Distributie: Tom Cruise, Penélope Cruz, Cameron Diaz, Kurt Russell, Jason Lee
Regizor: Cameron Crowe [a mai regizat: Aloha(2015), We Bought a Zoo(2011), Pearl Jam Twenty(2011), The Union(2011), Elizabethtown(2005)]
Buget: 68.000.000 $ Incasari: 203.388.341 $
Premii: - Saturn Award-Best Actor (Tom Cruise), Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2002 - Best Supporting Actress (Cameron Diaz), Boston Society of Film Critics Awards, 2001 - Best Song, Critics Choice Awards, 2002 - Best Supporting Actress (Cameron Diaz), Chicago Film Critics Association Awards, 2002 - Worst Remake, Yoga Awards, 2003
Nota Gealapa: 7.20 Metascore: 45/100
Un magnat delasator si superficial se trezeste cu viata data peste cap, in urma unui accident rutier.
Cred ca la momentul aparitiei filmului, aceasta poveste a punctat la capitolul originalitate. Intre timp am mai vazut intrigi asemanatoare, dar acum mai bine de 20 de ani cred ca aceasta idee a fost aproape revolutionara. Vanilla Sky este un film bun si nu inteleg de ce este atat de putin popular si are parte de atat hate. Poate lumea a considerat ca o astfel de idee a fost irosita si in loc sa avem un SF, un thriller sau o poveste de mjister buna, s-a optat ca toate acestea sa treaca in plan secund si sa se aleaga varianta unei povesti de dragoste care sa fie scoasa in fata inaintea tuturor celorlalte posibilitati. Astfel ca nu avem un exces de efecte speciale, nu avem scene de actiune, avem doar pe ici pe colo cate un element futurit, dar mai presus de toate sta aceasta poveste de dragoste, una pe acre eu nu am gasit-o deranjanta, desi nu sunt mare fan al genului.
Mai mult, din punct de vedere al distributiei, acest film este ca un meci de all-stars. Ii avem pe Tom Cruise, Cameron Diaz, Penélope Cruz, Kurt Russell, Jason Lee, Timothy Spall sau Tilda Swinton, toti in floarea varstei si cumva in apogeul carierei, ceea ce face ca atat de multe personaje sa beneficieze de interpretari credibile si solide. In prima faza, aceasta distributie si interpretarile bune sut principalul punct de atractie al filmului, care isi dezvaluie secretul destul de tarziu. Cred ca aici s-a si cheltuit cea mai mare parte a unui buget destul de ofertant, o cheltuiala insa absolut justificata tinand cont de rezultate.
Adevarul este ca Vanilla Sky nu este atat de original cum pare, pentru ca imrumuta ideea uui film spaniol (Abre los ojos) care are practic aceeasi poveste, careia nu ii adauga decat aura de Hollywood si niste efecte mai bune, dar sunt convins ca publicul larg va ajunge mai degraba la aceasta varianta decat la original. Nu inteleg indignarea exagerata pe acest subiect pentru ca nu este nici prima nici ultima data cand se foloseste o astfel de practica. In ciuda ostilitatii cu acre a fost primit, filmul a fost un succes discret la box office si eu cred ca merita vazut.
Distributie: Marlon Brando, Al Pacino, James Caan, Diane Keaton, Richard S. Castellano
Regizor: Francis Ford Coppola [a mai regizat: Distant Vision(2016), Twixt(2011), Tetro(2009), Youth Without Youth(2007), Supernova(2000)]
Buget: 6.000.000 $ Incasari: 250.341.816 $
Filmul a obtinut 31 de premii, printre care: - Oscar - Best Picture, Academy Awards, SUA 1973 - Oscar - Best Actor in a Leading Role (Marlon Brando), Academy Awards, SUA 1973 - Saturn Award - Best DVD Collection, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2009 - Anthony Asquith Awards for Film Music, BAFTA Awards, 1973 - David - Best Foreign Film (Miglior Film Straniero), David di Donatello Awards, 1973
Nota Gealapa: 9.25 Metascore: 100/100
Don Vito Corleone, capul unei familii din mafia italiana, decide sa transmita imperiul mai departe celui mai tanar fiu al sau, dar decizia lui pune in pericol de moarte vietile tuturor celor din familie.
Toata lumea a auzit de Nasul si toata lumea l-a vazut, sau asa ar trebui. Eu unul l-am vazut cand eram foarte tanar si nu priveam filmele atat de critic ca acum. Imi aduceam aminte povestea in linii mari si faptul ca este un film bun, dar am zis sa il vad si acum matur fiind si sa vad cat de bun este. E drept ca am vazut doar vreo 3500 de filme la viata mea, o fractie infima din toate filmele produse de-a lungul timpului, dar din aceste filme vazute pot spune cu mana pe inima ca acesta este cel mai bun dintre toate. Fara sa fie un film scump, ofera o poveste atat de captivanta, un scenariu atat de bine scris si interpetari absolut magistrale. Urmarind acest film, trei ore se evapora pur si simplu parca in cateva minute si este atat de captivant si simplu incat transcede peste epoci si poate fi absolut un deliciu de urmarit si acum l peste 40 de ani de cand a aparut. Nu trebuie neglijat nici marele merit pe care il are un regizor clasic si experimentat, a carui mana iscusita se simte in fiecare cadru, in persoana lui Francis Ford Coppola.
Distributia este foarte buna fara a fi insa o adunatura d enume stelare. Sigur ca are in componenta nume uriase, dar unele dintr ele au devenit asa tocmai datorita prestatiei de aici. Important a fost ca rolurile au fost distribuite astfel incat absolut toata lumea s-a potrivit cu personajul primit, ceea ce a facut ca personajele sa fie credibile, sa creeze empatie si talentul unor nume ca Marlon Brando, Al Pacino sau James Caan sa dea nastere unor prestatii absolut magistrale si memorabile. Stelele s-au aliniat perfect si au adus laolalta un scenariu excelent si o cantitate uriasa de talent, rezultatul fiind cateva interpretari care te fac sa ramai cu gura cascata la prestatia actorilor chiar si independent fata de poveste.
Ca sa il parafrazez, The Godfather iti face o oferta pe care nu o poti refuza. Cu o coloana sonora discreta dar perfecta, cu o poveste atat de interesanta si cu toate celelalte lucruri pe care le ofera, este cu siguranta cel mai bun film cu gangsteri din istorie, iar in opinia mea, cel ami bun din istorie, punct. Cu o abordare foarte personala din partea lui Coppola care ne expune in detaliu complexitatea acestei societati, in acel moment istoric, filmul ne prezinta o lume a barbatilor nemiloasa, in care si cele mai crude actiuni au o justificare. O punere in scena atat de subtila, pe mai multe straturi, cu atata atentie la detalii, eu unul nu am mai vazut. Majoritatea capodoperelor sunt tinute minte pentru contributia lor istorica, dar Godfather este unul din acele putine cazuri de film acre ramane in istorie exclusiv pentru cat de bun este.
