Free Style (2008)

Gen: Drama

Distributie: Corbin Bleu, Sandra Echeverría, Madison Pettis, Penelope Ann Miller, Jesse Moss

Regizor: William Dear [a mai regizat: Midnight Stallion(2013), A Mile in His Shoes(2011), Politics of Love(2011), Mr. Troop Mom(2009), The Perfect Game(2009)]

Buget: 10.000.000 $
Incasari: 716.355 $

Nota Gealapa: 2.35

Cale este hotărât să câștige un loc râvnit în echipa de curse Grand National, fără sa-și compromita devotamentul față de prietenii și familia sa.

Foarte rar se intampla ca un film sa nu se remarce absolut prin nimic, nici pozitiv, nici negatic. Ei bine, acesta este exact acel gen de film. Este groaznic pentru ca nu are nimic deosebit. Are o intriga banala, nu surprinde cu nimic, este previzibil inca de la prima scena, este scris prost si nu are personaje cu acre sa poti empatiza. Nu are nici macar un lucru care sa se remarce prin cat de gresit este, atat de banal este Free Style. Pana si titlul mis e pare ironic, avand in vedere ca tot ce se intampla in film nu iese din nici un canon, ba mai mult poate fi o lectie despre proasta utiliare a cliseelor. Comparativ cu cat ofera, mi se pare ca filmul a costat o caruta de bani, absolut nejustificati.

Nici macar un nume relevant in distributie. Exista vreo doua figuri cat de cat familiare prin rolurile secundare, dar cam atat. Interpretarile sunt si ele in nota filmului. nu poti sa spui foarte multe lucruri rele despre protagonisti, dar nici sa remarci vreun moment de actorie. Totul este doar o mediocritate generala. Protagonistul a fost Corbin Bleu, dar nu a dovedit in nici un moment ca poate duce un film in spate, nici macar unul atat de mic si neimportant ca acesta. Sa zicem ca Sandra Echeverría a avut o interpretare cat d ecat mai naturala si aratat macar putin talent spre deosebire de ceilalti.

Eu inteleg ca se vrea un film care sa insufle tinerilor dorinta de a lupta pentru ceea ce isi doresc, dar trebuie sa fii extrem de slab de inger pentru a fi impresionat de acesta si daca te regasesti in situatia asta oricum nu ai nici o sansa in viata. Singurul lucru pozitiv pe care il pot spune despre Free style este ca te face sa apreciezi cu atat mai mult filmele care chiar sunt bune. Este inutil sa mai spun ca nu il recomand sub nici o forma. Mai bine vedeti un Home alone pentru a nu stiu cata oara.

El rey de la montaña (2007)

Gen: Thriller

Distributie: Leonardo Sbaraglia, María Valverde, Thomas Riordan, Andrés Juste, Pablo Menasanch

Regizor: Gonzalo Lopéz-Gallego [a mai regizat: Backdraft 2(2019), The Hollow Point(2016), Open Grave(2013), Apollo 18(2011), Sobre el arco iris(2003)]

Incasari: 418.026 $

Premii:
- Grand Prize of European Fantasy Film in Silver, Amsterdam Fantastic Film Festival, 2008
- Best Actor (Leopnardo Sbaraglia), Screamfest, 2008
- Best Actress (María Valverde), Screamfest, 2008
- Best Cinematography, Screamfest, 2008

Nota Gealapa: 6.45

Doi straini fug de atacatori necunoscuți care îi urmăresc prin pădure.

Acest film este un thriller bunicel, ieftin si simplu, dar care nu impresioneaza cu adevarat. Intriga este putin neclara la inceput, dar pana la final povestea ofera o perspectiva neasteptata, interesanta si pe alocuri socanta. Putin mai multa atentie la logica, ar facut ca acest film sa fie mult mai bun decat este. Nu debordeaza de scene palpitante, ci se prefera o acumulare de tensiune lenta, care functioneaza in buna masura, dar nu chiar cum si-au imaginati cei care au facut filmul. Chiar daca este interesant si ofera destulsuspans, are prea multe gauri in poveste pentru a straluci cu adera.

Numele din distributie nu sunt nici ele foarte cunoscute, dar interpretarile au fost bunicele. Protagonisitii au facut o treaba decenta dar nu m-au impresionat cu adevarat. Nici nu au avut foarte multe oportunitati de a-si etala calitatile. In schimb, tinerii actori din rolurile negative, asa putin cat au avut de jucat, au reusit sa ma faca sa ii cred si sa imi dea cativa fiori. Nu de la acest capitol vin problemele filmului, ba chiar prestatiile actorilor l-au ajutat si l-au ridicat putin.

Asa cum spuneam, este un thriller bun, nu senzational, care ofera cateva rasturnari de situatie interesante, in special in a doua sa jumatate. Este un film pe care mai degraba il admiri decat sa il iubesti. Este un film bine facut, bine interpretat, care iti capteaza atentia, dar care nu creeaza in nici un moment suficienta tensiune ca sa te captiveze cu adevarat. Are cateva probleme mari de logica in scenele de inceput, care il impiedica sa fie cu adevarat credibil, chiar daca pe final isi mai spala din pacate. S-ar putea sa fie chiar genul de film care trebuie vazut de doua ori, pentru ca am senzatia ca am ratat cateva detalii la inceput, cand nu eram foarte incantat de el. Concluzia este, ca daca va setati corect nivelul asteptarilor, acest film poate fi o alegere inspirata.

R.I.P.D. (2013)

Gen: Actiune, Aventura, Comedie

Distributie: Ryan Reynolds, Jeff Bridges, Mary-Louise Parker, Kevin Bacon, Stephanie Szostak

Regizor: Robert Schwentke [a mai regizat: The Captain(2017), Allegiant (2016), The Divergent Series: Insurgent(2015), RED(2010), The Time Traveler's Wife(2009)]

Buget: 130.000.000 $
Incasari: 78.324.220 $

Nota Gealapa: 6.05
Metascore: 25/100

Un polițist proaspat ucis se alătură unei echipe de ofițeri de poliție strigoi care lucrează pentru Departamentul de Odihnă în Pace și încearcă să îl găsească pe omul care l-a ucis.

Mi-a placut acest film, dar m-a si mahnit foarte tare. Ma asteptams a fie mult mai bun decat s-a dovedit a fi, dar a parut sa fie mai degraba ruda de la tara a lui MIB. Intriga este diferita, dar actiunea si atmosfera generala seamana izbitor de mult cu filmul amintit. Efectele vizuale sunt bune si interesante, dar parca prea copilaroase si uneori neglijente. Mai raman glumele si ironiile care in cea mai mare parte sunt reusite si chiar am ras de cateva ori. Mi se pare totusi cam putin de la un proiect de o asemenea amploare. Asa cum spuneam la inceput, imi place acest film, dar se indreapta mai mult spre zona de placere vinovata, decat de film bun.

Distributia este foarte buna. Ryan Reynolds a inceput sa imi placa destuld e tare de cand cu Deadpool si tot odata cu acest fim a devenit si un nume foarte la moda. Totusi asta nu inseamna ca genul acela de umor functioneaza mereu si in orice context si ar trebui sa aiba in vedere sa nu se blocheze doar in aceasta zona de confort. interpretarea lui a fost totusi bunicica si in acest film. Jeff Bridges pe de alta parte, mi se pare putin cam batran si rigid pentru un personaj atat de solicitnt fizic, dar a scos-o cumva la capat. Are totusi o experienta enorma. Cei doi au avut si chimie cat de cat, deci per total pot spune ca cei doi s-au completat si au oferit prestatii decente spre bune. Langa cei doi, Mary-Louise Parker cu interpretarea ei in contratimp, este exact sarea si piperul care sa dea un plus de savoare.

Asa cum este el, filmul nu este totusi atat de rau pe cat spun criticii. E adevarat ca unele aspecte ale scenariului sunt previzibile inca d ela inceput, dar nu cred ca a dorit sa fie complex si nici sa fie de nivelul Avengers. Cred ca singurul scop a fost sa fie distractiv, astfel incap spectatorii sa se bucure de el o vreme, sa rada si sa savureze snacksurile aferente, iar dupa un timp sa il uite. L-as compara cu un hit de vara. Da, mi-a placut si da, cred ca dupa un timp s-ar putea sa imi faca placere sa il revad si da, as fi interesat de un eventual sequel si intr-un final, da il recomand.

Lucky Luke and the Daltons (2004)

Titlu original: Les Dalton

Gen: Comedie

Distributie: Eric Judor, Ramzy Bedia, Saïd Serrari, Romain Berger, Til Schweiger

Regizor: Philippe Haïm [a mai regizat: Secrets of State(2008), Barracuda(1997)]

Buget: 27.000.000 $
Incasari: 15.823.672 $

Nota Gealapa: 5.05

Patru frați nu foarte inteligenti încearcă să-și impresioneze mama criminală jefuind o bancă.

Un western frantuzesc nu suna bine de la inceput. Daca acesta mai este si genul de comedie absurda, atunci asteptarile trebuie coborate foarte mult, pentru ca cel mai probabil este doar un haos nereusit. Si asa a si fost. Acest film a fost doar un amalgam de glume la prima mana si invechite. Ce-i drept, acteva au reusit sa ma faca sa zambesc si filmula fost destul de interesant si din punct de vedere grac, dar la cat a costat nu prea avea voie sa fie altfel. La cat de multe se intampla pe ecran, filmula fost nepermis de aproape de a fi plictisitor.Este un film scurt, cu un ritm foarte alert, dar a parut al naibii de lung.

Distributia nu este tocmai rea. Are in componenta cativa actori cunoscuti, cel putin pe plan national, dar am avut senzatia ca toti au trecut prin faza lor de LSD cand au facut acest film. Nu exista nici un remarcat, pentru ca din punctul meu de vedere toti cei patru protagonisti au avut prestatii la fel de neconvingatoare si pline de cliseele genului. Probabil ca asta li s-a cerut si ei s-au multumit sa se incadreze in norme, senzatia fiind ca nici unul nu aincercat macar sa faca ceva in plus.Nu este o prestatie cu care vreunul dintre ei sa isi inceapa cv-ul.

Intriga este una putin tampita...mai mult tampita de fapt, dar macar exista o intriga cat de cat spre deosebire de alte filme. Efectele vizuale sunt bunicele, ca si unele dintre glume si referinte, dar rezultatul final nu justifica nici pe departe banii investiti in proiect. Faptul ca exista sute de filme americane mai proaste decat el, nu il face pe acesta bun, deci nu trebuie scuzat doar pentru ca este un film frantuzesc. Este tot o pierdere de vreme si va recomand sa stati cat mai departe de el.

A la deriva (2009)

Gen: Drama

Distributie: Maria Molins, Radoczy Arpad, Miquel Sitjar, Rosa Vila, Cesc Pérez

Regizor: Ventura Pons [a mai regizat: Be Happy!(2019), Miss Dalí(2018), Universal i faraona(2018), The Bigger, the Better(2017), Oh, quina joia!(2016)]

Incasari: 187.847 $

Premii:
- Special Award - One of Ours, Yoga Awards, 2010

Nota Gealapa: 2.25

Anna se întoarce din Africa, unde a lucrat ca asistentă medicală pentru un ONG din prima linie dintr-o zonă de conflict si obține un loc de muncă ca paznic la un centru de sănătate exclusivist, unde întâlnește un tânăr cu probleme.

Iata ca nu toate filmele europene care imi cad in mana sunt deosebite. Acesta este chiar o catastrofa. A la deriva este un fiasco spaniol, care se vrea profund, dar sfarseste prin a fi un film fara prea mult sens, care ofera doar scene de sex cu nemiluita si nici acestea toate reusite. Nu stiu cum si-au inchipuit regizorul si scenaristii ca mesajul lor subtil despre tragediile din lume a treia va trece peste nuditatea si promiscuitatea care sunt aproape omniprezente. Cineva ar putea crede vazand acest film, ca o vreme petrecuta intr-o misiune umianitara in Africa nu face altceva decat sa iti creasca libidoul.

Distributia nu contine vreun nume care sa sara in ochi si nici prestatiile artistice nu au fost prea reusite. E drept, e greu sa demonstrezi abilitati artistice cand aproape nici un personaj nu poate fi indragit si nu creeaza empatie, iar mai mult de jumatate din timpul de ecran il petreci in scene de sex. Maria Molins nu a reusit sa ne arate decat o pereche decenta de sani si nimic altceva. prestatia ei a fost totusi decenta, iar prin comparatie cu colegii ei, poate chiar reusita. Prestatile artistice se incadreaza si ele in fiascoul general.

Banuiesc ca nu suntem foarte multi cei care am vazut acest film si mi-ar placea ca acest club sa ramana la fel de "exclusivist", astfel incat sa nu isi mai iroseasca nimeni o ora si jumatate din viata. Mediocritatea ar fi fost o imbunatatire pentru filmul asta, atat de banal. Este incredibil cum un film cu atat de mult sex si nuditate poate fi atat de plictisitor. Nici nu vreau sa imi inchipui dezamagirea pe care au trait-o cei cativa care chiar au platit sa il vada. Cele mai slabe episoade din La bloc sunt mai agreabile decat acest film pe care va sfatuiescs a il ocoliti.

The Woman in the Window (2021)

Gen: Crima, Mister, Drama

Distributie: Amy Adams, Gary Oldman, Anthony Mackie, Fred Hechinger, Julianne Moore

Regizor: Joe Wright [a mai regizat: Darkest Hour(2017), Pan(2015), Anna Karenina(2012), Hanna(2011), The Soloist(2009)]

Buget: 40.000.000 $

Nota Gealapa: 6.25
Metascore: 41/100

O femeie agorafobă care locuiește singură în New York începe să-i spioneze pe noii vecini si astfel asista la un act tulburător de violență.

Originalitatea este un lucru din ce in ce mai rar si mai pretios in cinmatografia de astazi. Si acest film este un remake dupa unul cu acelasi nume din 1944, despre care se spune ca este foarte bun si pe care intentionez sa il vad la un moment dat. Din pacate, nu pot spune acelasi lucru si despre acesta, care este destul de mediocru. Seamana si cu alte filma, nu doar cu cel de la care a imprumutat intriga si numele, astfel ca este destul de previzibil inca de la inceput. Am o problema si cu cinematografia, care este putin haotica uneori. Din fericire, exista totusi ceva tensiune care il face sa nu fie chiar plictisitor, dar speram la mai mult.

Aveam o parere buna despre abilitatile lui Amy Adams, dar acest film nu este cea mai buna carte de vizita a ei. A oferit o interpretare aproape mediocra, pe care nu am crezut-o in prea multe scene. Poate este timpul sa se retraga sau sa accepte roluri mai mici, pentru ca pare ca nu ami poate duce la capat responsabilitatea de a duce un film in spate. Mai degraba am remarcat-o pe Julianne Moore, a carei aparitie a fost sporadica. Am vazut totusi si o interpretare natural si destul de buna si aceasta a venit de la Fred Hechinger, despre care initial am crezut ca este doar o sosie mai accesibila la pret a lui Tom Holland, dar care a dovedit ca are o oarecare versatilitate si m-a facut curios sa il mai vad si in alte proiecte.

Daca nu as fi stiut de existenta filmului roiginal din 1944, as fi spus ca acest film seamana exagerat de mult cu Rear Window, un film de asemenea vechi si o adevarata capodopera a lui Alfred Hitchcock. Dar cu toate superstarurile din distributie, nici macar nu se apropie de filmul amintit mai devreme si nici macar de atmosfera hitchcockiana daca o pot numi asa. Scenariul este pur si simplu prea slab si incurcat si tot filmul pare exagerat de lent. Concluzia este ca acest film nu merita prea multa atentie si o sa ajunga linistit in oceanul deja de filme mediocre facute de Netflix.

The World's Most Extraordinary Homes (2017-2018)

Gen: Documentar

Distributie: Caroline Quentin, Piers Taylor, Michael Seresin

Nota Gealapa: 7.85 

O sărbătoare a arhitecturii rezidențiale extraordinare din întreaga lume, din perspectiva unui arhitect realizat și a partenerei sale entuziaste. 

Gasesc ciudat faptul ca i-a placut acest show atat de mult, avand in vedere ca mi-a prezentat niste lucruri la care probabil nu voi avea acces niciodata. Da, am simtit si putina frustrare si putina invidie, dar mi-am dat seama repede ca nu este o emisiune care sa epateze, sau sa se concentreze pe lux si bogatie. In centrul atentiei se afla frumusetea, bunul gust si inovatia arhitecturala. Trebuie sa recunosc ca am asistat la cateva lucruri care efectiv m-au dat pe spate si m-au facut sa casc gura de uimire. Aceasta emisiune are toate sansele sa va schimbe perspectiva despre cum ar trebui sa arate o casa.

Cei acre ne poarta in aceasta calatorie arhitecturala in jurul lumii sunt Piers Taylor, un arhitect aparent destul de cunoscut si Caroline Quentin, o actrita britanica. Cred ca cei doi au facut o echipa foarte buna sia u avut o chimie excelenta. Candoarea si bucura lor sincera au complementat perfect cadrele superbe pe care e-am vazut. Cu stil, rafinament si putin umor, cei doi au s-au dovedit a fi amfitrionii potriviti pentru aceasta experienta si au reusit sa imi deschida apetitul si pentru alte showuri asemanatoare.

Imi place ca shwoul nu este partizanul unui singur stil. Prezinta in mod obiectiv stiluri diferite mai moderne, sau mai conventionale, tratand fiecare locatie in mod egal. Recomand aceasta emisiune, chiar daca nu este genul care sa va creasca pulsul. Poate fi in schimb o experienta foarte relaxanta dupa orice zi grea, care sa va bucure ochii cu cadre splendide si pana si mie care prefer alte bauturi, mi-a dat imboldul de a-mi turna si de a ma bucura de un pahar de vin.