Distributie: Jeffrey Wright, Alexander Skarsgård, James Badge Dale, Beckam Crawford, Riley Keough
Regizor: Jeremy Saulnier [a mai regizat: Green Room(2015), Blue Ruin(2013), Murder Party(2007)]
Premii:
- Best Costume Design in Film Contemporary, The CAFTCAD Awards, 2015
Nota Gealapa: 5.20
Metascore: 63/100
Dupa moartea a trei copii, despre care se presupune ca au fost ucisi de lupi, scriitorul Russell Core este angajat de mama unui baiat de sase ani, ca sa ii gaseasca copilul in salbaticia din Alaska.
Sunt sanse mari ca acest film sa va provoace numeroase frustrari. Povestea nu este in totalitate originala, dar este foarte atragatoare, deci interesul este crescut din primul minut. Filmul nu pierde timpul deloc, iar inceputul este foarte abrupt si palpitant. Te induce in eroare si te face sa crezi ca urmeaza sa vezi ceva epic. Dar dupa cateva zeci de minute brutale, misterioase si interesant, lucrurile o iau la vale. Actiunile protagonistilor si concecintele acetsora nu mai au nici o logica si nici pana la final nu afli ce s-a petrecut de fapt. Uneori, un final confuz este benefic pentru film, dar aici nu este cazul de asa ceva si povestea in loc sa devina mai interesanta odata cu trecerea timpului, pare pustie si chinuita ca o jariste lasata de izbeliste.
Distributia nu este rasunatoare, dar nu este nici de lepadat si prestatiile sunt amestecate. Jeffrey Wright este excelent de obicei in roluri secundare, dar se pare ca nu este foarte confortabil atunci cand trebuie sa fie protagonist. Interpretarea lui nu a fost convingatoare. In schimb, am vazut una foarte buna si sinistra de la Alexander Skarsgård, cam singurul actor crae reuseste sa iti provoace fiori in acest film. Rolurile secundare nu au ajutat nici ele prea mult, dar nici scenariul nu i-a ajutat pe actori in acest sens, punandu-i in cele mai dubioase situatii.
Imi place in schib atmosfera sumbra a filmului si cinematografia destul de reusita, care portretizeaza o salbaticie in acelasi timp frumoasa dar si sinistra. Din pacate, cred ca momentul culminant al filmului este consumat undeva pe la jumatatea filmului, cu o scena destul de epica si un numar impresionant de cadavre. Pana atunci si lucrurile fara sens erau tolerabile, dar din acel moment nimic nu s-a mai apropiat de acest nivel de intensitate si interes. Probabil scenaristii si regizorul au vrut sa il faca mai profund decat era cazul. Cred ca au incercat o analiza esuata a comportamentului uman in conditii de stres maxim, dar uneori mai putin si ami simplu este mai bine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu