real si ce nu si ramai astfel pana la final intr-o stare de tensiune continua.

Acest film ecred ca este piatra de temelie si principala realizare profesionala a lui Russell Crowe. Nu imi aduc aminte de vreo performanta mai buna in cariera lui, poate doar cea din Gladiator sa se poata ridica la acelasi nivel, dar acolo este alt gen de interpretare. Secondat excelent si de Jennifer Connelly, Crowe produce aici o interpretare absolut memorabila si acre reuseste sa iti patrunda in suflet si sa te atinga cu adevarat. Ed Harris si Christopher Plummer contribuie si ei din plin cu prestatii solide si dau la randul o greutate greu de egalat filmului.

Acest film se adreseaza cred eu, exclusiv unui public matur, capabil sa inteleaga si sa aiba rabdare cu subiecte mai complexe, acre necesita o analiza. Nu cred ca un public tanar, dornic doar de adrenalina are rabdarea necesara si deschiderea sa primeasca cu bratele deschise o astfel de poveste. Este un thriller cerebral si genul de poveste care odata ce isi dezvaluie finalul, aproape te obliga sa o iei de la capat si sa privesti din nou toate scenele cu alti ochi si avand alte informatii. A Beautiful Mind este o experienta de lux pentru un public select, experienta care trebuie bifata neaparat.

Eight Below (2006)

Gen: Aventura, Drama, Familie

Distributie: Paul Walker, Jason Biggs, Bruce Greenwood, Moon Bloodgood, Wendy Crewson

Regizor: Frank Marshall [a mai regizat: Jazz Fest: A New Orleans Story(2022), Carole King & James Taylor: Just Call Out My Name(2022), The Bee Gees: How You Can Mend a Broken Heart(2020), Congo(1995), Alive(1993)]

Buget: 40.000.000 $
Incasari: 120.455.994 $

Premii:
-Top Box Office Films, ASCAP Film and Television Music Awards, 2007

Nota Gealapa: 8.05
Metascore: 64/100

Frigul brutal îi forțează pe doi exploratori antarctici să-și abandoneze echipa de câini de sanie, care trebuie sa supravietuiasca pe cont propriu.

Luni bune au trecut de cand am deschis aceasta recenzie si am tot amanat momentul sa o finalizez. Nu s-a intamplat asta pentru ca filmul nu ar fi bun, ci a fost pur si simplu vorba de o pana de inspiratie si un spleen care imi da tarcoale. Avem in fata un film de familie emotionant, inspirational, plin de suspans, despre loialitate, prietenie si familie. Este un film cu un mesaj puternic, care nu te lasa sa respiri si reuseste sa te tina pe marginea scaunului fara sa se foloseasca de metode exagerat de scumpe. Poate decorul a fost peste medie ca si pret, dar povestea estea insasi una foarte bune si excelent pusa in scena si nu a avut nevoie de efecte speciale extravagante sau de nume exagerat de mari.

Parerea mea despre Paul Walker, poate cel mai important nume din aceasta distirbutie, pentru ca evit sa spun cel mai bun actor, este aceea ca este un actor decent, cum sunt alte mii in toata umea si acre a avut norocul sa primeasca vreo cateva sanse in plus datorita modului in care arata probabil si a carui faima a explodat  dupa tragica sa disparitie si hoardele de fane care erau topite dupa el precum si corectitudinea politica pe care o traieste acea parte de lume in prezent au permis ca acesta sa fie portretizat pe picior de egalitate cu nume mult mai talentate din industri. imi mentin aceasta parere si acum. Acesta este poate cel mai bun film cu Paul Walker pe care l-am vazut si asta nu i se datoreaza deloc, pentru ca in centrul atentiei au fost personajele canine, iar prezenta sa a fost una discreta, asa cum ar trebuis a fie in majoritatea productiilor la care ia parte.

Cui se adreseaza acest film? Cam tuturor. Copiii il vor indragi, iubitorii de naimale il vor indragi, familistii il vo indragi, deci aproape toata lumea. Pot sa va spun ca pentru un film Disney nu este cpilaros deloc, ba chiar este surprinzator de matur. Mare atentie insa, ca este posibil ca dup ce il vedeti sa simtiti o pornire brusca sa va cumparati un husky. S-a bucurat si de un oarecare succes la box-ffice, dar tot cred ca merita apreciat ceva mai mult si il recomand cu incredere.

Snowpiercer (2013)

Gen: SF, Actiune, Drama

Distributie: Chris Evans, Jamie Bell, Tilda Swinton, Ed Harris, Song Kang-ho

Regizor: Bong Joon Ho [a mai regizat: Parasite(2019), Okja(2017), Mother(2009), Tokyo!(2008), The Host(2006)]

Buget: 39.200.000 $
Incasari: 86.758.912 $

Filmul a obtinut 34 de premii, printre care:
- Best Supporting Actress (Tilda Swinton), Alliance of Women Film Journalists, 2015
- Best Art Direction, Asia-Pacific Film Festival, 2013
- Best Director, Baek Sang Art Awards, 2014
- Best Director, Blue Dragon Awards, 2013
- Best Film, Boston Online Film Critics Association, 2014

Nota Gealapa: 7.20/10
Metascore: 84/100

Într-un viitor în care un experiment eșuat privind schimbările climatice a distrus toată viața de pe Pamant, cu excepția supraviețuitorilor care s-au urcat în Snowpiercer (un tren care călătorește în jurul globului), apare un nou sistem de clasă.

Intrigile post-apocaliptice sunt o o moda care dureaza deja de destula vreme si este greu sa mai fie cu adevarat surprinzatoare, dar este genul de decor care starneste mereu interes. Iata insa ca atunci cand o astfel de poveste cade pe mainile unui regizor nu atat de obisnuit cu cutumele si caile batatorite ale studiourilor americane, poate rezulta un film acre sa iasa in evidenta ca un nagat intr-un stol de porumbei. Snowpierceri este un film de doua orea, dar care face timpul sa treaca pe nesimtite si acre reuseste sa transmita tot ce intentioneaza, de la un sentiment de claustrofobie, pana la speranta de la final. Chiar daca nu este un film neaparat scump, arata bine si calitatea tehnica il face credibil.

Distributia este si ea foarte buna si inspirat aleasa. Chiar daca in acest gen de filme rareori putem vorbi de interpretari memorabile, nume precum Chris Evans, Ed Harris sau Tilda Swinton, fac ca prestatiile artistice sa fie la nivelul maxim permis de acest gen de circumstante. Sunt interpretari solide si credibile, este o chimie buna ntre protagonisti si modul in care acestia evolueaza contribuie din plin la reusita filmului, fac ca personajele sa fie agreabile si usor de digerat si amplifica din plin emotiile care se doresc a fi transmise dincolo de ecran.

Din punct de vedere stiintific si chiar al logicii primare, premisa acestui film este mai degraba idioata si nu ma asteptam sa imi placa, dar intr-un mod ciudat functioneaza extrem de bine. Daca accepti ideea unui tren care merge la nesfarsit din motive superficial explicate, atunci Snowpiercer pare pe alocuri chiar o capodopera. Aici este cheia in modul in care vetipercepe acest film. Daca sunteti dispusi sa acceptati o intriga cusuta cu ata alba, atunci va veti bucura de o experienta premium, dar daca veti incerca sa abordati povestea cu manualul de fizica in fata, cel mai probabil acest film va fi iritabil si frustrant.

Breaking News in Yuba County (2021)

Gen: Comedie, Drama, Thriller

Distributie: Allison Janney, Mila Kunis, Regina Hall, Awkwafina, Wanda Sykes

Regizor: Tate Taylor [a mai regizat: Ava(2020), Ma(2019), Get on Up(2014), The Help(2011), Pretty Ugly People(2008)]

Incasari: 187.443 $

Nota Gealapa: 6.05
Metascore: 24/100

O femeie profită de statutul ei de celebritate in devenire, atunci când poliția și publicul cred că soțul ei mort, este de fapt doar dispărut.

Acest film propune o intriga marunta, dar interesant si un procent covarsitor de personaje feminine, ceea ce ar insemna in mod logic ca se adreseaza mai degraba unu public feminin. Adevarul cam asta este, dar sunt destule glume ca sa gaseasca si barbatii ceva amuzant. Am ras de cateva ori si nu am prea multe motive sa ma plang. Avem parte d eun ritm alert si personaje usor de indragit car fac experienta destul de placuta. Nu sunt prea multe briz-brizuri din punct de vedere tehnic, dar nici nu erau neaparat necesare. Intreg filmul este simplu si nu am simtit nevoie sa fie pus in scena cu mai multa pompa.

Distributia este plina de nume feminine cunoscute ale industriei, dar supriza este ca unele dintre aceste actrite experimentate dau viata unor personaje total atipice pentru ele. Vorbim si de o distributie diversa, pentru ca avem parte in acelasi film si de Mila Kunis, preferata mea orice ar face, dar si de Wanda Sykes; o vedem si pe regina Hall, dar si pe Awkwafina. Intr-un mod bizar, acest mix inedit functioneaza si doamnele au lucrat foarte bine impreuna. Pare ca acest proiect a fost pentru majoritatea dintre ele ca o pauza de la proiectele serioase si s-au intalnit ca fetele, sa se distreze, iar faptul ca s-au simtit bine la filmari se simte si dincolo de ecran.

Este o poveste care da dovada de inventivitate, genul de comedie plina de minciuni si neintelegeri, acre nu ofera neaparat o abundenta de rasete, dar iti da un sentiment de bine si la final reuseste sa te lase cu un zambet pe fata. Este un film onest, care nu incearca sa se ia mai inserios decat este cazul si din acest motiv nici nu trebuie judecat prea aspru. O experienta agreabila, pe acre nu as cauta-o in mod deosebit, dar nici nu as ocoli-o daca imi iese in cale.

The Courier (2020)

Gen: Thriller

Distributie: Benedict Cumberbatch, Merab Ninidze, Rachel Brosnahan, Vladimir Chuprikov, James Schofield

Regizor: Dominic Cooke [a mai regizat: On Chesil Beach(2017)]

Incasari: 26.001.227 $

Nota Gealapa: 7.40
Metascore: 65/100

Omul de afaceri Greville Wynne este rugat de o sursă rusească să încerce să ajute la deblocarea crizei rachetelor din Cuba.

Mi se pare uimitor cand dupa atatia ani si atatea filme, industria inca scoate la iveala povesti acre sunt adevrate bucati de istorie, mai mici sau mai mari, dar fara indoiala importante si suficient de interesante incat sa fie subiecte de film. Fie ca vorbim de Razboiul Rece, cele doua razboaie mondiale sau alte evenimente care au schimbat lumea, astfel de povestioare care sunt puse in scena profesionist si te fac sa intelegi putin mai bine evenimentele de atunci sunt oricand binevenite. The Courier este o poveste foarte intereanta, cu un ritm foarte bun si care ofera si putin umor dar si tensiune din plin. Atmosfera a fost recreata cu succes si scenariula  fost bne scrie, toate acestea rezultand intr-o experienta absolut agreabila.

In rolul principal il avem pe Benedict Cumberbatch, un tip pe care eu il gasesc destul antipatic si al carui stil nu imi place in mod deosebit, dar trebuie sa fiu nepartinitor si sa recunosc ca in acest film interpretarea lui nu numai ca nu m-a deranjat, ba chiar pot spune ca mi-a placut. A avut o prestatie solida si credibila. In afara de el nu mai regasim nume foarte mari din industrie si chiar daca vorbim de actori experimentati care stiu sa puna in vaoare un scenariu bun si chiar unul pe altul, cumva Cumberbatch a dus filmul in spate, cu succes asputea spune, dar nu este vreo surpriza pentru ca nu este prima data cand isi asuma acest rol si demonstreaza ca este perfect capabil sa o faca.

Cand vine vorba de filme cu spionaj, cred ca The Courier se situeaza cu mult peste medie, din punct de vedere al calitatii. Foarte rar in astfel de filme publicul reuseste sa fie atat de solidar cu un personaj principal. Regizorul are si el o parte importanta de "vina" pentru ca a rezistat tentatiei de a supradramatiza anumite momente importante si a decis sa le pastreze decente si sa creeze in jurul lor o atmosfera care sa le sporeasca credibilitatea. Pe o nisa in care calitatea a avut mult de suferit in ultima vreme, The Courier este o gura de aer proaspat pe acre o recomand cu incredere.

Joy Ride (2001)

Gen: Thriller, Actiune

Distributie: Steve Zahn, Paul Walker, Leelee Sobieski, Jessica Bowman, Stuart Stone

Regizor: John Dahl [a mai regizat: Bad Girls(2012), Cooper and Stone(2011), You Kill Me(2007), The Great Raid(2005), Rounders(1998)]

Buget: 23.000.000 $
Incasari: 36.642.838 $

Nota Gealapa: 7.05
Metascore: 75/100

Trei tineri aflati într-o călătorie din Colorado în New Jersey, vorbesc cu un camionagiu la statio radio din masina, apoi trebuie să scape de acesta dupace  se dovedește a fi un ucigaș psihopat.

De cand cu tragicul accident al lui Paul Walker, s-a creat un crent de birnici care aduc tribut si osanale pe altarul talentului sau imens, care daca este sa fim realisti, nu este chiar atat de mare si majoritatea filmelor lui sunt mediocre. Din fericire, Joy Ride nu este unul din acele filme de duzina, ci este unul din putinele filme bune din cv-ul sau. Este un film cu o intriga care la vremea respectiva era destul de originala, cu un scenariu coerent pus in scena decent si acre reuseste sa mentina o stare de tensiune si anticipare pe intreaga sa durata. Are u ritm alert si putinele efecte speciale de care are parte sunt reusite si realiste. De mentoinat si faptul ca povestile secundare si dramele inutile sunt intr-un numar absolut acceptabil.

Paul Walker este genul de actor care nu prea straluceste d eunul singur si sunt rare ocaziile cand duce de unul singur pe umeri un film, dar atunci cand se afla intr-un colectiv cu actori fie mai carismatici, fie mai talentati, fie mai experimentati, reuseste sa se ridice la nivelul acestora si sa nu traga niciodata un proiect in jos. Asa se intampla si aici, unde colegii sai de platou, chiar daca nu sunt nume uriase ale industriei, au reusit sa il integreze perfect si chimia echipei este evienta. Este insa genul de film in care este important sa fii cat de cat credibil si sa nu faci gafe mari, pentru ca sansele sa iesi in evidenta printr-o interpretare memorabila sunt ca si inexistente.

Cred ca John Dahl este un regizor mult subapreciat, care a scos din mainile sale destule filme bune, care nu stiu din ce motiv nu s-au bucurat de laurii pecare i-ar fi meritat. Acesta face si aici o treaba foarte buna si nivelul bun al filmului i se datoreaza in mare parte. Acest film urmeaza o carare batatorita mai degraba de filmele lui Spielberg, dar Dahl reuseste sa dea un aer proaspat unui material invechit, daca pot spune asa si chiar daca nu este un film care sa iti schimbe viata, este un thriller palpitant si eficient, o raritate din ce in ce mai mare in ziua de astazi.

Doctor Zhivago (1965)

Gen: Drama, Romantic

Distributie: Omar Sharif, Julie Christie, Geraldine Chaplin, Rod Steiger, Alec Guinness

Regizor: David Lean [a mai regizat: A Passage to India(1984), Ryan's Daughter(1970), The Greatest Story Ever Told(1965), Lawrence of Arabia(1962), The Bridge on the River Kwai(1957)]

Buget: 11.000.000 $
Incasari: 111.922.142 $

Filmul a obtinut 21 de premii, printre care:
- Best Writing, Screenplay Based on Material from Another Medium, Academy Awards, SUA 1966
- Best Cinematography, Color, Academy Awards, SUA 1966
- Best Art Direction-Set Decoration, Color, Academy Awards, SUA 1966
- Best Costume Design, Color, Academy Awards, SUA 1966
- Best Music, Score - Substantially Original, Academy Awards, SUA 1966

Nota Gealapa: 8.25
Metascore: 69/100

Viața unui medic și poet rus care, deși este căsătorit, se îndrăgostește de soția unui activist politic și se confruntă cu greutăți în timpul Primului Război Mondial și mai apoi al Revoluției din Octombrie.

Alegerea acestui film face parte din tentativa mea de a ma pune la curent si cu capodoperele cinematografice aparute cu mult timp inainte ca eu a fiu macar o idee. Doctor Zhivago urla old school prin modul epic si asezat in care isi desfasoara povestea in fata sepctatorului. Are un ritm lent, dar grimpant si o atentie la detalii acre pare ca a primat in fata a orice altceva si nu a mai contat nici ca rezultatul este un film d epeste trei ore, pentru care trebuie a iti rezervi practic jumatate de zi. Vine dintr-o epoca in care posibilitatile tehnice si tehnologice erau limitate, dar a folosit tot ce a avut acea epoca d eoferit si cel putin din punct de vedere al decorurilor, costumelor si cinematografiei este impecabil. 

Omar Sharif are o interpretare memorabila, poate una din prestatiile carierei sale, secondat foarte bine de nume care nu ne sunt poate atat de familiare, nefiind contemporani cu acestea, dar odata ce le vezi par foarte familiare. Toti au un stil d einterpretare clasic, usor prea dramatic, dar fara sa fie deranjant si toti au prestatii solide si nu exista nici macar o scapare majora din acest punct de vedere care sa pericliteze in vreun moment credibilitatea filmului. Singurul care straluceste cu adevarat este Sharif, care si beneficiaza de mult mai mult timp de ecran decat oricine altcineva si nici macar frumusetile feminine din ditributie nu au avut vreo sansa sa ii fure din lumina reflectoarelor.

Durata filmului m-a facut sa ezit la inceput, dar acest gand a disparut rapid pentru ca aproape instantaneu te cufunzi in poveste si te laji vrajit de o lume disparuta. Filmul este in esenta o poveste de dragoste, dar una care se dasfasoara intr-un mediu complex si in continua dezvoltare din punct de vedere social si cultural. Doctor Zhivago ofera cu siguranta unele dintre cele ami impresionante scene, peisaje si skilluri de manevrat camera pe acre veti avea ocazia sa le intalniti, dar cred ca in aceste vremuri moderne, durata foarte mare va afce ca acest film sa cada incet incet in uitare si sa nu mai fie vizitat nici macar in lectiile de istorie cinematografica.

Today You Die (2005)

Gen: Actiune

Distributie: Steven Seagal, Anthony 'Treach' Criss, Sarah Buxton, Mari Morrow, Nick Mancuso

Regizor: Don E. FauntLeRoy [a mai regizat: A Ring for Christmas(2020), Gates of Darkness(2019), Who Took My Daughter?(2018), SnakeHead Swamp(2014), Bering Sea Beast(2013)]

Nota Gealapa: 4.65

Un fost hoț care încearcă să indrepte caută să se răzbune pe cei care i-au facut o inscenare.

Asteptarile de la un film cu Steven Seagal nu pot fi foarte mari. Acest actor este de mult timp mai mult o mema decat un actor luat in serios. Totusi, din cand in cand, apare cate un proiect decent din partea lui. nu este cazul cu Today You Day, un film pur sii simplu banal, previzibil si care nu reuseste sa creeze tensiune aproape deloc. Pentru un film care se vrea a fi de actiune, este un esec total. Doar o adunatura de stereotiuri puse cap la cap in speranta ca va rezulta o poveste decenta, ceea ce nu se intampla. A rezultat in schimb un film greu de urmarit cap-coada fara sa mai faci si altceva intre timp.

Steven Seagal nu mai este de foarte mult timp un nume care sa atraga nici macar prin partile astea de lume, dar se pare ca nici cand vine vorba de filme de mana a doua nu mai este o prezenta foarte indragita in industrie. Ce asteptari sa am eu de la acest film, cand dupa ce s-au terminat filmarile producatorii l-au dat in judecata pe actorul principal si el la randul lui i-a dat in judecata inapoi. Un scenariu mediocru poate fi ridicat uneori de o distributie solida, care lucreaza bine impreuna, dar in acest proiect nu poate fi vorba de asa ceva. Pare ca nimeni nu si-a dorit sa fie in preajma colegilor de platou. Mari Morrow este o prezenta interesanta in schimb si as fi curios sa o mai vad si in alte filme.

"Am vazut un film cu Steven Seagal' este o descriere scurta si suficienta pentru acest film, dar si pentru toate filmele acestui actor din a doua parte a carierei. Daca spui asta, toti vor sti exact ce film ai vazut: unul cu urme de potential irosit si cu nenumarate impuscaturi in umar. Nu inteleg de ce televiziunile adora pur si simplu filmele lui si ii tin astfel cariera vie, dar in acelasi timp si eu, ca spectator, continui sa le vad, ca si cum ar fi inca o dependenta din viata mea. Aproape de fiecare data regret dupa si imi spun ca e ultimul si de fiecare data cand dau peste inca unul il vad si pe acesta.

Ares (2016)

Titlu original: Arès

Gen: Drama, SF, Thriller

Distributie: Ola Rapace, Micha Lescot, Thierry Hancisse, Hélène Fillières, Ruth Vega Fernandez

Regizor: Jean-Patrick Benes [a mai regizat: Family Swap(2020), Ugly Melanie(2008), 5 histoires... choc(2006)]

Buget: 4.000.000 €
Incasari: 109.143 $

Nota Gealapa: 6.45

În Franța viitorului, una cu mulți șomeri, marile companii conduc țara. Ares este un boxer ratat, dar când sora lui este arestată, el acceptă sa testezeun nou medicament, care îl va ajuta să câștige.

In trecut, exista o diferentiere clara de abordare, de stil, de subiecte, de interpretare si de buget intre filmele europene si cele de la hollywood. In ultimii ani insa, aceste diferente s-au redus semnificativ si se intampla din ce in ce mai des ca un film produs de oricare parte a oceanului sa poata trece ca si cum ar fi produs pe alt continent. Daca nu ar fi deocruri, limba si alte semne dinstinctive ar fi din ce in ce mai greu sa ne dam seama unde este facut un film. doar dupa cum este abordat un subiect, cum presteaza actorii si asa mai departe. Ares este unul din acele filme in acre daca limba ar fi fost engleza in loc de franceza, ar fi putut trece lejer ca un thriller decent american. Nu exceleaza in mod deosebit la nici un capitol, dar are tensiune din plin, personaje usor de simpatizat si o poveste nu in intregime originala, dar foarte interesanta. Este o fereastra construita corespunzator, nu una abandonata la stadiul de firida.

Ola Rapace este singurul nume din distributie care imi suna cat de cat familiar, fara sa cunosc insa indeaproape cariera lui. Nici pretatia lui din acest film nu mi-a starnit vreo pornire sa il caut neaparat si in alte productii, pentru ca ne ofera o interpretare bunicica, dar una tipica pentru astfel de filme, adica fara prea multa stralucire si fara o versatilitate iesita din comun. De altfel, intreaga distributie are astfel de prestatii decente, dar deloc deosebite. Este greu ca actor sa produci o interpretare demna de evidentiat, intr-o poveste totusi usurica si previzibila si cu un scenariu al carui singur scope este sa lege cat mai repede doua scene de lupta.

Personajele sunt dezvoltate cat de cat ok si sunt credibile in viitorul distopic propus de film. ata asadar cum se bifeaza pe repede inainte lucuri foarte la moda azi in cinematografie: viitor distopic, luptator neinteles si un actor copil care sa te faca a zambesti admirativ inca de cand il vezi. probabil ca nationalistii francezi sunt mandri peste masura de acest film si incearca sa il prezinte mult mai bune de cat este de fapt, dar adevarul este ca Ares este o alegere foarte buna pentru un public sa ii zicem ami cyberpunk, sau pentru cei care prefera povestile condensate, dar complete cu vizualuri bune.

The Scandalous Lady W (2015)

Gen: Drama, Istoric, Romantic

Distributie: Natalie Dormer, Aneurin Barnard, Will Keen, Oliver Chris, Shaun Evans

Regizor: Sheree Folkson [a mai regizat: Kerry(2014), The Decoy Bride(2011), My Family and Other Animals(2005), Gypsy Woman(2001), A Royal Scandal(1997)]

Nota Gealapa: 6.75

O dramă plasata in secolul al XVIII-lea care detaliază viața scandaloasă a lui Lady Seymour Worsley.

De multe ori filmele de televiziune nu isi cunosc limitele si ajung sa fie spectacole de cea mai proasta calitate, iar unele dintre ele au norocul de a fi atat de proaste, incat devin... bune.  O poveste simpla, bine scrisa si jucata si fara prea multe briz-brizuri inutile in schimb, poate fi oricand un film reusit. The scandalous Lady W se incadreaza in aceasta categorie. Nu este cea mai palpitanta si nici cea mai relevatoare poveste despre emanciparea si lupta pentru drepturile femeilor, dar este una foarte interesanta si bine pusa in scena. nu numai ca nu am picotit in nici un moment, dar chiar a existat o doza importanta de suspans, care m-a facut sa astept finalul cu anticipatie.

Distirbutia este si ea bunicica pentru un film atat de mic pana la urma si ne-o propune in pri-plan pe Natalie Dormer, care la randul ei ne ofera o interpretare buna, acre ma face sa cred ca merita si va primi in curand responsabilitati importante in proiecte de mai mare anvergura. Nu sunt nume prea mari in rolurile secundare, dar sunt actori experimentati, tarsaiti in multe filme a caror experienta se simte si ajuta filmul. Deintre acestia nu am nici un remarcat in mod deosebit, doar pot scoate in evidenta o chimie foarte buna si un efort comun reusit.

Decorurile si cinematografia sunt la inaltime si trebuie sa ma declar placut surprins de cat de agreabil s-a dovedit a fi acest film. Nu stiu exact prin ce metode m-a cucerit, dar am avut o experienta mult mai placuta urmarindu-l decat m-as fi asteptat. Faptul ca este inspirata dintr-o poveste reala, face povestea si ami puternica si patrunzatoare. Sunt multe femei de-a lungul istoriei care au pus caramizi mai mici sau mai mari pentru egalitatea si drepturile de care astaiz ne bucuram toti, iar The Scandalous Lady W ne prezinta o bucatica d eistorie foarte putin cunoscuta, care merita putina recunoastere si apreciere.

Two (2021)

Titlu original: Dos

Gen: Drama, Mister, Thriller

Distributie: Marina Gatell, Pablo Derqui, Kandido Uranga, Anna Chincho Serrano, Esteban Galilea

Regizor: Mar Targarona [a mai regizat: The Photographer of Mauthausen(2018), Secuestro(2016), Mor, vida meva(1996)]

Incasari: 4.817 $

Premii:
- Worst Spanish Director, Yoga Awards, 2022

Nota Gealapa: 4.55

Două persoane, un bărbat și o femeie, se trezesc goi și cu abdomenele lipite unul de celălalt.

Acest film pare mai degraba rodul amocului unui narcoman experimentat. In mod normal ar fi trebuit sa fiu mai surprins, indignat sau chiar oripilat de Two, dar dupa ce am vazut toata seria Human Centipede greu sa ma mai ia ceva prin surpindere. prin comparatie, acest film pare unul aproape banal. Pe langa ideea totusi interesanta, nu am mai primit mare lucru din artea filmului. Nu are pic de substanta, uneori nu are nici macar logica in interiorului micului sau univers. Are unicul merit de a te face sa te uiti la el, dar nu prin calitate ci ca la un freak show de pe vremuri. Iata ca european nu mai inseamna neaparat premium si ca si noi prin aceasta parte de lume am descoperit mediocritatea cinematografica. Ar fi putut fi mai bun chiar si din punct de vedere tehnic si fara prea multe costuri suplimentare.

Pentru filmele cu un buget mic, distributia redusa numeric este o necesitate uneori, dar in cazul Two acesta nu este un handicap. Aceasta poveste nu avea nevoie de o echipa foarte mare. Problema insa, este ca cei doi actori, fara sa fie neaparat niste staruri mondiale, nu au avut totusi la indemana un scenariu care as le permita sa isi puna in valoare calitatile si nu au putut face mare lucru pentru a schimba prea mult impresia generala despre film. Au facut tot ce au putut in situatia data, dar s-au pierdut in dubiosenia generala care i-a inconjurat si cred ca nici Marina Gatell si nici Pablo Derqui, atunci cand sunt intrebati despre cariera lor nu incep lista filmelor la care au luat parte cu acesta.

Principala mea problema cu acest film a fost lipsa de credibilitate. Cele doua personaje principale se presupune ca era cusute impreuna, dar se misca atat de mult, incat si daca ar fi fost cusuti cu sarma, cusatura respectiva nu ar fi rezistat. In al doilea rand povestea din spatele acestei intrigi este atat de grabita si de vaga incat nu este deloc credibila. Poate daca ar fi petrecut mai mult timp si asupra detaliilor de acest gen filmul ar fi fost mai agreabil. Daca o astfel de poveste va pare interesanta, va recomand The Human Centipede care nici el nu este vreo lumina, dar macar o sa va scaprine mancarimea de a fi oripilat.

Wolfcop (2014)

Gen: Horror

Distributie: Leo Fafard, Amy Matysio, Sarah Lind, Corinne Conley, Jesse Moss

Regizor: Lowell Dean [a mai regizat: SuperGrid(2018), Another WolfCop(2017), 13 Eerie(2013), I Heart Regina(2010)]

Buget: 750.000 $

Premii:
- Best Horror Feature, Arizona Underground Film Festival, SUA 2014
- International Fantasy Film Special Jury Award, Fantasporto, 2015
- Best Film, Fantasporto, 2015

Nota Gealapa: 5.90

Pe măsură ce încep să aibă loc o serie de evenimente ciudate și violente, un polițist alcoolic își dă seama că a fost transformat în vârcolac ca parte a unui plan mai amplu.

Wolfcop este exemplul clasic de film care incepe promitator, dar care isi pierde identitatea pe parcurs si incearca sa faca mult mai multe lucruri decat ii permite bugetul. Initial a purces pe un drum cu destul umor si autoironie, reusind sa creeze o atmosfera chiar agreabila, numai ca pe parcurs a inceput sa se ia pre ain seros si sa faci in secolul asta un film cu varcolaci care s fie luat in serios trebuie sa ai pe langa foarte multi bani si o poveste foarte solida, ori acest film nu are nici unul din aceste lucruri. Odata cu aceasta transformare, a disparut incet incet si umorul si zambetele au fost inlocuite treptat cu ochi dati peste cap.

Destul de rar un film cu buget redus convinge actori cu adevarat relevanti sa faca parte din distributie, mai ales daca nu este vreun film care sa ii permita vedetei respective sa isi etaleze calitatile si sa aiba o prestatie demonstrativa, iar Wolfcop nu face parte dintre proiectele norocoase, asa ca a trebuit sa se descurce cu ce a putut gasi. Chiar daca nu vedem la lucru nume sonore, actorii au avut prestatii decente, atat cat le-a permis aceasta poveste si nu ei au fost motivul pentru acre acest film nu si-a atins putinul potential pe acre l-a avut.

Chiar daca nu este neaparat un film bun, este totusi unul distractiv si destul de sangeros, care nu emrita cautat in mod deosebit, dar nici ocolit in caz ca va cade in maini. Pana la urma, exact cum se intampla in cazul tuturor filmelor, este o chestie de gust si ceea ce mie mi se pare mediocru, s-ar putea sa fie fix pe gustul altcuiva caruia sa ii lpaca la nebunie si sa ma considere nebun. Eu unul nu vi-l recomand, pentru ca puteti gasi filme mult mai bune, chiar si cu acest subiect demodat si invechit acum, al carui varf de interes a fost prin anii '80-'90.