Opriti Planeta, vreau sa cobor.

duminică, 30 august 2020

Mid90s (2018)

Gen: Comedie, Drama

Distributie: Sunny Suljic, Katherine Waterstorn, Lucas Hedges, Na-kel Smith, Olan Prenatt

Regizor: Jonah Hill [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 1.700.000 $
Incasari: 9.303.022 $

Premii:
- Blue Angel - Best Director, Art Film Festival, 2019
- Most Innovative Advertising for a Feature Film, Golden Trailer Awards, 2019
- Best Trailerbyte for a Feature Film, Golden Trailer Awards, 2019
- Top Ten Independent Films, National Board of Review, SUA 2018

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 66/100

Actiunea are loc in anii '90 in Los Angeles si il urmareste pe Stevie, un baiat in varsta de 13 ani, care isi petrece vara printre viata plina de probleme de acasa si un grup nou de prieteni pe care ii intalneste la un magazin pentru skateri.

Cand am vazut ca acesta este primul film al lui Jonas Hill, mi-a fost clar ca exista doar doua posibilitati: ori o comedie epica si scandaloasa, ori una sensibila. Mid90s face parte din a doua copilarie, urmarindo scurta perioada din viata unui pusti de 13 ani, care are destule probleme. Este un film cu buget redus, dar acest aspect nu prea conteaza in cazul acestui film, pentru ca este foarte bine scris, scenariul fiind principalul atu al filmului. Este si amuzant, este si sensibil, este si trist si chiar socheaza in unele scene. Per total, cred ca este un debut foarte bun al lui Jonas Hill, atat ca regizor, cat si ca scenarist si acest film ar putea sa ii permita in viitor acces la proiecte mai pretentioase.

Distributia este destul de anonima daca ne uitam doar la nume, dar cred ca acest casting a fost facut foarte bine, pentru ca mi s-a parut ca aproape fiecare actor s-a potrivit cu personajul sau si a fost credibil in pielea acestuia. Acest film mai scoate in lumina reflectoarelor un acopil actor foarte talentat, despre care nu aflasem inca si anume Sunny Suljic, care a avut o interpretarefoarte naturala, intr-un personaj deloc simplu. El ar fi singurul care s-a si evidentiat, dar per total nivelul prestatiilor artistice a fost unul bun, acre mi-a permis sa ma concentrez pe poveste, atat ca existat o poveste in acest film.

O fire artistica ar putea spune ca acest filmeste despre prietenie, despre loialitate, despre parenting sau despre speranta si are putin din toate astea, dar adevarul este ca acest film nu este despre nimic si asta este principala lui problema. Nu are o intriga bine definita, nu are un scop si nu ofera nici vreo lectie importanta de viata, care sa te dea pe spate. Chiar si asa este un film foarte agreabil, este destul de realist si poate fi obiectul unei seri de film reusite.

miercuri, 26 august 2020

Peppermint (2018)

Gen: Actiune, Drama, Thriller

Distributie: Jennifer Garner, John Gallagher Jr., John Ortiz, Juan Pablo Raba, Annie Ilonzeh

Regizor: Pierre Morel [a mai regizat: Clan of the Cave Bear(2015), The Gunman(2015), From Paris with Love(2010), Taken(2008), District B13(2004)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 53.918.723 $

Nota Gealapa: 6.70
Metascore: 29/100

La cinci ani dupa ce sotul si fiica ei au fost ucisi, o femeie se intoarce dintr-un exil autoimpus pentru a se razbuna pe cei resonsabili si pe sistemul care i-a lasat liberi.

Filmul asta are cateva probleme, dar cea mai mare este lipsa macar a unei brume de credibilitate. Da, este o fictiune, dar o premiza buna ar trebui sa fie credibila macar foarte vag si pur si simplu nu am inghitit nici un moment posibilitatea ca o gospodina indurerata sa se transforme in cativa ani intr-o luptatoare MMA de elita, o lunetista de elita si sa puna la pamant un intreg cartel, la pachet cu politisti si judecatori corupti. Altfel, este un film de actiune corect, chiar neasteptat de bun pe alocuri. A fost mai sangeros decat ma asteptam, a fost dinamic, palpitant si am vazut cateva scene de actiune impresionante. A stat bine si din punct de vedere al efectelor speciale si al cascadoriilor, si daca as fi crezut povestea, as fi fost impresionat pe deplin.

Distributia este decenta. Cel mai important nume este cel al protagonistei, Jennifer Garner, o actrita foarte capabila, dar despre care nu mai auzisem nimic in ultima vreme. Aceasta a avut o interpretare foarte buna, poate putin prea dramatica, dar per total a facut o treaba foarte buna, mai ales ca nu a avut cine stie ce suport din partea actorilor din rolurile secundare. Aproape ca m-a facut sa cred in poveste. Si acestia au facut o treaba decenta, dar nu mai mult de atat. nici nu este vreun nume care sa creeze asteptari in acest sens printre personajele secundare, dar sunt cativa actori experimentati, care au facut suficient cat sa nu afecteze filmul in mod negativ.

Desi a fost o surpriza placuta, nu cred ca acest film are sanse sa devina vreun clasic al genului, dar probabil ca va ajunge sa ruleze in destule seri pe posturile generale de televiziune. Este suficient de atragator pentru asta si poate cu un sequel sau doua, va ajunge sa fie noul Die Hard, adica un film de actiune foarte bun, care imbatraneste intr-un film de craciun. Pana atunci, daca aveti chef de un film de actiune bunicel, peste medie, atunci Peppermint este in stare sa satisfaca aceasta nevoie.

luni, 24 august 2020

Incredible Love (2009)

Titlu original: Kambakkht Ishq

Gen: Romantic, Comedie, Actiune

Distributie: Sylvester Stallone, Denise Richards, Brandon Routh, Whoopi Goldberg, Akshay Kumar

Regizor: Sabir Khan [a mai regizat: Nikamma(2020), Munna Michael(2017), Baaghi(2016), Heroic Antics(2014)]

Buget: 12.500.000 $
Incasari: 2.998.940 $

Nota Gealapa: 5.95

O comedie romantica despre un cascador indian care da lovitura la Hollywood, dar nu reuseste sa gaseasca dragostea adevarata.

Acest film mi-a oferit una din cele mai ciudate experiente cinematografice din ultima vreme. Ultimele filme indiene pe acre le-am vazut, a fost foarte bune, moderne, cu foarte putine influente tipice Bollywoodului. Acesta a fost exact opusul. M-a lovit din primele minute cu cantece neasteptate si zeci de dansatori aparuti din senin si a tinut-o asa aproape doua ore si jumatate. In plus, am avut senzatia ca scenaristii au gasit un magazin second-hand de glume, au cumparat toate glumele si situatiile conflictuale comice din comediile romantice din anii '80 si '90 si le-au comprimat in acest film, umplandu-l astfel de toate stereotipurile si cleseele posibile.Partea cea mai ciudata, este ca dupa vreo jumatate de ora in care am dat ochii peste cap si ma gandeam daca rezist pana la final, a inceput sa ma prinda si chiar m-am trezit razand de cateva ori.

Numele din distributie nu imi spun nimic si nu ma refer aici la vedetele occidentale care au acceptat aparitii sporadice in acest proiect pentru niste bani de buzunari, ci la protagonisti, cu care nu m-am mai intalnit pana acum. O sa presupun ca sunt actori experimentati si cunoscuti in partea lor de lume. Am avut parte de la ei, in nota filmului, de intarpretari tipic Bollywoodiene, adica supradramatice si exesiv de expresive. De altfel si castingul a fost facut in ideea respectarii tuturor cutumelor filmelor indiene clasice, adica fete exagerat de frumoase, barbti musculosi, toti buni dansatori si capabili sa sustina cu convingere un playback mediocru.

Dupa ce se ridica padurea destul de subtire de fum cu care te imbie acest film, realizezi ca de fapt ai vazut un film absolut mediocru, care ti-a irosit o mare parte din zi. Sunt multe momente in care pare ca avem de a face nu numai cu un regizor debutant, ci cu unul amator. Advearul este ca acest film nu are nici un sens. Muzica este foarte slaba si talentul unor actor cat de cat mai recognoscibil este irosit in roluri neimportante. Aparitiile actorilor de la Hollywood si cateva glume nimerite sunt cam singurele parti bune ale filmlui, in rest acest proiect pare unul pe care l-ar urmari bunicii nostri fascinati pe Kanal D.

sâmbătă, 22 august 2020

Copwatch (2017)

Gen: Documentar

Distributie: Jacob Crawford, Kevin Moore, Ramsey Orta, David Whitt

Regizor: Camilla Hall [aflata la prima experienta ca regizor]

Premii:
- Festival Award - Visionary Award, Ocktober Film Festival, 2017

Nota Gealapa: 3.55

Un film despre oameni dedicati care incearca sa isi educe comunitatile si sa scoata la lumina brutalitatea si hartuirile din partea politiei, inregistrand si documentand legal fiecare arestare la care sunt martori, dar care ajung sa fie chiar ei victime ale haosului.

Cu un asemenea subiect, acest film avea sansa sa fie extraordinar, dar a sfarsit prin a fi submediocru. Are o multime de lucruri gresite, care nu sunt compensate de nimic. Filmul nu aduce nici o informatie noua sau revelatoare despre subiect, se concentreaza mai degraba pe oameni, decat pe situatia de fapt si prezinta un punct de vedere subiectiv, fara a acorda ocazia celeilalte tabere de a se apara. Cred ca singura parte buna este ca nu m-a plictisit, dar asta s-a intamplat pentru ca am asteptat pe intreaga sa durata sa demareze, lucru care nu s-a mai intamplat insa.

In centrul filmul sunt niste oameni care au avut ghinionul sau norocul de a fi martorii unor evenimente reprobabile, pe care le-au filmat si au devenit virale, iar faptul ca ulterior s-au organizat intr-un grup cu intentii bune la baza, ar trebui sa ne faca sa uitam ca unii dintre ei sunt dealri de droguri de exemplu. Dintr-o data, toti sunt niste sfinti persecutati. Problema cu care se confrunta acesti oameni este una reala, dar filmul nu se concentreaza pe acest aspect, ci pare mai degraba o incercare exagerata de a-i glorifica. Pe mine nu m-au convins nici macar ca s-au reabilitat unii dintre ei si nu am inghitit deloc premiza ca acestia sunt dintr-o data niste etaloane de moralitate.

Am ales acest film crezand ca voi primi informatii reale despre brutalitatea politiei si o documentare solida a acesteia. Exista cateva imagini in acest sens, dar daca acestea sunt singurele pe acre acest grup le are, atunci trebuie sa spun ca nu au prea mare succes. Am vazut mai degraba niste oameni care se straduiesc sa ii instige pe politisti, pentru a-i determina pe acestia sa isi piarda firea si sa poata furniza imaginile pe care "Copwatch" le vaneaza. Subiectul este unul actual si ma intereseaza, dar voi cauta documentare mai profesioniste pentru a-mi lua informatiile, ceea ce va recomand si voua.

joi, 20 august 2020

Le deuxième souffle (1966)

Gen: Crima, Drama

Distributie: Lino Ventura, Paul Meurisse, Raymod Pellegrin, Christine Fabréga, Marcel Bozzuffi

Regizor: Jean-Pierre Melville [a mai regizat: The Good Thief(2002), A Cop(1972), Le Cercle Rouge(1970), Army of Shadows(1969), Le Samouraï(1967)]

Incasari: 16.310 $

Nota Gealapa: 7.90

Un gangster evadeaza din inchisoare si face repede planuri de asi continua cariera criminala, dar un inspector determinat este pe urmele sale.

Filmat intr-un stil clasic al anilor '60, acesta este cred eu un clasic frantuzesc. Un pic prea lung pentru povestea destul de simpla pe care o are la baza, filmul nu este totusi plictisitor, iar povestea, asa simpla cum este, ofera suspans si tensiune din plin. Dupa un inceput mai lent, ritmul devine unul corect, iar interesul meu a crescut din ce in ce mai mult, pe masura ce filmul se apropia de final. Din punct de vedere tehnic, nu putem compara filmul cu cele de astazi si daca alegeti sa il vedeti va trebui sa tolerati unele lucruri specifice cinematografiei acelor ani, cum ar fi impuscaturile care omoara oameni fara ca o picatura de sange sa fie varsata, dar dupa standardele de atunci, pot sa va spun ca filmul este chiar foarte bine facut.

Filmul are in rolurile principale doi titani ai cinematografiei franceze, dar si europene din anii aceia si ma refer la Lino Ventura si Paul Meurisse, ambii cu interpretari foarte reusite. De altfel, calitatea prestatiilor artistice este unul din lucrurile care mi-a placut cel mai mult la acest film. Am avut parte exclusiv de interpretari foarte bune, intr-un stil clasic, sau demodat in functie de persoana pe care o intrebi, dar foarte agreabile, care mie unul mi-a deschis putin apetitul de a mai vedea si alte filme de epoca. E drept ca daca as vedea azi o scena de lupta ca cele din acest film as da ochii peste cap, dar repet ca trebuie sa judecam filmul dupa standardele acelor vremuri.

Este un film criminal old-school, care are subiectele secundare caracteristice: relatii umane, lacomie, tradareonestitate si onoare intre criminali si iubire si prietenie adevarata. Obsesia regizorului Jean-Pierre Melville cu "film noirul" Hollywoodian a produs o serie de filme excelente frantuzesti de crima, din care face parte si acesta. Intriga nu prea are gauri, aproape ca poti crede ca vezi documentarul unui jav real. Dialogurile sunt foarte bune, iar o asemenea atentie la detalii se intelneste din ce in ce mai rar in ziua de azi. Daca va plac filmele bune de acest gen, atunci trebuie sa bifati neaparat si acest clasic.

vineri, 14 august 2020

Forgotten (2017)

Titlu original: Gi-eok-ui bam

Gen: Mister, Thriller

Distributie: Yeon Je Hyung, Ha-Neul Kang, Mu-Yeol Kim, Na-ra Lee, Seong-kun Mun

Regizor: Hang-jun Jang [a mai regizat: Spring Breeze(2003), Break Out(2002)]

Incasari: 9.968.972 $

Nota Gealapa: 7.65

Dupa ce fratele sau rapit se intoarce aparent fara nici o amintire despre ce s-a intamplat in ultimele 19 zile, Jin-seok incearca sa afle adevarul din spatele rapirii acestuia.

Cand alegi sa vezi un film coreean intotdeauna este o loterie. Poate fi foarte bun, foarte prost, sau pur si simplu foarte ciudat. Are si acesta doza lui de ciudatenie, dar din fericire este un film foarte bun. Are o intriga originala, si o poveste imprevizibila, cu un final neasteptat. Inceputul este destul de greoi, iar asta impreuna cu limba total necunoscuta si diferenta de cultura il face destul de greu de urmarit in prima faza, dar isi revine repede, iar ritmul este din ce in ce mai alert pana la punctul culminant. Are si cateva scene socante, dar in principal acest film impresioneaza prin poveste si rasturnarile de situatie, aproape toate imposibil de ghicit.

Nu cunosc nici un nume, dar parca sa zic ca am recunoscut vreo doua figuri din distributie. Bariera lingvistica ma impieica sa am o parere pertinente, total argumentata, despre calitatea interpretarilor. Personal, pot spune ca in unele scene protagonistii au reusit sa transmita destula emotie si sa fie destul de credibili, dar per total nu m-au dat pe spate si cred ca interpretarea nu se regaseste pe lista atuurilor acestui film. Nu am nici un remarcat, dar chiar daca nu sunt impresionat in mod deosebit, nici in mod negativ nu s-a evidentiat nimeni si bineinteles ca interpretarile sunt intr-un puternic stil asiatic.

O data ce incepe actiunea si se da startul la tensiune, acestea sunt omniprezente pana la final, asa ca pe langa faptul ca recomand filmul, sfatuiesc si pe oricine alege sa il vada sa isi faca provizii de rontait si bauturi de la inceput, pentru ca nu exista momente de pauza. Eu sunt adeptul experientelor cinematografice din culturi diferite, iar acest film este un avocat foarte bun in aceasta speta. Grabiti-va sa il vedeti inainte sa apara copia mai ieftina si mai proasta de la Hollywood.

miercuri, 12 august 2020

Forever My Girl (2018)

Gen: Romantic, Musical, Drama

Distributie: Alex Roe, Jessica Rothe, Abby Ryder Fortson, Travis Tritt, Peter Cambor

Regizor: Bethany Ashton Wolf [a mai regizat: Little Chenier(2006), First & Last(1997)]

Buget: 3.500.000 $

Incasari: 16.376.066 $

Nota Gealapa: 7.25

Metascore: 36/100

Dupa ce a fost plecat timp de zece ani, un star al muzicii country se intoarce acasa la iubirea pe care a lasat-o in urma.

Aproape ca mi-e rusine ca mi-a placut atat de mult filmul asta. nu pentru ca este o poveste de dragoste, ci pentru ca nu este o poveste deloc speciala. Originalitatea lipseste aproape cu desavarsire si cand vine vorba de intriga si in modul in care evolueaza povestea. Are cam toate cliseele din industrie, dar filmul are si un magnetism propriu pentru ca toate aceste minusuri aproape trec neobservate in timp ce vezi filmul si le constientizezi abia la final. Putin umor, multa drama siropoasa si un happy end lacrimogensunt armele cu care acest film atacacu succes copilul prost si emotional din spectatori.

Distributia nu este una care sa iti ia ochii. Este la fel de simpla ca filmul in sine, dar actorii au fost suficient de buni ca sa nu strice o poveste usor subreda din start. Fara sa straluceasca in mod deosebit, acestia au avut prestatii decente, cu cateva scene foarte reusite chiar. Daca trebuie sa remarc pe cineva, cea mai naturala interpretare mi s-a parut ca a venit din partea lui Abby Ryder Fortson, cea mai tanara si neexperimentata membra a distributiei, care a avut o interpretare completa, ajutata cumva si de personaj si care cred ca are sanse reale de a deveni un nume respectat in industrie.

Uneori nu trebuie sa analizam atat de in detaliu orice film si sa ne bucuram de ele pur si simplu. Cred ca asta este indicatia corecta si in acest caz. Pana la urma este o poveste draguta, uneori imprevizibila, dar in cea mai mare parte previzibila. Este un film "curatel" cu o poveste de dragoste interesanta in felul ei. Nu este cea mai buna poveste de dragoste, dar este suficient de draguta si emotionanta, pentru a fi agreabil, asa ca poate fi o solutie pentru a satisface nevoie cuiva de un film romatic, sau pentru o seara de film in doi.