The Witcher: Nightmare of the Wolf (2021)

Gen: Animatie, Actiune, Aventura

Distributie: Theo James, Mary McDonnell, Lara Pulver, Graham McTavish, Tom Canton

Regizor: Kwang II Han [aflat la prima experienta ca regizor]

Nota Gealapa: 7.35
Metascore: 67/100

După ce scapa din sărăcie si devine vrăjitor, Vesemir ucide monștri pentru bani și glorie, dar aparitia unei noi amenințari, il forteaza să înfrunte chiar demonii trecutului său.

M-a atras acest film pentru ca am vrut sa imi fac o idee despre serialul cu acelasi nume, pe care intentionez sa il vad la un moment dat si trebuie sa spune ca adaca acest mic desen animat mi-a placut atat de mult, sansele sunt ca serialul sa ma obsedeze. nestiind mai nimic despre serial, scotandu-l astfel total din ecuatie, pot spune ca acest film este foarte bun si surprinzator. Animatia arata foarte bine din punct de vedere tehnic, iar povestea este destul de bine scrisa si reuseste sa mentina interesul crescut pana la final.Bifeaza si cateva stereotipuri, dar mi s-au parut absolut neglijabile.

Distributia nu este una care sa impresioneze, dar din fericire ne regasim intr-una din situatiile in care acest aspect nu cred ca conteaza. Nu stiu daca actori mai cunoscuti ar fi putut scoate cu mult mai mult de la acest scenariu. Cei prezenti aici s-au achitat cu brio de sarcini si nu m-au scos din poveste in nici un moment, chiar daca in unele scene am simtit nevoia unei interpretari mai dinamice. E drept ca prezenta in acest film nu ii va ajuta foarte mult in cariera, dar nu este nici pe departe un proiect pe care sa il ascunda si sa il stearga din cv

Inteleg din ce am mai citit despre film ca este cumva un prequel al nebuniei Witcher care a cuprins lumea, deci faptul ca l-am vazut inaintea serialului s-ar putea sa fie de bun augur. Probabil asta il face de neratat pentru fanii acestei francize, dar va promit ca este un film agreabil si de unul singur si sunt sanse mari sa il indragiti chiar daca singurul contact cu Witcher  pe care l-ati avut pana acum sunt doar afisele impresionante care au impanzit Bucurestiul.

Kill for Me (2013)

Gen: Drama, Thriller

Distributie: Leah Gibson, Torrance Coombs, Shannon Chan-Kent, Tracy Spiridakos, katie Cassidy

Regizor: Michael Greenspan [a mai regizat: Wrecked(2010)]

Nota Gealapa: 6

Doua colege de cameră, ambele cu bărbați abuzivi în trecutul lor,  recurg la crima ca o ultima solutie pentru problemele lor.

Kill for Me este un film de categorie B corect, suficient de palpitant incat nimeni sa nu regrete decizia de a-l vedea, dar caruia ii lipseste o scanteie care sa il faca mai memorabil. A trecut ceva vreme de cand l-am vazut sia cum cand am vrut sa scriu despre el a fost nevoie sa revad trailerul ca sa ma asigur ca nu il confund cu alt film. Are destule parti bune, printre care si vreo doua rasturnari de situatie destul de surprinzatoare si scene greu d eurmarit, dar are si toate cliseele acestui gen de poveste. Este genul de film care poate distra o singura data si nu te face a il pastrezi si pentru alta data.

Fiind vorba de un film de mana a doua cinstit, distributia este si ea in aceeasi nota. Sunt nume familiare, cu experienta vasta, dar dobandita aproape exclusiv in filme de acest nivel, care nu fac o poveste sa straluceasca dar nici nu o saboteaza. Poate cei mai recognoscibili din acest film sunt Leah Gibson si Donal Logue, prima fiind una dintre protagoniste si ce-al de-al doilea avand din pacate doar un rol micut. INterpretarile urmeaza si ele toate cutumele din astfel de filme, dar pentru acest nivel pot spune ca nu sunt chiar asa rele.

Imi place ca povestea nu este atat de simpla cum pare in prima faza si trebuie sa spun ca am vazut thrillere mult mai mediatizate si cu bugete impresionante reusind sa creeze infinit mai putina tensiune decat Kill for Me. Este un film care va face popcornul sa dispara din boluri cu o viteza remarcabila, dar nu il veti putea povesti nimanui mai tarziu de a doua zi, pentru ca vezi uita multe dintre detalii. Totusi, pentru o seara de film usoara, care sa nu va solicite prea mult intelectual dupa o zi grea, acest film este o optiune absolut viabila.

Motherless Brooklyn (2019)

Gen: Crima, Drama, Mister

Distributie: Edward Norton, Gugu Mbatha-Raw, Alec Baldwin, Willem Dafoe, Bruce Willis

Regizor: Edward Norton [a mai regizat: Keeping the Faith(2000)]

Buget: 26.000.000 $
Incasari: 18.477.736 $

Premii:
- Auteur Award, Satellite Awards, 2019
- Best Art Direction & Production Design, Satellite Awards, 2019

Nota Gealapa: 6.80
Metascore: 60/100

În New Yorkul anilor '50, un detectiv particular singuratic, care sufera de sindromul Tourette, se aventurează să rezolve uciderea mentorului și singurul său prieten.

Sunt putin surprins de cata bucurie mi-a adus acest film, mai ales ca nu este unul cu adevarat senzational. Este un film solid si foarte coerent, care are un aer old school care mi-a provocat o anumita nostalgie si pe acre l-am gasit foarte agreabil. Arata impecabil, reusind sa reproduca foarte credibil o epoca si este scris foarte inteligent, astfel ca umorul se imbina perfect cu suspansul si nici nu l-am simtit ca pe un film acre dureaza bine peste doua ore. Ii lipsesc anumite detalii care sa il duca la nivelul urmator si sa il faca un clasic, dar poate aceste amanunte sunt foarte personale si in timp voi fi contrazis de televiziunile care il vor pune in continuu in grila de programe.

Distributia este una de gala as putea spune si are ea insasi un aer old school cu nume ca Bruce Willis, folosit aici intr-un mod mai credibil si mai corect si putin mai mult decat o umplutura pentru afis, Alec Baldwin sau  Willem Dafoe, dar si actori de o generatie mai tanara, scoliti insa in scoala veche si care s-au incadrat perfect intr-un asemenea decor si ma refer aici la Edward Norton sau Bobby Cannavale. De mentionat este si ca acest film este copilul lui Edward Norton, care l-a scris, l-a regizat si care s-a distribuit pe sine insusi in rolul principal, rol pe acre la dus la capat destul de bine.

M-as referi la acest film ca la un film noir modern, in care muzica sobra si atenta la detalii se completeaza foarte bine cu decorurile si elementele vizuale. Povestea in sine nu este una revolutionara, dar tot ce o inconjoara este la cel mai inalt nivel si aceste detalii o fac sa para mai buna. Fara cateva clisee si coincidente tipice in astfel de filme, Motherless Brooklyn ar fi putut fi chiar mai bun. Dar chiar si asa si chiar daca nu este usor de urmarit uneori, este un film pe care il recomand cu incredere.

Thale (2012)

Gen: Fantastic

Distributie: Silje Reinåmo, Erlend Nervold, Jon Sigve Skard, Morten Andresen, Roland Astrand

Regizor: Aleksander Nordaas [a mai regizat: Sirkel(2005)]

Buget: 1.200.000 $
Incasari: 296.500 $

Premii:
- Audience Jury Award - Feature Film, Fantasporto, 2013

Nota Gealapa: 5.65

Folclorul norvegian se dovedește a fi real când Leo și Elvis o întâlnesc pe Thale într-un subsol. Un contract obisnuit de curățenie se transformă într-o luptă pentru supraviețuire, în timp ce încearcă să-și dea seama ce sau cine este Thale.

Independent de cat de bun este sau nu este acest film, trebuie sa va spun ca daca sunteti fani cosplay sau aveti un fetish ciudat pentru femeile cu coada, atunci Thale cu siguranta va va gadila simturile. Filmul in sine nu este chiar stralucit. Are destule momente bune si scene reusite, dar pana ajunge la ele calatoria este una lenta, care necesita ceva rabdare. Practic avem parte de o prima parte de film pe parcursul careia ni se livreaza informatii care ne fac sa intuim ce se intampla, dar in realitate nu se intampla mare lucru si de o a doua jumatate care trece prea repede dar acre este intensa, palpitanta si reuseste sa te trezeasca din amorteala. Fimul nu debordeaza de efecte vizuale, dar atatea cate sunt, sunt destul de reusite, surprinzator pentru un buget destul de limitat.

Despre actorii din distirbutie nu pot spune decat ca sunt norvegieni si suedezi. Nici nu ii cunosc, nici nu m-au dat pe spate cu interpretarile lor, dar nici nu au fost prea rai. Nu incurca povestea, dar prestatiile lor au fost destul de sterse si deloc memorabile, chiar mai putin remarcabile decat filmul insusi. Fetele s-au descurcat putin mai bine, dar barbatii nu au reusit deloc sa isi faca personajele sa fie cat de cat agreabile, astfel ca a fost greu sa empatizez cu ele si sa imi pese de ce li se intampla.

Posterul este extrem de atragator si asta m-a atras in prima faza, dar am fost destul de precaut pentru ca in astfel de cazuri fie urmeaza sa vezi ceva extraordinar, fie urmeaza o dezamagire crunta. Dintre cele doua, am fost mai aproape de a fi impresionat, decat dezamagit. In ciuda limitarilor de buget si a celor date de faptul ca se concentreaza pe un singur detaliu dintr-o poveste care putea fi mult ami grandioasa, filmul reuseste sa fie palpitant si distractiv de vazut. Cred ca trebuie sa stii cate ceva despre mitologia norvegiana ca sa intelegi pe deplin povestea, dar chiar si fara aceste informatii consider acest film o mica surpriza venita de nicaieri, acre ne arata ca Norvegia inseamna mai mult decat privelisti impetuoase si black metal.

Talladega Nights: The Ballad of Ricky Bobby (2006)

Gen: Sport, Comedie

Distributie: Will Ferrell, John C. Reilly, Sacha Baron Cohen, Gary Cole, Michael Clarke Duncan

Regizor: Adam McKay [a mai regizat: Don't Look Up(2021), Vice(2018), The Big Short(2015), Anchorman 2: The Legend Continues(2013), The Other Guys(2010)]

Buget: 72.500.000 $
Incasari: 163.362.095 $

Filmul a obtinut 8 premii, printre care:
- Best Sports Movie, ESPY Awards, 2007
- Best Kiss, MTV Movie + TV Awards, 2007
- Choice Movie Actor: Comedy (Will Ferrell), Teen Choice Awards, 2007
- Choice Summer Movie: Comedy, Teen Choice Awards, 2006
- Worst Movie Title, The Stinkers Bad Movie Awards, 2006

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 66/100

Cel mai bun pilot NASCAR, Ricky Bobby, rămâne în top datorită unui pact cu cel mai bun prieten și coechipier al său, Cal Naughton Jr., dar atunci când un pilot francez de Formula 1 incepe sa se afirme, talentul și devotamentul lui Ricky Bobby sunt puse în fața unui test.

 Este un film cu Will Frrell, deci este clar cam ce gen de umor contine. Ba mai mult, este si Sacha Baron Cohen prezent in caz ca nu era clar pentru toata lumea. Fa o intriga despre curse de masini si ti-ai aigurat interesul unei parti importante de public masculin, care pentru niste curse bune e dispusa sa tolereze multe lucruri de o calitate indoielnica. Nu sunt un fan al acestui gen de umor pe care il consider mai degraba enervant decat distractiv, dar recunosc ca de aceasta data nu a fost chiar asa de rau.Exista si destule glume reusite, suficient de multe incat sa le poti tolera pe celalalte si drumul pana la happy end este departe de a fi plictisitor.

Pe langa cei doi actori amintiti mai devreme, regasim in distributie si numeroase alte nume impoartante ale industirei, care dau o oarecare greutate filmului. I-as aminti cu aceasta ocazie pe John C. Reilly, Jane Lynche sau Amy Adams. Intr-un asemena film nu putem vorbi de interpretari acre sa captiveze, sa emotioneze sau sa impresioneze, dar aceasta ignoranta continua jucata nu este nici ea usoara si efortul protagonistilor merita apreciat, in special al celora pentru acre aceasta abordare a insemnat o iesire totala din zona de confort. Grupul a parut a fi foarte unit si am avut senzatia ca actorii s-au simtit bine lucrand impreuna.

Pana la urma vorbim de un film acre nu se ia in serios, care arunca incontinuu cu glume spre spectatori, cu un umor nisat cumva, iar daca este de vazut sau nu este o chestie mai degraba de gust. In functie de preferinte ma astept sa aud de la oameni fie cat de genial este, fie ca este o mizerie, iar adevarul este ca intotdeauna undeva la mijloc. Incarcand sa fiu cat mai obiectiv cu putinta, as spune ca este un film rezonabil de bun, dar caruia ii lipseste un lucru acre sa il faca memorabil, astfel ca sansele de a se pierde in uitare sunt destul de insemnate.

A Dog Named Duke (2012)

Titlu original: Duke

Gen: Drama, Familie, Comedie

Distributie: Steven Weber, Sarah Smyth, Allison Hossack, April Telek, Kendall Cross

Regizor: Mark Jean [a mai regizat: Eight Gifts of Hanukkah(20212), The Baker's Son(2021), Love, Lights, Hanukkah!(2020), The Last Bridesmaid(2019), Flip That Romance(2019)]

Nota Gealapa: 7.15

Un veteran fără adăpost își lasă câinele muribund, pe pragul unei clinici veterinare. Personalul specializat îl îngrijește pe Duke și apoi lansează o campanie pentru a-l localiza pe veteran și a-l reuni cu cel mai bun prieten al său.

Acesta este un film de televiziune simplu si cinstit, care reuseste sa transmita emotie si pe alocuri chiar sa fie amuzant cu mijloace putine, cu un scenariul decent si aproape exclusiv datorita muncii reusite a tuturor celor implicati. Fara locatii de filmare spectaculoase si fara tehnologie care a iti fure ochii, A Dig Named Duke este un film foarte agreabil reusind cred eu tot ce si-a propus in materie de empatie si emotie. Nu este nici prea lung, astfel ca nu exista risculs a devina plictistiror, iar ritmul este si el cel potrivit pentru aceasta poveste care are in cele din urma un final fericit, dar nu unul chiar tipic.

Distirbutia este departe de a fi impresionanta. Am recunoscut doar doua sau trei fete, nimeni cu adevarat important, ceea ce ma face sa apreciez si mai mult calitatea in general foarte buna a interpretarilor. Am vazut foarte putine din pacatele tipice intalnite in astfel de filme de televiziune. Nu s-a supradramatizat aproape deloc si in general au fost foarte putine exagerari. Nu vorbim de prestatii care te bantuie o viata, dar sunt interpretari care sunt mult peste mediocritatea si stereotipurile prezente de obicei in astfel de filme, ceea ce le face surprinzatoare si fac intregul film sa para mai bun.

Iata ca din cand in cand chiar si un film Hallmark poate scoate capul din multime si se poate remarca, fie si numai pentru o perioada mica de timp. Imi place ca acopera corespunzator o gama destul de variata de probleme. Este intr-adevar un film despre relatie dintre un barbat si cainele sau, dar este despre mult mai mult decat atat. Este de asemenea si un film despreproblemele veteranilor de razboi, despre loialitate, despre infruntarea temerilor, dar si despre iertare si toate astea fara sa fie prea siropos.

The Pyramid (2014)

Gen: Horror

Distributie: Ashley Hinshaw, James Buckley, Denis O'Hare, Christa Nicola, Amir K

Regizor: Grégory Levasseur [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 6.500.000 $
Incasari: 16.861.137 $

Nota Gealapa: 5.10
Metascore: 24/100

O echipă arheologică încearcă să dezvăluie secretele unei piramide pierdute, dar ajung sa fie vânați de o creatură misterioasă.

The Pyramid este un horror clasic, iar prin asta nu vreau sa spun ca va rezista testului timpului devenind o referinta a genului care trebuie neaparat bifata. Ma refer mai degraba ca pare un film care a intarziat cateva decenii, cu o abordare dintr-o epoca trecuta in care piramidele, vampirii, varcolacii si alte creaturi din folclorul diverselor popoare erau foarte la moda; chiar cu destul timp inainte ca potecile nebatute si cabanele izolate sa fie asa in voga. Nu ar fi nimic rau in asta, doar ca acest film de fapt nu are foarte multe de oferit. in afara de cativa monstri interesanti, mai exact doi, urmarindu-l nu descoperim decat un scenariu mediocru plin de dialoguri si actiuni acre nu au nici un sens si acre chiar daca mi-a provocat cate un fior pe ici pe colo, mai degraba a reusit sa imi sporeasca reticenta fata de pisici.

Distributia este bineinteles formata din actori cvasi-necunoscuti, care au fost trecut din start la pierderi colaterale, pentru ca trebuie sa fii cu adevarat talentat sa scoti ceva de la un asemenea scenariu si nici unul dintre ei nu este,a stfel interpretarile au fost in nota de mediocritate a filmului. Mult prea plate uneori si exagerat de dramatic in alte scene, dar parca tot timpul cumva in contratimp. Cu toate astea, avand in vedere circumstantele, nu pot sa ii judec prea tare, dar nici nu pot spune ca sunt interesat sa mai vad vreun rol din partea vreunuia dintre ei.

Exista si lucruri care mi-au placut la acest film. Mi-au placut decorul, atmosfera in cea mai mare parte, creaturile si tentativa de a atinge istoria, dar in contrabalanta m-am saturat de personajele exagerate din vremurile astea, in care toti barbatii sunt fie lasi si prosti fie niste brute, iar toate femeile sunt puternice si curajoase. Astfel de lucrurri trebuie balansate si daca s-ar fi intamplat asta filmul ar fi fost mult mai dinamic, asa in schimb personajele sunt doar iritante si sunt principalul motiv pentru care acest film nu mi-a placut mai mult.