Bend It Like Beckham (2002)

Gen: Comedie

Distributie: Parminder Nagra, Keira Knightley, Jonathan Rhys Meyers, Anupam Kher, Archie Panjabi

Regizor: Gurinder Chadha [a mai regizat: It's a Wonderful Afterlife(2010), Angus, Thongs and Perfect Snogging(2008), Paris, je t'aime(2006), Bride & Prejudice(2004), What's Cooking?(2000)]

Buget: 3.500.000 lire sterline
Incasari: 172.000.000 $

Filmul a obtinut 17 premii, printre care:
- Audience Awards, Bordeaux International Film Festival of Women in Cinema, 2002
- Best Actress (Meilleure Comédienne Long Métrage)  (Parminder Nagra & Keira Knightley), Bordeaux International Film Festival of Women in Cinema, 2002
-  Special Jury Award, Bordeaux International Film Festival of Women in Cinema, 2002
- Best Comedy Film, British Comedy Awards, 2002
- Audience Award, Dinard British Film Festival,  2002

Nota Gealapa: 6.80
Metascore: 66/100

O tanara indianca se revolta impotriva traditionalismului parintilor sai si se inscrie intr-o echipa de fotbal feminin.

Acest film are ca scop inlaturarea oricarei urme de testosteron din si asa putinii specatatori de sex masculin. Atatia hormoni si sentimente nu pot avea un efect benefic asupra nimanui. Intriga nu e neaparat rea si este si originala, dar este pusa in scena semi-profesionist cu o tenta bellywoodiana. Multe pauze inutile si scene care nu contribuie cu nimic. Inteleg si latura mai profnunda a filmului. Poate fi interpretat ca o pledoarie pentru emanciparea femeilor de pretutindeni, dar eu refuz sa il vad astfel. Mi se par eo inselatorie parsiva, in care se foloseste fotbalul si numele unui fotbalist celebru pentru a atrage in fata ecranului multi barbati, pentru a-i inconjura apoi de probleme adolescentine de fete aflate la pubertate.

Distributia m-a enervat sie a foarte tare. Protagonista, Parminder Nagra, a fost chiar ok si a avut o interpretare naturala si credibila. Tot restul distributiei a fost problema. In primul rand, o avem pe Keira Knightley intr-o perioada a vietii ei in care era chiar mai enervanta decat astazi. In al doilea rand, il avem ca si co-protagonist pe Jonathan Rhys, autorul celei mai feminine interpretari din acest film. Prestatia lui este atat de proasta incat uneori am crezut ca este o parodie.

Este intr-adevar si un film despre sacrificiu si mentalitati, dar adevarul este ca nu e chiar atat de profund cum se pretinde. Poate doar un fotbalist dedicat sau un crossfiter impatimit ar putea sa il aprecieze atat de profund cum au dorit producatorii. Este atat de corect din punct de vedere politic, incat a fost primul film vestic difuzat in Coreea de Nord.

Assassination Games (2011)

Gen: Actiune

Distributie: Jean-Claude Van Damme, Scott Adkins, Ivan Kaye, Valentin Teodosiu, Alin Panc

Regizor: Ernie Barbarash [a mai regizat: Casa Vita(2016), Pound of Flesh(2015), Falcon Rising(2014), Reading Writing & Romance(2013), Second Chances(2013)]

Buget: 8.000.000 $
Incasari: 1.000.000 $

Nota Gealapa: 6.65

Doi asasini accepta sa lucreze impreuna si sa vaneze aceeasi tinta, unul pentru bani, unul pentru razbunare.

 Inca un film a carui actiune se desfasoara in Romania si in care toti romanii vorbesc limba rusa. Nota mare se datoreaza in principal decorurilor si prezentelor autohtone din distributie. In rest, pe lanaga un Van Damme indragostit de Romania, acteva scene de actiune decente si o intriga superficiala, complicata si fara viziune, acest film nu prea are nimic de oferit. In Romania, s-ar fi putut face mult mai mult cu 8.000.000 de dolari.

Distributia este interesanta, cu bune si cu rele. Raul principal este Scott Adkins, despre care nu imi amintesc sa fi facut vreun rol bun vreodata. Macar de aceasta data a interpretat un personaj si nu pe sine insusi. Van Damme, este Van Damme si cand e in forma si cand nu este. Oricum ar fi, a fost interesant sa il vad pe Valentin Teodosiu impuscat de acesta.

Filmul a avut destul potential, chiar daca nu a fost cea mai originala intriga, dar nu a fructificat-o la maxim. Daca sunteti fan Van Damme, probabil veti fi incantati de film, atfel este doar un film de actiune de duzina. Parte din aceasta vina ii apartine si regizorului, care lasa senzatia ca s-a straduit prea mult sa dea prospetime filmului, fara succes.

Detention (2011)

Gen: Comedie

Distributie: Josh Hutcherson, Shanley Caswell, Spencer Locke, Alison Woods, Logan Stalarow

Regizor: Joseph Kahn [aflat la primul lungm etraj]

Buget: 10.000.000 $

Nota Gealapa: 5.60
Metascore: 45/100

Un criminal care imita crimele dintr-un film de groaza terorizeaza un liceu, iar un grup de elevi incearca sa supravietuiasca in timp ce sunt trimisi in detentie.

Un film potrivit pentru adolescenti hiperactivi. Orice persoana cu un gram de maturitate nu are cumj sa nu fie deranjat de infantilismul acestui film si aerul sau nejustificat de suprioritate. Printre atat de multe referinte care nu pot fi urmarite e greu sa mai depistezi cate o scena reusita. Totul este pe repede inainte la acest film si cate o pauza pe ici-colo nu ar fi stricat. Filmul primeste nota de trecere pentru o mana de glume bune; atat.

Distributia este si ea pe placul hipsterilor. In prim-plan sunt Josh Hutcherson si Shanley Caswell, doua figuri extrem de arogante si acre, tocmai potrivite pentru acest film. Prestatiile lor, ca de fapt a intregii distributii, au fost mediocre si pe alocuri enervante. Putinul umor este dat de cativa dinte actorii din rolurile mici, nicidecum de  cei doi protagonisti.

Din pacate, un buget decent s-a irosit pe efecte vizuale total inutile care au sporit gradul de confuzie al filmului. Ca sa spun si ceva pozitiv, as evidentia originalitatea, dar se pare ca uneori prea multe originalitate strica. Nu vad nici un motiv derios pentru orice om normal sa se uite la acest film. Trailer:

The Wicked Within (2015)

Gen: Horror

Distributie: Sienna Guillory, Gianni Capaldi, Enzo Cilenti, MIchele Hicks, Eric Roberts

Regizor: Jay Alaimo [a mai regizat: Chlorine(2013), Slingshot(2005), Pretzel(2001)]

Buget: 1.200.000 $

Nota Gealapa: 4.65

La un an dupa moartea subita a unui copil, familia acestuia se reuneste, dar lucruri inexplicabile incep sa se intample.

Intriga este si superficiala si lipsita de originalitate. Este pusa in scena de asemena intr-un mod anost, cu foarte mici exceptii. in afara de cateva scene de efect, in rest am avut senzatia ca ma uit la o partida de curling proasta. M-am plictisit grav. Bugetul deja nu mai este o scuza, pentru ca am vazut suficiente filme excelente cu bugete chiar mai mici. Este vorba doar de o poveste slaba si un scenariu prost; atat.

Distributia este si ea proasta. Il foloseste pe Eric Roberts ca sa ia ochii pe afis; cam asta este nivelul. Mai sunt si alte cateva figuri familiare prin zona, dar care s-au facut remarcati tot prin prestatii jenante. Asadar nu avem parte de vreo revelatie nici la acest capitol, ba chiar asitam la cateva prestatii exagerate, in incercarea disperata de a scoate ceva, orice, dintr-un scenariu submediocru.

Din pacate este doar inca un film cu exorcizari. Se pare ca filmele cu exorcizari si cele filmate la perosana intai nu pleaca nicaieri. Exact cum un patinator artistic trebuie sa bifeze anumite elemente pentru a primi note bune, asa acest film a bifat toate cliseele necesare pentru a se califica in categoria horror. Singurul motiv pentru care v-ati putea dori sa il vedeti, ar fi sa nu ratati nici o exorcizare din cinematografie. Trailer:

Confessions of a Dangerous Mind (2002)

Gen: Biografic

Distributie: Sam Rockwell, Drew Barrymore, George Clooney, Julia Roberts, Michael Cera

Regizor: George Clooney [a mai regizat: The Monuments Men(2014), The Ides of March(2011), Leatherheads(2008), Good Night, and Good Luck.(2005)]

Buget: 29.000.000 $
Incasari: 24.000.000 $

Premii:
- Best Actor (Sam Rockwell), Berlin International Film Festival, 2003
- Best Picture, Las Vegas Film Critics Society Awards, 2002
- Special Achievement Award (George Clooney - director/producer/star), National Board of Review, USA 2002
- Best Actor in a Leading Role (Sam Rockwell), Phoenix Film Critics Society Awards, 2003

Nota Gealapa: 7
Metascore: 67/100

O adaptare a memoriilor creatorului de showuri de televiziune Chuck Barris, care pretinde ca a fost un asasin si a lucrat pentru CIA.

Acest film a fost debutul regizoral al lui George Clooney, dar lipsa lui de experienta nu se simte. Mintea haotica a personajului principal a fost pusa in scena foarte bine si haosul depaseste ecranul. Povestea are suficienta coerenta cat sa iti mentina interesul, dar la final ramai tot confuz cum ar trebui. Fanii de block-bustere nu cred ca vor aprecia prea mult acest film.

Distributia este impresionanta si este poate punctul forte al filmului. Nu ma refer numai la rolurile imprtante, ci si la aparitiile surpriza din rolurile mici. Clooney e elegant si masculin ca in fiecrae prestatie a sa. Surpriza este chiar protagonistul. Sam Rockwell, un actor destul de oscilant, are aici una din prestatiile sale reusite si este o placere sa il privesti in actiune. Multi actori care se apuca de regie apeleaza la prietenii din industrie sa apara in filmele lor, numai ca atunci cand te chama Clooney, poti sa ii chemi pe Matt Damon si Brad Pitt sa apara pe gratis si pe Julia Roberts si Drew Barrymore care sa aiba rolri uriase pe maruntis.

Filmul propune si o comedie neagra foarte reusita si imi place si cum pe parcurs balanta dintre comic si intunecat inclina spre intunecat. Este desigur o parere personala. Altii ar putea sa spuna ca aceasta tranzitie face filmul doar mai ciudat si greu de urmarit. Per total, chiar daca nu cred ca este 100% o reusita, filmul a fost unic si agreabil.

Hearts in Atlantis (2001)

Gen: Drama

Distributie: Anthony Hopkins, Anton Yelchin, Hope Davis, Mika Boorem, David Morse

Regizor: Scott Hicks [a mai regizat: Fallen(2016), Highly Strung(2015), The Lucky One(2012), The Boys Are Back(2009), Glass: A Portrait of Philip in Twelve Parts(2007)]

Buget: 31.000.000 $
Incasari: 28.000.000 $

Premii:
- Bronze Frog, Camerimage, 2001
- Best Performance in a Feature Film - Leading Young Actor (Anton Yelchin), Young Artist Awards, 2002

Nota Gealapa: 7.35
Metascore: 55/100

O mama tanara si fiul ei se schimba atunci cand un barbat misterios intra in viata lor.

Un film bun. O poveste care se dovedeste extrem de simpla, dar pana in momentul deznodamantului misterul si tensiunea au fost nelipsite. Este un film clasic, care nu apeleaza la trucuri moderne care sa ia ochii. Poveste, scenariu si actorie; atat. M-am simtit ca intr-o bula temporala pe toata durata filmului. Am fost in egala masura dezamagit si impresionat cand simplitatea intrigii a fost dezvaluita.

Distributia este si ea in nota filmului, adica simpla si surprinzatoare. Chiar daca nu interpreteaza personajul principal, Anthony Hopkins trage tot filmul dupa el si il pune in valoare excelent pe mult mai tanarul sau coleg de platou si protagonist, Anton Yelchin. Am avut prestatii la fel de reusite si sensibile si in celelalte roluri. Per total, as spune ca prestatia artistica este unul din punctele forte ale filmului.

Desi nu are magia din Green Mile si nici emotia din Shawshank Redemption, este un film foarte bun care trebuie vazut. Dupa acest ramai in principal cu o intelegere a modului in care anii tineretii iti definesc viitorul si cum unele amintiri iti dau o perspectiva asupra vietii. Prezenta lui Anthony Hopkins ar trebui sa fie un motiv suficient de bun ca sa vedeti filmul. Trailer:

Diamond Dogs (2007)

Gen: Actiune

Distributie: Dolph Lundgren, Nan Yu, Xue Zuren, William Shriver, Raicho Vasilev

Regizor: Shimon Dotan [a mai regizat: The Settlers(2016), Watching TV with the Red Chinese(2012), Hot House(2006), You Can Thank Me Later(1999), Coyote Run(1996)]

Nota Gealapa: 5

Un mercenar este angajat sa vegheze asupra unei expeditii facuta de un grup care cauta Tangka, un artefact budist care valoreaza milioane de dolari.

Nu e Dolph Lundgren recunoscut pentru capodoperele in acre este protagonist, dar acest film este un nou minim chiar si pentru el. Poveste slaba, scenariu penibil, oameni care pun intrebari in engleza si primesc raspunsuri in chineza, picioare si pumni care scot  acelasi sunet ca talerele dintr-o orchestra, cam asta este decorul propus. Efectele sunt putine, dar si ele proaste. Coloana sonora aproape ca nu exista cum nu exista nici logica in cea mai mare parte a filmului.

Distributia este de mana a treia. Dolph Lundgren a ajuns sa isi prostitueze imaginea in cele mai rau famate mahalale cinematografice. Poate ar fi cazul sa isi mai vanda si talentul, daca i-a mai ramas vreun ban. Partenerii lui de platou chinezi, erau prea ocupati sa il admire si sa il idolatrizeze, ca sa se mai preocupe si cu actoria. Actoria este atat de rea incat iese in evidenta chiar peste toate problemele amintite mai sus.

Nu mai vazusem demult un film atat de prost. A trebuit sa imi gasesc tot felul de activitati secundare ca sa rezist pana la sfarsit. Senzatia este aceea de puzzla la care piesele nu se potrivest dar le potrivesti prin forta bruta. Am vazut multe proiecte studentesti mai bune ca acest film. Nu vi l-as recomanda nici daca intr-un univers apocaliptic asta este singurul film ramas. Trailer: