Nailbiter (2013)

Gen: Horror

Distributie: Erin McGrane, Meg Saricks, Emily Boresow, Sally Spurgeon, Joicie Appell

Regizor: Patrick Rea [a mai regizat: I Am Lisa(2020), Strange Events 3(2020), Conspiracy World(2020), Monsterland 2(2019), Belong to Us(2018)]

Buget: 300.000 $

Filmul a obtinut 6 premii, printre care:
- Festival Prize - Best Director, Louisville Fright Night Film Fest, 2012
- Festival Prize - Best of the Fest, Louisville Fright Night Film Fest, 2012
- Best Horror, Mad Monster Party Film Festival, 2012
- Best Horror Feature, Shriekfest, 2012
- Festival Prize - Best Horror Feature, Tucson Terrorfest, 2012

Nota Gealapa: 4.85

Familia Maguire este nevoită să se refugieze brusc într-un adăpost de furtuni aparent abandonat, din cauza unei tornade.

Nailbiter avea toate ingredientele sa fie un film horror mediocru perfect agreabil, dar s-a dovedit in cele din urma a fi mult mai slab decat ma asteptam. Nu am tresarit niciodata si pana la un punct am crezut ca e doar o campanie impotriva sexului intre rude. Ar fi fost bine sa fie si asta, pentru ca in cele din urma lucrurile cele mai esentiale au ramas neexplicate sii la final nu intelegi de ce s-au intamplat toate lucrurile lipsite de sens pe care le-ai suportat pe intreaga durata a filmului. Cred ca exista si un sequel, dar o sa mai treaca ceva timp pana o sa fiu pregatit sa vad ceva atat de prost.

Bineinteles ca distributia este absolut anonima si ca interpretarile sunt foarte slabe si se incadreaza in toate cliseele genului, dar ma asteptam sa fie asa, deci problemele mari ale filmului nu vin de aici. Nici cei mai talentati actori d epe piata nu ar fi putut face cu mult mai mult. Exact ca in fotbal si in cinematografie sunt actori care joaca in prima liga, se imbogatesc si au parte de toata atentia si actori care joaca in ligile inferioare pentru a castiga suficient cat sa se descurce de la o luna la alta. Ca sa contuni paralela, acest film e cam din a treia liga valorica si caleitatea prestatiilor artistice este tot de acest nivel.

Culmea este ca dupa primele cinci minute chiar am crezut ca urmeaza sa vad un film bunicel, dar aceste minute s-au dovedit a fi doar o promisiune incalcata. Monstrul care ar fi trebuit sa imi dea cosmaruri abia ca este vizibil si s-a incercat compensarea acestui detaliu cu un final mult prea exagerat. Personajele nu sunt dezvoltate asa cum trebuie, asa ca nu poti sa empatizezi cu nici unul dintre ele, in ciuda tragediei masive care se intampla pe ecran. Nu gasesc nici un motiv pentru care cineva sa vada acest film.

The Social Dilemma (2020)

Gen: Documentar, Drama

Distributie: Tristan Harris, Jeff Seibert, Bailey Richardson, Joe Toscano, Sandy Parakilas

Regizor: Jeff Orlowski [a mai regizat: Chasing Coral(2017), Chasing Ice(2012)]

Premii:
- Best Edited Single Documentary or Non-Fiction Programme, BFE Cut Above Awards, 2021
- Impact Film Award, Boulder International Film Festival, 2020
- F:ACT Award - Honorable Mention, CPH:DOX, 2020
- Best Documentary Film, Music City Film Critics' Association Awards, 2021
- Advertising, Media & PR - Politics & Advocacy, The Webby Awards, 2021

Nota Gealapa: 7.85
Metascore: 78/100

Filmul explorează impactul periculos asupra oamenilor pe care il au rețelele sociale, cu marturiile unor experți în tehnologie care trag un semnal de alarmă asupra propriilor creații.

Cu totii am purtat conversatii telefonice despre lucruri pe care nile dorim si care odata ajunsi acasa le-am intalnit in mod "miraculos" in reclamele online, co totii stim ca retele sociala dau dependenta si influenteaza societati intregi, dar acest film explica pe indelete mecanismele prin care aceste unelte au ajuns sa fie atat de puternice si greu de oprit. Greutatea filmului este data de marturiile unor oameni care au contribuit din plin la crearea acestora. Este un documentar foarte bun, asa cum m-am obisnuit de la Netflix, care face o treaba excelenta in a prezenta adevarata dimensiune a problemei si a o expune pe intelesul tuturor. Nu primeste o nota mai mare pentru ca nu este totusi un documentar perfect.

In primul rand, chiar daca apreciez credibilitatea pe care o ofera filmului marturiile unor oameni importanti care au dezvoltat aplicatii si retele sociale care valoareaza miliarde de dolari, nu pot sa nu remarc ca nici unul dintre acestia nu s-a indignat si nu si-a descoperit constiinta inainte de a deveni el insusi milionar. Este prima mostra de ipocrizie pe care acest film o ofera si care nu trebuie neglijata, deci sa nu transformam dintr-o data in eroi si exemple morle oameni care au pus umarul din plin la raul aproape omniprezent de astazi.

In al doilea rand, nu stiu daca este tot o mostra de ipocrizie, sau un lucru demn de laudat, faptul ca avem in fata un documentar produs de Netflix, o platforma care foloseste din plin uneltele de manipulare si influentare a comportamentului blamate in acest film. De asemenea, tin sa amintesc ca unele imagini din film sunt prezentate in afara contextului lor real doar pentru a intari unele puncte de vedere si pe viitor as renunta la partea de actori semi-amatori care nu au nici o treaba cu documentarul, desi le-am inteles cumva scopul. Chiar si in aceste conditii, raman la parerea ca este un documentar foarte bun, care trebuie bifat, pentru a intelege mai bine ce ni se intampla de fiecare data cand folosim telefonul.

Sherlock (2010-2017)

Gen: Mister, Drama, Crima

Numar sezoane: 4 (15 episoade)

Distributie: Benedict Cumberbatch, Martin Freeman, Una Stubbs, Rupert Graves, Louise Brealey

Filmul a obtinut 92 de premii, printre care:
- Outstanding Television Movie, Primetime Emmy Awards, 2016
- Outstanding Special Visual Effects in a Supporting Role, Primetime Emmy Awards, 2016
- Outstanding Lead Actor in a Miniseries or a Movie (Benedict Cumberbatch), Primetime Emmy Awards, 2014
- Outstanding Supporting Actor in a Miniseries or a Movie (Martin Freeman), Primetime Emmy Awards, 2014
- Outstanding Writing for a Miniseries, Movie or a Dramatic Special, Primetime Emmy Awards, 2014

Nota Gealapa: 9.20
Metascore: 88/100

O abordare modernă îi aduce pe celebrul detectiv și pe partenerul său medic sa rezolve crime in Londra secolului XXI.

Personal, nu sunt fanul ciorbelor reincalzite si al personajelor istorice reinviate iar si iar, dar trebuie sa recunosc ca aceasta adaptare modrna a unuia dintre cei mai populari detectivi din istoria cinematografiei nu numai ca este foarte reusita, ba as putea spune ca este aproape geniala. Mi-a placut ingeniozitatea scenariului, i-au placut conexiunile si referintele cu aparitiile mai vechi ale personajului, mi-a placut umorul si mi-a placut cum arata filmul din punct de vedere vizual. Se ofera tribut istoriei din belsug si cu toate astea vorbim de un serial extrem de actual. Este cu siguranta genul de serial care creeaza dependenta si te face sa ii aloci mai mult timp decat ai planificat initial.

Noroc ca nu vorbim de un serial foarte lung. Sunt numai 15 episoade, dar fiecare episod este practic un film de televiziune daca luam in considerare durata acestora. Personajele, chiar si cele negative, sunt dezvoltate in mod superb si este imposibil sa reusesti sa empatizezi sau sa dispretuieti unul dintre ele. Cinematografia este si ea foarte reusita si se completeza perfect cu efectele grafice. Muzica nu am observat-o mai deloc si asta pentru ca se intampla atat de multe lucruri in firul epic incat este aproape imposibil sa mai fii atent si la astfel de detalii. Este un film foarte dinamic, cu un ritm extrem de alert care necesita in permanenta un nivel ridicat de atentie. 

Mi-a placut pana si de Benedict Cumberbatch, cel care ii da viata lui Sherlock Holmes si acre este un actor pe care il antipatizez in mod normal pentru ca il gasesc prea pretentios si "fudul", dar acum aceste atribute se muleaza perfect pe personalitatea personajului. Martin Freeman face o treaba cel putin la fel de buna in pielea doctorului Watson, cum de altfel interpretari excelente gasim in majoritatea rolurilor indiferent cat de importante sau cat de mici sunt. Una Stubbs isi arata intreaga experienta, Louise Brealey si Andrew Scott asigura mare parte din umor, iar Lara Pulver are o prestatie care iti da pur si simplu fiori.

Mi se pare incredibil ca regizorii au reusit sa creeze un cadru modern in care Sherock holmes i doctorul Watson sa se incadreze atat de bine. Creatorul original al personajului cred ca nu ar avea nimic de obiectat legat de aceasta varianta a creatiei sale si ar fi bucuros ca inca o generatie se poate delecta cu ilustrul detectiv. Este un serial care te agata din primele minute ale primului episod si nu iti mai da drumul pana la final. Personal cred ca ar mai fi fost indicat cel putin inca un sezon pentru ca s-ar fi putut gasi un nou erou negativ asupra caruia sa se concentreze energiile personajelor principale, dar creatorii s-au concentrat pe alte proiecte, Benedict Cumberbatch avea un program prea incarcat ca si Martin Freeman de altfel si e adevarat si ca finalul din sezonul patru ar fi fost greu de egalat. Fanii inraiti ai seriei nu si-au pierdut inca speranta, mai ales ca serialul nu a fost anulat in mod oficial. Cuvantul "recomand" nu este suficient de cuprinzator pentru cat de tare o sa bag pe gat acest serial oricui imi cere o parere.

A Little Italian Vacation (2021)

Gen: Comedie, Drama, Romantic

Distributie: Karen Maruyama, Hannah van der Westhuysen, Jonas Fisch, Emma Curtis, James Tarpey

Regizor: Felipe Torres Urso [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 350.000 $ 

Nota Gealapa: 2.35

Un grup de liceeni seniori jonglează între iubiri vechi și noi pe plaja unui frumos oraș italian.

Nu am vazut prea multe filme de anul asta si nici nu am fost prea inspirat cu cele pe care le-am vazut, iar acesta este cea mai neinpirata alegere dintre toate. Este un film atat de lipsit de orice, incat sunt surprins ca inca se mai fac astfel de filme. M-am obisnuit ca majoritatea comediilor romantice sa fie mediocre, dar aceasta nu este nici macar atat. Glumele sunt rasuflate, intriga este banala si previzibila si scenariul nu reuseste sa surprinda in nici un moment. Am chicotit o singura data, la ultima scena, dar nu imi dau seama daca am facut-o pentru ca a fost o gluma acceptabila sau pentru ca eram bucuros ca se termina.

Chiar daca distributia este absolut anonima, nu cred ca actorilor li se poate atribui o parte semnificativa din vina pentru acest esec lamentabil. Cred ca indiferent de ce nume uriase ar fi jucat in acest film nu ar fi putut face cu mult mai mult. Nu are rost sa vorbim de remarcati sau interpretari stralucitoare, dar pot sa apreciez ca intr-un asemenea context sortit dezastrului, majoritatea actorilor nu s-au facut de ras, ceea ce e mare lucru. Au existat bineinteles si interpretari total ratate si absolut penibile, in nota filmului de altfel, dar cei care au avut pe mana personaje relevante s-au descurcat bine in situatia data.

Singurii care au o scuza in cazul in care lauda acest film sunt rudele si prietenii celor implicati in realizarea lui, sau un copil care are ghinionul ca acesta sa fie primul film pe care il vede in viata sa. A Little Italian Vacation este de o banalitate chinuitoare si adaca cineva a donat fie si numai un dolar pentru ralizarea acestuia, ar trebui sa il ceara inapoi cu dobanda pentru daune morale. Singurul lui scop poate fi acela de gluma proasta pentru intai aprilie, in rest ocoliti-l pentru ca nu are nici un rost sa va riscati sanatatea mintala urmarindu-l.

Columbo (1971-2003)

Gen: Mister, Crima, Drama

Numar sezoane: 13 (68 episoade)

Distributie: Peter Falk, Mike Lally, John Finnegan, Bruce Kirby, Dianne Travis

Filmul a obtinut 22 de premii, printre care:
- Outstanding Guest Actress in a Drama Series (Faye Dunaway), Primetime Emmy Awards, 1994
- Outstanding Guest Actor in a Drama Series (Patrick McGoohan), Primetime Emmy Awards, 1990
- Outstanding Lead Actor in a Drama Series (Peter Falk), Primetime Emmy Awards, 1990
- Outstanding Lead Actor in a Drama Series (Peter Falk), Primetime Emmy Awards, 1976
- Outstanding Lead Actor in a Drama Series (Peter Falk), Primetime Emmy Awards, 1975

Nota Gealapa: 8.50

Locotenentul Columbo, un detectiv de omucideri din Los Angeles, își folosește umilitatea și ingeniozitatea pentru a scoate la lumina chiar și cele mai bine ascunse crime.

Columbo este fara indoiala un clasic. A fost unul din serialele copilariei si dupa ce l-am revazut acum, mi-a placut la fel de mult ca pe vremuri. Este genul de serial al carui personaj principal devine meorabil si o sursa de inspiratie si referinte peste ani. Columbo intra cu siguranta in orice top al celor mia buni detectivi din istorie, chiar si dupa ce a trecut atata timp de la perioada sa de glorie si incluzand orice serial modern si istet. Fata de multe seriale politiste, are specificitatea ca iti arata din start cine si cum comite infractiunea, dar cumva reuseste sa pastreze suspansul si interesul pentru modul in care simpaticul detectiv care de si numele serialului ajunge sa prinda vinovatii. Are bineintels si cateva episoade mai slabute, dar serialul isi pastreaza in principiu un nivel impresionant de ridicat pe parcursul tuturor celor 13 sezoane. 

Pentru atatea sezoane, numarul de episoade este relativ mic, dar avand in vedere ca fiecare episod dureaza mult peste o ora, inseamna ca nu este totusi un serial pe acre sa il vezi rapid si fiecare episod in sine poate fi considerat un mic film de televiziune. Fara sa debordeze de tehnologie, chiar si pentru acele vremuri si fara sa ne ofere prea multe scene de actiune sau cascadorii epice, serialul se bazeaza aproape exclusiv pe scenariul sau excelent si pe abilitatile actorilor. Chiar si asa, am fost surprins sa vad de exemplu intr-un episod de prin 1990 prima referinta la un smartwatch. Exista si vreo doua situatii in care face jonctiunea si cu alte seriale populare ale vremii, iar pe final chiar incearca sa ne obisnuiasca cu figuri care imi inchipui ca au fost protagonistii serialelor care l-au inlocuit pe acesta.

La asemenea filme, calitatea si carisma actorilor este si ea esentiala. Greul l-a dus Peter Falk, cel care a dat viata acestui personaj legendar si nu a lasat sa se simta aceasta povara aproape exclusiva pe care a dus-o. A reusit sa isi faca personajul extrem de indragit si chiar daca are o cariera prolifica, cu peste o suta de aparitii in filme si seriale, figura lui se confunda practiv cu  acest simpatic detectiv. Nu exista personaje secundare solide si importante pentru o perioada mai mare de timp, dar in aproape fiecare episod avem ocazia sa il vedem pe Columbo masurandu-si inteligenta cu personaje carora le dau viata actori uriasi, fie la momentul aparitiei in serial fie deveniti peste ani ei insisi figuri uriase ale industriei. Nu o sa ma apuc sa ii enumar pe toti, pentru ca sunt prea multi, dar i-am vazut de exemplu la treaba pe Leslie Nielsen, pe care e greu sa ti-l inchipui in altceva decat comedii, pe William Shatner sau chiar pe Johnny Cash.

Aproape uitasem cat de minunat este acest serial si ma bucur ca l-am revazut, iar aceasta abordare concentrata pe modul in care este prins cineva, mai degraba pe surpriza de a afla cine este criminalul este si ea foarte interesanta si mult mai greu de realizat bine decat abordarea clasica. Este foarte interesant de vazut cum perosnajul se dezvolta in timp si recomand acest serial oricui este dornic de o experienta retro, de un serial politist bun sau oricarui tanar care vrea sa aiba un termen de comparatie pentru serialele si filmele moderne.

Richard Jewell (2019)

Gen: Drama

Distributie: Paul Walter Hauser, Sam Rockwell, Brandon Stanley, Ryan Boz, Charles Green

Regizor: Clint Eastwood [a mai regizat: The Mule(2018), The 15:17 to Paris(2018), Sully(2016), American Sniper(2014), Jersey Boys(2014)]

Buget: 45.000.000 $
Incasari: 43.745.542 $

Filmul a obtinut 7 premii, printre care:
- Movie of the Year, AFI Awards, SUA 2020
- Golden Elm Award Award - Top Ten Foreign Language Film, Allywood Film Critics Association Awards, 2021
- Golden Carp Film Award - International - Best Performance by an Actor in a Supporting Role (Sam Rockwell), Faro Island Film Festival, 2020
- Game Changer Award, Hollywood Critics Association, 2020
- Best Supporting Actress (Kathy Bates), National Board of Review, 2019

Nota Gealapa: 7.65
Metascore: 68/100

Paznicul Richard Jewell devine erou instant, după ce a dejucat un atac cu bombă la Jocurile Olimpice din Atlanta in 1996, dar viața lui devine un coșmar dupa ce FBI-ul comunică presei că este suspect în acest caz.

Richard Jewell este inca un exemplu de film bun prea putin mediatizat. Este un film care ar trebui sa ii puna pe ganduri pe spectatori indiferent din ce parte a lumii sunt, cu atat mai mult din SUA. Pe langa povestea tragica a unui om acuzat pe nedrept, mai importanta mi se pare practica nesanatoasa si dezgustatoare prezentata, care ma indoiesc ca a fost specifica doar anilor '90. Strict despre film nu sunt foarte multe de spus. Se abate destul de putin de la adevarul istoric si isi dezvolta personajele asa cum trebuie, in special protagonistul, cu care se poate empatiza cu usurinta. Filmul acesta este inca o dovada ca Clint Eastwood este foarte priceput si in spatele camerelor, nu doar in fata lor.

Protagonistul nu este un actori din prima linie, dar Paul Walter Hauser face o treaba foarte buna si duce la capat cu brio aceasta sarcina. Chiar daca el nu este un nume cu adevarat mare, are in plan secund ajutoare de nadejde in roluri secundare si ma refer la nume ca Sam Rockwell, Olivia Wilde sau Jon Hamm. Nici unul dintre ei nu a stralucit cu adevarat dar au avut prestatii solide si convingatoare, care au contribuit din plin la calitatea general buna a filmului. Nu exista un  nume care sa se evidentieze fata de ceilalti, dar nici nu era cazul de asa ceva, pentru ca acesta este genul de film in care ce se intampla si ce ni se prezinta este mult mai important decat interpretarea vreunui actor anume.

Eram mult prea tanar cand evenimentele prezentate in film au avut loc, astfel ca acesta este prima mea ocazia de afla cu adevarat despre ele, iar Clint Eastwood este povestitorul potrivit. A creat un film ca un roller coaster emotional, cu destule momente tensionate. Povestea are problemele ei, dar acestea pot fi trecute cu vederea, fiind coplesite de lucrurile buna. Este de prisos sa mai spun ca recomand acest film cu tarie; un film care are menirea de a va face mai atenti si mai precauti cu situatiile in care va gasiti.

Stage Beauty (2004)

Gen: Drama

Distributie: Billy Crudup, Claire Danes, Rupert Everett, Derek Hutchinson, Mark Letheren

Regizor: Richard Eyre [a mai regizat: King Lear(2018), The Children Act(2017), The Dresser(2015), The Other Man(2008), Iris(2001)]

Incasari: 2.307.092 $

Premii:
- Audience Award - Best Film, Cambridge Film Festival, 2004
- Film award - Best Character Actor Voice (Elio Pandolfi), Il Festival Nazionale del Doppiaggio Voci nell'Ombra, 2005
- Special Recognition, National Board of Review, SUA 2004
- Overlooked Film of the Year, Phoenix Film Critics Society Awards, 2004

Nota Gealapa: 7.20
Metascore: 64/100 

O garderobiera creează agitație și provoacă o revoluție în teatrul londonez din secolul al XVII-lea, jucând-o pe Desdemona în Othello. Dar ce se va întâmpla cu actorul barbat pentru care a lucrat odată și pe care în cele din urmă l-a înlocuit?

Avem in fata un film cu buget redus, despre actorie. E clar ca pentru a fi bun, scenariul trebuie sa fie scris foarte bine si de asemenea actorii trebuie sa fie la inaltime. In caz contrar, exista un risc major de plictiseala si haos. Din fericire, Stage Beauty compenseaza foarte bine lipsa banilor si restul detaliilor sunt foarte bine puse la punct. Scenariul Este intr-adevar excelent scris si reuseste sa sa faca atractiv un subiect nu foarte ofertant. Nu stiu cati am fi interesati la prima mana de faptul ca acum cateva sute de ani, femeile nu aveau voie sa interpreteze pe scena alte femei. Imi place ca filmul nu cade nici in capcana de a se transfrma intr-un material care militeaza pentru drepturi si care sa supradramatizeze problema, ci o abordeaza intr-o maniera lejera, usor amuzanta, care te face sa fii mai deschis si sa ii acorzi atentie. Nu este un subiect pe care sa il mai fi intalnit si in alte filme, deci cred ca inca o bila alba este originalitatea.

Cheia succesului acestui film a stat insa la actori. De prestatia lor depindea cu adevarat reusita acestui film. Fara sa avem in fata nume cu adevrat mari ale industriei, avem totusi de a face cu actori foarte experimentati care au oferit interpretari bune si foarte bune si care au colaborat excelent, asigurand prin munca lor maximum de succes pe care acest film il putea avea. Recunosc ca au existat cateva momente in film in care am iesit din poveste cazand in admiratie pentru modul in care a fost interpretata o scena. Tom Wiliknison nu a avut un rol important, dar prezenta lui a fost foarte importanta, iar interpretarea lui a fost exact cum ne-a obisnuit acesta, adica foarte buna si avand o prestanta data de greutatea numelui. Protagonistii sunt Billy Crudup si Claire Danes, ambii cu prestatii bune, dar cred ca dintre cei doi, cu adevarat a reusit sa straluceasca Claire Danes, a carei interpretare este foarte naturala si plina de snsibilitate. De mentionat si ca la fel c ain orice alt film de acest tip care este cat de cat bun, sare si piperul sunt totusi asigurate de rolurile secundare.

Eu cred ca acest film este putin mai mult decat o simpla poveste despre teatrul din secolul XVII. Cred ca scena actorilor din film este o oglindire a vietii lor private, in care adesea erau nevoiti sa joace mai multe roluri decat pe scena. Nu vreau sa intru in detalii prea mult si nici sa il ridic prea tare in slavi. Vreau sa mai zic doar ca nu am mai vazut demult un cuplu de catori acre sa lucreze bine impreuna si nici un film atat de luminos. Eu cred ca merita o sansa si ar trebui vazut, chiar daca nu iti ofera nici un pic de adrenalina.