Distributie: Oskar Gröning, Jeff Ansell, Hedy Bohm, Hans-Jürgen Brennecke, Alan M. Dershowitz
Regizor: Matthew Shoychet [aflat la primul lungmetraj]
Buget: 282.204 $
Premii:
- Jury Prize - Human Rights, Atlanta Jewish Film Festival, 2019
- Audience Choice Award - Best Documentary Feature, Seattle Jewish Film Festival, 2019
- Audience Award - Best Documentary, Washington Jewish Film Festival, 2019
Nota Gealapa: 7.55
La 70 de de ani de la al doilea razboi mondial, Oskar Gröning unul dintre ultimii supravietuitori dintre membrii SS, este judecat pentru complicitate la uciderea a 300.000 de oameni, in lagarul de concentrare de la Auschwitz.
Holocaustul va fi intotdeauna un subiect care va starni interes, fie ca vorbim de un film artistic sau de un documentar. Cu putin simt de raspundere si obiectivitate, nu prea ai cum sa dai gres cu acest subiect, pentru ca orice poveste din perioada respectiva este ori impresionanta, ori revoltatoare, oricum nu te lasa indiferent. Din fericire, nici acest film nu da gres, chiar daca nu prezinta fapte deosebite prin comparatie cu altele, dar prezinta lupta supravietuitorilor cu cei care i-au chinuit, dar si cu cei care incearca sa nege evenimentele sau sa le prezinte cu o difractie. Un alt lucru pe care l-am aflat din acest film, este ca Germania nu a fost o natie ingrozitoare in timpul razboiului mondial, dar a fost de-a dreptul odioasa multi ani dupa aceea.
Filmul ne propune marturiile mai multor supravietuitori, dar si cea a lui Oskar Gröning. responsabilul cu furtul bunurilor evreilor care ajungeau la Auschwitz, toti persoane implicate direct intr-un proces care a schimbat modul in care sunt judecate crimele de razboi. A fost de asemenea interesant sa vad ca unii dintre cei mai inversunati luptatori pentru condamnarea crimelor de razboi, sunt descendenti directi ai unor criminali din vremea respectiva.
Scenaristul si regizorul isi arata si ei priceperea, pentru ca filmul are cam toate elementele unui documentar bun: imagini solide, unele chiar din vremea Holocaustului, juxtapuneri si note de susbsol inspirate, precum si marturii din ambele tabere, chiar daca nu le este alocat acelasi timp. Cei intervievati au fost si ei alesi foarte bine, pentru ca au reusit sa explice foarte clar prin ce au trecut, dar si sa ofere puncte de vedere interesante asupra uitarii sau a iertarii. Concluzia filmului este una destul de trista, pe care va las insa sa o descoperiti singuri, pentru ca filmul merita vazut si va recomand sa o faceti.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu