Joker (2019)

Gen: Drama, Crima, Thriller

Distributie: Joaquin Phoenix, Robert De Niro, Zazie Beetz, Frances Conroy, Brett Cullen

Regizor: Todd Phillips [a mai regizat: War Dogs(2016), The Hangover Part III(2013), The Hangover Part II(2011), Due Date(2010), The Hangover(2009)]

Buget: 55.000.000 $
Incasari: 1.074.354.306 $

Filmul a obtinut 118 premii, printre care:
- Oscar-Best Performance by an Actor in a Leading Role (Joaquin Phoenix), Academy Awards, SUA 2020
- Oscar-Best Achievement in Music Written for Motion Pictures (Original Score), Academy Awards, SUA 2020
- Best Leading Actor (Joaquin Phoenix), BAFT Awards, 2020
- Original Music, BAFTA Awards, 2020
- Best Casting, BAFTA Awards, 2020

Nota Gealapa: 8.30
Metascore: 59/100

Arthur Fleck, un comediant cu probleme psihice din orașul Gotham, este ignorat și maltratat de societate, motiv pentru care porneste o spirală descendentă revoluționara și sângeroasă in viata lui, care il aduce față în față cu alter ego-ul său: Jokerul.

Joker a facut mare valva la momentul aparitiei. Atat de mult a fost laudat si ridicat in slavi de toata lumea, incat ma asteptamca relitatea sa fie cumva dezmagitoare. A existat din punctul meu de vedere o diferenta intre felul in care a fost prezentat filmul si cum a fost el de fapt, dar a fost atat de mica, incat am avut bucuria sa vad un film excelent care -a incantat. Fara sa fie neaparat de violent grafic, pe alocuri a fost greu de privit. Este atat de bine facut, incat va fi indragit de toate categoriile de public; si de spectatorul superficial acre nu se poate desprinde de Batman si il va lua la prima mana, dar si pentru cei care sunt atenti si concentrati suta la suta la acest film si vor percepe mai multe din straturile sale. Pentru ca nu abunda in scene de actiune si efecte spectaculoase, era vital ca scenariul sa fie scris cum trebuie si acest lucru se intampla. Cu mici modificari acest scenariu poate deveni o carte in sine.

Protagonistul este Joaquin Phoenix. Fiind si singurul personaj care are timp de ecran suficient si care conteaza de fapt, acestuia nu i-a revenit doar un personaje complex ci si intreaga greutate a filmului. Din fericire pentru el si pentru noi, Phoenix cred ca face aici rolul carierei sale. L-am mai vazut avand interpretari bune, dar parca atat de implicat ca aici si cu un rol atat de solicitant nu l-am vazut niciodata. Nu pot insa sa judec obiectiv daca el a fost sau nu cel mai bun Joker dintre toti. Pe de-o parte m-a facut sa empatizez cu un personaj care toata viata a stat in subconstient ca unul negativ si a avut o interpretare senzationala, dar pe de alta parte este si prima data cand cineva care a jucat acest personaj a avut parte de atata timp dedicat exclusiv personajului sau. Ceilalti au fost personaje secundare in filme in care Batman era cel care cinta de fapt. In plus, mie acest personaj imi era simpatic deja inainte de aparitia acestui film si mai am si o slabiciune personala pentru Jim Carey. Chiar daca nu pot sa afirm neaparat ca este cel mai bun Joker, pot sa spun totusi ca este o reprezentatie senzationala a acestuia si Joaquin Phoenix, un actor care imi e destul de antipatic de altfel, merita toate aprecierile.

Daca esti o persoana izolata, nu neaparat fizic, care se lupta cu singuratatea, atunci Joker va fi cu atat mai mult un film care sa te regasesti si va avea un impact chiar mai mare asupra ta. Multe guri rele si rau voitoare in acelasi timp vor spune ca acest film incurajeaza violenta, dar mie mi se pare ca se intampla fix pe dos, iar mesajul filmului este unul de incurajare pentru fiecare dintre noi de a deveni oameni mai buni si de a tine cont cumva si de cei din jurul nostru, astfelincat sa ii facem sa se simta parte din aceasta lume si sa nu ii izolam. Este un film superb pe acre il recomand si care functioneaza si independent de seria Batman.

L'ennemi intime (2007)

Gen: Razboi, Istoric, Drama

Distributie: Benoît Magimel, Albert Dupontel, Aurélien Recoing, Marc Barbé, Eric Savin

Regizor: Florent-Emilio Siri [a mai regizat: French Cuisine(2015), My Way(2012), Hostage(2005), The Nest(2002), A Minute of Silence(1998)]

Buget: 9.800.000 $
Incasari: 3.908.035 $

Premii:
- Best Original Music - International Competition, CinEuphoria Awards, 2010
- Freedom of Expression - Honorary Award, CinEuphoria Awards, 2010

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 61/100

Povestea unui pluton francez in timpul razboiului de independenta algerian.

Acest film spala in buna masura rusinea ultimelor filme frantuzesti pe acre le-am vazut. Este un film bun, brutal, care nu se sfieste sa fie realist chiar daca asta inseamna pe alocuri sa puna chiar Franta intr-o lumina proasta. Nu are spectaculozitatea filmelor de razboi americane, dar are propria carisma si chiar daca contextul ne este prezentat doar sumar, suspansul si adrenalina exista. Cat despre intriga, razboiul de indepententa algerian nu era pe lista mea de lucruri istorice de care sunt disperat sa aflu, dar de fiecare data este interesant cand o tara se amesteca in treburile interne ale alteia.

Distributia este si ea una respectabila. ma bucur sa il vad pe Albert Dupontel si intr-unul din rolurile sale serioasa. in ultima vreme l-am vazut in pielea a tot felul de clovni iritanti. Interpretarile sunt majoritatea solide si nu prea am gasit reprosuri mari pe care sa le pot face. Dupontel si Magimel au avut o chimie buna si a fost o placere sa ii vad colaborand si sa le urmaresc personajele interactionand. Nici actorii din rolurile secundare nu s-au descurcat rau, dar aici am mai vazut cateva exagerari pe ici pe colo.

Povestea este vie si interesanta si in cea mai mare parte putem considera ca avem in fata un film bun, dar departe de a fi perfect. In afara de lipsa contextului de care aminteam mai devreme, am observat de asemenea ca actiunea curge intr-un mod foarte conventional si cand spun asta ma refer la faptul ca au fost folosite majoritatea stereotipurilor despre razboi. Acestea sunt comensate insa si de scene fascinante, care fac ca acest film sa fie demn de atentie si sa vi-l recomand daca aveti chef de o productie europeana.

Jenny's Wedding (2015)

Gen: Comedie, Drama

Distributie: Katherine Heigl, Tom Wilkinson, Linda Emond, Grace Gummer, Alexis Bledel

Regizor: Mary Agnes Donoghue [a mai regizat: Paradise(1991)]

Incasari: 42.927 $

Nota Gealapa: 5.95
Metascore: 33/100

Părinții și frații lui Jenny încearcă întotdeauna să ii prezinte un bărbat atunci când îi vizitează, dar ceea ce nu știu ei este că Jenny a întâlnit deja persoana potrivită si anume "colega ei de cameră" Kitty, cu care acum vrea să se căsătorească și să întemeieze o familie.

Acest film este exact cum te-ai astepta. Este un film corect, care incearca sa atinga niste corzi sensibile si reuseste sa o faca in destule momente. Pentru o parte a publicului care a trait momente asemanatoare sunt convins ca este chiar lacrimogen. Nu este genul de film care sa fi umplut salile de cinema si nici nu este prima idee care iti trece prin cap, dar daca se intampla sa ajunga pe ecran fiti linistiti pentru ca nu este deloc plictisitor, dar va avertizez ca este mai degraba o drama, decat o comedie. Are un subiect chiar daca nu chiar original, foarte credibil si realist si personaje cu care se poate empatiza foarte usor.

Acest lucru se datoreaza in mare parte si actorilor, care au avut interpretari foarte naturale si sensibile. Distributia nu debordeaza de nume uriase, dar are in componenta cel putin doi actori experimentati, care mi s-a parut ca i-au tras si pe ceilalti la nivelul lor, sau oricum foarte aproape. Ma refer la Katherine Heigl, care este una din actritele mele preferate, dar si la om Wilkinson, un nume cu adevarat mare pe acre este mereu o placere sa il vad in actiune. As fi putut sa o nominalizez aici si pe Alexis Bledel, dar rolul ei este destul de mic. Cert este ca a existat o chmie foarte buna intre toti cei de pe platourile d epe filmare si asta se simte in fiecare scena.

Chiar daca nu este o comedie romantica tipica si ridica probleme foarte actuale despre relatii familiale, prejudecata si felul in care ne raportam la ce cred ceilalti despre noi, este totusi un film mult prea simplu si usurel pentru a primi o nota mai buna. Putin dinamism suplimentar cred ca ar fi ajutat filmul, cum la fel l-ar fi ajutat si ceva mai mult umor, dar chiar si asa ramane un film agreabil, pe care nu cred ca il cauta nimeni in mod special, dar cine da peste el nici nu cred ca regreta ca l-a vazut.

Atomic Eden (2015)

Gen: Actiune, Aventura, Thriller

Distributie: Fred Williamson, Mike Möller, Hazuki Kato, Everett Ray Aponte, Lorenzo Lamas

Regizor: Nico Sentner [a mai regizat: Dark Legacy(2005)]

Buget: 2.500.000 $

Nota Gealapa: 2.85

Prinși în interiorul unui vechi complex minier, undeva în ruinele Cernobilului, un grup de mercenari internaționali trebuie să isi unească fortele pentru a lupta cu o armată de oameni nebuni.

Senzatia pe care mi-o da acest film este ca la un azil de batrani s-a infintat un club de film si cineva s-a decis sa le indeplineasca acestor pensionari o ultima dorinta si anume  aceea de a juca intr-un film de actiune. Proportiile deastrului sunt aproape imposibil de explicat. Avem in fata un film atat de prost ca nici macar amuzant nu mai este. Am plecat de la premiza ca am in fata un film mediocru, dasr s-a dovedit ca si acest nivel al asteptarilor a fost prea mare. Mi-am dat seama de asta cand am vazut ca un grup de oameni este inconjurat intr-o cladire si asediat de o mini-armata de cateva sute de oameni, care u aveau doua arme la fel, care culmea si-a consumat munitia prima, ba mai mult, unii nu aveau arme deloc si au fost nevoiti sa atace cu topoare, cutite, bate au tevi de pvc. Mai avem parte de doua-trei efecte jenante si ele si in rest doar lucruri fara sens si un aer de amatorism omniprezent.

Distributia este formata exclusiv din actori anonimi lipsiti aproape in totalitate de talent. Singurul nume familiar este cel al lui Lorenzo Lamas, care nu inseamna experienta si calitate ci este doar un indiciu despre cat de prost urmeza sa fie filmul pe care urmeaza sa il vezi. Cam asta a ajuns acest nume. Problema cea mai mare a grupului care formeaza distributia nu este nici macar lipsa talentului sau a oricarei abilitati actoricesti; principala problema pentru cei mai multi dintre ei este vorbirea limbii engleze. Nu putem vorbi de chimie, de empatie sau de emotii cand protagonistii au probleme de exprimare. Ceva mai mecanic decat interpretarie din acest film va fi greu sa mai intalnesc.

Pana si recuzita se observa ca este veche si cred ca s-a construit o intriga si o poveste in jurul a ceea ce au avut la dispozitie. Din acest motiv avem scene si decoruri care nu s epotrivesc nici cu perioada si nici cu zona in care se desfasoara actiunea. Cred ca pur si simplu au fost nevoiti sa se descurcea cu ce au avut la indemana si au fost nevoiti sa le includa. De asta vedem arme din toate epocile, mobilier din anii '50 sau prima dinamita din istorie. Finalul a lasat clar loc pentru un sequel care sper din suflet ca nu s-a mai materializat si cineva a ingropat acest proiect undeva adanc sa nu il mai gaseasca imeni, niciodata.

Hidden in the Woods (2012)

Titlu original: En las Afueras de la Ciudad

Gen: Actiune, Drama, Horror

Distributie: Siboney Lo, Carolina Retamal, Josefa Mora, Daniel Antivilo, Carmen Paz

Regizor: Patricio Valladares [a mai regizat: Embryo(2020), Nightworld: Door of Hell(2017), Vlad's Legacy(2016), Downhill(2016), Toro Lovo: Bloodthirsty(2015)]

Buget: 90.000 $

Premii:
- Mejor Pelicula Latinoamericana - Best Movie, Buenos Aires Rojo Sangre, 2012

Nota Gealapa: 3.75 

După ce tatăl lor abuziv este închis, două surori crescute într-o zonă îndepărtată din Chile, descoperă că trebuie să dea socoteală unchiului lor, un dealer de droguri care își dorește produsul lipsă înapoi.

In urma cu nu foarte mult timp, am vazut un film cu acelasi nume, care a fost un remake dupa acesta si a fost un dezastru. Nici filmul de fata nu este cu mult mai breaz, dar chiar si la cel mai jos nivel cum ne regesim, se confirma regula ca originalul este mai bun decat remakeurile ulterioare. Ma intristeaza faptul ca avem in fata un fim inspirat din fapte reale, care prezinta un caz socant, cu un puternic impact emotional si plin de potential pentru un film care sa te tine cu sufletul la gura. Din pacate povestii nu i se face cinste cum trebuie nici macar pe aproape, iar filmul in afara de cateva scene socante ele in sine nu ofera mare lucru. Mult sange, sex nuditate si violenta dar toate superficiale.

Este doar al doilea film chilian pe care il vad, dar sper din suflet ca nu asta este nievlul actorilor din Chile. Vreau sa cred ca bugetul redus a impiedicat contractarea unor actori experimentati si/sau talentati si s-au luat niste voluntari dorinici de afirmare. majoritatea interpretarilor insa sunt foarte greu de urmarit, nu pentru ca te emotioneaza ci pentru ca sunt atat de proaste ca ti se face rusine unoeri. Excista doi-trei actori care au artat cat de cat natural in pielea personajelor lor, dar majoritatea au contribuit din plin la distrugerea totala a filmului.

Stilul narativ este confuz uneori si cred ca este primul film pe care il vad in care absolut toate personajele masculine sunt absolut repulsive si asta fara sa fie un un film feminist. La aceasta recenzie nu ma astept sa intampin prea multe obiectii, pentru ca nu sunt foarte multi oameni care stiu de acest film. As indrazni sa il recomand, chiar daca este sub orice critica, pentru simplul motiv ca este inspirat din fapte reale si ne arata cam cum arata Vasluiul din Chile.

All Hallows' Eve (2013)

Gen: Horror, Thriller

Distributie: Katie Maguire, Catherine A. Callahan, Marie Maser, Kayla Lian, Mike Giannelli

Regizor: Damien Leone [a mai regizat: Terrifier(2016), Frankenstein vs. the Mummy(2015)]

Buget: 500.000 $

Nota Gealapa: 5.60

O dadaca găsește o casetă VHS pe care sunt inregistrate diferite crime sinistre facute de un clovn psihotic.

Cand o poveste slaba mai este si pusa in scena intr-un mod stangaci, atunci rezultatul este de cele mai multe ori un dezastru total. Acest film este salvat cat de cat de o amana de scene grafice si cateva sperieturi reusite. In rest, logica lipseste cu desavarsire, chiar mai mult decat este de asteptat intr-un film horror. Nu exista nici o explicatie pentru ce se intampla si nici o concluzie sau urmari clare. Clovnii au fost mereu personaje negative populare in astfel de filme, dar de aceasta data nu pot sa zic ca s-a creat un erou negativ care a ma faca sa adorm mai greu. Nici macar cliseele clasice, care functioneaza de fiecare data nu au fost utilizate corespunzator.

De obicei, cand un film este atat de haotic si are u scenariu atat de slab, am tendinta de a le cauta alibiuri actorilor, dar de aceasta data trebuie sa spun ca interpretarile acestora sunt poate cea mai mare problema a acestui film. Nu ma asteptam ca cineva sa primeasca vreun Oscar pentru prestatia sa de aici, dar ar fi fost placut ca interpretarile sa fie macar decente si nu atat de mecanice si nesigure. De la primul pana la ultimul actor, adult sau copil si de la prima pana la ultima replica, parca am asistat la debutul pe scena al unor oameni nu foarte talentati si exagerat de emotivi. Sunt convins ca daca antagonistul ar fi avut si el replici si acestea ar fi fost transmise in aceeasi nota.

Asemanarea cu V/H/S este evidenta inca de la inceput. M-am intrebatmult timp daca aceasta este intamplatoare sau intentionata si am ajuns la concluzi ca este voita, numai ca povestile individuale prezentate aici nu sunt gandite prea bine, iar faptul ca personajul negativ depaseste nivelul de inregistrare pe o caseta mai mult incurca decat sa ajute filmul. Cred ca filmul puncteaza la departamentul gore si de fiecare data cand apare clovnul ala, atmosfera se schimba si este destul de infioratoare, dar cam atat. Chiar daca mie personal nu mi-a placut, pot intelege de ce cineva l-ar indragi, dar eu unul nu vi-l recomand.

Howl's Moving Castle (2004)

Titlu original: Hauru no ugoku shiro

Gen: Animatie

Distributie: Chieko Baishȏ, Takuya Kimura, Tatsuya Gashûin, Akihiro Miwa, Ryûnosuke Kamiki

Regizor: Hayao Miyazaki [a mai regizat: The Wind Rises(2013), Ponyo(2008), Spirited Away(2001), Princess Mononoke(1997), Porco Rosso(1992)]

Buget: 24.000.000 $
Incasari: 236.214.446 $

Filmul a obtinut 14 premii, printre care:
- Animation of the Year, Hollywood Film Awards, 2005
- Best Music, Loa Angeles Film Critics Association Awards, 2005
- Readers' Choice Award - Best Film, Mainichi Film Concours, 2005
- Best Animated Film, New York Film Critics Circle Awards, 2005
- International Gold Reel Award, Nielsen/EDI Gold Reel Awards, 2005

Nota Gealapa: 8.40
Metascore: 80/100

O tânără lipsita de incredere este blestemată cu un corp bătrân, de catre o vrăjitoare răutăcioasă si singura ei șansă de a sparge vraja se este un tânăr vrăjitor delasator si nesigur și tovarășii săi din castelul lui cu picioare.

Sunt inca un novice in lumea animeurilor, dar pana si eu am reusit sa inteleg macar doua lucruri. Primul este ca acest gen de filme poate fi acuzat de multe lucruri, dar in nici un caz de lipsa de originalitate. Al doilea lucru pe care l-am deslusit rapid este ca daca vrei sa mergi la sigur si vrei sa vezi un anime de calitate, alege unul care l-a avut la carma ca regizor pe Hayao Miyazaki, care stie sa faca doar animeuri superbe. Si pe acesta l-am inceput cu asteptari joase si plin de dubii, doar ca sa fiu surprins din ce in ce mai mult pe parcurs, iar pana la final de-a dreptul impresionant. Originalitatea asta nu este doar o trasatura a animeului ci si a filmelor japoneze in general. Animatiile pe care le gasiti aici nu sunt de ultima generatie, dar japonezii astia chiar stiu cum sa spuna o poveste.

Imi spun ceva numele din distributie? Absolut nimic. Conteaza asta in reun fel sau m-a deranjat? Absolut deloc. Chiar daca actorii care asigura vocile sunt ar fi somitati in tara lor, sansele ca unul dintre ei sa ne fie cunoscut noua in partea asta de lume sunt infime. Oricum acest aspect conteaza foarte putin in filmele animate, iar in animeurile japoneze cu atat mai putin. Mereu am fost de parere ca japonezii suna toti cam la fel. Per total deci, anonimitatea actorilor nu influenteaza negativ filmul absolut deloc, pentru ca vei fi prea concentrat pe poveste si pe ce se intampla pe ecran pentru a-ti mai pasa de astfel de detalii.

Este unul dintre cele ami reusit filme ale lui Miyazaki, cu personaje foarte agrebile, dezvoltate corespunzator, fiecare cu propria personalitate. Muzica este unul dintre cele mai reusite detalii. Chiar daca trece neobservata uneori, va asigur ca este prezenta in permanenta, asigurand transmiterea sentimentelor potrivite situatiei. CGI-ul lipseste aproape cu desavarsire, dar nu i-am simtit lipsa. Cand trag linie, ajung la concluzia ca este un film excelent, pe care il recomand, iar daca sunteti familiari cu munca lui Miyazaki si va place, atunci chiar nu trebuie sa ratati acest film.