Distributie: Brenton Thwaites, Nikolaj Coster-Waldau, Gerard Butler, Chadwick Boseman, John Samaha
Regizor: Alex Proyas [a mai regizat: Knowing(2009), I, Robot(2004), Garage Days(2002), Dark City(1998), The Crow(1994)]
Buget: 140.000.000 $
Incasari: 150.680.864 $
Premii:
- Most Out of Place White Person in a Movie, All Def Movie Awards, 2017
- Top Box Office Films, ASCAP Film and Television Music Awards, 2017
Nota Gealapa: 6.25
Metascore: 25/100
Eroul muritor Bek face echipă cu zeul Horus, o alianță împotriva lui Set, zeul nemilos al întunericului, care a uzurpat tronul Egiptului, scufundând imperiul odinioară pașnic și prosper în haos și conflict.
Uneori, cand intriga unui film pleaca de la o poveste mediocra, acesta poate fi salvat de lucruri mai superficiale, cum ar fi un scenariu care sa ofere dialoguri sau glume bune, o cinematografie reusita, sau cum se intampla aici datorita bugetului urias, de scene de actiune epice si efecte vizuale impresionante. Aproape ca nu exista cadru fara un efect CGI, iar scenele de lupta au avut o coregrafie foarte inspirata. Toate acestea m-au tinut cu gura cascat si aproape ca m-au facut sa uit ca intriga este una banala, uzata in exces de-a lungul timpului, dar care apare constant odata la cativa ani sau ca dialogurile sunt absolut banale si previzibile sau ca povestea urmeaza "ca la carte" toate stereotipurile genului.
Capitolul interpretare este si el cu bune si cu rele. Pe de-o parte, avem doi protagonisti alesi neinspirat. Brenton Thwaites a avut o prestatie cat de cat decenta, dar lipsa lui de experienta se vede pe alocuri, iar pe Nikolaj Coster-Waldau nu l-am crezut aproape deloc in postura de erou, zeu, imparat sau ce o mai fi fost el. Cred ca existau variante mai potrivite, fasra sa fie afectat bugetul de efecte. Pe de alta parte, cu o interpretare asa suficienta cum e, Gerard Butler are o prestatie credibila, iar Chadwick Boseman a oferit sarea si piperul, avand cea mai reusita prestatie dupa parerea mea.
Alex Proyas a regizat in trecut niste filme senzationale si poate si din acest motiv aveam asteptari mai mari de la acesta, care indiferent ce mi-ar spune cineva, daca dam la o parte efectele, cred ca este unul dintre cele mai mari rahaturi cinematografice ale anului 2016. Banal, previzibil si siropos, pare un film cu oameni mari, dar facut pentru copii. Dar pentru ca trebuie sa judecam pachetul complet si acest film isi asuma faptul ca traieste din tehnologie, trebuie sa recunosc ca efectelesunt atat de bune incat nu doar ca fac filmul sa fie agreabil, dar e posibil sa ma faca chiar sa il mai vad odata.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu