Normal (2003)

Gen: Drama

Distributie: Jessica Lange, Tom Wilkinson, Richard Bull, Mary Seibel, Danny Goldring

Regizor: Jane Anderson [a mai regizat: The Prize Winnerof Defiance, Ohio(2005), When Billie Beat Bobby(2001), If These Walls Could Talk 2(2000), The Baby Dance(1998)]

Premii:
- Outstanding Makeup for a Miniseries, Movie or a Special (Non-Prosthetic), Primetime Emmy Awards, 2003
- Best Casting for TV Movie of the Week, Casting Society of America. SUA 2003
- Individual Achievement for Best Female Lead - Drama - Special (Jessica Lange), Gracie Allen Awards, 2004
- Best Hair Styling - Television Mini-Series/Movie of the Week, Hollywood Makeup Artist and Hair Stylist Guild Awards, 2004

Nota Gealapa: 7.15

Un soț și tată din Midwest își face public planul de a avea o operație de schimbare a sexului.

Normal este un film destul de greu, care are o abordare originala asupra unui subiect care nu este nou, ba chiar este destuld e popular in cinematografia recenta. Sexualitatea, genul si fluiditatea acestora este un sibiect la moda, dar aproape de fiecare data protagonistii care s-au aflat in fruntea acestui gen de povesti erau persoane tinere, care se confruntau cu problemele aferente in prima parte a vietii lor, dar e pentru prima data, cel putin pentru mine, cand vad aceasta problema abordata din perspectiva unei persoane aflata la varsta a treia care doreste sa faca o astfel de schimbare, fara sa fie o persana publica. Nu este un film biografic, dar abordarea mi se pare destul de realista, iar complicatiile pentru toti cei implicati si afectati de o asemenea decizie imi par a fi dezvoltate corect si in mod obiectiv. Nu este un film spectaculos, dar este un film care te poate pune pe ganduri si cu care poti empatiza foarte usor daca te-ai aflat la un moment dat cat de putin intr-un asemenea context.

Pentru un film totusi micut, distributia este excelenta. Nu sunt multe nume mari, dar in pielea celor mai solicitante doua personaje regasim doi actori cu experienta uriasa, care fac o treaba excelenta si ma refer aici la Jessica Lange si Tom Wilkinson, ambii cu prestatii excelente. Oricat de inchis la minte ai fi, este destul de dificil sa nu simti nimic privindu-le interpetarile. E greu sa fii apreciat asa cum trebuie intr-un film de televiziune, dar cred ca acest film ar fi meritat totusi mai multa recunoastere, macar din punct de vedere al interpretarilor.

Normal este o drama delicata si bine executata, careia ii lipseste totusi ceva cu adevarat surprinzator, acre sa o faca sa fie la un nivel superior. Este o fictiune care pare extrem de realista. Este o alegere buna pentru oricine simte nevoia sa vada un film serios si sa ia o pauza de la urmariri de masini, supereroi sau monstri care stapanesc diverse case izolate. Bineinteles ca daca sunteti un ortodox habotnic mai mult ca sigur o sa stropiti televizorul cu ahiasma si o sa blestemati desfranarea din ziua de azi a societatii, chiar daca nu este vorba despre asa ceva aici. Concluzia ar fi ca acest film este foarte bun, doar ca nu este pentru toata lumea.

Tomb Raider (2018)

Gen: Aventura, Actiune

Distributie: Alicia Vikander, Dominic West, Walton Goggins, Daniel Wu, Kristin Scott Thomas

Regizor: Roar Uthaug [a mai regizat: The Wave(2015), Escape(2012), Magic Silver(2009), Cold Prey(2006)]

Buget: 94.000.000 $
Incasari: 274.650.803 $

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 48/100

Lara Croft (Alicia Vikander), fiica extrem de independentă a unui aventurier dispărut, trebuie să isi depaseasca limitele dupa ce descoperă insula pe care a dispărut tatăl ei, Lord Richard Croft (Dominic West).

Cand o franciza profitabila este in moarte clinica sau ajunge intr-un punct mort, ultimul as din mana al producatorilor este sa dea drumul unui prequel, sau chiar a unei serii de filme a caror actiune se desfasoara din punct de vedere temporal iniantea filmului original. De cele mai multe ori acestea dezamagesc, uneori au rezultat si filme foarte bune din acest artificiu, dar de fiecare data se incaseaza sume importante la box offiice, deci reteta este cumva sigura. Aceste filme sunt rareori pinaclul unei francize, dar pentru fanii care nu sunt pregatiti sa se desparta inca de anumiti peroi sunt absolut binevenite. In cazul Tomb Raider vorbim de un film care poate fi catalogat mai degraba ca un succes decat un esec. Aceasta intriga nu aduce nimic foarte special povestii in general, desi ar fi trebuit sa fie absolut surprinzatoare, dar filmul este unul destul de bun de actiune, cu efecte reusite si scene epice din plin.

Distributia este si ea decenta, cu un grup de actori foarte la moda in roluri cheie, dar si un contingent de actori mai putin cunoscuti, dar cu experienta destula si abilitati dovedite in timp si chiar daca nu putem vorbi de interpretari memorabile intr-un asemenea film, cred ca s-a fructificat la maxim potentialul oferit de scenariu, atat cat a fost el. Din acest punct de vedere am primit exact ce ma asteptam. Singura necunoscuta era rasounsul la intrebarea daca Alicia Vikander va fi credibila in acest personaj si cred ca a fost suficient de credibila, dar nu pot spune ca a avut impactul pe acre la avut Angelina Jolie prima data cand a dat viata personajului Lara Croft.

Alicia Vikander este fara indoiala atractia principala a acestui film, dar cei care spera sa vada ceva mai multa piele si asta este motivul pentru care aleg filmul, vor fi crunt dezamagiti pentru ca Hollywoodul trece printr-o perioada mai cuminte din acest punct de vedere, cu exceptia catorva regizori mai excentrici. Povestea se pierde uneori si se afunda in detalii prea putin importante pentru imaginea de ansamblu, dar per total este un film distractiv care ofera destula tensiune, mai putin suspans, dar il recomand cui isi doreste actiune de calitate intr-o seara de film.

The Boys & Girl from County Clare (2003)

Titlu original: The Boys from County Clare

Gen: Comedie, Musical, Romantic

Distributie: Colm Meaney, Bernard Hill, Shaun Evans, Andrea Corr, Charlotte Bradley

Regizor: John Irvin [a mai regizat: Mandela's Gun(2016), The Garden of Eden(2008), The Moon and the Stars(2007), The Fine Art of Love: Mine Ha-Ha(2005), Dot.Kill(2005)]

Buget: 8.000.000 $
Incasari: 151.869 $

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 59/100

În 1965, Jimmy McMahon și grupul său  complotează să câștige o competiție anuală de muzică traditionala din Irlanda.

Intriga acestui film propune un subiect atat de putin important incat pare greu de crezut ca ar starni interesul publicului larg si ca a atras un asemenea buget absolut decent. Bugetul s-a gasit, dar ma indoiesc ac un numar prea mare de oameni ar fi convinsi sa vada acest film citind despre ce este vorba sau chiar vazand trailerul. Va asigur insa ca este un film mult mai bun decat v-ati putea imagina. Daca va place umorul englezesc atunci cu siguranta il veti gasi foarte amuzant. Nu este deloc plictisitor asa cum m-as fi asteptat, ba mai mult pot spune ca este un film pe cat de simplu, pe atat de elegant; la fel de elegant ca un estoc.Simplitatea este un lucru tot mai rar intalnit in cinematografie si atunci cand aceasta este pusa in scena cu dibacie trebuie apreciata.

Chiar daca exista cateva figuri recognoscibile in distributie, nu sunt actori care se regasesc in trending si despre care stirile sa faca inconjurul lumii. Sunt totusi actori seriosi, acre isi iau meseria foarte in serios si a caror pricepere se simte in fiecare scena sau replica rostita. Nu este genul de film in care sa remarci neaparat pe cineva, dar echipa per ansamblu se poate spune ca s-a evidentiat. Nu exista exagerari, cum nu exista nici scene lipsite de suflet. Masura este cuvantul cheie atunci cand vorbim de interpretarile din acest film.

Cinematografia si decorurile au fost si ele la inaltime si au facut ca filmul sa para foarte autentic. Nu mi-am pierdut interesul in nici un moment, iar o intriga simpla reduce riscul de a aparea momente care sa sfideze logica sau scene de umplutura care sa te scoata din poveste si intr-adevar acestea nu au existat. Nu am trait in Anglia anilor '60, dar sunt de parere ca acea epoca a fost reprodusa cu succes. recunosc ca nici eu nu am cautat in mod special acest film si am fost pesimist in legatura cu calitatea sa, dar ma bucur ca l-am vazut si il recomand oricui este in cautare de putina simplitate si eleganta.

The Way Back (2020)

Gen: Sport, Drama

Distributie: Ben Affleck, Al Madrigal, Janina Gavankar, Michaela Watkins, Brandon Wilson

Regizor: Gavin O'Connor [a mai regizat: The Accountant(2016), Jane Got a Gun(2015), The Prince(2015), Warrior(2011), Pride and Glory(2008)]

Buget: 21.000.000 $
Incasari: 14.690.514 $

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 66/100

Jack Cunningham a fost un fenomen al baschetului liceal dar a părăsit jocul si si-a irosit viitorul. Ani mai târziu, acceptă fără tragere de inimă o slujbă de antrenor la liceul unde chiar el a fost vedeta o vreme, care poate fi o ultimă șansă.

Povestile din sport in care u underdog reuseste sa atinga obiective ce par imposibile ajung imediat la inimile spectatorilor, pentru ca tuturor ne place sa ne mintim ca ne regasim in ele si sa credem ca o sa trecem peste tote problemele din viata noastra. The Way Back ne propune un protagonist mai atipic, care nu este deloc intangibil din punct de vedere moral si care are destui monstri personali. Acest detaliu ajuta filmul intr-o oarecare masura, dar nu poate compensa in totalitate celelalte lipsuri. Scenariul nu este unul deosebit, iar povestea urmeaza cumva un fir logic pe care l-am mai intalnit in astfel de filme si prin urmare si previzibil. In plus, miza filmului nu este una atat de importanta incat sa fie asa de captivanta incat sa faca defectele sa se piarda in decor.

Distributia are in componenta aproape in totalitate actori tineri, acre inca nu au o cariera atat de mare in spate si care se afla inca pe drumul spre afirmare, dar actori cu potential. Toti acestia ar fi trebuit sa se stranga in jurul lui Ben Affleck, singurul nume cu adevarat mare din acest film si sa profite de experienta si abilitatile lui. Cred ca a fost o strategie buna, care a functionat macar partial, chiar daca nu am vazut interpretari deosebite nici din partea lui Affleck si nici din partea celorlalti.Cred ca chimia dintre ei este buna, iar prestatiile acestora sunt suficiente de bune, chiar daca lipsite aproape total de stralucire. Totusi se vede experienta superioara a lui Ben Affleck si fara sa fie una din interpretarile marcante ale carierei sale, prestatia sa de aici este cu o clasa peste a celorlalti.

The Way Back este un film sportiv doar pe jumatate, pentru ca sunt abordate si probleme umane mult mai profunde, cel principal fiind cum reusim sa trecem peste o drama personala a carei consecinta directa este pierderea celor dragi, iar modul in care povestea abordeaza acest subiect este destul de inspirat si reuseste sa las ein urma destule sperante si pozitivitate. Partea mai rea a filmului, este ca se concentreaza atat de tare pe problemele personajului principal, incat sunt multe momente in care acesta este depresiv de-a dreptul si te seaca de energie. Nu este genul de film care sa debordeze de energie si tensine, dar este o poveste care poate fi pe placul multora.

Tony Braxton: Unbreak My Heart (2016)

Gen: Biografic, Drama, Musical

Distributie: Skye P. Marshall, Nelson Wong, Lex Scott Davis, Debbi Morgan, Eli Goree

Regizor: Vondie Curtis-Hall [a mai regizat: Faith Under Fire(2018), Abducted: The Carlina White Story(2012), Redemption: The Stan Tookie Williams Story(2004), Glitter(2001), Gridlock'd(1997)]

Premii:
- Best Cinematography in a Television Movie, Leo Awards, 2007
- Best Production Design in a Television Movie, Leo Awards, 2007
- Best Costume Design in a Television Movie, Leo Awards, 2007
- Best Television Movie, Leo Awards, 2007

Nota Gealapa: 5.45

Povestea vieții cântăreței, compozitoarei și producătorului R&B, Toni Braxton.

Din pacate, mi se pare ca acest film strica in mare masura o poveste de viata deosebita. Stiam de Tony Braxton doar ca este o voce puternica, dar nu am avut nici o idee despre traumele si dramele ei personale, iar din pacate acest film mi se pare ca le trateaza prea superficial in unele momente si momente care ar fi putut fi foarte tensionate sunt abordate superficial. Stiu ca este doar un film de televiziune, dar pentru ca un film bigrafic sa fie reusit nu ai nevoie de prea multe lucruri, bugete impresionante sau efecte vizuale de ultima generatie, ca doar nu toate povestile deviata sunt cu calatorii in spatiu, confruntari cu teroristi sau alte evenimente grandioase. Cele mai multe povesti de viata, au la baza probleme cu acre se confrunta toata lumea, dar peste care unii oameni nu numai ca trec peste ele, ci reusesc sa le transforme in povesti de succes. Nu este o poveste care sa faca parte din curentul protocronist; Tony Braxton nu a fost in nici un fel inaintea vremurilor sale, dar  vorbim totusi despre viata unei voci importante din istoria industriei muzicale mondile.

Distributia nu este nici ea impresionanta si nici despre prestatiile protagonistilor nu prea stiu ce sa spun. In afara de Lex Scott Davis, care a fost si protagonista filmului si care a avut cea mai naturala si cu masura interpretare, restul mi s-au parut ca au cam exagerat cu dramatismul si au oferit prestatii intr-un puternic stil etnic. Nu pot sa fiu sigur insa ca acest lucru este gresit, pentru ca nu cunosc mai nimic despre persoanele care au fost portretizate aici. Poate stilul acestora a fost reprodus unu la unu si sunt intr-o mare eroare, dar mie mi s-au parut a fi cam exagerate interpretarile si m-au cam scos din poveste de cateva ori.

E clar ca majoritatea publicului tanar nici nu a auzit de Tony Braxton, daramite sa mai fie si interesat de un film despre viata acesteia. Este clar deci, ca este un film dedicat unui public mai matur. Problema este ca toate filmele facute de Lifetime cam seamana intre ele, in sensul in care scenariile sunt organizate cam la fel si principala grija este aceea de a nu fi prea vulgare, prea violente si asa mai departe, ca nu cumva sa fie interzise vreunei categorii de public. Se pierde in acest fel, cred eu, din autenticitate si asa se intampla si in acest caz. M-am bucurat ca au reusit sa aiba drepturile pentru muzica lui Tony Braxton,d ar din pacate playbackul din acest film este de toata jena. Si trupele romanesti din anii '90 se descurcau mai bine. In concluzie, daca nu aveti vreo slabiciune pentru Tony Braxton, acest film nu prea are ce sa va ofere.

The Nice Guys (2016)

Gen: Crima, Actiune, Comedie

Distributie: Russell Crowe, Ryan Gosling, Angourie Rice, Matt Bomer, Margaret Qualley

Regizor: Shane Black [a mai regizat: The Predator(2018), Edge(2015), Iron Man 3(2013), Kiss Kiss Bang Bang(2005)]

Buget: 50.000.000 $
Incasari: 62.788.218 $

Filmul a obtinut 9 premii, printre care:
- Oglethorpe Award for Excellence in Georgia Cinema, Georgia Film Critics Association (GAFCA), 2017
- Most Underrated Movie of the Year, Golden Schmoes Awards, 2016
- Most Original Trailer, Golden Trailer Awards, 2017
- Best Comedy Poster, Golden Trailer Awards, 2017
- Most Original, Golden Trailer Awards, 2017

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 70/100

În Los Angelesul anilor '70, o pereche improbabilă de detectiviprivați investighează disparitia unei fete și moartea misterioasă a unei vedete porno.

Fara sa pot pune degetul pe ceva anume care il face special, The Nice Guys  este un film care mi-a placut neasteptat de mult si pe care il consider foarte bun. Intr-adevar nu are o intriga revolutionara si nici cele mai impresionante efecte speciale sau scene de actiune si poate de asta nu este cu adevarat exceptional. Chiar daca scenariul este excelent si ofera dialoguri interesante si o abundenta de glume bune, dar nu compenseaza in totalitate celelalte lipsuri si nici nu dezvolta cum ar trebui toate personajele cheie. Totusi, cel ami imporant este ca filmul are vitalitate, un ritm bun, umor de buna calitate si chiar daca este o poveste pe acre am mai vazut-o in diferite forme, nu pare veche sau fortata in vreun fel.

Mare parte din vibeul pozitiv al filmului se datoreaza colaborarii excelente dintre Russell Crowe si Ryan Gosling,a caror chimie a facut ca personajele lor si interactiunile dintre acestea sa para foarte fresh si naturale, in ciuda faptului ca la baza sunt doua tipologii de politist bun si rau uzate in exces in industrie. Nici unul dintre ei nu a produs vreo interpretare frisonanta, dar au folosit suficient din talentul si experienta lor pentru a utiliza la maxim potentialul oferit de aceasta poveste si de acest scenariu bine scris. Intalnim actori foarte exerimentati si carismatici si in rolurile secundare, cu prestatii la fel de solide, care au contribuit la randul lor intr-o masura semnificativa la reusita proiectului.

As remarca totusi ca prima jumatate a filmului este cea mai consistenta simai solida, care te imbie si te face sa indragesti cu adevarat povestea. In cea de-a doua jumatate ambele personaje principale devin cumva mai lipsite de inteligenta si iau uele decizii lipsite de logica, provocand astfel situatii exagerate, iar daca sunteti un perfectionist cand vine vorba de credibilitatea povestilor, s-ar putea ca acest detaliu sa va provoace oarecare disconfort. Personal cred ca astfel de situatii extreme sunt necesare in astfel de filme si uneori chiar indicate, iar per total The NIce Guys  este un film foarte distractiv, pe parcursul caruia timpul zboara repede si care are sanse mari sa te binedispuna, motiv pentru acre il si recomand.

Reasonable Doubt (2014)

Gen: Crima, Thriller

Distributie: Dominic Cooper, Samuel L. Jackson, Gloria Reuben, Ryan Robbins, Erin Karpluk

Regizor: Peter Howitt [a mai regizat: Scorched Earth(2018), Radio Rebel(2012), Dangerous Parking(2007), Laws of Attraction(2004), Johnny English(2003)]

Buget: 7.000.000 $
Incasari: 602.802 $

Nota Gealapa: 6.20
Metascore: 19/100

Viata unui procuror este data peste cap dupa ce este implicat într-un accident si fuge de la fata locului, iar un alt bărbat este arestat si acuzat pentru crima sa.

Principala problema a filmului este ca aceasta intriga s-a mai facut de prea multe ori, uneori cu succes destul de mare si la o scara mult mai grandioasa. Filmul nu e foarte rau, dar nu a reusit sa ma surprinda cu adevarat in nici un moment. A fost previzibil si acest detaliu nu prea a fost compensat in nici un fel. Dialogurile sunt asa si asa... sa zicem decente, efectele vizuale lipsesc cu desavarsire, scenele de actiune epice nu sunt nici ele, air atunci cand se incearca ceva de genul sunt scene prea batranesti pentru a mai impresiona. Tensiune apare de cateva ori, dar dureaza atat de putin acele momente, ca daca clipesti prea des ai sanse reale sa le ratezi.

Distributia este a doua problema maricica a filmului. Samuel L. Jackson are o prestatie decenta. Chiar daca nu am vazut aici cea mai buna performanta a carierei lui, el ofera totusi o interpretare solida si ca de fiecare data cand are un rol cumva negativ, reuseste sa fie credibil. Problema a fost la Dominic Cooper, care a fost putin balsoi in acest film, atitudine care nu m-ar fi deranjat daca ar fi fost dublata de o interpretare pe masura, dar nu a fost cazul de asa ceva. Prestatia lui a fost destul de stearsa. poate nu l-a ajutat nici scenariul sau poate s-a bazat ca doar prezenta in acelasi film cu Samuel L. Jackson il va face sa para mai bun, cert este ca nu a fost deloc convingator.

Este posibil sa va placa acest film si poate fi o optiune daca sunteti in cautarea unui thriller oarecare. Este un film decent in ciuda gaurilor din intriga si in ciuda faptului ca dialogurile explica cam tot si nu iti pune deloc mintea la contributie si nu te face sa te intrebi ce urmeaza sa se intample fie in timpul filmului, fie dupa cce acesta se termina. Mie a reusit sa imi pastreze atentia pana la final fara probleme si asta nu este lucru putin, dar peste ceva vreme daca ma va intreba cineva daca l-am vazut va trebui sa vad un trailer sau sa il caut pe siteuri, pentru ca nu mi-l voi aminti.