Cassandra's Dream (2007)

Gen: Drama, Crima, Thriller

Distributie: Colin Farrell, Ewan McGregor, Hayley Atwell, John Benfield, Clare Higgins

Regizor: Woody Allen [a mai regizat: Wonder Wheel(2017), Café Society(2016), Irrational Man(2015), Magic in the Moonlight(2014), Blue Jasmine(2013)]

Buget: 13.000.000 £
Incasari: 23.000.000 $

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 49/100

Povestea a doi frati cu grave probleme financiare. Cand o a treia parte le propune sa comita o crima, lucrurile scapa de sub control si cei doi devin dusmani.

Un film cu puternice accente britanice. O poveste interesanta, dar pusa in scena intr-un mod destul de stangaci, care o face plictisitoare pe alocuri. Actiunea ar fi putut fi mai rapida si dialogurile o idee mai bune pentru a fructifica in intregime potentialul oferit de intriga. Din punct de vedere tehnic, filmul nu apeleaza aproape deloc la tehnologie, dar Woody Allen ne ofera cateva detalii cinematografice tipice pentru el.

Distributia este foarte buna si cu un scenariu putin mai bun pe mana, am fi avut parte de niste interpretari notabile. Chiar si asa, prestatiile au fost bunicele, dar chiar daca cei doi protagonisti s-au descurcat destul de bine, cel mai mult mi-a placut tot Tom Wilkinson, in putinul timp in care a aparut.

Filmul mediteaza putin asupra eternului subiect "crima si pedeapsa" oferind doua perspective diferite. Totusi, nu este atat de profund pe cat isi doreste sa fie, iar din ce ma duce pe mine capul, inteleg ca concluzia este ca indiferent de zbaterile noastre interioare si de straduinta noastra, suntem oricum la mana hazardului. Nu este cel ami palpitant film, dar cei care prefera productiile putin altfel s-ar putea sa il gaseasca pe placul lor.

Pacific Rim: Uprising (2018)

Gen: SF, Actiune, Aventura

Distributie: John Boyega, Scott Eastwood, Cailee Spaeny, Burn Gorman, Charlie Day

Regizor: Steven S. DeKnight [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 150.000.000 $
Incasari: 282.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 6.15
Metascore: 44/100

Jake Pentecost, fiul lui Stacker Pentecost, isi uneste fortele cu Mako Mori pentru a conduce o noua generatie de piloti Jaeger, printre care rivalul sau Lambert si Amara, un hacker de 15 ani, in fata unei noi amenintari Kaiju.

Mi-a placut si nu prea acest film. Legatura cu predecesorul sau este destul de credibila, dar filmul a fost transformat dintr-unul destul de serios intr-unul adresat mai degraba adolecentilor. Din punct de vedere vizual arata foarte bine, dar uneori acest lucru nu este suficient. Mia este nevoie si de un scenariu bun sau de o poveste serioasa. Din pacate filmul pierde din coerenta pe parcurs, iar cea mai mare parte a dialogurilor sunt foarte superficiale.

Distributia, desi pastreaza unele nume din primul film, nu se ridica la nivelul acesteia. Putine au fost filmele in care adolescenti carora machiajul le ascunde cosurile sunt pusi sa apere lumea de la distrugere iminenta, iar acesta nu face exceptie. Prestatia tinerilor, "sapati" si de un scenariu mediocru este una mai degraba slaba iar credibilitatea lor foarte redusa. Putinele nume respectabile din distributie nu au reusit sa ridice nivelul suficient.

Primul film al seriei a fost pentru toate varstele, dar acest sequel risca sa transforme franciza intr-un Twilight cu roboti, pentru ca sunt convins ca in afara de copiii care se pregatesc pentru examenul de capacitate, putini oameni l-au indragit cu adevarat. Fanii primului film au fost cu siguranta dezamagiti. Sper ca daca va exista un al treilea film, sa indrepte greselile acestuia, poate cu ajuotrul unui regizor mai experimentat, desi sansele sa se intample asta sunt infime. Trailer:

Diablo (2015)

Gen: Actiune

Distributie: Scott Eastwood, Walton Goggins, Camilla Belle, Adam Beach, Samuel Marty

Regizor: Lawrence Roeck [a mai regizat: The Forger(2012)]

Premii:
- Best Feature Film, San Diego Film Festival, 2015

Nota Gealapa: 5
Metascore: 35/100

Un tanar veteran de razboi, este fortat sa faca o calatorie periculoasa pentru a-si salva sotia rapita.

Filmul asta ar fi putut fi foarte bun, daca nu ar fi fost asa de prost. Chiar si in ciuda unei povesti superficiale si care te lasa mai degraba sa iti faci propria varianta a povestii, daca scenele de actiune ar fi fost coordonate cum trebuie, ar fi iesit un western decent. Din pacate, rasturnarea interesanta de situatie, pe care nu am vazut-o venind si care ar fi putut salva filmul este irosita de niste scene care m-au intors in timp, pe vremea cand oamenii se impuscau si nu curgea pic de sange.

Distributia este in regula pentru un film de categoria B. Chiar daca nu este prezent vreun nume cu adevarat mare, sunt destule figuri cunoscute, care ar fi fost capabile sa produca prestatii decente, daca ar fi avut climatul potrivit, dar nu i-a ajutat nici scenariul si nici stangacia regizorului. Si la acest capitol ramai cu senzatia de potential nevalorificat. Nu mi-a placut nici ca Scott Eastwood incearca sa il copieze pe tatal sau. Acest stil nu i se potriveste decat lu' taica-sau.

Filmul emana un iz de amatorism. Nu exista nici o atentie la detalii si multe actiuni care sfideaza orice logica, chiar si cea din filme,a r fi putut fi evitate cu usurinta. Chiar daca am rezistat pana la final, au fost destule momente in care am avut cate un imbold sa il opresc. Recomandarea mea este sa evitati filmul asta, cum evitati un maidanez cu spume la gura. Trailer:

7 Days in Havana (2012)

Titlu original: 7 días en La Habana

Gen: Drama

Distributie: Josh Hutcherson, Vladimir Cruz, Magali Wilson, Daisy Granados, Claudia Muniz

Regizor: Laurent Cantet [a mai regizat: L'atelier(2017), Return to Ithaca(2014), Foxfire(2012), The Class(2008), Heading South(2005)]

Buget: 3.000.000 €

Nota Gealapa: 6.50

O lesbiana, un actor aspirant, o cantareata la inceput de drum, o casnicie in saracie, o comunitate de acrtier si doi regizori renumiti au experienta scurte, dar memorabile in capitala Cubei, Havana.

O colectie de sapte scurtmetraje, cu sapte regizori diferiti si cu oarecare legatura intre ele, unele mai interesante decat altele. In afara de cateva cubaneze superbe dezbracate, filmul ofera si cateva povestioare interesante. Unele dintre ele au avut chiar un nivel ridicat de tensiune. Este interesant sa vedem stiluri diferite de regie si metode diferite de a crea suspans. Din pacate as spune ca doar trei-patru dintre aceste filmulete au fost cu adevarat reusite.

Distributia a fost surprinzatoare. Nu ma asteptam sa il vad pe Josh Hutcherson intr-un film european, dar ma puteam lipsi de prezenta lui, pentru ca a avut o prestatie mediocra, iar faptul ca personajuls au trebuia sa ajunga la o scoala de actorie mi se pare o ironie involuntara foarte buna. Surpriza cea mai mare a fost insa, sa il vad pe Emir Kusturica interpretandu-se pe el isusi si admitand cumva ca este un betiv antisocial.

Privind obiectiv, filmul asta nu este chiar o opera de arta, dar are suficiente atuuri sa te faca sa il indragesti si sa nu stii de ce. Fiecare scurtmetraj are loc in cate o zi a saptamanii, iar pana vineri lucrurile au fost ok, dar i weekend totul o ia la vale si de fapt acolo ar fi trebuit sa fie apogeul. Cel ami rau imi pare de sambata pentru ca incepuse cu doua lesbiene adolescente care se indragostesc, dar din pacate pentru ele si pentru toti cei acre au vazut filmul relatia lor se intrerupe brusc. Daca vreti sa vedeti un film tonic in cea mai mare parte, care reuseste sa ofere cumva o imagine destul de realista a Cubei si cu o cinematografie decenta, atunci vi-l recomand.

Carol (2015)

Gen: Dragoste, Drama

Distributie: Cate Blanchett, Rooney Mara, Sarah Paulson, Kyle Chandler, Jake Lacy

Regizor: Todd Haynes [a mai regizat: Wonderstruck(2017), Six by Sondheim(2013), I'm Not There(2007), Far from Heaven(2002), Velvet Goldmine(1998)]

Buget: 11.800.000 $
Incasari: 41.000.000 $

Filmul a obtinut 75 de premii, printre care:
- Best Lead Actress (Cate Blanchett), AACTA International Awards, 2016
- Best Supporting Actress (Rooney Mara), AACTA International Awards, 2016
- Movie of the Year, AFI Awards, USA 2016
- Best Screenplay, Adapted, Alliance of Women Film Journalists, 2016
- Best Cinematography, Alliance of Women Film Journalists, 2016

Nota Gealapa: 7.20
Metascore: 95/100

In New Yorkul anilor '50, o fotografa aspiranta dezvolta o relatie intima cu o femeie mai in varsta.

este genul acela de filma sezat, facut pentru festivaluri si pentru a aduna premii. Povestea este interesanta, dar modul in acre este pusa in scena este destul de retinut, special parca pentru a nu supara criticii. Mi-au placut foarte mult unele detalii cinematografice, fie ca a fost vorba de peisaje, de liniste, sau de culori scoase in evidenta in anumite momente. Putin cam lung pentru o povestea in acre nu se intampla atat de multe lucruri, dar nu pot sa zic ca m-a plictisit.

Distributia este intresanta, cu nume relevante, chiar daca din punctul meu de vedere nu cele mai carismatice. Nu imi place in mod deosebit de nici una dintre protagoniste, dar si Cate Blanchett si Rooney Mara au oferit interpretari bune spre foarte bune. Am mai recunoscut cateva fete, dar filmul este exclusiv despre personajele celor doua amintite mai devreme, asa ca ceilalti actori nu prea au avut timp pe ecran.

Epoca in care se desfasoara actiunea pare surprinsa perfect, fara nici o exagerare a vreunei caracteristici a perioadei, cum se intampla destul de frecvent. Este un film sensibil, mai degraba pentru publicul feminin matur. Poate fi genul de film pe care sa il vezi in cuplu, mai ales daca partenerul tau are acelasi sex ca tine. Trailer:

The Choice (2016)

Gen: Drama, Dragoste

Distributie: Benjamin Walker, Teresa Palmer, Alexandra Daddario, Maggie Grace, Tom Wilkinson

Regizor: Ross Katz [a mai regizat: Adult Beginners(2014), Taking Chance(2009)]

Incasari: 24.000.000 $

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 26/100

Travis si Gabby sunt vecini intr-un mic orasel de coasta si ajung sa aibe o relatie pe acre viata o testeaza la fiecare pas.

Nu e genul meu de film, dar este un "chick-flick" decent. Fetele vor vedea o poveste de dragoste superba, romantica, perfecta, emotionanta si o vor savura din plin. Eu am vazut destule momente reusite, dar si o multime de clisee, scene exagerat de siropoase si un accent sudist absolut enervant. povestea nu va da pe nimeni pe spate. Este o intriga tipica pentu un film de dragoste. Problema principala a filmului este kungimea si faptul ca excesiv de siropos. Am crezut la un oment dat ca se va transforma int-run film religios, dar din fericire nu a fost cazul.

Distributia este buna, cu actori respectabili, dar mi s-a parut ca ceva nu a functionat. Prestatiile actorilor, ca intregul film de altfel, sunt destul de oscilante, alternand in permanenta scenele in care te emotioneaza cu cele in care par niste amatori. Teresa Palmer de exemplu, in primele zece minute ale filmului are o interpretare de-a dreptul enervanta si stangace, insa in a doua jumatate este cea mai naturala actrita in viata. In plus, aproape toti actorii au ratat accentul sudist. Acesta suna ciudat si iti vine greu sa ii crezi.

In concluzie, acest flm nu este vreun Notebook, dar se putea si mai rau; mult mai rau. Acest lucru nu este putin pentru acest gen. nu e usor sa faci un film de dragoste atragator si palpitant, dar The Choice a reusit in cea mai mare parte si pentru asta ar merita o sansa. Trailer:

Black Panther (2018)

Gen: Actiune, SF

Distributie: Chadwick Bosman, Michael B. Jordan, Lupita Nyong'o, Danai Gurira, Martin Freeman

Regizor: Ryan Coogler [a mai regizat: Creed(2015), Fruitvale Station(2013)]

Buget: 200.000.000 $
Incasari: 1.284.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 7.85
Metascore: 88/100

T'Challa, regele Wakandei, ajunge pe tronul natiunii africane izolata dar avansata din punct de vedere tehnologic, dar este pus la incercare de un rival care a fost victima tataluis au in copilarie.

Eu sunt de parere ca piata de super-eroi este saturata de cativa ani, dar cu toate astea, din cand in cand isi mai face loc cate unul, iar Marvel se pricepe de minune sa ii integreze si sa faca publicul sa ii accepte. Acest film este un origin story, asa ca nu si-a atins inca potensialul de actiune explozia, dar este un origin story excelent. Impecabil din punct de vedere tehnic, filmul are un aer proaspat. in sfarsit un film de acest gen a carui actiune nu se desfasoare in America, sau eroul nu este american. Imaginea unei tari din Africa, deschizand un centru umanitare in State mi-a placut suspect de mult. Povestea nu este revolutionara, dar este pusa in scena fara greseala si potentialul sau este fructificat la maxim.

Distributia are o contributie majora la senzatia de proaspat pe care o emana filmul. Nu sunt actori folositi in exces. Sunt figuri noi, atragatoare, exotice si surprinzator de capabile. Intr-un asemenea film foarte rar rasare o interpretare demna de premii majore, dar nici nu cautam asa ceva in mod deosebit. Important este ca prestatiile actorilo sa fie solide, iar in acest caz aceasta sarcina a fost indeplinita cu succes.

Evitand stereotipurile clasice ale filmelor americane cu astfel de eroi, Black Panther cade fara sa vrea in extrema altui gen de clisee: cel in care America, sau vestul in general, sunt diavolul si Africa este binele suprem. Combinatia de clisee din acest film este una atat de ciudata, incat ar putea parea ca acestea nu exista deloc. Mai sunt cateva lucruri inexplicabile in poveste, cum ar fi de exemplu ca liderul celei ami avansate natii din lume este ales printr-o...lupta pana la moarte, dar inteleg necesitatea unor astfel de nepotriviri. Per total, este un film extrem de sexy din punct de vedere vizual, cu o poveste decenta, cu interpretari solide din partea unor actori care arata bine si cred ca este pentru toata lumea. Pe de alta parte, fata cu care l-am vazut la cinema a adormit pe la jumatatea lui, deci poate nu este chiar pentru toata lumea. Trailer: