The Last Dance (2020)

Gen: Documentar

Numar episoade: 10

Distributie: Phil Jackson, Michael Jordan, David Aldridge, Scottie Pippen, Steve Kerr

Filmul a obtinut 6 premii, printre care:
- Outstanding Documentary or Nonfiction Series, Primetime Emmy Awards, 2020
- Best Documentary, AAFCA TV Honors, 2020
- Outstanding TV Documentary or Special, Black Reel Awards for Television, 2020
- Best Reality or Non-Fiction Program, Online Film & Television Association, 2020
- Best Direction of a Variety, Reality or Non-Fiction Program, Online Film & Television Association, 2020

Nota Gealapa: 8.90
Metascore: 90/100

Istoria creșterii echipei de baschet Chicago Bulls din anii 1990, condusa de Michael Jordan, cel care a pus bazele uneia dintre cele mai notabile dinastii din istoria sportului.

Am vazut aceasta serie fix cand a aparut, dar am asteptat putin inainte sa scriu despre ea, asteptand sa se linisteasca putin apele, pentru a a produs ceva rumoare si lumea se aprinde foarte usor cand e vorba de sport si de idoli. Da, este un documentar subiectiv si da, nimic nu a aparut fara acordul lui Michael Jordan, dar chiar si asa The Last Dance este senzational din mai multe puncte de vedere. Odata pentru ca ne intoarce in timp intr-o epoca de aur a NBA-ului, cand jocul era mai barbatesc decat acum si cerd eu si mai spectaculos. Apoi, ne permite sa intram putin in mintea unui om pentru care cuvintele sunt prea putine pentru a exprima ce a insemnat el pentru acest sport si pentru a evidentia ambitia, talentul si realizarile sale.

Pe langa un Michael Jordan mai descoperit ca nicioata, avem ocazia sa ii vedem vorbind despre caracterul si mentalitatea sa pe fosti colegi si adversari ai acestuia, unii care l-au indragit, altii acre l-au detestat, dar care cu otii l-au respectat. Michael Jordan este genul de personalitate pe care fie o admiri fie o detesti si nu prea exista cale de mijloc, iar spiritul sau competitiv exagerat si mentinut pana in ziua de azi este pur si simplu fascinant. Felul sau de a gandi si de a actiona te va face cu siguranta sa ai o parere proasta despre tine si despre momentele in care ai ales in viata ta calea usoara si te va face sa iti amintesti toate oportunitatile pe care le-ai ratat.

Chiar daca am prins ultima parte a carierei lui Michael jordan la o varsta la care eram capabil sa ii inteleg geniul si sa ma bucur de el, acest documentar mi-a dat pentur o clipa senzatia ca nu stiu cum urmeaza sa se termine si sa stau intr-un suspans asemanator celui de la serialele clasice. Este o serie foarte bine pusa la punct, care ne poarta in timp pana la anii de facultate ai protagonistului si ne aduce cu pasi marunti pana la ultimul sezon al lui Michael la Chicago Bulls, scotand in evidenta obstacolele care au trebuit depasite pentru obtinerea fiecarui trofeu, dar si greutatile din viata personala a acestuia. Foarte multe lucruri nu sunt de spus, asa ca mai spun doar ca fie ca sunteti sau nu fani Michael Jordan, fie ca va place sau nu baschetul, acest film trebuie vazut neaparat, pentru ca este o lectie de viata inainte de toate si poate motiva pe oricine.

The Last Days of American Crime (2020)

Gen: Actiune, Crima

Distributie: Neels Clasen, Edgar Ramírez, Tony Caprari, Kate Normington, Iain Bruce

Regizor: Olivier Megaton [a mai regizat: Taken 3(2014), Taken 2(2012), Colombiana(2011), Transporter 3(2008), The Red Siren(2002)]

Nota Gealapa: 4.65
Metascore: 15/100

Intr-un viitor nu foarte indepartat, ca un raspuns final impotriva terorismului si a criminalitatii, guvernul american hotaraste sa emita un semnal audio care sa faca imposibil pentru oameni sa incalce legea. 

Netflix chiar m-a dezamagit de aceasta data. Eram obisnuit si impacat cu faptul ca inca nu au ajuns sa produca filme deosebite dar credeam ca macar s-au stabilizat la un nivel mediu decent. Acest film insa mi se pare un esec total. Are o intriga plina de gauri, pusa in scena intr-un mod haotic, iar povestea se lungeste peste doua ore total inutil, pentru ca nu e nimic atat de complicat incat sa necesite atata timp de rezolvare. Dialogurile monotone si previzibile si momentele moarte sunt singurele lucruri pe care le-am remarcat la acest film.

Protagonistul este Edgar Ramírez, a carei preenta pe un afis are un singur avantaj: de la departare poate fi confundat cu Gerard Butler. In rest, nu este un actor care sa iti dea incredere ca filmul este unul bun si nici nu am l-am vazut in vreun film sa exceleze si sa contrazica aceasta prejudecata a mea in ceea ce il priveste. Prestatiile sale sunt cel mult ok si isi ridica nivelul doar cand este inconjurat de actori mai buni decat el, ori aici nu se intampla asta si este eclipsat d epartea feminina a distirbutiei, nu epntru ca aceasta are o interpretare iesita din comun, ci doar datorita aparitiei plina de sex-appeal.

Cu putin atentia intriga ar fi putut fi foarte buna, dar oricum modul in care a fost executat este absolut oribil. Schimbarea scenelor fara cursivitate este chiar deranjanta si au existat cateva momente in care nu mai stiam cine ce este. Este un film confuz, prea lent, care m-a facut sa ma intreb in permenenta daca nu e cazul sa ma opresc din a-l urmari. Dupa acest film ramane doar potential irosit si un pas mare in spate facut de Netflix.

The Wall (2017)

Gen: Drama, Thriller

Distributie: Aaron Taylor-Johnson, John Cena, Laith Nakli

Regizor: Doug Liman [a mai regizat: Locked Down(2021), American made(2017), Edge of Tomorrow(2014), Fair Game(2010), Jumper(2008)]

Buget: 3.000.000 $
Incasari: 4.477.141 $

Nota Gealapa: 6.30
Metascore: 57/100

Doi soldati americani sunt blocati de un lunetist letal si singurul lucru care sta intre ei este un zid.

The Wall a fost chiar putin mai slab decat ma asteptam. Asta se intampla cand vrei sa faci un film pretentios de razboi cu bugetul necesar pentru un film independent de festival. Filmul are cateva scene bune, tensionate, dar are si multe momente moarte care se resimt din plin. Daca mai adaugam si cele cateva greseli de logica, rezultatul este un film din pacate doar mediocru, care nu merita prea multa atentie.

Asteptarile mele nu erau cine stie ce inca de la inceput, pentru ca ma asteptam sa vad un film cu John Cena in prim plan, care nu este actor la baza, chiar daca si wrestlingul unde acesta e legenda presupune destula actorie. Din pacate nu am avut parte nici macar de asta, pentru ca rolul lui Cena a fost unul minor, chiar si intr-o distributie care a avutdoar doi membri si jumatate. Am avut in schimb un film cu Aaron Taylor-Johnson, care a avut parte practic de un monolog, dar unul deloc impresionant, care nu l-a ajutat sa isi etaleze eventuala versatilitate si sa isi propulseze cariera.

Este un film foarte simplu; un om, un zid, o voce la radio si surprinzatr de multa tensiune pentru acest decor auster. Aceasta simplitate poate fi un avantaj uneori, dar si o provocare pentru cei implicati. Rezultatul este unul destul de bun, chiar daca The Wall este departe de a fi impresionant. Nu este un film pe care sa il recomand insa, pentru ca sunt suficiente filme care abordeaza subiecte asemanatoare mult mai reusite din toate punctele de vedere.

My King (2015)

Titlu original: Mon roi

Gen: Drama, Dragoste

Distributie: Vincent Cassel, Emmanuelle Bercot, Louis Garrel, Isild Le Besco, Chrystèle Saint Louis Augustin

Regizor: Maïwenn [a mai regizat: DNA(2020), Polisse(2011), All About Actresses(2009), Pardonnez-moi(2006)]

Buget: 10.600.000 $
Incasari: 8.003.331 $

Premii:
- Best Actress (Emmanuelle Bercot), Cannes Film Festival, 2015

Nota Gealapa: 7.05
Metascore: 68/100

Tony este internata intr-un centru de recuperare, in urma unui accident de ski grav. Dependenta de stafful medical si medicamente, își ia timp să-și amintească tumultuoasa poveste de dragoste pe care a trăit-o alături de Georgio.

Francezii nu au fost niciodata pudici in filmele lor si nu s-au sfiit de nuditate in toate formele, fie ca a fost vorba de persoane atragatoare sau nu si nici My King nu face exceptie. Ar trebui totusi sa invete sa faca si ei o selectie cat de cat a acestor scene, pentru ca m-as fi putut lipsi de unele momente de nuditate din filmul asta. Trecand peste acest aspect, avem in fata un film destul de bun, cu o poveste de dragoste foarte interesanta si palpitanta. Ar fi putut fi spusa si direct, nu in acest mod comemorativ in care ne este expusa, dar nu este un detaliu care sa deranjeze, dar prelungeste filmul cu cel putin 20 de minute. 

Cei doi protagonisti sunt Vincent Cassel, unul din cele mai importante nume ale cinematografiei franceze contemporane si Emmanuelle Bercot, un nume nu atat de cunoscut, dar fara indoiala o actrita experimentata, care a reusit cu prestatia ei din acest film sa il eclipseze putin pe mult mai cunoscutul ei coleg de platou reusind sa smulga chiar si un premiu de la Cannes pentru interpretarea ei. Si interpretarile din rolurile secundare au fost suficient de bune pentru a pastra mirajul filmului si chiar daca nu au avut un timp de ecran prea mare, fiecare interventie a personajelor secundare a fost una oportuna.

Stilul regizoral al lui Maïwenn se recunoaste usor in acest film si ea este motivul pentru care o poveste de dragoste acre poate nu are nimic special fata de altele, este scoasa in evidenta si potentata la maxim. Maïwenn are obiceiul de a-si ancora filmele in realitate si de a oferi dialoguri sincere, reale si credibile, exact lucrurile de care avem parte si in My King. Chiar daca spre deosebire de alte filme ale ei ataca un subiect care pentru ea poate parea banal si anume dragostea, o face in stilul ei frust, concentrandu-se pe abuzul psihologic care poate aparea constient sau nu intre doi oameni care se iubesc, aspect acre face aceasta poveste de dragoste mai interesanta decat ar fi trebuit sa fie. Este un film bun de vazut in cuplu; un fel de ghid "asa nu".

The Endless (2017)

Gen: Horror

Distributie: Aaron Moorhead, Justin Benson, Callie Hernandez, Tate Ellington, Shane Brady

Regizor: Justin Benson [a mai regizat: Synchronic(2019), Spring(2014), V/H/S Viral(2014), Resolution(2012)]

Incasari: 965.425 $

Premii:
- Bucheon Choice Award - Best feature Film, Bucheon International Fantastic Film Festival, 2017
- Festival Award, Frightening Ass Film Festival, 2017
- Imaging the Future Award, Neuchȃtel International Fantastic Film Festival, 2017
- International Critic's Award, Neuchȃtel International Fantastic Film Festival, 2017
- Special Citation, San Francisco Film Critics Circle, 2018

Nota Gealapa: 6.35
Metascore: 80/100

Dupa ce in copilarie au scapat de un cult OZN mortal, doi frati acum adulti, cauta raspunsuri dupa aparitia unei casete video vechi , care ii face sa se intoarca unde a inceput totul.

Trebuie spus inca de la inceput ca The Endless este genul de film care pare facut mia degraba pentru critici decat pentru publicul larg. Ia o intriga interesanta si o pune in scena in cel mai neatragator mod cu putinta, intr-un ritm inutil de lent, concentrandu-se pe detaliile cele mai putin interesante ale povestii. Chiar si asa, a reusit sa creeze suficienta tensiune incat sa imi mentina interesul crescut pana la final, iar pe parcurs a avut destule momente surprinzatoare care au facut filmul destul de agreabil incat sa il transforme intr-o experienta per total placuta si una din placerile mele vinovate cand vine vorba de filme,

Distributia nu deconspira nici ea potentialul pe care il are filmul, pentru ca nu contine nume care sa te faca sa alegi un film doar pentru ca le vezi pe afis. In schimb, interpretarile au fost destul de bune si credibile incat sa nu strice povestea, mai ales ca avand pe mana un astfel de subiect, orice greseala poate afecta decisiv credibilitatea intregii povesti. Nu exista vreun remarcat, a carui interpretare sa te bantuie dupa ce se termina filmul, dar nici nu era cazul ca cineva sa incerce sa epateze, astfel ca acest gen de prestatii care trec neobservate sunt binevenite intr-un asemenea film, dar i ciuda unor personaje destul de nereusite si antipatice, cei doi protagonisti reusesc in cele din urma sa atraga atentia asupra lor si sa formeze un duo reusit.

Cred ca principala problema a filmului este ca pleaca de la un concept pretentios, pus in scena cu un buget redus, lucru care de obicei inseamna o reteta pentru esec, numai ca de aceasta data acest esec a fost impiedicat, macar partial. In schimb, cel mai mare avantaj este ca te face sa te intrebi in permanenta ce urmeaza si cum se termina, pentru ca nu se da de gol aproape in nici un moment. Nu prea am cum sa dau detalii din film, fara sa fie un spoiler, dar pot sa spun ca este un film putin diferit, interesant, pe care indraznescs a il recomand.

The Prey (2011)

Titlu original: La proie

Gen: Actiune, Crima

Distributie: Albert Dupontel, Alice Taglioni, Stéphane Debac, Sergi López, Natacha Régnier

Regizor: Eric Valette [a mai regizat: Le serpent aux mille coupures(2017), Super Hybrid(2010), State Affairs(2009), One Missed Call(2008), Maléfique(2002)]

Buget: 9.700.000 €
Incasari: 3.102.666 $

Nota Gealapa: 6.90
Metascore: 58/100

Spargatorul de bănci Franck Adrien execută o pedeapsă cu închisoarea după ce a jefuit o bancă națională. Înainte de a fi prins a reușit să ascundă banii, dar acum nu doar polițiștii caută banii. Colegul său de celulă este Jean-Louis Maurel, un presupus violator / molestator de copii care își revendică nevinovăția. Când instanța îl consideră pe Maurel nevinovat, acesta promite să aibă grijă de familia lui Franck când va ieși afară. Dar într-o zi, un bărbat numit Manuel Carrega îi spune lui Franck că Maurel este un suspect de criminal în serie și că familia lui Franck este în pericol. Franck scapă din închisoare, iar ofițerul de poliție Claire Linné și echipa ei încep urmărirea.

Pauza de la Hollywood a fost una inspirata de aceasta data, pentru ca acest film frantuzesc a avut mai de toate. A avut si suspans, si tensiune si vreo doua rasturnari de situatie foarte reusite. A avut insa si destule momente moarte ceea ce l-a facut sa para mai lung de cat a fost de fapt. E un film european, deci scenele de actiune nu sunt atat de impresionante ca cele de peste ocean, chiar daca exista o scena de lupta care te tine cu gura cascata, dar lipsa tehnologiei si a unui buget urias sunt compensate intr-o buna masura de dialoguri bune si o poveste coerenta si cursiva.

Nu sunt la curent cu toate numele relevante ale cinematografiei franceze, asa ca nu toti membrii distributiei imi sunt familiari, dar majoritatea sunt actori experimentati si asta se vede in modul in care colaboreaza intre ei si in interpretarile naturale si credibile pe care le-au oferit. Da, au existat si cateva rateuri in special din partea feminina a distributiei, dar aceste scapari nu au influentat decisiv calitatea generala a presatiilor artistice. E drept ca nici nu pot sa remarc neaparat pe cineva care m-a impresionat, dar nu este neaparat genul de film in care un actor sa isi etaleze ostentativ abilitatile.

Chiar daca a fost filmat in State, au reusit sa gaseasca cele mai frantuzesti locatii din America. Daca nu as ficitit acest detaliu, as fi putut sa jur ca si peisajele si cladirile sunt din Franta. Este un film distractiv, destul de violent, cu mai multa logica decat filmele de acest gen produse peste ocean, care in ciuda unor mici momente de apatie nu este deloc plictisitor, asa ca il recomand cu incredere, in special publicului masculin, chiar daca il veti uita in doua zile. 

Outside the Wire (2021)

Gen: Actiune

Distributie: Anthony Mackie, Damson Idris, Enzo Cilenti, Emily Beecham, Michael Kelly

Regizor: Mikael Håfström [a mai regizat: Quick(2019), Escape Plan(2013), The Rite(2011), Shanghai(2010), 1408(2007)]

Nota Gealapa: 5.95
Metascore: 45/100

In viitorul apropiat, un pilot de drone trimis intr-o zona de razboi, face echipa cu un ofiter android top-secret pentru a opri un atac nuclear.

Speram ca anul 2021 sa debuteze mai spectaculos din punct de vedere cinematografic pentru mine, dar Outside the Wire nu este atat de bun pe cat am sperat. Mi s-a parut o miscare inteligenta sa adaugi in intriga o invazie a Rusiei in Ucraina, o problema curenta, pentru a atrage atentia, dar restul povestii este mult prea subreda pentru a fi credibila. Este bine ca arata excelent din punct de vedere vizual, pentru ca restul detaliilor nu sunt foarte bine puse la punct, dar macar efectele si cascadoriile sunt de cel mai inalt nivel si fac ca scenele de actiune sa fie foarte interesante.

Poate scenariul a fost prea slab, sau poate ca Anthony Mackie nu poate inca sa duca in spate un film de unul singur, dar cert este ca prestatia lui nu m-a dat pe spate. A fost mecanic si plat si nu m-a facut sa empatizez cu el in nici un moment. Din pacate, nici coprotagonistul Damson idris nu s-a descurcat mai bine, ba mai degraba as spune ca a avut o interpretare nesigura si oscilanta, care m-a deranjat in unele momente. Cum alte nume importante nu prea mai exista in acest film, nu a avut cine sa mai salveze putin situatia.

Pana la urma, nu este un film îngrozitor. Conține o problema obișnuită a filmelor de război si anume un soldat de topcare ia decizie aleatorie, apoi petrece restul filmului comitând numeroase erori militare de bază. Pot intelege ce încearcă să transmita filmul despre război, dar totul devine neclar datorita povestii și a distribuției sărace, dar este vizionabil, acțiunea este bună și poate umple cu succes doua ore de timp liber din ziua cuiva.