We Bought a Zoo (2011)

Gen: Comedie, Drama

Distributie: Matt Damon, Scarlett Johansson, Thomas Haden Church, Colin Ford, Maggie Elizabeth Jones

Regizor: Cameron Crowe [a mai regizat: Aloha(2015), Pearl Jam Twenty(2011), The Union(2011), Elizabethtown(2005), Vanilla Sky(2001)]

Buget: 50.000.000 $
Incasari: 121.000.000 $

Premii:
- Film Music, BMI Film & TV Awards, 2012

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 58/100

In California de sud, un tata isi muta familia in mediul rural pentru a renova si a redeschide o gradina zoologica cu probleme.

Am fost luat prin surprindere de acest film. ma asteptam la o comedie mai superficiala, cu animale scapate de sub control care fac chestii ce ar trebui sa fie amuzante, dar acest aspect al filmului a fost tinut destul de bine sub control. Povestea chiar a fost buna si coerenta si a avut destula profunzime, ba chiar a transmis cateva mesaje interesante. Scenariul a fost in cea mai mare parte bun, dar a oferit si cateva scene de care m-as fi putut lipsi. Per total insa, filmul a fost distractiv si surprinzator de sensibil.

Distributia este perfecta pentru acest film, dar perfectiunea asta ma si irita pe undeva. Toate interpretarile au fost bune si nu am nici un repros la acest capitol. ma deranjeaza insa perfectiunea, cel putin aparenta, a acestor oameni. Matt Damon care apare ca un barbat care are in el cantitatile optime de sensibilitate, umor si aventura si arata intr-un fel. Scarlett Johansson care e spontana si naturala si incredibil de frumoasa. Cireasa de pe tort este Maggie Elizabeth jones, un copil cum nu am mai vazut demult in filme: adorabil si cu foarte mult talent. Mi-as fi dorit ca macar unul din aceste personaje cheie sa nu fie interpretate deun supraom de genul asta.

Filmul are un inceput mai greoi si am crezut ca os a fiu dezamagit de Cameron Crowe, care m-a obisnuit cu cateva filme bune de acest gen, dar va spun sa mergeti la toaleta si sa terminati ce mai aveti de facut in prima jumatate a filmului, pentru ca in a doua nu o sa mai aveti timp de nimic. Ritmul este alert si se intampla numai lucruri interesante si relevante. A fost un film de doua ore, dar l-am simtit ca pe unul de 80 de minute. Cu siguranta il recomand. Trailer:

Popstar: Never Stop Never Stopping (2016)

Gen: Comedie, Musical

Distributie: Andy Samberg, Jorma Taccone, Akiva Schaffer, Sarah Silverman, Tim Meadows

Regizor: Akiva Schaffer [a mai regizat: The Watch(2012), Hot Rod(2007)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 10.000.000 $

Premii:
- Best Picture, All Def Movie Awards, 2017

Nota Gealapa: 6.45
Metascore: 68/100

Dupa ce devine clar ca albumul sau solo este un esec, un fost membru al unei trupe face tot posibilul sa isi pastreze celebritatea.

In rolul principal din acest film il avem pe Andy Samberg si asta ar cam trebui sa va spuna tot, legat de genul de umor de care veti avea parte daca alegeti sa il vedeti. Este singurul umor pe care Samberg il stie si il face destul de bine. Usor ironic, putin mai mult retardat, acest film poate fi alegerea perfecta dupa o zi grea, cand ai nevoie de un film sa iti anestezieze neuronii. Nici nu conteaza intriga, nu conteaza nici povestea, nu conteaza nici cinematografia, conteaza doar scenariul, pentru ca acest gen de filme necesita cam o gluma la fiecare replica, iar de aceasta data scenaristii au lovit destule glume bune.

Pe langa Andy Samberg, care are o interpretare obisnuita pentru el, adica irascibila sau agreabila, in functie de gusturi, dar deloc surprinzatoare, farmecul este dat de numarul impresionant de vedete din lumea muzicii si nu numai, care au acceptat sa aiba aparitii scurte in acest film si care ii dau o savoare speciala. De la DJ Khaled si pana la Snoop Dogg sau Mariah Carey, o multime de artisti relevanti au tratat acest proiect cu toata seriozitatea si au reusit sa il faca ai amuzant decat este de fapt.

Nu mi-a placut pentru ca am sitit acest film ca fiind ezitant. Este o satira cuminte, care se teme sa mearga prea departe, lucru neasteptat, pentru ca Andy Samberg de obicei nu pre are retineri. Ramane insa un film distractiv, destul de subapreciat, care cred ca merita o sansa.

Revelation Road 2: The Sea of Glass and Fire (2013)

Gen: Actiune

Distributie: David A.R. White, Brian Bosworth, Eric Roberts, Andrea Logan White, Noell Coet

Regizor: Gabriel Sabloff [a mai regizat: Dancer and the Dame(2015), WWJD What Would Jesus Do? The Journey Continues(2015), Revelation Road: The Black Rider(2014), Revelation Road: The Beginning of the End(2013), Apostle Peter and the Last Supper(2012)]

Nota Gealapa: 5.25

Agentul de vanzari Josh, devine un razboinic al drumurilor in incercarea sa de a se intoarce acasa, dar Dumnezeu ii ghideaza pe altii sa il ajute pe Josh sa devina parte din planul Sau.

Acest sequel, ca si predecesorul sau, incearca sa age credinta in oameni cu ajutorul violentei, gandindu-se ca poate asta este o cale mai usoara de a ajunge la oameni. Dar in afara de ceva mai multa ctiune si o oarecare tensiune, acest film nu aduce nimic in plus fata de primul al seriei. Este extrem de slab. Arata saracacios, scenariul este mediocru si are maxim doua scene reusite. Ca sa nu mai zic ca sunt atatea flashbackuri, incat sunt aproape sigur ca jumatate din film sunt doar amintiri ale personajelor.

Distributia este aceeasi din primul film, iar interpretarile sunt la fel de slabe. E drept ca scenariul nu a ajutat pe nimeni, dar nici actorii nu sunt cine stie ce. Momentele in care interpretarea le-a iesit, le poti numara pe degete. Nici cei care s-au ocupat de casting nu au ajutat vreun pic in acest sens; au ales oameni nepotriviti in roluri nepotrivite.

Daca cineva crede ca acest film este unul cu actiune post-apocaliptica, va avertizez ca este doar un film de propaganda crestina. Practic Dumnezeu se intoarce pe Pamant si ii ia cu el pe cei vrednici, iar cei ramasi se intorc unul impotriva celuilalt. Nu va lasati pacaliti de un poster inselator. Daca nu aveti trei matanii la mana si vreo Evanghelie ca ringtone, nu aveti de ce sa vedeti acest film. Trailer:

We Are Your Friends (2015)

Gen: Drama

Distributie: Zac Efron, Wes Bentley, Emily Ratajkowski, Jonny Weston, Shiloh Fernandez

Regizor: Max Joseph [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 2.000.000 $
Incasari: 12.000.000 $

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 46/100

Prins intre o dragoste interzisa si asteptarile prietenilor sai, DJ-ul aspirant Cole Carter incearca sa gaseasca drumul catre avere si faima.

Filmul promitea sa fie interesant. Intriga este una destul de originala, dar din pacate, aceasta nu este in prim-plan pe tot parcursul filmului, in centrul atentiei aparand diverse drame mai mult sau mai putin importante. Astfel, intreg filmul pare cumva superficial si nici una din povestile prezentate nu capata suficienta profunzime, pentru a crea emulatie sau empatie. Sunt cateva scene bune, care au un aer proaspat si care reusesc sa acopere destule nereusite.

Distributia este una interesanta. In rolurile secundare avem o mana de actori tineri si dornici, care au tinut sa se afirme si au produs interpretari bunicele, dar personajele lor au fost dezvoltate foarte putin asa ca aproape ca nu au contat. Mi-a placut mult Emily Ratajkowski, pe care am descoperit-o acum si care pe langa faptul ca este superba, a avut o interpretare foarte naturala si dezinvolta. In rolurile principale ii avem pe Zac Efron si Wes Bentley. Daca Bentley s-a descurcat onorabil, as spune ca Zac Efron a produs una din interpretarile lui scortoase si antipatice.

Pentru ca nu sunt mare fan EDM, ma asteptam sa detest acest film, iar faptul ca nu s-a intamplat asa, inseamna ca a fost un film destul de bun. Cel putin a reusit sa puna acest gen muzical intr-o lumina interesanta. Si titlul este destul de inselator, pentru ca aceasta nu este o poveste de prietenie... despre frati acre iti au spatele. Este o singura scena care aproape implineste acest titlu spre final, dar nu compenseaza timpul pierdut pana acolo. Este un film proaspat si cred ca macar pentru atata lucru merita vazut.

Despicable Me 3 (2017)

Gen: Animatie, Actiune, Aventura

Distributie: Steve Carell, Kristen Wiig, Trey Parker, Miranda Cosgrove, Dana Gaier

Regizor: Kyle Balda [a mai regizat: Minions(2015), The Lorax(2012)]

Buget: 80.000.000 $
Incasari: 1.035.000.000 $

Nota Gealapa: 6.80
Metascore: 49/100

Gru il reintalneste pe fermecatorul, veselul sau frate geaman, care se bucura de mai mult succes si care vrea ca cei doi sa faca echipa pentru a comite un ultim jaf.

Problema francizei Despicable Me  este ca ne plac prea mult minionii. Dupa primul film, am vrut sa ii vedem cat mai mult pe ei, dar seria ni-i ofera din ce in ce mai putin. Aste se intampla probabil pentru a asigura si succesul minifrancizei Minions. Fara minioni, acesta este doar inca un desen animat fara prea multe lucruri iesite din comun. Da, sunt destule scene amuzante si glume bune, dar este cam aceeasi poveste. Deja a cam luat-o la vale aceasta serie. Sper ca urmatorul film sa fie la un nivel mai bun.

Distributia este aceeasi. Imi dau seama ca a luat-o la vale franciza si pentru ca am incewput sa il aud pe Steve Carell si nu pe Gru si asta ma cam deranjeaza. In acest film el este vocea chiar pentru doua personaje, iar asta pentru mine este putin cam mult Steve Carell. Cred ca ar fi nevoie si de un nume nou in distibutie, care sa aduga ceva prospetime.

Ma bucur ca a ramas in continuare un film pentru toata familia. Va fi si pe placul cpiilor, dar si parintii au destule glume dedicate lor. Chiar daca este poate cel mai slab film al seriei, nu am cums a nu il recomand. Ar fi pacat sa fi vazut cele trei filme de pana acum si sa il ratati pe asta. Pana la urma este genul acela de film, care pentru adulti este o placere vinovata. Trailer:

World Trade Center (2006)

Gen: Drama

Distributie: Nicolas Cage, Michael Peña, Maria Bello, Connor Paolo, Anthony Piccininni

Regizor: Oliver Stone [a mai regizat: Snowden(2016), Mi Amigo Hugo(2014), Savages(2012), Castro in Winter(2012), Wall Street: Money Never Sleeps(2010)]

Buget: 63.000.000 $
Incasari: 163.000.000 $

Premii:
- Director of the Year, Hollywood Film Awards, 2006
- Movie of the Year, Hollywood Film Awards, 2006
- Freedom of Expression Award, National Board of Review, USA 2006
- Worst Foreign Film, Yoga Awards, 2007

Nota Gealapa: 6.30
Metascore: 66/100

Doi ofiteri de la Autoritatea Portuara sunt captivi sub daramaturile de la World Trade Center.

Din principiu nu imi plac filmele care au ca subiect evenimente tragice recente, pentru ca mi se pare ca abuzeaza de sufierinta oamenilor pentru a le lua banii, iar la data aparitei acestui film trecusera doar cinci ani de cand americanii si-au daramat turnurile. Mi-a placut in schimb ca acest film nu s-a concentrat in mod deosebit pe fapte eroice sau pe tragedie in sine, ci a prezentat evenimentul din perspectiva unor victime prinse sub daramaturi. Nu este un film senzational, dar exita destule scene reusite si momente de tensiune.

Distributia este una destul de buna, as spune chiar suficienta pentru acest film. Nicolas Cage si Michael Peña au interpretari bunicele, avand in vedere postura in care se regasesc personajele lor. Am vazut de asemenea momente reusite si din partea actorilor din rolurile mai mici. Nimic care sa schimbe vreo cariera, dar prestatii suficient de bune pentru a nu strica filmul.

Sunt de parere insa, ca filmul nu s-a ridicat la inaltimea tragediei si desi inteleg ce a vrut sa faca regizorul cu iluminatul prost si cadrele statice, acestea au ajuns sa functioneze in dezavantajul filmului. desi nu pot sa spun ca m-am plictisit, nu as recomanda acest film.

Victoria (2015)

Gen: Drama

Distributie: Laia Costa, Frederick Lau, Franz Rogowski, Burak Yigit, Max Mauff

Regizor: Sebastian Schipper [a mai regizat: Sometime in August(2009), A Friend of Mine(2006), Gigantic(1999)]

Incasari: 4.620.000 $

Filmul a obtinut 17 premii, printre care:
- Prize of the Guild of German Art House Cinemas, Berlin International Film Festival, 2015
- Reader Jury of the "Berliner Morgenpost", Berlin International Film Festival, 2015
- Silver Bear Berlin - Outstanding Artistic Contribution, Berlin International Film Festival, 2015
- Vilko Filac Prize, FEMF Festival of the European and Mediterrenean Film, 2015
- Best Female Lead (Millor Protagonista Femenina) (Laia Costa), Gaudí Awards, 2016

Nota Gealapa:7.30
Metascore: 77/100

O tanara femeie din Spania, care tocmai s-a mutat la Berlin, descopera ca flirtul ei nevinovat cu un localnic poate sa ia o turnura mortala, pe masura ce o iesire in oras cu prietenii acestuia scoate la suprafata un secret periculos.

Nu am mai vazut un film 100% german care sa imi placa de ceva vreme. Asta a fost o surpriza placuta. Au gasit o modalitate inteligenta sa il faca cumva inernational si limba engleza vorbita cu accent nemtesc chiar sa aibe sens. intriga este interesanta, doar ca putin cusuta cu ata alba, in sensul in care nu am gasit foarte credibil modul cum personajul principal, o femeie, accepta sa participe la spargerea unei banci alaturi de patru baieti germani pe acre ii stie de doua ore, iar pentru un asemenea film credibilitatea este importanta. Trecand insa peste acest aspect, as spune ca filmul arata bine la toate capitolele. Este interesant si palpitant, iar cine s-a ocupat de camere si lumini a facut o treaba fparte buna.

Analizand exclusiv numele, distributia nu ne spune mare lucru. Pot sa va spun inca ca interpretarile protagonistilor sunt destul de bunicele, iar tipa asta din rolul principal, Laia Costa, pe langa faptul ca este foarte draguta chiar a avut o prestatie foarte naturala si credibila. Baietii germani au facut si ei in cea mai mare parte a timpului o treaba destul de buna, dar au fost cateva momente de suprainterpretare absolut inutila.

Filmul are un magnetism destul de puternic si reuseste sa atraga fara 3D sau alte procedee moderne costisitoare dar ieftine. Este foarte interesant si funcitoneaza in avantajul sau si faptul ca nu exista planuri temporale. Totul se intampla in timp real. Finalul din pacate este pur european, adica cumva in coada de peste si ar fi trebuit sa ofere mai multe amanunte. Chiar si asa, este unul din cele mai bune filme nemtesti pe care le stiu si il recomand cu incredere. Trailer: