Transformers: Age of Extinction (2014)

Gen: SF

Distributie: Mark Wahlberg, Nicola Peltz, Jack Reynor, Stanley Tucci, Kelsey Grammer

Regizor: Michael Bay [a mai regizat: Pain & Gain(2013), Transformers: Dark of the Moon(2011), Transformers: Revenge of the Fallen(2009), Transformers(2007), The Island(2005)]

Buget: 210.000.000 $
Incasari: 1.913.000.000 $

Nota Gealapa: 6.55
Metascore: 32/100

Un mecanic si familia lui se alatura autobotilor, cand acestia sunt vanati de un vanator de recompense din alta lume.

Aceasta trilogie confirma regula aproape oricarei trilogii, si anume ca cu cat inaintam in serie, filmele sunt din ce in ce mai slabe. Acesta este cu siguranta cel mia prost film al seriei Transformers. Dureaza aproape trei ore, dar cate lute intre roboti sa suporti? Chiar si asa, efectele si anumite scene sunt foarte bune. Este aproape imposibil sa o dai in bara total, cand ai pe mana un buget colosal. In ciuda sumei aberante de bani avuta la dispozitie, se simte criza si la Hollywood, altfel nu ar fi avut ce sa caute in china pentru filmari. Partea proasta e ca se pare ca va urma inca o continuare, care probabil va fi si mai slaba.

In distributie vad o imbunatatire, fata de celelalte filme, in sensul ca de aceasta data macar avem de a face cu barbati adevarati, care reusesc sa fie credibili in postura de duri, atat de credibil cat poti fi intr-un film cu roboti extraterestri. Era doar o chestiune de timp pana Mark Wahlberg, care e pe cale sa monopolizeze Hollywoodul, sa ia o bucatica si din aceasta franciza. Macar isi face singur cascadoriile.

Ce este foarte sacaitor, este plasarea de produse aproape la fiecare scena. Cadre lungi in care protagonistii beau diverse branduri de bere sau sucuri, americani sau asiatice, anouri publicitare cu masini pe toate cladirile etc.

Tokarev (2014)

Gen: Actiune

Distributie: Nicolas Cage, Rachel Nichols, Max Ryan, Michael McGrady, Peter Stormare

Regizor: Paco Cabezas [a mai regizat: Carne de neon(2010), Aparecidos(2007), Invasion Travesti(2000)]

Buget: 21.000.000 $

Nota Gealapa: 5.60
Metascore: 28/100

Cand fiica lui este rapita, un fost criminal isi reuneste fosta echipa pentru a-si face singur dreptate.

Intriga este una interesanta, dar, din pacate, povestea este pusa in scena intr-un mod total neplauzibil iar micile detalii inlatura orice urma de credibilitate a filmului. Aceasta productie nu ofera nimic special; nici unul din lucrurile binevenite in filmele de actiune: efecte speciale, urmariri de masini etc. Singurul lucru pozitiv este putina tensiune pe care o impartaseste din cand in cand.

Distributia este una versata, cu nume importante in industrie dar in care se remarca mai degraba ersonajele secundare. Nu pot sa imi dau seama cum Nicolas Cage inca mai pacaleste regizori ca este potrivit in rolul durului. In ultima vreme are si ghinionul de a participa numai in filme de rahat. Atata suprainterpretare nu am mai vazut decat in Betty cea urata. Din fericire, actorii distribuiti in rolurile suport pentru Cage pastreaza aparentele unei gasti imbatabile.

Aceasta versiune mai proasta a filmului Taken, este plina de clisee ale genului si de stereotipuri legate de mafie. Finalul nu exceleaza nci el la capitolul logica. Cred ca singurul motiv pentru care Cage a acceptat sa participe la proiect este faptul ca este un fan declarat al lui Paco Cabezas si al filmelor lui anterioare.

Smiley Face (2007)

Gen: Comedie

Distributie: Anna Farris, John Krasinski, Adam Brody, Danny Masterson, Jane Lynch

Regizor: Gregg Araki [a mai regizat: White Bird in a Blizzard(2014), Kaboom(2010), Mysterious Skin(2004), This is How the World Ends(2000), Splendor(1999)]

Incasari: 10.000 $

Nota Gealapa: 6.15
Metascore: 71/100

O tanara actrita are o serie de aventuri esuate, dupa ce mananca briosele speciale ale colegului ei de camera.

Desi pare o idee interesanta pentru o comedie, care ofera destule posibilitati, aceasta poveste este pusa in scena intr-un mod lamentabil care a transformat acest film intr-unul de duzina. Actiunea nu are inceput, nu are logica, nu are un sfarsit sau un deznodamant. Singurele lucruri bune sunt cele cateva scene amuzante pe care le ofera.

Distributia este formata din nume cunoscute, dar nu foarte importante in industrie. Interpretarile sunt in nota filmului, adica mediocre. Protagonista, cunoscuta din filme ca Scary Movie, are acelasi gen de interpretare si aici, numai ca acum, nefiind ceva nou, prestatia ei este de-a dreptul iritanta si ma face sa cred ca nu este in stare sa duca la capat un alt fel de rol.

Pentru ca tot filmul se concentreaza in jurul unui personaje si unei protagoniste slabe, restul actorilor au beneficiat de personaje insuficient dezvoltate si nu li s-a oferit vreo sansa reala de a contribui pozitiv la acest film. Singurul lucru interesant este vocea de povestitor a lui Roscoe Lee Browne.

Battle of the Year (2013)

Gen: Musical

Distributie: Josh Holloway, Laz Alonso, Josh Peck, Caity Lotz, Chris Brown

Regizor: Benson Lee [a mai regizat: Planet B-Boy(2007), Miss Monday(1998)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 26.100.000 $

Nota Gealapa: 5.90
Metascore: 29/100

Batalia anului atrage cele mai bune echie din intreaga lume, dar americanii nu au mai castigat de 15 ani. Ei se hotarasc sa adune cei mai buni dansatori din intreaga tara si sa aduca trofeul unde ii este locul.

Originalitatea este zero la acest film. Nici macar miscarile de dans nu sunt cele mai interesante pe care le-am vazut. In plus, acest subiect tinde sa se arda mai repede decat altele despre care se fac filme incontinuu. Pana la urma cate filme cu break dance, street dance sau orice altfel de dans sa vezi, mai ales ca in toate avem parte de cate o echipa de oameni care nu se inteleg, apoi devin cei mai buni prieteni si odata cu asta si cei mai buni dansatori.

Distributia nu este una stralucita si nimeni nu iese in evidenta printr-o interpretare notabila. Asa cum am mai spus, este greu sa gasesti dansatori care sa fie buni actori, sau actori care sa fie buni dansatori. Peste toti este Chris Brown, care este la fel de enervant ca si in realitate.

Desi scenariul propune o multime de personaje, care, din lipsa de timp, nu au fost dezvoltate suficient, filmul are totusi un fir logic. Cateva din miscarile de dans sunt si ele bune si cam la asta se rezuma partile bune ale acestui film. Cei care sunt ahtiati dupa filmele cu battleuri de dans, pentru ca ma gandesc ca exista o nisa si pentru asa ceva, il vor indragi; restul, mai putin.

The Barrens (2012)

Gen: Horror

Distributie: Stephen Moyer, Mia Kirshner, Allie MacDonald, Peter DaCunha, David Keeley

Regizor: Darren Lynn Bousman [a mai regizat: Angelus(2014), The Devil's Carnival: Alleluia!(2014), The Devil's Carnival(2012), 11-11-11(2011), Mother's Day(2010)]

Nota Gealapa: 5.15

Un tata isi duce sotia si cei doi copii intr-o excurise cu cortul si ajunge sa creada ca familia ii este bantuita de un mostru din legendele locale cunoscut sub numele de Diavolul din New Jersey.

Filmul are o intrige foarte slaba, pusa in scena intr-un mod la fel de subtire si anostcare tradeaza in fiecare cadru si o oarecare insuficienta materiala. Producatorii au incercat sa faca din acest film si unul psihologic care sa deuteze spectatorii intr-un mod pozitiv, dar s-au sabotat singuri cu un inceput care tradeaza in mare masura deznodamantul. Chiar si asa, filmul primeste nota de trecere din doua motive.

Primul este interpretarea lui Stepphen Moyer, singurul membru al distributiei care are o interpretare reusita. Straduinta lui de a ridica filmul este vizibila in fiecare scena, dar din pacate nu este suficienta pentru a schimba impresia generala. Restul numelor au fost relativ anonime inainte de aparitia in acest film si au ramas la fel pana in ziua de azi.

Al doilea motiv pentru care filmul rimeste nota de trecere este finalul, care te pune pe ganduri si te face sa te indoiesti de ce este real sau nu, asta in ciuda unui inceput care, asa cum spuneam mai sus, dezvaluie in mare masura deznodamantul. Ar trebui ca producatorii de la Hollywood sa caute si alte legende populare americane cu monstri si sa mai vedem si noi filme horror originale. Parca sunt prea multe remakeuri pe piata. Trailer:

The Stepfather (2009)

Gen: Thriller

Distributie: Penn Badgley, Dylan Walsh, Sela Ward, Amber Heard, Sherry Stringfield

Regizor: Nelson McCormick [a mai regizat: Killing Kennedy(2013), Prom Night(2008), Global Frequency(2005), Control Factor(2003), Operation Sandman(2000)]

Incasari: 30.000.000 $

Nota Gealapa: 6.50
Metascore: 33/100

Un tanar care se intoarce acasa dupa ce a fost la o scoala militara o gaseste pe mama lui indrogostita de un barbat, care deja s-a mutat la ei acasa. Pe masura ce cei doi se cunosc mai bine, baiatul devine din ce in ce mai suspicios la adresa noului sau tata.

Filmul are o intriga interesanta, dar tot misterul este dezvaluit practic in primele cadre iar pana la sfarsit numaram minutele pana la un final absolut previzibil. Fara aceasta greseala, cred ca filmul ar fi fost mult mai interesant si invalui in mister. In plus, daca as fi femeie, as fi foarte revoltata dupa ce as vedea acest film pentru ca inteligenta feminina ne este prezentata ca o exceptie, in rst femeile fiind portretizate ca niste creaturi fara pic de minte si usor de manipulat.

Distributia are in componenta nume experimentate, care ne ofera interpretari corecte, fara sa de-a pe din-afara de talent si fara sa ne faca sa empatizam in totalitate cu vreun personaj. Ca sa fiu in aceeasi linie cu filmul, ii pot remarca doar e protagonistii masculini  ca avand interpretari putin peste restul membrilor distributiei.

Per total, filmul nu impresioneaza, poate pentru ca noi inceem sa avem asteptari din ce in ce mai mari de la filme. Acesta, nu are deloc un aer modern si aduce mai degraba a thriller din anii '50. Ca aspect pozitiv trebuie sa amintesc ca filmul nu apeleaza la scene sexuale sau sangeroase exagerate doar pentru a mai atrage o nisa de oameni. Din acest punct de vedere filmul poate fi vizionat cu toata familia si va fi, dupa ce trageti linie, o exerienta agreabila.Trailer:

My Sassy Girl (2008)

Gen: Romantic

Distributie: Elisha Cuthbert, Jesse Bradford, Austin Basis, Chris Sarandon, Jay Patterson

Regizor: Yann Samuel [a mai regizat: The Great Ghost Rescue(2011), La guerre des boutons(2011), L'age de raison(2010), Jeux d'enfants(2003)]

Nota Gealapa: 7.25

Un barbat sensibil (baiatul mamei), care are toata viata planificata, ajunge sa fie simpatizat, indragit si mai apoi parasite de cea mai evaziva femeie din istoria femeilor.

Filmul ne prezinta o poveste de dragoste ciudata, de multe ori ilogica si de neinteles, dar in acelasi timp, intr-un mod ciudat, foarte agreabila. Desi incearca sa iasa cat de cat din tipare, nu scapam in totalitate de cliseele clasice ale filmelor de gen.

Distributia, desi nu se bucura de prezenta vreunui monstru sacru al cinematografiei, contine destule nume sufficient de experimentate pentru a oferi credibilitate personajelor siasistam la cateva interpretari corecte, in ciuda unei lipse de compatibilitate intre cei doi protagonisti.

Filmul este un remake, deci, din start, nu putem veorbi de originalitate, dar chiar daca ne prefacem ca ar fi un film nou, datorita prezentei cliseelor de care aminteam mai sus, senzatia este tot de film tipic de dragoste. Ca parte pozitiva, spre deosebire de alte productii de gen, acest film transmite si un mesaj, pe care nu o sa il dezvalui aici, ca sa va fac sa va uitati la film. Trailer:

Trailer Preview for My Sassy Girl on TrailerAddict.