Distributie: Kay Greidanus, Huub Smit, Jeroen van Koningsbrugge, Britte Lagcher, Lisa Zweerman
Regizor: Pieter Kuijpers [a mai regizat: Love is the Word(2013), Manslaughter(2012), Nothin to Lose(2008), Dennis P.(2007), De griezelbus(2005)]
Buget: 2.300.000 €
Incasari: 270.181 $
Nota Gealapa: 7.25
Povestea lui Riphagen, un tradator olandez din timpul celui de-al doilea razboi mondial, care gasea evrei pentru nazisti si pastra bunurile acestora pentru el. A distrus grupuri de rezistenta, facandu-i pe multi care cautau dreptate dupa razboi sa para prosti.
Ati vazut vreodata vreun film olandez? Ar fi cazul sa incepeti, iar primul pe care vi-l recomand este Riphagen. Fiecare tara are povestile sale din trecut, numai bune pentru marile ecrane. Riphagen este o fictiune, dar are la baza povestea reala a criminalului de razboi cu acelasi nume. Fara sa fie un film cu buget mare si fara efecte vizuale facute pe calculator, acest film a reusit doua lucruri, ambele doar cu ajutorul costumelor, al cinematografiei si al unui scenariu bine scris. Primul, este faptul ca m-a purtat cu succes in epoca a ceea, iar al doilea si credu eu mai important, m-a facut sa urasc un personaj cu o intensitate care nu mi s-a mai intamplat de foarte mult timp.
Nu stiu cat de faimosi sunt in Olanda actorii din acest film, dar eu pot sa spun ca am vazut interpretari foarte bune. In cam toate rolurile prestatiile au fost bunicele, dar l-as scoate in evidenta pe Jeroen van Koningsbrugge, cel care a dat viata personajului negativ si pe care l-am urat sincer atat cat a durat filmul. A reusit sa eclipseze protagonistii "oficiali" cu prestatia sa.
A fost un film mai bun si mai tensionat decat ma asteptam. Felul in care Riphagen, personajul negativ din acest film, profita de orice situatie si isi joaca victimele si adversarii pe degete, este ca si cum ai privi un sarpe care isi croieste drum printre copitele unei cirede de vaci aflate in miscare si mi s-a parut foarte agreabil. In prima parte a filmului ritmul este alert, dar incetineste in a doua jumatate, ca sa permita spectatorilor sa fie atenti si la alte lucruri, pentru ca spre final filmul ofera detalii si despre formarea statului olandez, infiintarea anumitor institutii si orgoliile personale ale unor oameni importanti. Pana la urma, acest film prezinta intr-o interpretare proprie, o parte mica din istoria Europei si cred ca ar trebui vazut.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu