12 Rounds 2: Reloaded (2013)

Gen: Actiune

Distributie: Randy Orton, Tom Stevens, Brian Markinson, Venus Terzo, Cindy Busby

Regizor: Roel Reiné [a mai regizat: Capsized: Blood in the Water(2019), Redbad(2018), Dead Again in Tombstone(2017), Hard Target 2(2016), The Condemned 2(2015)]

Buget: 4.000.000 $

Nota Gealapa: 5.80

Un barbat rapeste sotia unui paramedic, fortandu-l sa participe la un "joc al mortii", care are 12 runde si care il poarte in diferite locatii.

Cu un buget mediocru si cu o poveste identica cu cea din primul film, acest film nu m-a surprins cu nimic si a fost exact atat de mediocru cum ma asteptam. In afara de cateva scene de actiune decente si cateva explozii interesante nu are mai nimic de oferit. Abordand fix aceeeasi poveste, pierde elementul surpriza de care a beneficiat primul film al seriei, ceea ce il face banal si previzibil. Scenariul este mediocru si el, oferind cele ami banale dialoguri si orice incercare de a rasturna situatie nu ajuta cu mai nimic.

Fata d eprimul film, acesta se bucura si de o vedeta WWE mai putin carismatica. Dwayne Johnson a deschis calea wrestlerilor catre filme, dar nu toti arata ca el, nu toti au baza lui de admiratori si cel ami important nu toti sunt la fel de talentati. John Cena are putin din toate acestea si a dus primul film la capat cu oarecare succes, dar Randy Orton, cel caruia i s-a oferit rolul principal acum pur si simplu nu se afla inca in aceeasi categorie. Poate se intampla asta dfoar pentru ca se afla intr-o faza incipienta a acrierei sale de actor, dar prestatialui a fost una destul de mecanica si plata si nu m-a facut sa empatizez deloc cu personajul sau, desi acesta trecea prin toate suferintele posibile. In plus, Orton trebuie sa mai spele si din imagina de personaj negativ pe acre a avut-o in WWE pe vreme cand urmaream acele spectacole, ca sa il cred in pielea unui personaj pozitiv.

Cred ca principalele probleme ale filmului sun finalul destul de abrupt, precum si absenta a inca cateva scene care sa lege mai bine actiunea si sa explice anumite situatii. Chiar si in aceste conditii insa, trebuie sa recunosc ca nu m-am plictisit mai deloc si timpul a trecut destul de repede urmarindu-l, prea putin insa pentru a ma determina sa il recomand. Este doar un film de categoria a doua aproape decent, dar exista pe piata multe astfel de filme mult mai agreabile care trebuie vazute inaintea acestuia.

The Clink of Ice (2010)

Titlu oricinal: Le bruit des glaçons

Gen: Comedie, Drama

Distributie: Jean Dujardin, Albert Dupontel, Anne Alvaro, Myriam Boyer, Christa Théret

Regizor: Bertrand Blier [a mai regizat: Heavy Duty(2019), How Much Do You Love Me?(2005), Les côtelettes(2003), Actors(2000), My Man(1996)]

Buget: 7.000.000 $
Incasari: 5.577.226 $

Premii:
- Best Supporting Actress (Meilleure actrice dans un second rôle) (Anne Alvaro), César Awards, Franta 2011
- Label Europa Cinemas, Venice Film Festival, 2010
- Best Screenplay (Scénario), Étoiles d'Or, Franta 2011

Nota Gealapa: 6.70

Un scriitor alcoolic este "vizitat" de o încarnare a cancerului său.

Indiferent ce s-ar spune despre acest film, in nici un caz nu poate fi acuzat de lipsa de originalitate. Eu unul nu am mai intalnit acest mod de abordare si recunosc ca m-a fascinat. Filmul este in egala masura si o drama si o comedie, dar nu este unul din acele filme care sufera de o criza de identitate. in acest caz aceasta abordare functioneaza perfect, pentru ca de multe ori umorul este una din armele cu ajutorul carora oamenii depasesc suferinte inimaginabile. Scenariul este si el destul de bunicel, oferind multe metafore si lectii ascunse. Nu este cel mai dinamic film, dar are momentele lui si creeaza chiar o oarecare doza de suspans.

Distributia este excelenta, avand in componenta nume importante ale cinematografiei franceze, despre care nu pot sa spun ca au stralucit si nici ca m-au emotionat, dar am avut senzatia ca s-au avhitat cu brio de sarcini si au colaborat bine impreuna. Albert Dupontel si Myriam Boyer cred ca au avut in fata una dintre cele mai mari provocari ale carierei. Nu in fiecare zi trebuie sa joci...un cancer...la propriu. CRed ca s-au descurcat binisor cu aceste roluri ciudate, ba chiar cred ca au furat putin din lumina reflectoarelor menita pentru protagonisti.

Chiar daca ine intentionat pe ansamlu si transmitand mesaje pozitive, filmul are momentele lui greu de digerat, care pune spectatorul intr-o cumpana morala. Este cu siguranta un film neconventional, iesit din mainile unui regizor oisnuit cu astfel de proiecte iesite din comun. Nu este memorail, dar ma ucur ca am avut ocazia sa il vad si il recomand cu incredere, fie si numai pentru faptul ca originalitatea este atat de rara in filmele de astazi.Eu l-am descoperit din intamplare, dar cred ca acest film ar fi meritat mai multa atentie decat a avut parte.

Miami Bici (2020)

Gen: Comedie

Distributie: Matei Dima, Codin Maticiuc, Letitia Vladescu, Alexandru Baraboi, Alessandra Bianchi

Regizor: Jesús del Cerro [a mai regizat: Attraction to Paris(2021), Hawaii(2017), Mamaia(2013), Ho Ho Ho 2: O loterie de familie(2012), S-a furat mireasa(2012)]

Buget: 1.500.000 $
Incasari: 2.663.916 $

Nota Gealapa: 6.80

Ion și Ilie, doi tineri dintr-un mic oraș întunecat din România merg la Miami în mijlocul iernii, pentru a trăi atât „Visul american”, cât și visul românesc de „a se îmbogăți repede”.

Acest film a creat multa valva aici pe plan local in perioada in care a aparut. Foarte rare au fost parerile echilibrate. Fie a fost laudat in exces ca si cum ar fi vreun film care revolutioneaza cinematografia romaneasca, fie criticat in exces pentru ca asa suntem noi vesnic nemultumit si ne plangem mereu ca filmele noastre sunt prea triste si cand apare unul mai relaxat ca acesta brusc simtim lipsa artei si nu ne place superficialitatea, desi ingurgitam fara nici o problema de o viata superficialitate cu stampila Hollywoodului. Adevarul este ca avem Miami Bici este un film bunicel. Pentru un roman impactul va fi altul si ni se va parea mult mai bun decat unui strain care il vede, pentru ca multe dintre glume si jocurile de cuvinte sunt doar pe intelesul romanilor. Este departe de a fi o capodopera totusi, deci nu e justificata nici lauda efectiva. Sunt multe glume bune care m-au facut sa rad, dar exista si destule momente cringe.

Problema principala a filmului este actoria zic eu si aceasta vine odata din faptul ca pe de-o parte Codin Maticiuc desi merita laudat pentru ca s-a inhatamat la munca pe care o presupune producerea unui film, a avut o atitudine pe care o aveau in copilarie copiii slabi la fotbal dar care aveau minge, in sensul in care a decis ca pe banii lui trebuie sa joace el, care nu este profesionist si se vede, iar pe de alta parte Matei Dima ne arata ca nu conteaza cate sketchuri faci pe youtube, acestea nu te califica neaparat pentru un film. Cand cei doi protagonisti ai tai au probleme cu interpretarea, acest aspect este destul de greu de compensat si  nu cred ca cei din rolurile secundare au reusit, mai ales ca nici acestia, cu mici exceptii nu au oferit prestatii foarte credibile.

Nu am o problema cu cinematografia  chiar daca pot sa inteleg punctul de vedere ca filmul pare mai degraba un sketch mai lung. De asemenea, povestea simpla este un lucru comun in astfel de comedii si nu cred ca este cazul sa fim critici in exces doar pentru ca e un film romanesc. Este de apreciat totusi ca este o intriga iesita din comun pentru filmele romanesti, al caror univers de obicei nu depaseste granitele. Da, destule momente cringe, dar si multe glume reusite, chiar daca multe destul de usurele si la prima mana. Nu simt nevoia sa il revad si nici sa il adaug la colectia personala, dar m-a distrat si nu am o problema sa il recomand, pentru ca sunt convins de potentialul sau de a-i distra si pe altii. Cred ca a primit prea mult hate inutil, iar multi dintre cei care l-au criticat in gura mare, ascund secretul de a fi ras si de a se fi simtit bine vazandu-l.

Butcher Boys (2012)

Titlu original: Bone Boys

Gen: Actiune, Horror

Distributie: Ali Faulkner, Johnny Walter, Derek Lee Nixon, Tory Taranova, Gregory Kelly

Regizor: Duane Graves [a mai regizat: Kill or Be Killed(2015), Slacker(2011), The Wild Man of the Navidad(2008), Up Syndrome(2000)]

Buget: 1.500.000 $

Nota Gealapa: 3.75

O zi de naștere sarbatorita la un restaurant elegant se transforma intr-o întâlnire cu canibali care fac trafic de carne.

Nu ma deranjeaza o intriga ridicola. Pusa in scena cum trebuie poate rezulta un film bun, sau cu autoironie, poate duce la un rezultat macar amuzant. Din pacate, Butcher Boys nu se incadreaza in nici una din cele doua situatii. Este un film care se ia in serios prea mult, pentru cat de putin ofera. Este previzibil si ii lipseste aproape cu desavarsire contextul. Nu stim de ce se intampla ce vedem pe ecran si pentru ce scop, iar putnele explicatii din a doua parte a filmului sunt mult prea putine pentru a justifica toata nebunia. In plus, haosul de la final nu ajuta nici el deloc. Filmul se si termina la fel de abrupt cum incepe. In afara de cateva scene foarte grafice, acest film nu ofera nimic. 

Distributia bineinteles ca este formata exclusiv din anonimi care se agata de astfel de filme cu speranta ca ii va remarca cineva si vor face pasul in productii mai relevante. Numai ca pentru ca cineva sa te observe trebuie sa demonstrezi anumite calitati, iar prestatiile actorilor din acest film sunt in cel mai bun caz mediocre. Nu am reusit sa empatizez cu vreun personaj, chiar daca dramele uriase prin acre trec unele dintre acestia ar fi trebuit sa ma mjiste macar putin. Astfel ca acestia trebuie sa mai astepte pana isi vor lansa carierele cu adevarat.

Filmul mi-a adus aminte de Hostel in prima parte, apois-a transformat usor in Scary Movie dar nu a fost consistent nici in aceasta abordare. Cu personajele sale unidimensionale si cu felul ciudat in care unele dintre acestea vorbes, as spune ca filmul este pus in scena mai degraba ca un anime si daca nu sunteti putin familiar cu modul in care se spun povestile in acest gen o sa vi se para foarte ciudat. Filmul asta nu e bun nici sa iti sperie iubita slaba de inger pe care sa o consolezi tu mai apoi, deci nu gasesc nici un motiv pentru care l-as recomanda cuiva.

My Mother's Future Husband (2014)

Gen: Familie

Distributie: Frank Cassini, Burkely Duffield, Kylee Epp, Matreya Fedor, Everick Golding

Regizor: George Erschbamer [a mai regizat: Muse(2018), Maternal Instinct(2017), Deadly Attraction(2017), Campus Caller(2017), A Firehouse Christmas(2016)]

Buget: 980.000 $

Nota Gealapa: 4.05

Headly elaborează un plan pentru a-și cupla mama văduvă cu un tip, sau trei, pentru a mai micsora timpul petrecut de cele doua impreuna.

Regizorul si scenaristul acestui film au decis ca stereotipurile unui singur gen sunt prea putine pentru un singur film, asa ca au ingramadit aici cliseele din doua genuri. Pe de-o parte avem parte de cea mai banala poveste de dragoste adolescentina, in care ea se indragosteste de persoana nepotrivita si realizeaza in cele din urma ca cel din friendzone este de fapt baiatul potrivit, dar este abordata si cealalta varianta de poveste de dragoste care merge bine la inceput, pana cand tot el interpreteaza gresit ce vede si dupa ce realizeaza greseala se lupta sa o recucereasca. Pe de alta parte insa, ni se arunca in fata si drama unei familii in care un membru moare subit provocand o suferinta despre are cei ramasi evita sa vorbeasca, dar care le afecteaza vietile de zi cu zi. Problema este ca toate acestea ne sunt prezentate nu doar intr-un mod previzibil ci si foarte superficial, cu dialoguri banale, lipsite de detalii esentiale, rezultatul fiind imposibilitatea unui spectator de a fi cu adevarat empatic cu vruenul dintre personaje.

Cliseele snunt prezente si in distirbutie, in sensul in care pe langa personajele relevante s-au folosit cateva figuri familiare pentru a atrage atentia. Probabil din lipsa de fonduri, nici aceste nume selectate pentru a face genericul mai interesant nu sunt chiar de prima mana. Cei alesi pentru a face filmul mai atragator au fost Kylee Epp, o cantareata probabil necunoscuta in afara Canadei si Lochlyn Munro, un actor destul de experimentat care a depasit uneori bariera filmelor de televiziune si a avut aparitii sporadice si in filme mediocre de la Hollywwod. Protagonistele au fost Matreya Fedor, o actrita tanara si anonima a carei principala calitate pare a fi doar ca seamana cu alte actrite si iti da doar senzatia ca ai mai vazut-o si spun asta pentru ca prestatia ei nu m-a convins, daar si Lea Thompson, o actrita cu experienta in astfel de filme mediocre de televiziune, care a avut si ea o prestatie parca lipsita de orice implicare si plictisita de prezenta in tot felul de proiecte de mana a doua.

Intr-adevar, pentru Lea Thompson filmul a arut cumva sub nivelul, dar si sub demnitatea ei. Pe langa toate astea, se mai adauga si o coloana sonora foarte enervanta, ca un copil care plange incontinuu, pe care il auzi mereu pe fundal indiferent ce faci si care te scoate din sarite. Filmele foarte proaste care abordeaza teme SF macar iti pun in fata o idee ridicola, carre le face sa iasa din banal, dar cred ca acest gen de filme cum este acesta ar trebui interzise pe vecie, pentru ca nu le vad =alt rost decat acela de a irosi timp din viata celor care le vad.

Beneath (2007)

Gen: Thriller, Horror

Distributie: Nora Zahenter, Brenna O'Brien, Carly Pope, Don S. Davis, Beatrice Zeilinger

Regizor: Dagen Merrill [a mai regizat: Atomica(2017), Finding Harmony(2014), Murder in the Dark(2013), Broken Hill(2009)]

Nota Gealapa: 6.25

Christy se întoarce în orașul natal dupa multi ani de la un accident de mașină care i-a desfigurat sora mai mare. Bântuită de accidentul în care chiar ea a fost șofer, află că cele mai grave coșmaruri ale sale s-au împlinit ... sau sunt pe cale să o facă.

Nu mai vazusem un horror de ceva vreme si sperams a nu fiu dezamagit prea tare, pentru ca filmele de acest gen care sa fie bune sunt destul de rare si acesta nu este unul chiar idin prima linie. Din fericire, chiar daca nu a stralucit, Beneath si-a facut treaba cu brio in cea mai mare parte si mi-a astamparat pentru moment setea. Nu este pre aoriginal si devine previzibil destul de repede pentru ca urmeaza cai batatorite demult. Ba chiar are si multe omente in acre este confuz, iar scenariul nu reuseste sa explice lucruri esentiale, dar are si cateva lucruri pozitive foarte importante. In primul rand, reuseste sa creeze o atmosfera sumbra care iti da fiori din cand in cand si chiar daca nu m-am speriat mai deloc, pot sa zic sa ca "monstrul" din film arata binisorsi mi-a fost mentiunut interesul pana la final.

Distributia nu are in componenta nici un actor cu adevarat important care sa dea filmului greutate sau putina credibilitate, atata cat poate avea un asemenea film. In schimb, parca au fost alesi actori necunoscuti care sa semene cu unii mai celebri, pentru ca se intampla asta in cazul catorva dintre ei. Din pacate, cred ca ar fi trebuit sa conteze mai mult abilitatile lor, in loc sa se puna accentul pe felul in care arata, pentru ca per total prestatiile acestora lasa de dorit. Interpretarile sunt fara exceptie pline de clisee si cred ca au ratat chiar si alegerea copilului actor; in ultima vreme am vazut copii foarte talentati, dar aici alegerea a fost una mediocra.

Efectele vizuale sunt putine si destul de simple, dar arata binisor si au efectul scontat. Muzica aleasa nu este nici prea prea, nici foarte foarte, iar cinematografia este destul de reusita. Luand in considerare toate bunele si toate relele, rezultatul este un film horror decent, dar care nu va provoca cosmaruri decat celor exagerat de slabi de inger. Nu este un film pe acre sa il recomand in mod deosebit, dar daca dati peste el din intamplare pe la televizor, nu este cazul sa schimbati canalul grabiti si puteti sa ii acordati o sansa, pentru ca nu va va plictisi.

Hindsight (2011)

Titlu original: Poo-reun so-geum

Gen: Actiune, Crima

Distributie: Kang-ho Song, Shin Se-Kyung, Jeong-myeong Cheon, Min-Joon Kim, Jong-Hyuk Lee

Regizor: Hyun-seung Lee [a mai regizat: If You Were Me 4(2009), Il Mare(2000), Sunset on the Neon Lights(1995), The Blue in You(1992)]

Incasari: 4.872.490 $

Nota Gealapa: 6.75

Un tânăra asasina este trimisa să omoare un sef pensionar al mafiei, dar lucrurile se complică când începe să il indragească.

Eu unul ma declar fan al filmelor coreene. Paote ajung la mine doar cele bune, dar cert este ca nu am dat peste prea multe care sa ma dezamageasca, ba chiar am descoperit cateva senzationale de-a dreptul. Hindisgh este departe de a fi senzational, dar nu il pot numi nici o dezamagire. Numai ca povestea nu mai este asa surprinzatoare cum m-au obisnuit filmele din partea asta de lume. As spune ca este mai degraba previzibila si urmeaza un fir logic si se dezvolta mai degraba ca un film de la Hollywood. Este in continuare un film bunicel, dar m-a deranjat putin ca i-am ghicit finalul mai repede decat mi-as fi dorit. Nu debordeaza de efecte vizuale sau scene de actiune, pentru focusul a fost pe alt gen de detalii, dar cele care exista sunt decente.

Numele din distributie nu imi spun absolut nimic, dar unele figuri mi-au parut familiare. Nu stiu daca s-a intamplat asta pentru ca i-am vazut in alte filme, sau pentru ca sunt eu rasist si mi se pare ca oamenii din acea parte de lume seamana toti intre ei. Cert este ca interpretarile sunt satisfacatoare si nimic mai mult. Au un puternic stil specific cninematografiei coreene si nu numai, adica extra-dramatizat, dar cu care te poti obisnui rapid si nu este deranjant. Poate in acest caz chiar functioneaza in avantajul filmului, oferindu-i un mic plus de autenticitate.

As spune ca este pe jumatate film de actiune si pe jumatate film romantic. Povestea de dragoste se intampla intre o tanara care se intampla sa lucreze part-time ca asasin platit si un cap al mafiei aproape de pensionare. Povestea de dragoste furnizeaza si ea ceva tensiune si nu este doar de umplutura. Despre partea de actiune pot spune insa chiar daca este destul de palpitanta, ca ma asteptam sa fie mai brutala, pentru ca asa m-au obisnuit filmele asiatice. daca suteti un film al filmelor coreene il puteti incerca, dar daca vreti sa incercati pentru prima data un film din aceasta tara, atunci v-as indemna sa va reorientati catre altul, pentru ca acesta nu este revolutionar cu nimic, lucru atipic pentru coreeni si v-ar putea lasa o impresie gresita.