The Terminators (2009)

Gen: Actiune, Horror

Distributie: Jeremy London, A Martinez, Paul Logan, Lauren Walsh, Sara Tomko

Regizor: Xavier S. Puslowski [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 250.000 $

Nota Gealapa: 3.25

O mică bandă de luptători de rezistență se luptă cu cyborgii care au preluat controlul asupra planetei.

Terminators este ceea ce se cheama un mockbuster, adica cea mai joasa speta de film care exista. Aceste filme sunt facute doar pentru un profit rapid, primesc un titlu asemanator cu al unei francize uriase si se lanseaza cu putin timp inaintea acesteia in speranta ca pacaleste cati mai multi naivi sa confunde cele doua filme. Exista desigur si mockbustere surprinzator de bune cum exista si un public care indrageste acest gen de filme. Din pacate acesta este departe de a fi un proiect reusit. Recunosc totusi ca macar din punct de vedere tehnic pare ca a depasit cumva bugetul avut la dispozitie, dar povestea este slaba, previzibila si este incredibil act de putina interesanta este pentru un film cu terminatori.

Pentru distributie, producatorii au fost pe tarmul unde esueaza actorii cu cariere indoielnice si au cules de acolo naufragiati precum A Martinez, Jeremy london sau Paul Logan, care ne arata cu brio cum de au ajuns in acest punct al carierei lor. Desigur, acest scenariu era sortit de la inceput sa ii ingroape si ami tare si nu sa ii salveze, dar nici unul dintre protagonisti nu a aratat macar ca incearca sa se ridice peste nicelul general al filmului si in afara de cativa actori tineri cu speranta in ochi, in interpretarile tuturor celorlalti am vazut doar resemnare.

Nu stiu cum au reusit sa scape cei de la Asylum de un proces de milioane pentru drepturi de autor doar punand un titlu la plural, dar trebuie apreciati macar pentru indrazneala. Poate urmatorul pe lista o sa fie "James Bonds", cine stie. Despre film nu sunt prea multe de spus. Atentia la detalii lipseste cu desavarsire, intr-atat de mult incat mii de androizi care traiesc printre oameni au exact aceeasi costumatie. Acestea fiind zise, trebuie sa spun insa ca daca faceti parte dintr-un grup de prieteni unde alcoolul si caterinca merg mana in mana, atunci acest film poate fi o sursa excelenta de distractie.

Amateur (2018)

Gen: Sport, Drama

Distributie: Michael Rainey Jr., Tekola Cornetet, Hanna Longo, Walter Anaruk, Sharon Leal

Regizor: Ryan Koo [aflat la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 6.60

Un viitor star al baschetului se luptă cu viața personală în urmărirea visului său.

Povestile sportive cred ca au mereu un avantaj fata de majoritatea celorlalte filme. Oamenii adora sa vada pe cineva care reuseste prin munca asidua sa ajunga in cele din urma la succes, fie pentru ca se pot identifica usor facand o analogie cu propria viata, fie pentru ca le da o urma de speranta ca succesul urmeaza sa vina daca continua sa se straduiasca, iar daca povestea respectiva mai este si bazata pe fapte reale, atunci este cu atat mai agreabila. nu este cazul unei povesti reale in Amateur, dar in afara de acest aspect filmul urmeaza firul narativ clasic al acestor filme sportive. Chiar daca nu are pre multe lucruri care sa il dfierentieze de multime, din motivele amintite de sus pot spune ca mia placut destul de mult. Din primele minute stiam la ce sa ma astept si am primit exact acele lucruri, dar in acest caz este vorba d eo previzibilitate placuta.

In afara de Josh Charles, distirbutia nu propune prea multe figuri recognoscibile, cel putin nu in rolurile cheie si chiar daca cei prezenti au facut o treaba decenta, prezenta unor actori mai relevanti ar fi ajutat putin filmul. Mi-ar fi placut sa vad o interpretare ceva mai acatarii, care sa sara in evidenta si sa fure cumva lumina reflectoarelor, dar aceasta nu a existat. A parut ca a existat ceva chimie intre protagonisti si au lucrat bine impreuna, nu s-au pus in valoare suficient unul pe celalalt, astfel ca la acest capitol filmul nu prea exceleaza.

Filmul incearca sa faca lumina asupra unor probleme si sa transmita anumite mesaje despre cum functioneaza sistemul sportului profesionist in State, dar are si teme secundare mai umane, despre adaptarea in societate a copiilor care au anumite probleme care ii impiedica sa se integreze uneori. Cred insa ca ambele subiecte au fost abordate destul de superficial pentru a avea cu adevrat impact, dar intentia buna exista. Ultimele 30 de minute din film par destul de nerealiste si cred ca trag in jos filmul si fac spectatorii mai putin receptivi la ce are de transmis filmul, dar per total experienta oferita de Amateur este una placuta, asa ca nu ocoliti acest film daca va apare in sugestii pe undeva.

The Den (2013)

Gen: Thriller, Horror

Distributie: Melanie Papalia, David Schlachtenhaufen, Adam Shapiro, Anna Margaret Hollyman, Matt Riedy

Regizor: Zachary Donohue [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 500.000 $
Incasari: 410.129 $

Nota Gealapa: 6.50
Metascore: 48/100

În timp ce studiază online obiceiurile comportamentale ale utilizatorilor de chat din siguranța aparentă a propriei ei case, viața unei tinere începe să scape de sub control după ce a asista in direct la o crimă înspăimântătoare.

Nu credeam sa mai apuc vreun film filmat la persoana intai, despre care sa pot spune ca mi-a placut, dar iata ca The Den m-a surprins placut. Ce-i drept, nu este filmat chiar la persoana intai, ci povestea ne este prezentata mai degraba din perspectiva camerelor we si de supraveghere omniprezente in cadrele in care se desfasoara actiunea. Chiar si asa, este o alegere fie austera, fie lenesa, acre ascunde eventuale greseli, dar pe de alta parte povestea trebuie sa fie ea insasi buna, astfel incat sa fie agreabila fara arma secreta a tehnologiei si a efectelor vizuale. Este o poveste care demareaza mai greu, dar devine din ce in ce mai interesanta, iar pe final chiar atinge un nivel neasteptat de suspans si tensiune. Are si un final bunicel si este si un film destul de grafic, astfel incat in cele din urma pe mine a reusit sa ma cucereasca.

Distributia este chiar una slabuta. Am recunoscut cate un chip pe ici pe colo, dar nimeni cu adevarat relevant, in care sa iti pui sperantele ca va duce filmul la alt nivel sau ca ii va motiva pe colegii de platou sa se intreaca pe ei pentru a fi pe picior de egalitate. Chiar daca interpretarile nu au fost neaparat rele, pot spune ca acestea au reprezentat una din problemele majore ale filmului, absolut toate prestatiile fiind extrem de stereotipe nu numai in replici, dar si in reactii si detalii de limbaj corporal care tin de abilitatile personale ale actorilor si nu sunt neaparat mentionate intr-un scenariu.

In conditiile data, intr-un stil foarte asmenator cu genul "found footage", pot spune ca filmul a fost executat foarte bine si regizorul ar trebui felicitat, mai ales ca vorbim despre un film de debut al acestuia. Ce mi-a placut cel mai mult, a fost imprevizibilitatea aproapte totala. Au fost foarte putine lucruri pe care le-am putut anticipa si aceasta senzatie este una din ce in ce mai rara. Cred ca The Den fara sa fie neaparat o capodopera, este o piatra semipretioasa ascunsa, care merita o sansa si care va asigura cativa fiori corespunzatori oricui indrageste un thriller bun.

The Guilty (2021)

Gen: Crima, Thriller, Drama

Distributie: Jake Gyllenhaal, Riley Keough, Peter Sarsgaard, Christina Vidal, Eli Goree

Regizor: Antoine Fuqua [a mai regizat: Infinite(2021), The Day Sports Stood Still(2021), What's My Name: Muhammad Ali(2019), American Dream / American Knightmare(2018), The Equalizer 2(2018)]

Nota Gealapa: 6.35
Metascore: 63/100

Un ofițer de poliție desemnat la un birou de dispecer a apelurilor de urgenta, pe perioada unei investigatii primește un apel  de la o femeie răpită care ii schimba viata.

Traim intr-o perioada in care care o parte importanta din filmele noi sunt de fapt remakeuri ale unor filme vechi de cateva zeci de ani. Inteleg acest demers si ideea ca tehnologia de azi le-ar putea face mai bune. Chiar daca de cele mai multe ori aceste reproduceri nici nu se apropie de nivelul originalelor, atata timp cat sunt asumate am invatat sa le tolerez. Ma deranjeaza insa cand se incearca mascarea faptului ca un film nu este de fapt original si foloseste o idee mai veche. The Guilty cred eu ca este un asemenea film care poate fi acuzat de plagiere, fals, uz de fals si alte lucruri de genul asta, pentru ca este doar varianta amsculina de la The Call, un film cu adevarat bun. Culmea este ca si tehnic pare mult mai auster decat predecesorul sau, probabil din cauza unui buget redus si se incearca crearea unei tensiuni si a suspansului cu doar o manade scene dinamice. Scenariul din pacate nu este chiar atat de bun incat sa sustina acest demers, astfel ca filmul este doar unul ok, pe care il gasesti agreabil atunci cand il vezi, dar pe care nu vrei vrea sa il mai revezi vreoata, nu vei simti nevoie sa povestesti despre el intr-o discutie, ceea ce il face pana la urma un film de duzina.

Distirbutia este una redusa numeric si sunt foarte putine personajele care au un timp de ecran relevant. Protagonistul este Jake Gyllenhaal, un actor bunicel, dar care facand o comparatie unu la unu a doua personaje aproape identice, are o presttaie net inferioara lui Hale Berry, protagonista filmului original de care aminteam mai devreme. Nu cred ca aceasta este neaparat o actrita mai buna, dar a beneficiat d eun film in general mai bun, un scenariu mai reusit si cred si ca intr-un astfel de personaj este mult mai usor pentru o femeie sa creeze empatie. Nu vreau sa subminez prestatie lui Jake Gyllenhaal, pe care il consider unul dintre cei mai subapreciati actori de la Hollywood si care ofera in general prestatii bune spre foarte bune, cum de altfel este cazul si aici.

Poate filmul este atat de static si redus numeric pentru ca este totusi un film de pandemie, filmat in numai 11 zile, iar daca a fost facut doar pentru ca anumite termene trebuiau respectate, atunci trebuie sa fim intelegatori. Nu este totusi un film rau, dar nici nu l-as recomanda cuiva in mod deosebit, pentru ca nu are nimic propriu si deosebit. Vhiar daca asemanarea cu The Call este evidenta, este de mentionat si ca fimul original este unul danez, dupa care s-au facut deja doua remakeuri.

Stray (2020)

Gen: Documentar

Distributie: Zeytin, Nazar, Kartal, Jamil, Ali

Regizor: Elizabeth Lo [aflata la primul lungmetraj]

Incasari: 14.546 $

Premii:
- Best Documentary, Hot Docs Canadian International Documentary Festival, 2020
- Award for Best Cinematography, Millennium Docs Against Gravity, 2021

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 83/100

Povestea lui Zeytin, un caine maidanez care traieste pe strazile din Istanbul.  

Stray este poate cel mai neasteptat film pe care l-am vazut de foarte multa vreme, pentru ca mi-a oferit mult mai mult decat ma asteptam si este mult mai complex decat pare la prima vedere. Nu prezinta doar viata cainilor vagabonzi de pe strazile Istanbulului, ci prin perspectiva lor avem acces si ne sunt aratate o varietate de probleme sociala dintr-o perspectiva unica, practic de la cel mai jos nivel posibil al strazii. Fara sa fie spectaculos si fara sa aiba un ritm alert, filmul resueste sa fie interesant si sa te faca curios in permanenta de ceea ce urmeaza sa vezi. Cred totusi ca realitatea zonei nu este chiar atat de sumbra cum lasa sa se inteleaga filmul, sau cel putin asta sper.

Daca de obicei in filmele documentare nu prea se poate vorbi de calitatea prestatiei protagonistilor, ci cel mult de credibilitatea acestora, de aceasta data nici macar de asa ceva nu poate fi vorba. Nimeni nu prezinta pareri, presupuneri sau predictii. Este mai degraba o prezentare mai apropiata de un documentar National Geographic, doar ca si cu oameni. Protagonistii sunt cativa caini vagabnzi si prin ochii lor oameni de zi cu zi, majoritatea din patura cea mai de jos a societatii turce printre care si unii refugiati sirieni, al caror destin este cu adevarat tragic.

Pentru ca in Turcia este ilegala capturarea cainilor strazii, a facut din acestia instrumentul perfect pentru a ne oferi o vedere la prima mana a unei parti a societatii. Dovedind inca odata ca uneori imaginile spun mai mult decat cuvintele, stray reuseste sa fie interesant chiar daca un fir narativ lipseste cu desavarsire, iar paralele cu viata umana pot fi recunoscute usor. Fara sa fie prea lung si fara sa exagereze in vreun fel, acest film pare pur si simplu extrem de onest si il recomand oricui vrea sa vada un film ... altfel.

Kate (2021)

Gen: Actiune, Crima, Aventura

Distributie: Mary Elizabeth Winstead, Woody Harrelson, Miku Patricia Martineau, Tadanobu Asano, Jun Kunimura

Regizor: Cedric Nicolas-Troyan [a mai regizat: The Huntsman: Winter's War(2016)]

Buget: 25.000.000 $

Nota Gealapa: 6.50
Metascore: 47/100

O asasină are 24 de ore pentru a se răzbuna pe cel care a otravit-o, înainte de a muri.

Cand ma gandesc sa descriu acest film, primul lucru care imi vine in minte este asemanarea uimitoare a intrigii cu un alt film detsul de celebru. Kate este practic varianta feminina a lui Crank. Din start pleaca cu dezavantajul lipsei de originalitate, nu are un ritm la fel de alert ca predecesorul sau si nu mi se pare la fel de amuzant si de palpitant. Fiind un film aparut dupa 15 ani, este clar ca incearca sa compenseze prin calitatea tehnica a scenelor si a efectelor vizuale si reuseste in mare masura, ceea ce il face sa fie totusi un film suficient de agreabil. In afara de faptul ca este putin prea politically correct, nu sunt greseli majore in film si a fost o placere sa il urmaresc.

O alta problema pe acre o are acest film in comparatia cu Crank este lipsa de credibilitate a personajului principal. Daca cu Jason Statham ne-am obisnuit sa fie in pielea celor mai ciudate personaje si cand vine vorba de lucruri incredibile facute in scene de actiune ne gandim doar ca "a venit nebunul de Statham" si toleram cam orice, pe Mary Elizabeth Winstead nu suntem obisnuiti sa o vedem in astfel de ipostaze si dureaza putin pana ne obisnuim cu ea in aceasta postura de masinarie de ucis. Prezenta intr-un rol mic a lui Woody Harrelson, ajunsi si el iata la varsta in acre este folosit aproape exclusiv pentru a face un afis may sexy, este un detaiu inspirat care da putin greutate filmului. Per total, prestatiile nu au fost rele, ci au fost interpretari decente, tipice pentru acest gen de filme.

Cand vine vorba despre scenele de actiune numeroase din film, acestea sunt destul de realiste, dar nu pot sa spun ca m-au socat sau m-au surprins cu ceva. Daca acestea ar fi fost ceva mai deosebite si filmul mi-ar fi parut mult mai bun. Pentru o generatie intreaga care acum 15 ani nu exista sau nu articula cuvinte, referinta cu Crank nu exista, asa ca este posibil ca acest film sa para mult mai original si sa impresioneze ami tare decat este cazul, dar indiferent de varsta sau istoricul de filme vazute, Kate merita o sansa si face fata oricarei comparatii cu brio, reusind sa aiba si propria identitate si sa fie interesant.

The Tale of the Princess Kaguya (2013)

Titlu original: Kaguya-hime no monogatari

Gen: Animatie, Drama

Distributie: Chloë Grace Moretz, James Caan, Mary Steenburgen, James Marsden, Aki Asakura

Regizor: Isao Takahata [a mai regizat: Anne of Green Gables: Road to Green Gables(2010), My Neighbors the Yamadas(1999), Pom Poko(1994), Only Yesterday(1991), Grave of the Fireflies(1988)]

Buget: 43.800.000 $
Incasari: 24.706.166 $

Filmul a obtinut 13 premii, printre care:
- Best Animated Feature Film, Asia Pacific Screen Awards, 2014
- Best Animated Film, Boston Society of Film Critics Awards, 2014
- Best Asian Film, Cinema Bloggers Awards, Portugalia 2016
- Best Animated Film, Cinema Bloggers Awards, Portugalia 2016
- Best Animated Film, International Cinephile Society Awards, 2015

Nota Gealapa: 8.15
Metascore: 89/100

Găsită în interiorul unei tulpini strălucitoare de către un bătrân tăietor de bambus și soția sa, o fetiță devine rapid o domnișoară rafinată. Tânăra prințesă misterioasă îi captivează pe toți cei care o întâlnesc, dar în cele din urmă trebuie să-și confrunte soarta trista.

Am inceput sa prind gustul acestor animeuri. Ma fascineaza originalitatea, creativitatea si stilul de a pune in scena aceste povesti epice. Nici Princess Kaguya nu face exceptie. Este o poveste absolut fascinanta si captivanta, care m-a tinut cu ochii lipiti de ecran pana la final. Aceste povesti sunt atat de bune, incat nici nu este nevoie de vreo animatie de ultima generatie. Este un film lung, de peste doua ore, dar timpul trece pe nesimtite. Modul in care evolueaza povestea, umorul, dialogurile si chiar si lectiile pe care vrea sa le transmita filmul sunt intr-un puternic stil japonez, cu acre incep sa ma obsinuiesc din ce in ce mai mult si care imi devine din ce in ce mai agreabil.

Pentru varianta in limba engleaza s-a apelat la nume destul de importante pentru dublaj, ca Chloë Grace Moretz sau James Marsden, dar nu as putea sa va povestesc despre cum s-au descurcat acestia, pentru ca am preferat sa vad filmul cu sunetul original, cu replici in limba japoneza si cu accentele si intonatia specifica. Cred ca o parte din farmec se pierde daca o asemenea animatie este ascultata intr-o varianta tradusa in alta limba decat cea originala in care a fost conceputa. Accentele pe consoane, stilul repezit si intonatia caracteristica filmelor din acea parte de lume contribuie si ele in mare masura la carisma geneala a povestii.

Mi-a placut felul in care a fost desenat acest film si cum regizorul incearca sa iti atraga atentia asupra anumitor detalii pri modul in acre a ales sa coloreze anumite scene, asigurandu-se astfel ca spectatorii nu pierd detalii importante. Tot legat de schite este de remarcat si atentia la detalii, care merge pana la nivelul florilor si al insectelor. Daca nu sunteti obisnuiti cu acest gen de filme povestea poate parea ciudata si chiar confuza in unele momente, dar cred ca merita facut efortul de a o intelege si recomand acest film cu incredere.