Distributie: Frank Cassini, Burkely Duffield, Kylee Epp, Matreya Fedor, Everick Golding
Regizor: George Erschbamer [a mai regizat: Muse(2018), Maternal Instinct(2017), Deadly Attraction(2017), Campus Caller(2017), A Firehouse Christmas(2016)]
Buget: 980.000 $
Nota Gealapa: 4.05
Headly elaborează un plan pentru a-și cupla mama văduvă cu un tip, sau trei, pentru a mai micsora timpul petrecut de cele doua impreuna.
Regizorul si scenaristul acestui film au decis ca stereotipurile unui singur gen sunt prea putine pentru un singur film, asa ca au ingramadit aici cliseele din doua genuri. Pe de-o parte avem parte de cea mai banala poveste de dragoste adolescentina, in care ea se indragosteste de persoana nepotrivita si realizeaza in cele din urma ca cel din friendzone este de fapt baiatul potrivit, dar este abordata si cealalta varianta de poveste de dragoste care merge bine la inceput, pana cand tot el interpreteaza gresit ce vede si dupa ce realizeaza greseala se lupta sa o recucereasca. Pe de alta parte insa, ni se arunca in fata si drama unei familii in care un membru moare subit provocand o suferinta despre are cei ramasi evita sa vorbeasca, dar care le afecteaza vietile de zi cu zi. Problema este ca toate acestea ne sunt prezentate nu doar intr-un mod previzibil ci si foarte superficial, cu dialoguri banale, lipsite de detalii esentiale, rezultatul fiind imposibilitatea unui spectator de a fi cu adevarat empatic cu vruenul dintre personaje.
Cliseele snunt prezente si in distirbutie, in sensul in care pe langa personajele relevante s-au folosit cateva figuri familiare pentru a atrage atentia. Probabil din lipsa de fonduri, nici aceste nume selectate pentru a face genericul mai interesant nu sunt chiar de prima mana. Cei alesi pentru a face filmul mai atragator au fost Kylee Epp, o cantareata probabil necunoscuta in afara Canadei si Lochlyn Munro, un actor destul de experimentat care a depasit uneori bariera filmelor de televiziune si a avut aparitii sporadice si in filme mediocre de la Hollywwod. Protagonistele au fost Matreya Fedor, o actrita tanara si anonima a carei principala calitate pare a fi doar ca seamana cu alte actrite si iti da doar senzatia ca ai mai vazut-o si spun asta pentru ca prestatia ei nu m-a convins, daar si Lea Thompson, o actrita cu experienta in astfel de filme mediocre de televiziune, care a avut si ea o prestatie parca lipsita de orice implicare si plictisita de prezenta in tot felul de proiecte de mana a doua.
Intr-adevar, pentru Lea Thompson filmul a arut cumva sub nivelul, dar si sub demnitatea ei. Pe langa toate astea, se mai adauga si o coloana sonora foarte enervanta, ca un copil care plange incontinuu, pe care il auzi mereu pe fundal indiferent ce faci si care te scoate din sarite. Filmele foarte proaste care abordeaza teme SF macar iti pun in fata o idee ridicola, carre le face sa iasa din banal, dar cred ca acest gen de filme cum este acesta ar trebui interzise pe vecie, pentru ca nu le vad =alt rost decat acela de a irosi timp din viata celor care le vad.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu