A Dog Named Duke (2012)

Titlu original: Duke

Gen: Drama, Familie, Comedie

Distributie: Steven Weber, Sarah Smyth, Allison Hossack, April Telek, Kendall Cross

Regizor: Mark Jean [a mai regizat: Eight Gifts of Hanukkah(20212), The Baker's Son(2021), Love, Lights, Hanukkah!(2020), The Last Bridesmaid(2019), Flip That Romance(2019)]

Nota Gealapa: 7.15

Un veteran fără adăpost își lasă câinele muribund, pe pragul unei clinici veterinare. Personalul specializat îl îngrijește pe Duke și apoi lansează o campanie pentru a-l localiza pe veteran și a-l reuni cu cel mai bun prieten al său.

Acesta este un film de televiziune simplu si cinstit, care reuseste sa transmita emotie si pe alocuri chiar sa fie amuzant cu mijloace putine, cu un scenariul decent si aproape exclusiv datorita muncii reusite a tuturor celor implicati. Fara locatii de filmare spectaculoase si fara tehnologie care a iti fure ochii, A Dig Named Duke este un film foarte agreabil reusind cred eu tot ce si-a propus in materie de empatie si emotie. Nu este nici prea lung, astfel ca nu exista risculs a devina plictistiror, iar ritmul este si el cel potrivit pentru aceasta poveste care are in cele din urma un final fericit, dar nu unul chiar tipic.

Distirbutia este departe de a fi impresionanta. Am recunoscut doar doua sau trei fete, nimeni cu adevarat important, ceea ce ma face sa apreciez si mai mult calitatea in general foarte buna a interpretarilor. Am vazut foarte putine din pacatele tipice intalnite in astfel de filme de televiziune. Nu s-a supradramatizat aproape deloc si in general au fost foarte putine exagerari. Nu vorbim de prestatii care te bantuie o viata, dar sunt interpretari care sunt mult peste mediocritatea si stereotipurile prezente de obicei in astfel de filme, ceea ce le face surprinzatoare si fac intregul film sa para mai bun.

Iata ca din cand in cand chiar si un film Hallmark poate scoate capul din multime si se poate remarca, fie si numai pentru o perioada mica de timp. Imi place ca acopera corespunzator o gama destul de variata de probleme. Este intr-adevar un film despre relatie dintre un barbat si cainele sau, dar este despre mult mai mult decat atat. Este de asemenea si un film despreproblemele veteranilor de razboi, despre loialitate, despre infruntarea temerilor, dar si despre iertare si toate astea fara sa fie prea siropos.

The Pyramid (2014)

Gen: Horror

Distributie: Ashley Hinshaw, James Buckley, Denis O'Hare, Christa Nicola, Amir K

Regizor: Grégory Levasseur [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 6.500.000 $
Incasari: 16.861.137 $

Nota Gealapa: 5.10
Metascore: 24/100

O echipă arheologică încearcă să dezvăluie secretele unei piramide pierdute, dar ajung sa fie vânați de o creatură misterioasă.

The Pyramid este un horror clasic, iar prin asta nu vreau sa spun ca va rezista testului timpului devenind o referinta a genului care trebuie neaparat bifata. Ma refer mai degraba ca pare un film care a intarziat cateva decenii, cu o abordare dintr-o epoca trecuta in care piramidele, vampirii, varcolacii si alte creaturi din folclorul diverselor popoare erau foarte la moda; chiar cu destul timp inainte ca potecile nebatute si cabanele izolate sa fie asa in voga. Nu ar fi nimic rau in asta, doar ca acest film de fapt nu are foarte multe de oferit. in afara de cativa monstri interesanti, mai exact doi, urmarindu-l nu descoperim decat un scenariu mediocru plin de dialoguri si actiuni acre nu au nici un sens si acre chiar daca mi-a provocat cate un fior pe ici pe colo, mai degraba a reusit sa imi sporeasca reticenta fata de pisici.

Distributia este bineinteles formata din actori cvasi-necunoscuti, care au fost trecut din start la pierderi colaterale, pentru ca trebuie sa fii cu adevarat talentat sa scoti ceva de la un asemenea scenariu si nici unul dintre ei nu este,a stfel interpretarile au fost in nota de mediocritate a filmului. Mult prea plate uneori si exagerat de dramatic in alte scene, dar parca tot timpul cumva in contratimp. Cu toate astea, avand in vedere circumstantele, nu pot sa ii judec prea tare, dar nici nu pot spune ca sunt interesat sa mai vad vreun rol din partea vreunuia dintre ei.

Exista si lucruri care mi-au placut la acest film. Mi-au placut decorul, atmosfera in cea mai mare parte, creaturile si tentativa de a atinge istoria, dar in contrabalanta m-am saturat de personajele exagerate din vremurile astea, in care toti barbatii sunt fie lasi si prosti fie niste brute, iar toate femeile sunt puternice si curajoase. Astfel de lucrurri trebuie balansate si daca s-ar fi intamplat asta filmul ar fi fost mult mai dinamic, asa in schimb personajele sunt doar iritante si sunt principalul motiv pentru care acest film nu mi-a placut mai mult.

Creed II (2018)

Gen: Sport, Drama

Distributie: Michael B. Jordan, Sylvester Stallone, Tessa Thompson, Phylicia Rashad, Dolph Lundgren

Regizor: Steven Caple Jr. [a mai regizat: The Land(2016)]

Buget: 50.000.000 $
Incasari: 214.215.889 $

Premii:
-Cinema Vanguard Award (Michael B. Jordan) - Santa Barbara International Film Festival, 2019

Nota Gealapa: 7.50
Metascore: 66/100

Sub indrumarea lui Rocky Balboa, proaspăt încoronatul campion la categoria grea Adonis Creed se confruntă cu Viktor Drago, fiul lui Ivan Drago.  

Unele personaje ar trebui lasate sa moara in glorie si in liniste. Am impresia insa ca pe Rocky o sa il tina in viata mult dupa moartea lui. Bineinteles ca o sa ma uit cu interes la orice film asociat cu acest personaj si bineinteles ca fac parte dintre nostalgicii care vor indragi orice film asociat cu acesta, dar as recomanda cui vrea sa mai faca filme cu si despre box sa faca efortul de a isi crea de la zero propiul personaj si sa nu mai aleaga calea usoara de a profita de popularitatea imensa dobandita de Rocky in anii '80-'90. Acest film ar fi fost destul de solid si de unul singur, dar are multe greseli de logica si de abordare, iar fara aceasta asociere cu personajul amintit mai devreme nu ar fi fost nici pe departe atat de popular. Scenele de box sunt impresionante, dar restul timpului oscileaza scenele reusite cu dialoguri de umplutura si actiuni ale personajelor acre nu au nici o logica. 

Nu ma numar printre fanii lui Michael B. Jordan, pentru ma mi se pare prea perfect si nimeni nu poate fi atat de "curat", iar acest rol nu m-a facut sa il apreciez putin mai mult. Este protagonistul acestui film, dar scenariul l-a pus in situatia de a fi un erou foarte antipatic. Prestatia lui este decenta, dar nu avea cum sa fie deosebita, pentru ca un film cu box nu este neaparat locul unde sa iti etalezi calitatile. Bineinteles ca cea mai asteptata aparitie a fost cea a lui Sylvester Stallone, care chiar daca are un rol din ce in ce mai mic pe masura ce acest brand imbatraneste, pare ca devine mai bun odata cu trecerea timpului. El nu a fost niciodata un actor senzational care sa emotioneze in roluri dramatice, dar a capatat odata cu trecerea timpului o liniste si o siguranta foarte agreabile.

Daca ar fi sa compar chiar acest film cu un meci de box, as spune ca nu a reusit sa obtina knockoutul, dar castiga cumva meciul la puncte, folosind o formula deja binecunoscuta, care este inca destul de eficienta si functioneaza, dar fara prezenta lui Stallone ar fi fost doar un film banal. Franciza Creed a evoluat mult la capitolul storytelling, dar adevarul este ca nu au un protagonist foarte charismatic. Adonis nu se compara nici pe departe cu Rocky, iar in acest film adversarul sau care ar fi trebuit sa fie personajul negativ este mult mai usor de indragit decat el. Urmeaza sa vedem ce ne ai rezerva CReed III.

Timber Falls (2007)

Gen: Horror, Thriller

Distributie: Josh Randall, Brianna Brown, Nick Searcy, Beth Broderick, Sascha Rosemann

Regizor: Tony Giglio [a mai regizat: Doom: Annihilation(2019), S.W.A.T.: Under Siege(2017), Extraction(2013), Chaos(2005), In Enemy Hands(2004)]

Buget: 2.600.000 $
Incasari: 680.299 $

Nota Gealapa: 6.15

Un weekend cu cortul la munte devine o excursie în iad pentru un cuplu de tineri, care devin pioni într-un complot grotesc născocit de localnici brutali.

Este un film lipsit total de originalitate, care abordeaza calea usoara si abuzata de a trimite un cuplu in salbaticie pe cea mai necirculata poteca, frecventata doar de monstri fie ei reali sau inchipuiti. Un nou film horror a carui intriga este doar un pretext la indemana pentru a ne prezenta niste scene ingrozitoare. Din fericire, macar acestea sunt reusite si reusesc sa fie captivante. Avand in vedere acest aspect cred ca se poate spune ca sunt cam indulgent cu acest film. Poate se intampla asta pentru ca fost filmat partial in Romania, dar de fapt nu m-a influentat acest detaliu. Nota aceasta este acordata pentru ca odata ce trecem cu vederea incputul banal si finalul previzibil, ramane o parte de mijloc destul de suculenta care reuseste sa creeze tensiune, teama si dezgust, atingandu-si astfel scopul.

Cum se intampla deseori in asemenea filme, distributia nu contine nume cu adevarat importante ale industriei si este greu pentru niste actori de categoria B sa se evidentieze sau sa produca o interpretare macar notabila atunci cand un scenariu ii pune in aceleasi situatii in care au mai fost si alti cateva sute de actori inaintea lor, precum si dialoguri dintre cele mai banale si superficiale. Nici macar nu fac un efort de a remarca pe cineva din multime, pentru ca absolut toti au avut prestatii cumva in nota filmului fara sa iasa in evidenta nici macar in sens negativ.

Nu este nimic rau la un film horror de categoria B. aceste film tin cumva genul viu si ne fac sa apreciem mai mult filmele cu adevarat bune. Este putin deranjant totusi cand un asemenea film incearca sa pozeze intr-un adevarat blockbuster, iar Timber Falls incearca sa faca asta din plin.Acest film este totusi doar unul din putin, care poate oferi niste senzatii pentru o scurta durata de timp, dar care in cele din urma are inevitabila soarta de a fi uitat cu desavarsire.

There's Someone Inside Your House (2021)

Gen: Thriller, Horror

Distributie: Sydney Park, Théodore Pellerin, Asjha Cooper, Dale Whibley, Jesse LaTourette

Regizor: Patrick Brice [a mai regizat: Corporate Animals(2019), Creep 2(2017), The Overnight(2015), Creep(2014)]

Nota Gealapa: 5.50
Metascore: 45/100

O clasa de absolventi de la Osborne High devine tinta unui atacator mascat, cu intenția să dezvăluie cel mai întunecat secret al fiecărei victime și doar un grup de otsideri poate opri crimele.

Nu este acesta filmul care sa potoleasca setea de un horror bun sau un thriller memorabil. Este in schimb un film dinamic, alert, care reuseste sa creeze ceva tensiune si care urmareste niste cai bine batatorite ale stereotipurilor si ale succesului relativ, cu o rasturnare de situatie decenta. Din punct de vedere tehnic arata binisor spre bine, dar acest aspect este un lucru deja comun in ziua de azi. Partea cea mai buna este ca nu m-a plictisit deloc, iar daca un film iti mentine interesul crescut pana la final inseamna ca nu este chiar atat de rau.

Distributia mai degraba sperie potentialii spectatori, ami degraba decat sa ii atraga sa  vada filmul. Aceasta ne propune o serie de actori tineri si dornici de afirmare, cu o notorietate inexistenta sau foarte mica in acest moment al carierei lor. Prestatiile lor insa au fost chiar decente, unii dintre ei aratand chiar destul potential care sa le dea dreptul sa spere la o cariera solida in industrie. Chimia dintre protagonisti nu a fost una deosebita, dar s-a vazut pasiunea si vointa in interpretarile lor, lucru care merita apreciat.

Din pacate, nu cred ca va deveni nici macar un clasic al fimelor de mana a doua, asa cum este Scream de exemplu. Nu a reusit sa creeze decat sporadic o stare de tensiune si eventual teama, iar in rest a fost mai degraba o curiozitate. Crimele din film au fost bunicele, dar cam lipsite de inventivitate si chiar daca unele dintre personaje au fost dezvoltate cat de cat ok, mi-a fost greu sa empatizez cu ele. In concluzie, nu este un film pe acre sa il cauti, dar daca vi-l recomanda Netflixul, nu este de speriat si fugit.

Lego: The Adventures of Clutch Powers (2010)

Gen: Animatie, Actiune

Distributie: Ryan McPartlin, Yvonne Strahovski, Paul Michael Glaser, Roger Rose, Jeff Bennet

Regizor: Howard E. Naker [a mai regizat: Lego Hero Factory: Savage Planet(2011), Unstable Fables: The Goldilocks and the 3 Bears Show(2008), Unstable Fables: Tortoise vs. Hare(2008), Unstable Fables 3: Pigs & a Baby(2008), The Reef(2006)]

Incasari: 69.229 $

Nota Gealapa: 6.40

De aceasta dată, lumea LEGO prinde viață si ni-l prezinta pe Clutch Powers, cel mai bun constructor și explorator din universul LEGO.

Acesta este unul dintre primele filme cu piese LEGO animate, aparut cu destul timp inaintea unor productii ami scumpe si mai mediatizate si inseamna ca daca ulterior acestea au existat, filmul nu are cum sa fie chiar atat de rau. Este o poveste destul de banala si des intalnita, usor de urmarit pentru ca vorbim totusi de un film pentru copii, dar in care intalnim si cateva glumite si referinte pentru adulti, astfel incat daca trebuie sa il vezi alaturi de cei mici sa nu fie un supliciu. Are un ritm destul de alert si nu dureaza cu mult peste o ora si chiar daca nu este vreo capodopera, nu pot sa spun ca mi-a displacut si l-am gasit destul de agreabil.

Nume prea cunoscute care sa asigure dublajul nu gasim in ditributie. In afara de Yvonne Strahovski nu iese nici un altul in evidenta, dar vorbim totusi de un desen animat scurt si facut pentru dvd si televiziune mai degraba decat pentru marile ecrane, astfel ca era dificil sa atragi actori prea mari intr-un asemenea proiect. Din fericire, este unul din cazurile cand acest detaliu nu conteaza prea mult si nu incurca deloc filmul. Mi-ar fi placut sa recunosc o voce celebra si poate ar fi dat oarecare greutate filmului, dar acesta are destule lucruri bune incat acest mic impediment sa nu fie deranjant.

Comparatia la indemana cu Lego Movie nu este una corceta. Spun asta pentru ca Clucth Powers a aparut cu mult timp inainte de filmul amintit mai devreme si nu a avut nici pe departe la indemana aceleasi resurse. Daca ar fi apraut acum, ar fi fost ingropat in umbra Lego Movie si comparandu-le pe cele doua, acesta pare un film pe care l-ai gasi in  benzinarie la 10 lei. Este un film fara prea mare straucire, dar copiii sunt convins ca il vor agrea. Alte lucruri nu cred ar mai fi de spus. Este un film mic, simplu si fara complicatii, ca o noapte de iubire intre doi oameni casatoriti fiecare cu altcineva, unde nu exista nici un fel de pretentii sau asteptari a doua zi.

Once Upon a Time... In Hollywood (2019)

Gen: Comedie, Drama

Distributie: Leonardo DiCaprio, Brad Pitt, Margot Robbie, Emile Hirsch, Margaret Qualley

Regizor: Quentin Tarantino [a mai regizat: Teh Hateful Eight(2015), Django Unchained(2012), Kill Bill: The Whole Bloody Affair(2011), Inglorious Basterds(2009), Death Proof(2007)]

Buget: 90.000.000 $
Incasari: 374.575.754 $

Filmul a obtinut 141 de premii, printre care:
-Oscar - Best Performance by an Actor in a Supporting Role (Brad Pitt), Academy Awards, SUA 2020
- Oscar - Best Achievement in Production Design, Academy Awards, SUA 2020
- Best Supporting Actor (Brad Pitt), BAFTA Awards, 2020
- Outstanding Performance by a Male Actor in a Supporting Role (Brad Pitt), Screen Actors Guild Awards, 2020
- Best Supporting Actor (Brad Pitt), AACTA International Awards, 2020

Nota Gealapa: 7.20
Metascore: 83/100

Un actor de televiziune trecut de apogeu și dublura lui cascador se străduiesc să obțină faima și succesul în ultimii ani ai epocii de aur de la Hollywood, în 1969.

Quentin Tarantino fie a vrut sa se dea mare si sa inchida gura cuiva, fie a dorit ca acest film sa fie cantecul sau de labada, pentru ca prea a epatat in acest film. Acesta este ticsit de metafore si figuri de stil. Sunt atat de multe, incat este imposibil sa le prinzi pe toate doar la o prima vizionare. Problema este ca la o durata de aproape trei ore nu stiu acta lume este dispusa sa revada filmul de mai multe ori. Facand abstractie de maniera lui Tarantino, care isi expune toate abilitatile sale, ca Ronaldo intr-un meci demonstrativ, povestea in sine nu este nici ea rea deloc, mai ales ca este inspirata din realitate. Ritmul este putin mai lent la inceput, dar pe masura ce povestea avanseaza acesta devine din ce  in ce mai alert, facand astfel imposibil ca plictiseala sa apara.

Atractia principala a filmului si puntul sau forte dupa parerea mea este prestatia actorilor. Tarantino a aruncat in lupta nume dintre cele mai grele, iar acestia nu au exitat, urmand exemplul regizorului, sa ofere prestatii deosebite, care sunt un adevarat deliciu. De departe insa, Brad Pitt ia fata tuturor, cu o interpretare atat de buna cum stiam ca este capabil, dar pe acre nu o mai vazusem la el de ceva vreme. Cand avem de a face cu asemenea actori uriasi, este clar ca chimia dintre ei nu poate fi o problema, prestatiile acestora fiind perfect complementare, valorificand pe de-a-ntregul potentialul scenariului.

Filmul este foarte bun, dar nidecum atat de magistral cum sugereaza criticii, care au intrat intr-o adevarata frenezie odata cu aparitia acestuia. Recunosc ca ma asteptam sa fiu dezamagit intr-o oarecare masura, tinand cont de lungimea filmului si cum se mai intampla cu peliculele laudate in exces, dar povestea m-a prins, iar decorurile si prstatia protagonistilor m-au cucerit definitv. Si totusi daca ar fi sa aleg un erou al acestui film, Brad Pitt trebuie sa imparta locul unu in inima mea cu cainele din film, o potaie care are propriul moment de glorie si care parca a simtit chiar si ea ca trebuie sa joace bine.