Distributie: Harvey Keitel, Stellan Skarsgård, Moritz Bleibtreu, Birgit Minichmayr, Ulrich Tukur
Regizor: István Szabó [a mai rgeizat: The Door(2012), Rokonok(2006), Being Julia(2004), Ten Minutes Older: The Cello(2002), Sunshine(1999)]
Buget: 20.000.000 $
Incasari: 200.000 $
Filmul a obtinut 9 premii, printre care:
- Best Director, Flaiano Film Festival, 2002
- Best Screenplay, Flaiano Film Festival, 2002
- Special Award, Hungarian Film Critics Awards, 2003
- ADF Cinematography Award, Mar del Plata Film Festival, 2002
- Best Actor (Stellan Skarsgård), Mar del Plata Film Festival, 2002
Nota Gealapa: 7.35
Metascore: 61/100
O poveste bazata pe viata lui Wilhelm Furtwängler, dirijorul Filarmonicii din Berlin, care a ocupat aceasta pozitie in perioada nazista. Unul din cei mai spectaculosi si recunoscuti dirijori din anii '30, reputatia lui Furtwängler rivaliza cu cea a lui Toscanini. Dupa razboi, acesta a fost investigat in cadrul programului aliat de denazificare. Imediat dupa razboi, intr-un Berlin bombardat, aliatii restabilesc incet-incet ordinea si legea. Unui maior american ii este inmanat dosarul Furtwängler si i se spune sa gaseasca orice dovada poate pentru a-l condamna pe acesta fara mila. Dur si arogant, maiorul Steve Arnold incepe sa investigheze o lume despre care nu stie nimic. Membrii orchestrei jura pentru moralitatea lui Furtwängler si spun ca acesta a facut tot ce a putut pentru a-i proteja pe muzicienii evrei. Pentru germanii care ii respecta muzica, Furtwängler este un semi-zeu, dar pentru maiorul Arnold este doar un nazist mincionos fara pic de vointa.
Filmul ofera o perspectiva interesanta a modului in care s-au desfasurat unele lucruri in perioada ce a urmat victoriei aliatilor impotriva nazistilor. Povestea estefoarte interesanta, iar principala arma a filmului este scenariul foarte bun, care reuseste sa captiveze doar cu dialoguri bune, nefolosind drame inutile sau efecte scumpe. Nu este genul de film care sa umple salile de cinema, dar cred ca este pe placul oricarei persoane care din cand in cand mai cauta si altceva la un film in afara de violenta fara substanta si umor situational.
Distributia este si ea foarte buna. Alegerea celor doi protagonisti a fost foarte inspirata. Atat Harvey Keitel cat si Stellan Skarsgård au fost la inaltimea scenariului si nu l-au irosit. Interpretarile lor, chiar daca nu au fost neaparat memorabile, au fost foarte solide si credibile, cei doi reusind sa fure lumina reflectoarelor si sa isi eclipseze colegii d eplatou.
Mi-a placut ca filmul prezinta faptele in mod obiectiv si lasa spectatorii sa isi traga singuri concluziile. Mesajul este ca dreptatea este in cele din urma subiectiva si fiecare dintre noi o vedem altfel. Finalul este unul surprinzator si din punctul meu de vedere destul de edificator. Mi se pare ca dupa aproape doua ore de indoiala, ultimele secvente iti ofera realitatea si te face sa te simti bine sau rau in functie de ce ai crezut pana in acel mai moment. Recomand acest film tuturor celor care prefera si ceva substanta din cand in cand. Trailer:
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu