My Baby Is Missing (2007)

Gen: Crima, Drama

Distributie: Gina Philips, Warren Christie, Ellie Harvie, Jay Brazeau, Anna Galvin

Regizor: Neill Fearnley [a mai regizat: The Wedding March(2016), Autumn Dreams(2015), A Gift of Miracles(2015), Christmas Comes to Canaan(2011), A Family Thanksgiving(2010)]

Nota Gealapa: 3.45

Jenna Davis, o viitoare mamă dependentă de muncă, descoperă intr-o dimineată că a născut peste noapte o fetiță moartă. Ea incepe sa creadă că o femeie a pozat ca asistentă medicală doar pentru a-i răpi copilul. 

Un copil rapit asigura mereu un nivel crescut de interes, chiar daca este o intriga tocita de-a lungul anilor. Problema este ca acest film abordeaza problema foarte superficial si neprofesionist. Cu un scenariu mai bine scris si cu ceva mai multa atentie la detalii, astfel incat sa nu existe probleme de logica pe ici pe colo, ar fi putut fi macar un film decent. Din acate, nu se intampla asta si acest film este un haos necontrolat de la inceput pana la sfarsit.In afara de putin suspans oferit in mod natural de intriga, acest film nu are absolut nimic de oferit.

Distributia este una tipica pentru un film de televiziune, adica figuri pe care ai impresia ca le recunosti de undeva, dar al caror nume nu ti-l amintesti indiferent cat de mult incerci. De altfel, de aceasta data, interpretarea este cea mai mare problema a filmului. Se vede stradania cel putin la o parte din actori, dar cu un scenariu mediocru si cu o lipsa totala de chimie intre protagonisti, eforturile celor care chiar au incercat au fost in zadar. Mi s-a parut ca Gina Philips si Warren Christie nu s-au potrivit deloc de aceasta data si interactiunile dintre ei au fost foarte greu de privit.

Este un film scris prost si jucat prost, dar imi este greu sa aleg lucrurile care ma deranjeaza cel mai mult din poveste. poate este faptul ca o femeie care isi pierde in mod tragic copilul, se duce a doua zi la munca aratand fabulos. Sau poate ma deranjeaza ca nimeni nu ii crede povestea desi este foarte clar ca o poate dovedi de la inceput. De altfel, personajele din film sunt facute sa fie atat de proaste, incat toate detaliile sunt explicat in mod exagerat si filmul isi ami pastreaza prea putin din mister. Sau poate sunt dialogurile care iti niveleaza creierul la cat de stupide sunt uneori, cert este ca daca nu ati pierdut un pariu in urma caruia trebuie sa va irositi o ora si jumatate din viata nu aveti de ce sa vedeti acest film.

The Irishman (2019)

Gen: Biografic, Crima, Drama

Distributie: Robert De Niro, Al Pacino, Joe Pesci, Harvey Keitel, Ray Romano

Regizor: Martin Scorsese [a mai regizat: Rolling Thunder Revue(2019), Silence(2016), The 50 Year Argument(2014), The Wolf of Wall Street(2013), Hugo(2011)]

Buget: 159.000.000 $
Incasari: 968.853 $

Filmul a obtinut 73 de premii, printre care:
- Best Movie for Grownups, AARP Movies for Grownups Awards, 2020
- Best Director, AARP Movies for Grownups Awards, 2020
- Movie of the Year, AFI Awards, SUA 2020
- Eda Award - Best Film Editing, Alliance of Women Film Journalists, 2020
- Best Ensemble Cast, Atlanta Film Critics Circle, 2019

Nota Gealapa: 7.90
Metascore: 94/100

Asasinul Frank Sheeran retraieste si povesteste secretele pe care le-a păstrat ca membru loial al mafiei si al familiei Bufalino.

The Irishman este genul acela de film la care noi cei mai batrani facem referire cand spunem ca nu se mai fac filme ca pe vremuri. Ar fi fost la fel de bun si epic chiar daca nu s-ar fi bazat pe fapte reale, dar pentru ca personajele si intamplarile sunt in mare parte reale este cu atat mai impresionant. M-am documentat si in afara de umanizarea anumitor personaje, adevarul istoric s-a cam respectat. Este coerent, bine scris si plin de suspans si tensiune. Scenele de actiune nu sunt cele mai complexe, dar sunt realiste si uneori e bine sa stii sa nu exagerezi.Unul din putinele reprosuri care i se pot aduce ar putea fi durata prea mare, avand in vedere ca vorbim de peste trei ore, dar daca alegi sa il vezi nici nu vei simti cum trece acest timp. Gurile rele ar spune ca a fost un esec de box office, dar incasarile sunt atat de mici pentru ca a fost rulat intr-un numar foarte mic de cinematografe, datorita unei intelegeri cu Netflix.

Un public mai tanar poate recunoaste aceasta distributie ca fiind una foarte buna, dar pentru cineva din generatia mea este de-a dreptul stelara.Din fericire, nimeni nu a dezamagit si fiind in mijlocul zonei de confort prestatiile au fost exact asa cum m-as fi asteptat. Nu au revolutionat nimic, dar au atins un nerv al nostalgiei si au fost foarte agreabile. Sper totusi ca acest film sa fie un fel de cantec de lebada pentru majoritatea dintre ei, ca un meci de retragere pentru un fotbalist pentru ca varsta le cam joaca feste. De altfel, singura scena cu care am avut probleme a fost una in care Robert De Niro a trebuit sa bata pe cineva, iar aceea a fost singura scena din film pe care nu am crezut-o si a fost putin ciudata. Sunt actori pe acre vreau sa ii mai vad, dar in roluri mai mici si mai putin solicitante, dar greutatea pe care o are acest film avandu-i in rolurile principale pe De Niro, Pacino si Pesci, inconjurati de alte nume uriase in rolurile mai mici, cum ar fiHarvey Keitel, Ray Romano, Bobby Cannavale sau Anna Paquin este un lucru intalnit foarte rar in industrie.

Sa nu credeti ca acest film a scapat de hate; ba ca il laudam pe Scorsese prea mult si se vorbeste mai mult de el decat de film, ba ca protagonistii prea au fost in zona de confort si de aceea par atat de buni, ba ca e prea lung, dar toate aceste detalii, chiar daca sunt adevarate, nu schimba cu nimic faptul ca filmul este foarte bun. The Irishman nu este nici The Godfather nici Scarface, dar face parte din aceeasi categorie si nu am nici o indoiala ca va deveni la randul lui un clasic. Nu ca ar mai fi nevoie, dar o sa o spun oricum: trebuie neaparat sa il vedeti.

Say You Will (2017)

Gen: Drama

Distributie: Travis Tope, Katherine Hughes, Israel Broussard, Sam Trammell, Michelle Forbes

Regizor: Nick Naveda [aflat la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 6.05

Dupa sinuciderea tatalui sau, un proaspat absolvent de liceu incearca sa faca fata primei sale relatii in timp ce trebuie sa isi ingrijeasca si mama.

Poate ca m-a prins intr-o anumita dispozitie, poate am empatizat cu personajele pentru ca m-am putut identifica in anumite situatii, cert este ca acest film m-a atins si m-a impresionat pe alocuri. Este un film de televiziune simplu, ieftin si privind obiectiv, nu impresioneaza cu nimic si nu exceleaza la nici un capitol. Este un simplu film de televiziune, dar personal l-am simtit ca fiind un film onest, are o poveste sensibila si credibila si nu urmeaza chiar toate cliseele genului.

Bineinteles ca intr-un asemenea film nu avem parte de o distributie stelara, dar in rolurile importante sunt figuri cat de cat familiare care dau credibilitate povestii si nici interpretarile lor nu sunt tocmai de lepadat. Trecand peste supradramatismul din anumite scene, sunt altele in care reusesc chiar sa impresioneze si sa emotioneze. Nu exista neaparat remarcati, dar nici cineva care sa o fi facut de oaie, iar per total prestatiile actorilor cred ca sunt un plus pentru film.

Say You Will este un film de familie destul de bun cu toate minusurile lui. Este si dramatic si romantic, onest si autentic. Nu are efecte vizuale, nu are o cinematografie iesita din comun si nici vreo coloana sonora care sa iti ramana in minte, dar are totusi o carisma proprie, nu este plictisitor si ofera destula tensiune pe parcurs, pana la un deznodamant care dupa o astfel de poveste, are bunul simt de a nu fi un happy end clasic. Este un film potrivit pe care il recomand oricui isi doreste o experienta mai asezata si linitita... mai pentru suflet.

The Game Changers (2018)

Gen: Documentar

Distributie: James Wilks, Arnold Schwarzenegger, Patrik Baboumian, Dotsie Bausch, Tia Blanco

Regizor: Louie Psihoyos [a mai regizat: Mission: Joy - Finding Happiness in Troubled Times(2021), Racing Extinction(2015), The Cove(2009)]

Incasari: 897.992 $

Nota Gealapa: 8.15

Lumea unui luptător UFC este dată peste cap când descoperă un grup de sportivi de elită și oameni de știință de renume mondial care demonstrează că tot ceea ce fusese învățat despre proteine a fost o minciună.

Sunt multe filme care incearca sa convinga lumea sa renunte la carne si la produsele animale si sa adopte un stil de viata bazat pe plante, dar putine reusesc sa fie suficient de convingatoare incat sa te puna pe ganduri macar o cateva secunde. Acesta reuseste si o face folosind o abordare si o perspectiva originale, care nu te plictiseste chiar daca iti prezinta informatii in cea mai mare parte deja cunoscute. Prmeisele sunt aceleasi: beneficiile unei diete bazate pe plante, mafia din industria alimentara si exemple de succes care au facut aceasta tranzitie. Abordarea vine insa dintr-un cadru sportiv, care adreseaza si spulbera unele mituri si obtine acces la o categorie noua de public.

Aparitile scurte, unele chiar foarte sumare, ale unor nume uriase, au permis producatorilor sa treaca in distributie nume ca Arnold Schwarzenegger sau Lewis Hamilton, care cu siguranta fac filmul mult mai atragator si castiga multi oameni care fara prezenta acestor personalitati nu s-ar fi hotarat sa il vada. Este totusi un film documentar in care nu putem vorbi de calitatea unor interpretari, dar pot spune ca majoritatea celor intervievati au fost foarte credibili si m-au fcut pana si pe mine, un dependent exemplar de tot ce e nociv, sa ma gandesc la o transformare a stilului de viata.

Binenteles, asa cum era de asteptat, filmul a avut parte si de cantitati impresionante de hate, venit din "cealalta tabara". Acum suntem ca intr-un meci de fotbal in care ambele echipe au impresia ca sunt furate de arbitri si toata lumea e impotriva lor, iar cele doua galerii isi striga fiecare argumentele.Pana la urma fiecare e liber sa isi traga propriile concluzii, dar una peste alta cred ca The Game Changers este un film foarte bun si il recomand.

A Little Christmas Business (2013)

Gen: Familie

Distributie: Daniel Baldwin, Tammy Barr, Leslie Easterbrook, Yankie Grant, Bob Boudreaux

Regizor: Chuck Walker [a mai regizat: BorderCross(2017), Return to Vengeance(2012), Burned Soul(2011), The Texas Triangle(2011), Backstabber(2011)]

Nota Gealapa: 2.15

Don are o viață și o familie minunate, dar este prins în haosul Americii corporatiste. În timp ce lucrează în ajunul Crăciunului, se pare că toată lumea pe care o întâlnește este o fantomă din trecutul său. 

Filmul asta este cel mai cringe lucru pe care l-am vazut de ceva vreme. Spun asta in conditiile in care asteptarile mele erau totusi foarte mici, avand in vedere ca este un film de Craciuna bsolut anonim. Este total lipsit de originalitate, cu cele mai plate dialoguri pe care vi le puteti imagina, previzibil dupa numai doua scene si chiar daca dureaza doar putin peste o ora, sa il urmaresti pare o vesnicie. Indiferent dupa ce standarde il judeci, concluzia este aceeasi si anume ca este un film absolut penibil.

Distributia este si ea demna de un asemenea film. Daniel Baldwin este protagonistul filmului si ne arata inca o data ca singurele lui calitati sunt gradul de rudenie pe care il are cu Alec Baldwin si asemanarea fizica cu acesta. Prestatia lui este oribila de-a dreputl. Cealalt a figura cunoscuta din distributie este cea a lui Lorenzo Lamas, care are un mic rol pe care il duce la capat in stilul cu care ne-a obisnuit de cativa ani, adica absolut plictisit si neinteresat. Restul actorilor sunt total anonimi iar cu aceste interpretari s-au asigurat ca vor si ramane asa pentru o bucata buna de vreme.

Singurul lucru cat de cat ok legat de acest film prost este ca macar personajul principal nu este tipicul baiat rau care se transforma total la final, ci este un om bun de la inceput care incearca sa se descurce cum poate el mai bine. Din pacate, tot ce il inconjoara, prestatia protagonistului si drumul pana la marea revelatie m-a facut sa il detest chiar si pe el. Nu exista absolut nici un motiv pentru care sa il vada, mai ales ca daca nu sunteti obisnuiti cu acest tip de filme, exista riscul sa ramaneti cu sechele.

Another Me (2013)

Gen: Mister, Thriller: 

Distributie: Sophie Turner, Rhys Ifans, Claire Forlani, Charlotte Vega, Jonathan Rhys Meyers

Regizor: Isabel Coixet [a mai regizat: It Snows in Benidorm(2020), Elisa & Marcela(2019), The Bookshop(2017), Proyecto tiempo(2017), El espíritu de la pintura(2017)]

Incasari: 489.884 $

Nota Gealapa: 5.45

Viața perfectă a unei adolescente este dată peste cap atunci când incepe să fie urmărită de o sosie absolut identică si misterioasă, care incearcă să-i fure identitatea.

Acest film are o intriga pe care am mai intalnit-o, dar careia i-a adaugat anumite detalii incat sa o faca originala. Problema este insa ca a devenit atat de iesita din comun si greu de crezut incat doar un film foarte foarte bun ar fi putut sa o duca la capat, iar Another Me este departe de a fi bun. Reuseste sa creeze tensiune, curiozitate si mentne cumva suspansul pana la final, dar majoritatea dialogurilor sunt mediocre, ritmul este prea lent, efectele vizuale lipsesc aproape cu desavarsire, astfel ca rezultatul final este doar inca un film mediocru care iroseste potentialul e acre l-a avut.

Claire Forlani si Jonathan Rhys Meyers sunt cele mai importante nume din distributie, dar ambii au roluri atat de mici incat nu conteaza aproape deloc si Meyers, atat cat a avut de jucat nu a facut-o prea bine. Sophie Turner a fost protagonista filmului si s-a straduit sa poarte filmul in spate si chiar a reusit sa isi dezvolte personajul si sa il faca usor de inteles, dar in cele din urma neajutata de scenariu si de poveste nici interpretarea ei nu pot spune ca a fost una iesita din comun. Cred totusi ca prestatiile actorilor sunt unul din putinele lucruri bune ale acestui film.

Daca nu sunteti fani inraiti ale filmelor de mister si nu tineti neaparat sa vedeti toate filmele care apartin genului, atunci nu sunt foarte multe motive sa vedeti Another Me. Cu siguranta nu este un film de vazut la o intalnire intre prieteni pentru ca nivelul de energie din camera ca scadea atat de mult incat toata lumea o sa mearga la somn. Indiferent de tipologia de film pe care o cautati, sunt destule variante mai reusite decat acesta, asa ca nu vad nici un motiv sau circumstanta pentru care sa il recomand/

13 Eerie (2013)

Gen: Horror

Distributie: Katharine Isabelle, Michael Shanks, Brendan Fehr, Brendan Fletcher, Nick Moran

Regizor: Lowell Dean [a mai regizat: SuperGrid(2018), Another WolfCop(2017), WolfCop(2014), I Heart Regina(2010)]

Buget: 2.400.000 $

Nota Gealapa: 5.15

Șase studenți criminaliști pornesc într-o expediție științifică pe o insulă îndepărtată care a fost folosită cândva ca teren de testare biologică ilegală pentru deținuții pe viață.

Imi era tare dor sa vad un horror bun si dupa ce am vazut acest film inca imi e. 13 Eerie primeste nota de trecere doar pentru ca are niste scene decente, care chiar iti dau fiori si iti provoaca grimase, dar din pacate acele scene nu sunt conectate in nici un fel si per ansamblu filmul nu are nici o noima. Intriga este tratata mult prea superficial, asa cum se intampla de obicei in astfel de filme, iar din acest motiv povestea nu are nici o logica, atata cata ar fi putut avea un film cu zombie. Efectele vizuale sunt decente si ajuta totusi la crearea unor monstri corecti.

Michael Shanks si poate Brendan Fletcher sunt singurele figuri cat de cat recognoscibile, dar nici unul dintre ei nu are un rol principal si chiar daca ar fi avut, la cum au aratat prestatiile lor, nu ar fi ajutat prea mult filmul. Ba chiar Michael Shanks ofera una dintre cele mai proaste si iritante interpretari din film. Restul actorilor sunt cvasi-anonimi si prestatiile lor sunt exact asa cum m-as fi asteptat intr-un astfel de film. Obligati fiind sa treaca prin toate stereotipurile genului, sansele ca vreunul dintre ei sa produca o interpretare notabila erau infime.

Chiar daca nu as recomanda acest film nimanui, daca va cade in maini si aveti chef de un horror de categoria B decent, atunci poate fi o varianta buna. Nu ofera foarte mult, dar va va oferi efecte bunicele, cantitati impresionante de sange si multe decizii proaste luate de personaje, astfel incat povestea sa ramana vie. Este suficient de distractiv si are destul suspans incat sa nu fie plictisitor. In plus, nici nu este foarte lung, astfel ca nu o sa va rapeasca prea mult timp.