Distributie: Claes Bang, Elisabeth Moss, Dominic West, Terry Notary, Christopher Læssø
Regizor: Ruben Östlund [a mai regizat: Force Majeure(2014), Play(2011), Involuntary(2008), Gitarrmongot(2004), Family Again(2002)]
Incasari: 9.493.791 $
Filmul a obtinut 33 de premii, printre care:
- EDA Award - Best Foreign Language Film, Alliance of Women Film Journalists, 2008
- Best Picture - Comedy Features, Austin Fantastic Fest, 2017
- Best Non-American Film (Bedste ikke-amerikanske film), Bodil Awards, 2018
- Best Foreign Language Film, Boston Society of Film Critics Awards, 2017
- Palme d'Or, Cannes Film Festival, 2017
Nota Gealapa: 7
Metascore: 73/100
Curatorul sef al unui prestigios muzeu din Stockholm trece prin vremuri de criza, atat pe plan personal cat si profesional, in timp ce incearca sa organizeze o noua expozitie controversata.
Acesta este o specie de film european cu care nu ma mai intalnisem demult. Este plin de intentii bune, puse in scena mult prea artistic si cu prea multe intelesuri si pilde ascunse. In loc sa te bucuri de film, creierul iti este tot timpul ocupat tot timpul sa fie atent la fiecare detaliu de teama sa nu rateze vreun amanunt care trebuie descifrat. Uneori este chiar obositor sa vezi un astfel de film. Nici nu indraznesc sa pretind ca am inteles in totalitate tot ce a avut acest film de transmis, dar pot aprecia atat cat am inteles, numai ca un film are si menirea de a te relaxa si deconecte pentru o vreme, iar acest obiectiv din punctul meu de vedere a fost ratat.
Nu am recunoscut pe nimeni din distributie, dar nu de aici se trag problemele filmului. Actorii chiar s-au scaldat in aceste personaje profunde. Orice actor cu un minim de talent, abia asteapta un rol de compozitie in care sa dovedeasca de ce sunt in stare. Unii dintre ei au resuit in acest demers mai mult decat altii, dar per total interpretarile au fost bune si in stilul impus de aceasta opveste imbarligata. Nu cred insa ca acest film va fi o reala rampa de lansare pentru cineva, in ciuda unei nominalizari la Oscar.
Ca si mine, daca alegeti sa vedet acest film, sunt aproape sigur ca vi se va parea cu 45 de minute, poate chiar cu o ora prea lung. Sunt foarte multe scene care m-au facut sa ma intreb de ce sunt atat de lungi sau de ce exista cu totul, pentru ca nu le-am gasit sensul. Aveam cumva o regula incapul meu acre suna cam asa: filmele scrise si regizate de aceeasi persoana sunt adeseori auto-indulgente, daca pot spune asa, in sensul in care se fac unele compromisuri in productie care dauneaza filmului. Trebuie sa completez aceasta regula acum , pentru ca se pare ca filmele scrise, regizate, dar si editate de aceeasi persoana sunt in mod invariabil cum am spus mai sus. In cazul de fata, un regizor bun i-ar fi spus scenaristului ce este in neregula cu scenariul si l-ar fi rugat sa rescrie anumite pasaje, iar un editor bun i-ar fi spus regizorului ca se lungeste prea mult si ca uneori putin inseamna mai mult. Ca sa nu o mai lungesc si eu, pot sa spun ca acest film este aproape un film bun...aproape.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu