Distributie: Dylan O'Brien, Jessica Henwick, Michael Rooker, Dan Ewing, Ariana Greenblatt
Regizor: Michael Matthews [a mai regizat: Five Fingers for Marseilles(2017)]
Buget: 30.000.000$
Incasari: 1.122.066 $
Nota Gealapa: 7.05
Metascore: 63/100
La șapte ani după ce a supraviețuit unei apocalipse, nefericit dar agreabil, Joel își paraseste buncărul subteran confortabil pentru a-si regasi fosta iubita.
Cand vine vorba de lungmetraje de la Netflix, m-am obisnuit sa nu am asteptari prea mari, dar de aceasta data aproape ca ma declar impresionat. Love and Monsters este un film excelent. Este destul de simplu si nu necesita un efort intelectual prea mare. Este palpitant, arata bine vizual si are o poveste atragatoare, pusa in scena intr-un mod foarte inteligent si dinamic. Da, este previzibil si decurge exact cum te-ai astepta, dar nu era cazul sa se intample altfel. Efectele sunt impresionante si nici glumele nu sunt rele deloc. Nu m-ar fi deranjat sa fie chiar mai lung, pentru ca m-am bucurat de fiecare scena.
Distributia nu impresioneaza prin numele din componenta, dar sunt actori in marea lor majoritate tineri si plini de potential, demonstrat cu brio in acest film. Ajutati si de scenariu, care a stiut sa le dezvolte, cele mai multe personaje au fost usor de indragit sau de urat, asa cum au intentionat scenaristii, dar munca mai grea pentru a crea aceasta empatie, a revenit actorilor care au facut o treaba foarte buna. A existat chimie intre protagonisti, au avut carisma si au oferit intepretari naturale si surprinzator de credibile in conditiile date. Dylan O'Brien a avut sarcina de a fi protagonist si de a duce filmul in spate si chiar daca a avut o prestatie bunicica, nu stiu daca ar fi scos-o la capat fara ajutorul primit de la colegii de platou si de la un caine foarte iubibil.
Acest film a fost cu atat mai surprinzator, tinand cont ca nu am auzit nimic despre el. A fost o prezenta discrete, nu a beneficiat de vreo mega-campanie de promovare si nu a facut cine stie ce valuri si cred ca ar fi meritat sa fie discutat mai des. Imi place de asemenea ca ne ofera o lume postapocaliptica mai luminoasa si mai putin deprimanta decat suntem obisnuiti. O apoclipsa lipsita de drame majore este destul de agreabila. In plus, trebuie sa amintesc din nou faptul ca au gasit si au pus in film unul dintre cei ami adorabili caini pe care i-am vazut. Fara el, cred ca nota pe care o acordam era sensibil mai mica. In concluzie, Love and Monsters este o alegere excelenta pentru orice seara de film si il recomand cu incredere.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu