vineri, 19 octombrie 2018

On Body and Soul (2017)

Titlu original: Teströl és lélekröl

Gen: Drama

Distributie: Géza Morcsányi, Alexandra Borbély, Zoltán Schneider, Ervin Nagy, Tamás Jordán

Regizor: Ildikó Enyedi [a mai regizat: Simon, the Magician(1999), Tamas and Juli(1997), A Gyár(1995), Magic Hunter(1994), My Twentieth Century(1989)]

Filmul a obtinut 16 premii, printre care:
- FIPRESCI Prize - Competition, Berlin International Film Festival, 2017
- Golden Berlin Bear - Best Film, Berlin International Film Festival, 2017
- Prize of the Ecumenical Jury - Competition, Berlin International Film Festival, 2017
- Reader Jury of the "Berliner Morgenpost", Berlin International Film Festival, 2017
- Golden Frog - Main Competition, Camerimage, 2017

Nota Gealapa: 7.65
Metascore: 77/100

Cand cei doi angajati ai unui abator, Endre si Mária, descopera ca au aceleasi visuri, in care ei sunt caprioara si cerb si se intalnescin padure unde se indragostesc, decid sa isi transforme visele in realitate, lucru dificil in lumea reala.

Daca credeti ca filmele romanesti de festival au un vibe dubios, ar trebui sa aruncati un ochi asupra celor unguresti. Nici acesta nu face exceptie. Povestea este originala si bizara. Atmosfera este una linistita, dar esti lovit cand nici nu te astepti de unele scene grafice, care in alte film nu ar parea cine stie ce, dar in acest context te socheaza pur si simplu. Scenariul este destul de sarac in dialoguri, dar cele care exista sunt si ele in nota ciudatica a intregului film. Desi filmul se termina cu happy end, este unul din cele mai triste finaluri fericite  pe care le-am vazut.  La prima tigara de dupa film, mi-a trecut fugitiv prin minte gandul sa sar de la balcon, dar cum stau la parter, nu prea as fi rezolvat nimic.

Ditributia nu imi spune nimic din punct de vedere al numelor, dar presupun ca sunt actori importanti in Ungaria. Personajele nu au fost foarte complicate, pentru ca scenariul a impus ca ele sa fie destul de monotone si liniare, iar asta nu i-a solicitat foarte tare pe protagonisti, deci interpretarile pot sa spun c au fost reusite. Pot sa remarc insa, ca intr-un mod ciudat am gasit-o destul de atragatoare si sexy pe protagonista, Alexandra Borbély, o femeie frumoasa, al carei personaj avea probleme psihice, era antisociala si dependenta de jeleuri si filme porno.

Este o poveste de dragoste interesanta, cu un oarecare aer magic si ciudat, care cred ca are sanse sa devina etalon pentru introvertitii care au ocazia sa vada filmul. Filmul a mers cumva pe sarma, pentru ca au fost multe momente in care putea aluneca prea mult in una din laturile sale bolnave, dar a reusit sa isi pastreze cumva echilibrul. Cinematografia este si ea destul de buna, asa ca per total, cred ca este un film bun. Ca sa minimalizez total munca unor oameni, care s-au straduit sa transmita unele lectii de viata catre publicul larg, pot sa spun ca din acest film veti invata trei lucruri: cum se omoara vacile la abatoare, ca politia maghiara e la fel de corupta si rezolva cazurile ca si a noastra si chiar daca esti un ciudat care se viseaza cerb care agata caprioare, exista undeva in lumea asta o ciudata ca tine care se viseaza caprioara. Acest film este o experienta iesita din comun, pe care o recomand.





 

100 Streets (2016)

Gen: Drama

Distributie: Idris Elba, Gemma Arterton, Tom Cullen, Kierston Wareing, Ryan Gage

Regizor: Jim O'Hanlon [a mai regizat: Of Two Minds(2012), All in the Game(2006)]

Buget: 3.000.000 €

Nota Gealapa: 6.30
Metascore: 44/100

Trei oameni, cu trei povesti extraordinare care au loc in perimetrul a o suta de strazi londoneze.

100 Streets este o drama britanica tipica. Adica nu are prea mult sens la inceput, dar pe masura ce avanseaza povestea devine din ce in ce mai inchegata, rtitmul creste si are o oarecare brutalitate. Din pacate, acest film, desi urmeaza traseul acesta batatorit, nu este la fel de bun ca altele pe care le-am vazut. Tot timpul am avut senzatia ca lipseste ceva care sa il faca deosebit. Nu are curajul sa socheze pana la capat, desi la momentul de incarcare maxima te face sa crezi ca te va soca, dar fix atunci renunta la brutalitatea transmiterii mesajului si alege o cale mai banala, care pe mine unul m-a facut sa nu mai iau atat de in serios mesajele pe care incearca sa le transmita.

Distributia nu este rea, mai ales pentru un film britanic, dar nici unul din actorii importanti care au jucati in acest film nu au oferit de aceasta data vreo interpretare mai rasarit. Prestatiile lor au fost ok, dar fiecare avut cate un cusur; fie ca a fost vorba de o lipsa de implicare in cazul lui Idris elba, fie de prea multa implicare si supradramatizare din partea lui Franz Drameh, sau pur si siplu de un moment prost in cariera si o interpretare doar proasta din partea Gemmei Arterton.

Nu numai ca nu am fost impresionat, dar am simtit ca in unele momente filmul m-a adus extren de aproape de o depresie. Nu sunt genul care sa se uite doar la comedii, dar acest film prea a avut un nor suspesct deasupra lui. Nu mi-a placut nici faptul ca cele trei pvesti care ar fi trebuit sa fie conectaate intre ele in cele din urma, nu prea sunt. Este un film destul de banal si nu cred ca e o alegere potrivita pentru o seara de film, daca nu sunteti emo.


Alpha (2018)

Gen: Aventura, Drama

Distributie: Kodi Smit-McPhee, Jóhannes Haukur Jóhannesson, Marcin Kowalczyk, Jens Hultén, Natassia Malthe

Regizor: Albert Hughes [a mai regizat: We the Economy: 20 Short Films You Can't Afford to Miss(2014), The Book of Eli(2010), From Hell(2001), American Pimp(1999), Dead Presidents(1995)]

Buget: 51.000.000 $
Incasari: 10.800.000 $

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 63/100

In preistorie, un tanar incearca sa se intoarca acasa dupa ce este separat de tribul sau, in timpul unei vanatori de bivoli. Isi gaseste ca partener de drum un lup si el pierdut de haita sa, cu care formeaza o prietenie care va schimba umanitatea.

Alpha este un film care nu a fost promovat la fel de intens ca alte productii din acest an si nu inteleg pe deplin de ce. Are un buget mare, este ticsit de efecte vizuale, majoritatea bune, unele chiar impresionante si are o poveste decenta. Mi-a placut destul de mult. Mi-a placut ca nu s-a folosit limba engleza, pentru ca ar fi fost total nepotrivit, mi-au placut efectele vizuale, au existat cateva scene aproape epice si am avut parte suspans din plin. Ce nu mi-a placut, a fost senzatia ca ma uit la Life of Pi, varianta cu lupi. Ca sa fiu rautacios pana la capat, as putea sa arunc ideea ca nu este un film despre familie, onoare, maturizare si alte lucruri serioase; as putea sustine ca este doar un film despre cum au dresat oamenii cainii.

Distributia nu este deloc atragatoare din punct de vedere al numelor. Protagonistul este Kodi Smit-McPhee, singurul actor cat de cat cunoscut de aici, iar restul sunt niste oameni cu nume greu de pronuntat, probabil de origine nordica, pentru ca era nevoie de barbati adevarati pentru credibilitatea filmului. La capitolul interpretare, filmul nu exceleaza, dar prestatiile au fost decente si suficiente pentru a te mentine in atmosfera generala. Cel mai bun actor mi s-a parut cainele si nu glumesc deloc cand spun asta. Nu am vazut momentele de pauza pe acre le vad in alte filme cu animale, in care poti sa identifici exact cand li se da o comanda. "Interpretarea" lui a fost foarte cursiva.

Cinematografia este un aspect care impresioneaza in Alpha, pe alocuri fiind aproape ireala. Absenta limbii engleze nu ar trebui sa deranjeze pe nimeni. Daca am fost toti ok cu klingoniana din Star Trek, nu ar trebui sa avem o problema cu limbajul folosit aici, mai ales ca te face sa te concentrezi mai mult pe alte aspecte ale comunicarii, carora de obicei nu le acorzi prea multa atentie. Inainte sa inceapa si dupa ce se termina, esti constient de toate defectele si lipsurile lui, dar de la prima pana la ultima scena, filmul reuseste sa iti ofere o experienta aparent mareata. Fie si numai pentru aceasta senzatie ce tine 90 de minute, cred ca trebuie vazut.


joi, 18 octombrie 2018

Moonwalkers (2015)

Gen: Comedie

Distributie: Rupert Grint, Ron Perlman, Robert Sheehan, Stephen Campbell Moore, Eric Lampaert

Regizor: Antoine Bardou-Jacquet [aflat la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 6.55
Metascore: 39/100

Dupa ce nu reuseste sa il gaseasca pe legendarul Stanley Kubrick, un agent CIA instabil trebuie sa faca echipa cu managerul esuat al unei formatii rock, pentru a pune la punct cea mai mare inselatorie din istorie: o aterizare falsa pe luna.

Chiar de cand am vazut afisul, acest film m-a facut sa imi dau ochii peste cap si sa cred ca urmeaza sa vad un haos total. Intr-o oarecare masura s-a intamplat asta, dar haosul a fost destul de controlat si firul narativ a avut mult mai mult sens decat m-am asteptat. Intriga este una destul de interesanta, iar scenariul nu este chiar rau. Au fost destule scene amuzante si unele surprinzator de brutale. De altfel, iar asta e un lucru bun, nu am stiut in nici un moment la ce sa ma astept in continuare. este un film decent, destul de bine facut.

Distributia nu este nici ea cea mai atragatoare. Ron Perlman nu este un actor care sa aiba roluri principale de obicei, dar a dus acest film in spate destul de bine, cu o prestatie solida. Nu a fost rea nici interpretarea lui Rupert Grint, care incepe sa se desprinda incet-incet de personajul sau din Harry Potter, desi nu cred ca va reusi sa faca asta pe deplin niciodata. Putina sare si piper este data si de actori mai putin cunoscuti, dar care au avut prestatii bune, dand viata unor personaje mai putin importante, dar savuroase.

Este un film distractiv, destul de convingator, carmuit de un regizor debutant, care voit sau accidental, a reusit sa creeze un film cu un stil destul de interesant, pe care l-as descrie ca Guy Ritchie vs. Tarantino. Se dovedeste inca odata ca dintr-un scenariu decent, nu uimitor, cu actori solizi, nu uriasi, poate rezulta un film cel putin bunicel. Moonwalkers este amuzant, nu ilar, dar distractiv si cred ca merita vazut.


miercuri, 17 octombrie 2018

The Ghost Writer (2010)

Gen: Mister, Drama, Thriller

Distributie: Ewan McGregor, Pierce Brosnan, Olivia Williams, Jon Bernthal, Tim Preece

Regizor: Roman Polanski [a mai regizat: Based on a True Story(2017), Venus in Fur(2013), Carnage(2011), To Each His Own Cinema(2007), Oliver Twist(2005)]

Buget: 45.000.000 $
Incasari: 74.000.000 $

Filmul a obtinut 33 de premii, printre care:
- Honorable Mentions (The Next Ten Best Picture Contenders), Awards Circuit Community Awards, 2010
- Silver Berlin Bear - Best Director, Berlin International Film Festival, 2010
- Top Ten of the Year - International Competition, CinEuphoria Awards, 2011
- Best Director, César Awards, Franta 2011
- Best Music Written for a Film (Meilleure musique écrite pour un film), César Awards, Franta 2011

Nota Gealapa: 7.30
Metascore: 77/100

Un scriitor fantoma, angajat pentru a termina memoriile unui fost prim-ministru britanic, descopera secrete care ii pun viata in pericol.

Mi-a placut cam mult acest film. Are o intriga foarte interesanta, plina de potential, pe care il valorifica intr-o masura destul de mare. Nu mi se pare putin lucru ca un film britanic, fie el si de fictiune, sa insinueze ca CIA are oameni infiltrati in guvernul Marii Britanii. Pe langa curaj, filmul ofera si suspans din plin, in ciuda unui ritm nu foarte alert, tensiune permanenta si un scenariu foarte bine scris. Nu incearca sa fure privirile cu efecte vizuale, desi bugetil iar fi permis. Regizorul a preferats a se concentreze si bine a facut, pe modul in care ne spune povestea si cum sa o puna in scena intr-un mod cat mai realist.

Distributia este una decenta, nu una senzationala, iar asta ma face sa apreciez si mai mult calitatea generala a filmului. Nu pot sa spun ca am vazut vreo interpretare memorabila in rolurile importante. Nici Ewan McGregor si nici Pierce Brosnan nu sunt chiar cei mai versatili actori, dar prestatiile lor au fost suficient de solide. In plus, m-am delectat si cu prezente foarte oportune ale unor actori pe placul meu in pielea unor personaje mai mici si ma refer aici, printre altii, la Tom Wilkinson sau Jim Belushi. Sunt si actori care m-au dezamagit si nu m-au convins deloc, iar aici o amintesc doar pe Olivia Williams, cu o intepretare indoielnica.

Este destul de rar in ziua de azi ca un film sa se foloseasca de personajele sale pentru a crea suspans si nu pe minunile tehnologiei, dar Polanski este un regizor old school care nu se abate de la principiile sale. Unul din lucrurile care merita laudate la acest film este ca reuseste sa iti capteze atentia din primul pana in ultimul minut. Adeptii teoriilor conspiratiei pot vedea o aluzie directa catre Tony Blair si apropierea sa de Washington, dar nu pot sa spun ca pentru mine a fost chiar atat de evident acest aspect, as aca o sa ma concentrez doar pe poveste. Este genul acela de film in care  urmaresti fiecare miscare a personajului principal si gandesti impreuna cu el. Este un thriller bun, cu o serie de defecte care te vor face sa il uiti destul de repede, dar care merita vazut.


marți, 16 octombrie 2018

McCabe & Mrs. Miller (1971)

Gen: Western, Drama

Distributie: Warren Beatty, Julie Christie, Rene Auberjonois, William Devane, John Schuck

Regizor: Robert Altman [a mai regizat: A Prairie Home Companion(2006), The Company(2003), Gosford Park(2001), Dr. T & the Women(2000), Cookie's Fortune(1999)]

Premii:
- National Film Registry, National Film Preservation Board, SUA 2010

Nota Gealapa: 7.70

Un parior si o prostituata devin parteneri de afaceri intr-un orasel minier din Vestul Salbatic, iar afacerea lor prospera, pana in momentul in care in scena isi face aparitia o corporatie care vrea sa le cumpere afacerea.

Acest film nu este genul acela de western; este genul celalalt. Scenele cu impuscaturi sunt destul de rare, dar cele care exista sunt bine facute, iar din oamenii impuscati iese sange, nu praf. Povestea este interesant, mai ales daca vreti sa va deschideti un bordel. Fiin un film de la inceputul anilor '70, lumea era deja obisnuita cu nuditatea pe marile ecrane, asa ca filmul ofera si asa ceva. Cel mai important insa, ne prezinta o poveste solida, scrisa bine, dialoguri interesante si un suspans care apare cand nu il mai astepti.

Din punct de vedere al protagonistilor, filmul ne ofera doua nume dintre cele mai importante ale acelor vremuri. Ma refer la Warren Beatty si Julie Christie, ambii cu interpretari bune. Nu pot sa spun ca m-a dat pe spate chimia dintre ei, dar individual amandoi au oferit prestatii solide si credibile, mai cu seama Warren Beatty, care a avut si personajul mai complex. Personajele negative respecta calapodul antagonistilor din filmele de western, iar cei alesi au fost niste nespalati grosolani foarte credibili.

Este un western atipic, care se desfasoara in fata noastra pe o coloana sonora cu melodii ale lui Leonard Cohen, la fel de atipica pentru un western, dar foarte reusita, care amplifica cu succes starile transmise de actori. Cinematografia m-a impresionat si ea pe alocuri, iar folosire zapezii reale in scena finala a fost de mare efect. Daca va doriti sa vedeti o poveste de dragoste care ofera mai mult decat saruturi si un final fericit, cu siguranta ar trebui sa vedeti acest film.


miercuri, 10 octombrie 2018

Only the Brave (2017)

Gen: Biografic, Drama

Distributie: Josh Brolin, Miles Teller, Jeff Bridges, Jennifer Connelly, James Badge Dale

Regizor: Joseph Kosinski [a mai regizat: Oblivion (2013), TRON: Legacy(2010)]

Buget: 38.000.000$
Incasari: 25.800.000 $

Nota Gealapa:7.75
Metascore: 72/100

Un film bazat pe povestea adevarata a Granite Mountain Hotshots, un grup de pompieri de elita care risca totul pentru a proteja un oras impotriva unui incendiu de vegetatie colosal.

Ma asteptam sa fie un film bun, dar nu ma asteptam sa imi placa atat de mult. Nu pot s aspun ca m-a cucerit din primul minut, dar a facut-o destul de repede. Odata ce te familiarizezi cu decorul si personajele, te pierzi cu totul in atmosfera filmului, iar faptul ca in coltul mintii stii in permanenta ca e bazat pe fapte reale, ii da acestuia o greutate suplimentara. Chiar daca au fost si scene amuzante, tot timpul am avut senzatia ca vad un film "serios". Efectele vizuale nu sunt multe, dar cele existente sunt foarte realiste. Nu stiu cat a adaugat Hollywoodul la povestea originala, dar nici nu prea imi pasa. Cand rezultatul este atat de reusit conteaza mai putin asta si mai mult faptul ca vezi un film bun care isi atinge si scopul de a face cunoscuti niste oameni care au facut lucruri iesite din comun.

Distributia, ticsita de barbati carora imaginea de "bad ass" li se potriveste ca o manusa, a contribuit si ea la atmosfera serioasa a filmului. Nu prea am inteles in prima faza prezenta lui Miles Teller acolo, dar dupa un inceput mai greu si acesta s-a dat pe brazda, iar prestatia lui a fost chiar reusita si a adus plus-valoare filmului. Josh Brolin a avut si el o interpretare foarte solida si credibila si in general cam toti actorii au avut aici doar acest gen de prestatii si mi s-a parut ca a existat o chimie foarte buna intre ei. Din acest motiv mi-a fost foarte usor sa indragesc personajele.

Daca nu habar nu aveti despre povestea reala care l-a inspirat, o sa va treziti la final asteptand minute bune un deznodamant total incert si realizand intr-un final, ca filmul ar fi fost la fel de bun indiferent care ar fi fost acesta. Actoria a fost solida, cinematografia de-a dreptul impresionanta si scenariul foarte coerent. Daca ar trebui sa gasesc nod in papura, singurele defecte pe acre le-as putea mentiona ar fi ca nu toti membrii echipei primesc aceeasi importanta, iar metodele lor nu sunt explicate suficient de mult, iar pentru cineva care este obisnuit doar cu pompieri care vin cu autospeciala si desfasoara un furtun, acest aspect ar putea crea confuzie. Este insa, cu siguranta, unul din cele ami bune filme comemorative pe care le-am vazut si as zice ca nu trebuie ratat.


NetFlash.ro la indemana ta!