Distributie: Jennifer L. Macalady, Davide D'Angelo, Axel Cleeremans, Emilie Caspar, Luke McKay
Regizor: Ian Cheney [a mai regizat: Picture Character(2019), Bluespace(2015), The Search for General Tso(2014), Truck Farm(2011), The City Dark(2011)]
Incasari: 12.119 $
Nota Gealapa: 6.85 Metascore: 59/100
Noua oameni de stiinta cu istoric diferit pleaca colturi extraordinare de lume, pentru a afla raspunsuri neasteptate la unele dintre cele mai mari intrebari ale umanitatii. Cum a inceput viata? Ce este timpul? Ce este contiinta? Cat de mult sim de fapt?
In primul rand, vreau sa spun ca acest film are de departe una dintre cele mai originale intrigi pe care le-am vazut intr-un documentar. Este un fel e leapsa stiintifica, o idee cu foarte mult potential, care mi-a atras atentia insa. Din pacate, acest potential a fost irosit in mare masura. Sunt cateva pasaje foarte interesante, dar si unele de-a dreptul plictisitoare, dar aceasta este o parere absolut subiectiva. In functie de interesele fiecaruia, cineva poate gasi intereasnte fix lucrurile care pe mine nu m-au atras, dar atinge suficiente ramuri stiintifice, incat e aproape sigur ca macar una dintre esle sa fie de interes pentru orice spectator.
Distributia este formata exclusiv din oameni de stiinta, lucru care vine cu avantaje, dar si cu dezavantaje. Pe de-o parte, este greu de pus la indoiala credibilitatea informatiilor, dar pe de alta parte, nu toti oamenii de stiinta au charisma necesara pentru a se face placuti, sau pentru a face atragatoare ocupatia lor, sau chiar pentru a o face inteleasa si asa au devenit pentru mine plictisitoare anumite secvente. Enologia nu este una dintre stiintele prezentate aici, dar as fi avut nevoie de mult vin pentru a-mi da falsa impresie ca am inteles absolut tot ce mi-a fost prezentat.
Acest concept de "meet & greet" propus de film mi-a placut ca si idee si cred ca dorinta a fost sa se faca cunoscute aceste activitati si preocupari ale omenirii, fara a intra prea mult in detalii. La fel de bine insa, poate parea si o abordare superficiala pentru cei mai pretentiosi si avizi dupa cat mai multe fapte. Cred ca merita vazut fie si numai pentru acest concept nou, cu riscul de a nu-l intelege pe deplin, chiar daca este putin probabil sa vi-l amintiti dupa ce trec cateva zile.
Distributie: Alex Calin, Florin Calinescu, Catalin Catoiu, Dan Chisu, Alina Chivulescu
Regizor: Cristina Jacob [a mai regizat: Oh Ramona!(2019), #Selfie69(2016), Love is a Story(2015)]
Premii:
- Public Prize - Most Successful Local Film at the Box-Office, Gopo Awards, Romania 2015
- Best Editing in a Feature - Best Editing in a Feature, Southampton Internationa Film Festival, 2014
Nota Gealapa: 6.65
Yasmine, Roxi si Ana in los sa stea acasa si sa invete pentru bacalaureat, fug la mare cu doua zile inainte de examen, ca a se distreze.
Este un film destul de oscilant, cu destule parti bune, dar si cu multe momente cringe, dar per total pot sa zic ca este un film romanesc destul de bun. Nu mi-a placut lipsa de curaj. Pentru a-l mentine potrivit pentru toate varstele, s-a folosit un limbaj pe care tinerii din Romania nu l-ar folosi niciodata in anumite situatii si asta a facut ca povestea sa isi piarda din realism. Fiind vorba de un film romanesc, tot ce s-a putut conform bugetului a fost ditrugerea unei Alfa Romeo din anii '90. Celelalte masini din film, desi au fost implicate din plin in evenimente rutiere au ramas intacte. Povestea este interesanta, dar nu este la fel de epica precum omoloagele sale de peste ocean.
Distributia este excelenta la prima vedere, dar are o foarte mare problema: cei mai buni actori au cele mai mici roluri. Cu protagonisti destul de putin experimentati si cu un scenariu putin peste mediocru, filmul sufera la capitolul interpretare, iar unele prestatii au fost ca un aeroglisor care pierde aer, adica functioneaza cat de cat, dar se poticneste des. Nu pot sa remarc pe cineva in mod deosebit. Actori ca Razvan Vasilescu sau Florin Calinescu dau sarea si piperul atat cat apar, dar protagonistii sunt in mare parte mediocri, cu o mentiune speciala pentru Flavia Hojda ajunsa cumva actrita peste noapte si de ale carei abilitati actoricesti ma indoiesc serios.
Cred ca filmul are prea multe teme abordate pentru propriul bine. Nou contra vechi, adultul traditionalist versus cel modern, un profesor care face sex cu o eleva, el care vrea sa acunda povestea si ea care vrea sa faca totul public, dar si alte teme secundare. Sunt destule subiecte pentru vreo sase episoade de serial si incercand sa faca prea multe reuseste mai putin decat si-a propus. Nu e totul rau insa. Am si zambit pe ici pe colo, de emotie nu poate fi vorba, dar nici nu m-am plictisit in cele doua ore. Daca tineti neaparat sa vedeti un film romanesc si nu aveti la indemana seria B.D. atunci #Selfie poate fi o optiune.
Distributie: Mischa Barton, Adam Brody, Peter Gallagher, Kelly Rowan, Ben McKenzie
Filmul a obtinut 15 premii, printre care:
- Most Popular Overseas Program, Logie Awards, 2005
- Performance in a Drama Series Episode (Kelly Rowan), Prism Awards, 2006
- Maxwell Weinberg Award - Television, Publicists Guild of America, 2004 - TV - Choice Actress (Mischa Barton), Teen Choice Awards, 2006 - TV - Choice Actor: Drama/Action Adventure (Adam Brody), Teen Choice Awards, 2006
Nota Gealapa: 7.90 Metascore: 67/100
Un tanar cu probleme devine înrădăcinat în viața unui grup restrâns de oameni dintr-un cartier bogat, de clasă superioară, din Newport Beach, Orange County, California.
Este acest film la baza o telenovela glorificata? Da, este. Este excesiv de dramatic si tras de par de alocuri? Da, este. Cu toate astea, mi-a placut? Mi-a placut cam mult. Desi are doar patru seoane a parut mult mai lung, pentru ca se intampla atat de multe in fiecare episod incat ai impresia ca vezi mai multe filme separate. Nu exista petrecere in film fara evenimente, toata lumea se combina cu toata lumea, toti mint si toti inseala. Asa cum spuneam, are patru sezoane, dar ar fi trebuit sa se termine dupa primele trei. Primul sezon a fost impreisonant de bun, al doilea foarte bun, al treilea asa si asa, iar deja in al patrulea au aparut tot felul de personaje caricaturale si episoade de umplutura, de genul celor a caror actiune se intampla intr-un vis, sau o experienta aproape mortala in care protagonistii interactioneaza cu rudele decedate. In prima parte insa, acest serial a fost foarte bine scris si a avut din plin si drama si umor de calitate.
La momentul filmului, distributia poate nu parea asa impreisonanta, dar judecand cu ce stim acum, acest serial a lansat cateva nume importante de la Hollywood. Fiind vorba de actori foarte tineri, nu toti au stiut cum sa faca fata faimei venite peste noapte. Mischa Barto de exemplu, dupa serial a avut si o cadere nervoasa in viata reala, ajungand sa fie arestata, sa aiba procese chiar cu mama ei, al carei iubit a eliberat in public poze indecente cu ea si a ajuns chiar sa fie internata intr-un institut pentru probleme psihice, ajungand in cele din urma sa participe la showuri ca Dansez pentru tine. Adam Brody, a fost de la inceput un razvratit al distributiei pentru ca nu voia sa ajunga sa fie confundat cu un tocilar cum era personajul sau si a cautat sa plece destul de repede si a declarat ca nu e dispus sa apara in vreo reuniune, desi eprsonajuls au era unul dintre cele care asigurau sarea si piperul serialului. Prin numele importante care au avut roluri principale in acest serial, desi unii trebuiau sa fie initial doar de umplutura pot sa ii enumar pe Amber Heard, Shailene Woodley, Ben McKenzie, Olivia Wilde, la al doilea serial in care este bisexuala, cu aparitii de la Paris Hilton, George Lucas, iar in sezonul patru cand producatorii erau disperati au aparut nume precum Chris Pratt, Kevin Sorbo sau Chris Brown. Per total, interpretarile au fost decente, cu melodramele caracteristice genului, dar si cu foarte multe momente sensibile sau umoristice reusite.
Primul sezon a fost considerat cel mai bun prim sezon din istoria serialelor tv de acest gen, adica "teen drama", iar motivele sunt numeroase. Adultii au fost implicati mai mult decat eram obisnuiti, problema sexului adolescentin a fost prezentata foarte realist, personajul Seth Cohen (Adam Brody) a fost de-a dreptul hilar, de altfel tot sezonul a avut one-linere foarte bune, muzica a fost absolut uimitoare, toate personajele au fost identificabile si nu a fost doar despre personajele feminine, alta practica obisnuita si toate astea intr-un maraton de 27 de episoade. Optimismul tineretii a fost capturat si transims perfect si a incercat sa transmita ca e ok sa faci greseli si ca toti ne putem schimba. Sezonul al doilea, desi puti mai banal, a fost aproape la acelasi nivel si a pastrat cam aceleasi directii. Al treilea sezon a fost cumva acel unchi de care iti e rusine si a fost la fel de oscilant ca mersul pe celerifer. Povestile au mai putin creative, au fost mai previzibile si dialogurile nu au mai fost la fel de bune si se simtea ca este inceputul sfarsitului. Josh Schwartz, scriitorul original al filmului, si-a pus semnatura in acest sezon doar pe patru episoade, cam singurele care au fost si bune de altfel.Sezonul patru, unul mult mai scurt, a urmat din pacate liniea sezonului precedent. Scriitura a fost parca putin mai buna,d ar deja era prea tarziu. Prea multe personaje caricaturale, episoade cu actiunea desfasurata in vis sau coma, nu era ceva cu care acest serial sa ne obisnuiasca pana atunci si personal nu le-am primit prea bine. Si in acest sezon Josh Schwartz a scris doar ultimele patru episoade pentru a asigura un final corespunzator,lucru pe care l-a si reusit in mare masura.
Muzica a contribuit din plin la succesul filmului, mai ales in primul sezon cand serialul avea nevoie sa isi gaseasca locul. In primul rand a avut in "California" poate cel mai bun soundtrack pe care l-am vazut eu la vreun serial. Apoi, s-a creat cadrul ca unele trupe sa performeze live fara sa deranjeze acctiunea si am putut vedea minirecitaluri de la formatii ca Rooney, The Killers, Modest Mouse, The Thrills, The Subways sau Death Cab for Cutie. Daca aduni toate melodiile din acest film, faci un playlist impresionant. Pentru o scurta perioada de timp, acest film le-a cam avut pe toate. A inspirat vreo doua reality-showuri, a avut referinte pop reusite si actuale, drama si comedie foarte bune, personaje negative impresionante, probabil cel mai reusit tata dintr-un serial TV, personaje care au evoluat foarte bine, autoironie, a nimerit importanta relatiilor din adolescenta, arhetipul fetei rele a fost dus la urmatorul nivel si inciuda tuturor povestilor de dragoste, cea care a fost de fapt in prim plan a fost povestea de dragoste frateasca intre cele doua personaje principale masculine. Pentru o vreme, The O.C. a catat audientele.
Cum nimic bun nu dureaza mult, datorita unor factori externi dar si a unei mici implozii, acest serial se sfarseste dupa numai patru sezoane. Actorii tineri si necunoscuti pana atunci, au devenit repede aroganti si au incercat sa abandoneze corabia. Dupa sezonul doi s-a schimbat echipa care a ales muzica si noi venitii nu au mai fost la fel de inspirati, iar televiziunea Fox a mutat serialul din ziua si ora care il consacrasera pentru a face loc unui nou serial pe numele lui Lost. Este un film destul de scurt si foarte agitat si chiar daca stiu ca nu multi oameni sunt fanii acestor drame de la tv, il recomand totusi si imi mentin parerea ca este un serial foarte bun.
Regizor: Meghan O'Hara [a mai regizat: Roe vs. Roe: Baptism by Fire(1998)]
Premii:
- Global Health Competition - Best Film, Cleveland International Film Festival, 2016 - Roger Ebert Prize - Best US Documentary by a First-Time Filmmaker, Traverse City Film Festival, 2016 Nota Gealapa: 5.85 Un documentar personal, important, surprinzător și amuzant despre industriile morții care provoaca cancer și despre știința subestimata a prevenției.
Am sentimente amestecate despre acest film. Dupa un inceput in forta, cred ca mesajul isi pierde din forta si asta se intampla pentru ca filmul incearca doua abordari in acelasi timp; si una bazata pe fapte, dar si una personala, emotionala. Cred ca ar fi trebuit sa se concentreze pe una din cele doua, sau macar sa le inverseze ordinea. Nu este nici primul, nici cel mai bun film cu acest subiect. Are totusi o oarecare vraja proprie. Pe la jumatatea filmului deja stabilisem la ce renunt din alimentatie si ma gandeam cum sa fac din nou loc sportului in viata mea, dar la final am amanat marea schimbare cu doua zile, ca sa ma bucur de weekend. Vocea naratorului este cea a lui Morgan Freeman, care in ultima vreme este tot mai prezent in astfel de proiecte. Prezenta lui da o oarecare greutate si credibilitate filmelor. In acest caz, nu stiu daca a fost cea mai inspirata alegere pentru el, pentru ca acest film nu se ridica nici la nivelul lui si nici la nivelul altor proiecte la care a mai luat parte. Poate a acceptat din prietenie, poate din compasiune sau poate pur si simplu este un subiect de interes pentru el. In afara de Morgan Freeman, avem parte doar de doctori si pacienti care isi ofera marturiile. O alta problema a filmului este lipsa de obiectivitate, aspect pentru care nu vreau sa arunc toata vina pe Meghan O'Hara, regizorul si producatoarea acestui film. Cand abordezi un asemenea subiect poate fi o munca sisifica sa obtii o reactie din tabara adversa, dar cred ca o productie cu ceva mai multe resurse sau oameni influenti in spate ar fi reusit mai mult. Ca sa balanseze cu lipsa uneia dintre tabere de la dezbateri, avem parte de o documentatie destul de solida despre cauza discutata. Din pacate, finalul pe care nu o sa il dezvalui, cam darama constructia destul de atenta de pana atunci, dar tot cred ca filmul merita vazut.
Regizor: Sean Penn [a mai regizat: The Last Face(2016), Peter Gabriel: Play(2004), September 11(2002), The Pledge(2001), The Crossing Guard(1995)]
Buget: 15.000.000 $ Incasari: 56.674.477 $
Filmul a obtinut 23 de premii, printre care:
- Best Original Song - Motion Picture, Golden Globes, SUA 2008
- Movie of the Year, AFI Awards, SUA 2008
- Capri Movie of the Year Award, Capri, Hollywood 2007 - Feature Film, Environmental Media Awards, SUA 2008 - Audience Award - Best Foreign Film (Miglior Film Straniero), FICE - Federazione Italiana Cinema d'Essai, 2008 Nota Gealapa: 7.90 Metascore: 73/100 Dupa ce absolva universitatea din Elmory, Christopher McCandless un atlet si un student de top, abandoneaza tot ce detine, doneaza toate economiile lui de 24.000$ si face autostopul pana in Alaska pentru a trai in salbaticie. Pe drum, Christopher intalneste o serie de personaje care ii modeleaza viata.
Acest film nu este neaparat pentru mine, dar pot sa ii apreciez obiectiv adevarata valoare. Inteleg mesajul, valoarea artistica si am observat toate partile bune. Este un film motivational foarte bine facut. Sunt convins ca nu respecta cu prea mare acuratete adevarul istoric, chiar daca este un film biografic. Probabil a fost romantizat destul de mult pentru a smulge cat mai multe lacrimi, dar acest film nu este potlogar deloc. La mine nu a ajuns mesajul pentru ca sunt pur si simplu o fire mai suspicioasa care pune cam orice la indoiala, dar pentru cineva mai deschis la minte si mai echilibrat acest film este tat de bine facut, incat ar putea sa ii schimbe viata. Distributia nu este nici pe departe impresionanta, dar un asemenea film nici nu cred ca avea nevoie de asa ceva. Sunt cateva nume importante pe ici pe colo, in acteva roluri secundare, dar toata responsabilitatea artistica atarna exclusiv pe umerii lui Emile Hirsch, un actor care tot timpul mi-a dat senzatia ca si-a irosit mare parte din talent, dar care are in acest film poate cea mai buna interpretare a carierei sale. A fost credibil, sensibil si natural si poate daca ar fi avut astfel de prestatii mai des s-ar fi numarat printre actorii mei preferati. Nu am citit cartea, dar din cate m-am documentat inteleg ca filmul ii face cinste; inca un motiv pentru a-l vedea. Are aproape doua ore si jumatate, dar pare foarte scurt pentru ca mai tot timpul se intampla ceva interesant. Nu este revolutionar din punct de vedere vizual, de fapt nici nu cred ca sunt folosite efecte vizuale, dar cinematografia este incantatoare si compenseaza din plin. Into the Wild este potrivit pentru orice seara de film, indiferent de companie si il recomand cu incredere.
Gen: Actiune, Aventura, Fantastic Distributie: Sȏta Fukushi, Hana Sugisaki, Ryȏ Yoshizawa, Erina Mano, Yû Koyanagi
Regizor: Shinsuke Sato [a mai regizat: Kingdom(2019), Inuyashiki(2018), Death Note: Light Up the New World(2016), The Library Wars: Book of Memories(2015), The Last Mission(2015)]
Buget: 3.598.902 $ Incasari: 3.729.856 $
Nota Gealapa: 6.70
Un adolescent japonez care poate sa vada fantome, vede o fata draguta care se lupta cu un monstru malefic. Cumva ajunge sa ia puterile acesteia, iar ea devine o liceeana normala si de asemenea descopera o legatura intre moartea mamei sale si acesti monstri.
Daca trebuie sa aleg un singur cuvant pentru a descrie acest film, atunci acesta ar fi "japonez". Este o poveste clasica de dragoste adolescentina, in care indragostitii apartin unor lumi diferite, doar ca este portretizata intr-unstil nipon, cu super-puteri, fantome si monstri devoratori de suflete. Nu vreau sa augurez nimic, dar sper ca acest gen de filme sa ramana o placere vinovata locala. Efectele vizuale sunt interesante si originale, scenele de actiune destul de interesante si nici umorul japonez nu a fost chiar rau, dar toata punerea in scena este destul de bizara si personal am nevoie de mai multa logica si credibilitate, chiar si in filmele cu monstri si fantome.
Nu stiu cat de mari sunt in zona aceea de lume numele din distributie, dar am vazut un grup de adolescenti talentati, cu interpretari decente, intr-un puternic stil dramatic japonez, putin prea dramatic dupa gustul meu. Nu cred ca vreo cariera a fost lansata in urma prestatiilor din acest film, dar nici nu m-a deranjat nimic prea tare. Cred ca interpretarile au fost si ele in nota generala a filmului, adica nici prea prea, nici foarte foarte.
Daca sunteti fani anime in general, atunci acest film o sa va placa maxim si o sa rugati divinitatea pentru mai multe sequeluri. In chimb, daca dimpotriva dispretuiti genul, atunci sansele sa gasiti acest film agreabil sunt minime. Eu cred ca este suficient de interesant incat sa merite o vizualizare, mai ales ca astfel aveti posibilitatea sa accesati un mod de a face filme cu care nu sunteti obisnuiti si nu este foarte promovat in partea asta de lume.
Distributie: Boyd Holbrook, Cleopatra Coleman, Bokeem Woodbine, Michael C. Hall, Rudi Dharmalingam
Regizor: Jim Mickle [a mai regizat: Cold in July(2014), We Are What We Are(2013), Stake Land(2010), Mulberry St(2006)]
Nota Gealapa: 6.50 Metascore: 48/100
Un politist din Philadelphia se lupta de o viata cu obsesia lui de a gasi un criminal in serie, ale carui crime sfideaza orice explicatie.
Acest film este inca un SF cu buget redus marca Netflix si ca toate filmele din aceasta categorie are destule defecte. Ce are in plus fata de altele insa, este o intriga interesanta, cat de cat originala si reuseste sa fie interesant pana la final. Este un film de aproape doua ore care pare mult mai scurt, pentru ca ritmul este alert si nu ai timp sa plictisesti si daca nu esti atent, aproape ca poti sa treci cu vederea si problemele logice, cliseele sau momentele cringe. Scenariul ar fi putut fi mai bun, dar macar o nimereste cu un deznodamant decent. Cred ca momentul in care Netflix va fi pregatit sa puna la bataie un buget de nivelul Marvel pentru filmele sale, atunci vom incepe sa vedem niste filme foarte bune.
Distributia este poate cea mai mare problema a filmului. Nu este apetisanta deloc, pentru ca nici un un nume din componenta ei nu este la nivelul la care sa atraga spectatorii doar pentru ca numele lui este pe afis. Filmul este facut in asa fel incat, doar protagonistul are suficient timp de ecran, iar Boyd Holbrook nu a demonstrat cu prestatia lui ca poate duce in spate un film intreg, mai ales ca a fost pus in situatia de a nu fi ajutat mai deloc de colegii de platou. Chiar nu pot sa nominalizez o interpretare mai de doamne ajuta si unele au fost atat de rele ca semanau mai degraba cu o repriza de pugilat decat cu o prestatie artistica.
In cea mai mare parte a filmului acesta functioneaza si in prima faza am avut imboldul de a lauda curajul de a ataca o astfel de poveste revolutionara cu un buget maxim mediu, dar apoi mi-am adus aminte de toate celelalte experimente ratate ale Netflix si mi-am dat seama ca era doar o chestiune de timp pana sa nimereasca unul cat de cat. Filmul are cateva defecte majore, dar de aceasta data sunt tolerabile. Te poti bucura de o poveste interesanta cu cateva rasturnari de situatie foarte inspirate. Nu este chiar o opera de arta, dar este un film interesant pe care il recomand, mia ales ca o pauza de la toate filmele cu super-eroi este binevenita.
