Distributie: Kevin Costner, Ryan Reynolds, Gal Gadot, Gary Oldman, Tommy Lee Jones
Regizor: Ariel Vromen [a mai regizat: The Angel(2018), The Iceman(2012), Skeptical(2011), Danika(2006), Rx(2005(]
Buget: 31.500.000 $ Incasari: 38.803.993 $
Nota Gealapa: 6.75 Metascore: 36/100
Intr-un efort disperat de a opri un complot diabolic, amintirile, secretele si abilitatile unui agent CIA mort, sunt implantate intr-un condamnat la moarte, in speranta ca acesta va finaliza misiunea agentului.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu chiar daca sunt dispus sa accept o intriga ciudata, demna de filme SF, chiar daca e prezentata intr-un film de actiune, imi place ca restul actiunilor, sau macar cele mai banale dintre ele sa aiba cat de cat sens. De exemplu, daca un detinut este atat de periculos incat il transporti sedat, cu elicopterul inconjurat de patru oameni inarmati, dupa ce ii implantezi skill etu unui agent CIA nu il tirmiti inapoi cu masina cu doi politisti comuni si atunci cand acesta il ataca pe unul dintre ei, celalalt opreste masina si isi ia arma, nu accelereaza fara motiv.Filmul e plin de astfel de detalii crae pentru mine unul nu functioneaza. Pe hartie filmul arata senzational si are intr-adevar acteva scene de actiune foarte bune, este dinamic si plin de suspans, numai ca greseli flagrante cum sunt cele de mai sus, apar la tot pasul si te scot din poveste.
Unul din motivele pentru care filmul arata excelent pe hartie, poate principalul, este distributia, dar si aceasta este cumva inselatoare. Oamenii care ar fi fost mai potriviti sa fie protagonisti si sa duca filmul in spate au roluri minore, iar protagonistii sunt cei care nu mai sunt chiar in anii de glorie, in ciuda numelor cu rezonanta. Astfel, Ryan Reynolds moare in primele minute si nu reapare nici macar sa ii sopteasca melisme in creier protagonistului Kevin Costner, Gal Gadot este superba ca intotdeauna, doar ca interpreteaza o femeie care in cateva zile uita de sotul ei tanar si in putere proaspat decdeat si dezvota o afectiune bizara pentru un condamnat la moarte mult mai in varsta decat ea si exemplele pot continua. Cu toate astea, interpretarea nu este una din problemele filmului. Actorii s-au descurcat aproape admirabil in conditiile date.
In ciuda celor enumerate mai sus, acesta nu este un film prost. Imbina un vibe old-school, cu mijloace moderne si este destul de cool. Da, pare sa fie varul primar al lui Face/Off, este plin de conveniente, este previzibil, dar are o distributie excelenta, este distractiv si daca reusim sa inchidem ochii la tot ce se intampla in universul Marvel, atunci greselile acestui film sunt si ele tolerabile. Nu este un film revolutionar, dar este perfect pentru o seara usoara de film cu un castron mare de popcorn in fata.
Distributie: Chloë Sevigny, Kristen Stewart, Jeff Perry, Fiona Shaw, Jamey Sheridan
Regizor: Craig William Macneill [a mai regizat: The Boy(2015), The Afterlight(2009)]
Incasari: 844.786 $
Nota Gealapa: 6 Metascore: 59/100
Un thriller psihologic, bazat pe infamele crime din 1892, ale familiei lui Lizzie Andrew Borden.
Acest film este definitia mediocritatii. Are o intriga buna de care insa nu profita deloc. Ritmul este mult prea lent, dar esti rabdator pentru ca banuiesti ca urmeaza sa demareze la un moment dat si o tentativa in acest sens exista, dar este pusa in scena total gresit. Firul temporal se intrerupe inutil. Actiunea putea fi pastrata cursiva si filmul putea fi cu cel putin 20 de minute mai scurt. Despre acest gen de filme este cel mai greu sa povestesti, pentru ca nu este absolut nimic iesit din comun la ele. Distributia este si ea mediocra. Avem parte de doua protagoniste, o surpriza placuta si o confirmare trista. Surpriza vine din partea lui Chloë Sevigny, o actrita despre care nu stiu mai nimic, dar care a avut o interpretare foarte buna intr-un rol destul de dificil. Confirmarea dezamagitoare vine din partea lui Kirsten Stewart, o regina cand vine vorba de facut un singur lucru in toata criera ei, dar se pare ca nici acesta nu ii mai iese. Este aceeasi Kirsten Stewart cu o singura expresie faciala,care nu zambeste niciodata, este vesnic neinteleasa sitot filmul am avut impresia ca e pe cale sa vomite. De altfel si in rolurile secundare pot spune ca interpretarile sunt bune si singura care o da in bara este supraevaluata Kirsten Stewart. Aceasta intriga a mai fost ecranizata, eu cunoscand doua dintre filme, ambele mai bune decat acesta, unul cu Elizabeth Montgomery, iar celalalt Christina Ricci. Daca ati vazut si v-a placut unul din cele doua filme, atunci este indicat sa sariti peste Lizzie. Ideea de a lua aceste crime oribile si de a adauga o poveste de dragoste lesbiana poate parea interesanta in prima faza, dar acest film reuseste sa o faca cumva neconvingatoare si plictisitoare. Povestea originala era suficient de interesanta, dar scenaristii si regizorul s-au decis sa faca acest film despre o poveste de dragoste inaintea vremurilor neglijand subiectul principal. Absolut nimic nu iesie in evidenta in acest film; cinematografia, regia, dialogul, toate sunt fara pic de savoare. Acest film este pur si simplu fara viata si va sfatuiesc sa il ocoliti.
Distributie: Andrew Ackerman, Pim Bongaerts, Neal Cantin, Phil Dustan, Mark Eakin
Regizor: Jeff Orlowski [a mai regizat: The Social Dilemma(2020), Chasing Ice(2012)]
Filmul a obtinut 7 premii, printre care:
- BIFF Award - Best Feature Documentary, Boulder International Film Festival, 2017
- Call to Action Award, Boulder International Film Festival, 2017 - Peoples Choice Award - Feature Length Film, Boulder International Film Festival, 2017 - Outstanding Achievement in Cinematography, Cinema Eye Honors Award, SUA 2018 -Outstanding Nature Documentary, News & Documentary Emmy Awards, 2018
Nota Gealapa: 8.35 Metascore: 86/100
Recifurile de coral din umea intreaga dispar cu o viteza nemaiintalnita. O echipa de scafandri, fotografi si oameni de stiinta, pornesc intr-o misiune palpitanta in ocean pentru a afla de ce se intampla asta si pentru a impartasi intregii lumi misterele din adancuri.
Acest film are sanse mari sa va bage intr-o depresie pe termen scurt. Ma asteptam sa imi ofere imagini impresionante, ceea ce am si primit, dar nu ma asteptam sa aiba un asemenea impact. Cu toii stim ca planeta asta moare si recifurile de corali nu fac exceptie. Poate consideram otioasa orice alta informtie in acest sens. Nu sunt multe filme care sa documenteze diverse moduri i care distrugem planeta iremediabil, care sa afecteze spectatorii in mod real si cred ca se intampla asta pentru ca majoritatea dezastrelor care urmeaza sa aiba loc au ca termen date mai indepartate. Acest film are o particularitate. Ecosistemul acesta al recifurilor de corali se pare ca va muri si va disparea in timpul vietii noastre. Distributia este formata din oameni de stiinta si activisti care lupta impotriva morilor de vant, incercand sa ne trezeasca pe toti la relaitate. Genul acela de oameni care te fac sa te simti meschin si sa para ca tot ce faci tu este neinsemnat. Ei nu o fac cu intentie bineinteles, dar este un efect natural. In acest film, nici unul dintre protagonisti nu are aere de superioritate, nu este acuzator si nici nu incearca sa judece neaparat, desi ar fi fost indreptatiti sa o faca. Doar ne prezinta un adevar cu adevarat trist. Daca aveti acest film pe o lista oarecare cu filme de vazut, puneti-l in fata si urmariti-l acum. Este exact cum ar trebui sa fie un documentar. Productia este buna si este plin de fapte si dovezi prezentate pe intelesul tuturor. Coralii sunt o imagine vie a modului in care omoram planeta. Este genul acela de film care iti da impresia falsa pentru o vreme ca urmeaza sa schimbi sau sa faci ceva. Are un efect mobilizator, dar care va ramane probabil fara prea mare efect in viata reala. Acest film trebuie nu numai vazut, dar si recomandat altora.
Distributie: Julia Roberts, Javier Bardem, Richard Jenkins, Hadi Subiyanto, Billy Crudup
Regizor: Ryan Murphy [a mai regizat: The Normal Heart(2014), Pretty/Handsome(2008), Running with Scissors(2006)]
Buget: 60.000.000 $ Incasari: 204.594.016 $
Premii:
- Worst Foreign Film, Yoga Awards, 2011
Nota Gealapa: 6.45 Metascore: 50/100
O femeie maritata isi da seama cat de nefericita este casnicia ei si ca viata ei trebuie sa o ia in alta directie. Dupa un divort dureros, aceasta pleaca intr-o calatorie in jurul lumii pentru a se regasi.
Bineinteles ca acest film este ecranizarea celebrei carticu acelasi nume, pe care nu am citit-o, dar care a fost foarte la moda intr-o vreme, mai ales printre fetele care voiau sa arate cat de intelectuale sunt, cum la fel a fost la moda si Paulo Coelho printre barbatii care voiau acelasi lucru. Sper pentru cei care au citit cartea ca a fost ceva mai buna decat filmul, pentru ca acesta nu este decat o productie de duzina. Astfel de comedii romantice sunt cu sutele si nu pot sa spun ca are ceva deosebit. Are o mana de scene amuzante si inca vreo doua trei aproape emotionante, in rest urmeaza aceeasi cale batatorita de toate poductiile de caest gen dinaintea sa.
Poate singurul lucru pe care acest film il are in plus fata de altele, este o distributie foarte buna. Julia Roberts, Javier Bardem sau Viola Davis sunt nume uriase in industrie, dar nici macar ei nu au putut face prea mare lucru pentru film. Scenariul pur si simplu nu a fost suficient de bun si regizorul este mai degraba obisnuit cu serialele tv, decat cu filmele pentru marele ecran si asta se simte. Cu toate astea, nu as putea sa spun ca prestatiile protagonistilor au fost rele, dar interpretarile lor au fost atat de bune cat le-au permis conditiile de care au beneficiat.
Poate nu sunt eu suficient de destept pentru acest film, ca un eschimos care incearca sa inteleaga rostul frigiderului. Sunt fan Julia Roberts, imi plac filmele cu si despre calatorii, dar nu prea inteleg ce s-a intamplat aici. Nu mi-e clar in ce perioada se desfasoara actiunea, dar mi se pare un film superficial, cu un personaj principal foarte egoist. Parca in universul filmului nu exista razboaie, nu exista crize economice si tot ce conteaza este linistea interioara a unei femei. Singura parte cu ceva credibilitate si radacini in realitate este partea finala, in care isi face aparitia Javier Bardem. In nici un caz nu recomand acest film si acum sunt zero sanse sa citsc cartea.
Distributie: Jennifer L. Macalady, Davide D'Angelo, Axel Cleeremans, Emilie Caspar, Luke McKay
Regizor: Ian Cheney [a mai regizat: Picture Character(2019), Bluespace(2015), The Search for General Tso(2014), Truck Farm(2011), The City Dark(2011)]
Incasari: 12.119 $
Nota Gealapa: 6.85 Metascore: 59/100
Noua oameni de stiinta cu istoric diferit pleaca colturi extraordinare de lume, pentru a afla raspunsuri neasteptate la unele dintre cele mai mari intrebari ale umanitatii. Cum a inceput viata? Ce este timpul? Ce este contiinta? Cat de mult sim de fapt?
In primul rand, vreau sa spun ca acest film are de departe una dintre cele mai originale intrigi pe care le-am vazut intr-un documentar. Este un fel e leapsa stiintifica, o idee cu foarte mult potential, care mi-a atras atentia insa. Din pacate, acest potential a fost irosit in mare masura. Sunt cateva pasaje foarte interesante, dar si unele de-a dreptul plictisitoare, dar aceasta este o parere absolut subiectiva. In functie de interesele fiecaruia, cineva poate gasi intereasnte fix lucrurile care pe mine nu m-au atras, dar atinge suficiente ramuri stiintifice, incat e aproape sigur ca macar una dintre esle sa fie de interes pentru orice spectator.
Distributia este formata exclusiv din oameni de stiinta, lucru care vine cu avantaje, dar si cu dezavantaje. Pe de-o parte, este greu de pus la indoiala credibilitatea informatiilor, dar pe de alta parte, nu toti oamenii de stiinta au charisma necesara pentru a se face placuti, sau pentru a face atragatoare ocupatia lor, sau chiar pentru a o face inteleasa si asa au devenit pentru mine plictisitoare anumite secvente. Enologia nu este una dintre stiintele prezentate aici, dar as fi avut nevoie de mult vin pentru a-mi da falsa impresie ca am inteles absolut tot ce mi-a fost prezentat.
Acest concept de "meet & greet" propus de film mi-a placut ca si idee si cred ca dorinta a fost sa se faca cunoscute aceste activitati si preocupari ale omenirii, fara a intra prea mult in detalii. La fel de bine insa, poate parea si o abordare superficiala pentru cei mai pretentiosi si avizi dupa cat mai multe fapte. Cred ca merita vazut fie si numai pentru acest concept nou, cu riscul de a nu-l intelege pe deplin, chiar daca este putin probabil sa vi-l amintiti dupa ce trec cateva zile.
Distributie: Alex Calin, Florin Calinescu, Catalin Catoiu, Dan Chisu, Alina Chivulescu
Regizor: Cristina Jacob [a mai regizat: Oh Ramona!(2019), #Selfie69(2016), Love is a Story(2015)]
Premii:
- Public Prize - Most Successful Local Film at the Box-Office, Gopo Awards, Romania 2015
- Best Editing in a Feature - Best Editing in a Feature, Southampton Internationa Film Festival, 2014
Nota Gealapa: 6.65
Yasmine, Roxi si Ana in los sa stea acasa si sa invete pentru bacalaureat, fug la mare cu doua zile inainte de examen, ca a se distreze.
Este un film destul de oscilant, cu destule parti bune, dar si cu multe momente cringe, dar per total pot sa zic ca este un film romanesc destul de bun. Nu mi-a placut lipsa de curaj. Pentru a-l mentine potrivit pentru toate varstele, s-a folosit un limbaj pe care tinerii din Romania nu l-ar folosi niciodata in anumite situatii si asta a facut ca povestea sa isi piarda din realism. Fiind vorba de un film romanesc, tot ce s-a putut conform bugetului a fost ditrugerea unei Alfa Romeo din anii '90. Celelalte masini din film, desi au fost implicate din plin in evenimente rutiere au ramas intacte. Povestea este interesanta, dar nu este la fel de epica precum omoloagele sale de peste ocean.
Distributia este excelenta la prima vedere, dar are o foarte mare problema: cei mai buni actori au cele mai mici roluri. Cu protagonisti destul de putin experimentati si cu un scenariu putin peste mediocru, filmul sufera la capitolul interpretare, iar unele prestatii au fost ca un aeroglisor care pierde aer, adica functioneaza cat de cat, dar se poticneste des. Nu pot sa remarc pe cineva in mod deosebit. Actori ca Razvan Vasilescu sau Florin Calinescu dau sarea si piperul atat cat apar, dar protagonistii sunt in mare parte mediocri, cu o mentiune speciala pentru Flavia Hojda ajunsa cumva actrita peste noapte si de ale carei abilitati actoricesti ma indoiesc serios.
Cred ca filmul are prea multe teme abordate pentru propriul bine. Nou contra vechi, adultul traditionalist versus cel modern, un profesor care face sex cu o eleva, el care vrea sa acunda povestea si ea care vrea sa faca totul public, dar si alte teme secundare. Sunt destule subiecte pentru vreo sase episoade de serial si incercand sa faca prea multe reuseste mai putin decat si-a propus. Nu e totul rau insa. Am si zambit pe ici pe colo, de emotie nu poate fi vorba, dar nici nu m-am plictisit in cele doua ore. Daca tineti neaparat sa vedeti un film romanesc si nu aveti la indemana seria B.D. atunci #Selfie poate fi o optiune.
Distributie: Mischa Barton, Adam Brody, Peter Gallagher, Kelly Rowan, Ben McKenzie
Filmul a obtinut 15 premii, printre care:
- Most Popular Overseas Program, Logie Awards, 2005
- Performance in a Drama Series Episode (Kelly Rowan), Prism Awards, 2006
- Maxwell Weinberg Award - Television, Publicists Guild of America, 2004 - TV - Choice Actress (Mischa Barton), Teen Choice Awards, 2006 - TV - Choice Actor: Drama/Action Adventure (Adam Brody), Teen Choice Awards, 2006
Nota Gealapa: 7.90 Metascore: 67/100
Un tanar cu probleme devine înrădăcinat în viața unui grup restrâns de oameni dintr-un cartier bogat, de clasă superioară, din Newport Beach, Orange County, California.
Este acest film la baza o telenovela glorificata? Da, este. Este excesiv de dramatic si tras de par de alocuri? Da, este. Cu toate astea, mi-a placut? Mi-a placut cam mult. Desi are doar patru seoane a parut mult mai lung, pentru ca se intampla atat de multe in fiecare episod incat ai impresia ca vezi mai multe filme separate. Nu exista petrecere in film fara evenimente, toata lumea se combina cu toata lumea, toti mint si toti inseala. Asa cum spuneam, are patru sezoane, dar ar fi trebuit sa se termine dupa primele trei. Primul sezon a fost impreisonant de bun, al doilea foarte bun, al treilea asa si asa, iar deja in al patrulea au aparut tot felul de personaje caricaturale si episoade de umplutura, de genul celor a caror actiune se intampla intr-un vis, sau o experienta aproape mortala in care protagonistii interactioneaza cu rudele decedate. In prima parte insa, acest serial a fost foarte bine scris si a avut din plin si drama si umor de calitate.
La momentul filmului, distributia poate nu parea asa impreisonanta, dar judecand cu ce stim acum, acest serial a lansat cateva nume importante de la Hollywood. Fiind vorba de actori foarte tineri, nu toti au stiut cum sa faca fata faimei venite peste noapte. Mischa Barto de exemplu, dupa serial a avut si o cadere nervoasa in viata reala, ajungand sa fie arestata, sa aiba procese chiar cu mama ei, al carei iubit a eliberat in public poze indecente cu ea si a ajuns chiar sa fie internata intr-un institut pentru probleme psihice, ajungand in cele din urma sa participe la showuri ca Dansez pentru tine. Adam Brody, a fost de la inceput un razvratit al distributiei pentru ca nu voia sa ajunga sa fie confundat cu un tocilar cum era personajul sau si a cautat sa plece destul de repede si a declarat ca nu e dispus sa apara in vreo reuniune, desi eprsonajuls au era unul dintre cele care asigurau sarea si piperul serialului. Prin numele importante care au avut roluri principale in acest serial, desi unii trebuiau sa fie initial doar de umplutura pot sa ii enumar pe Amber Heard, Shailene Woodley, Ben McKenzie, Olivia Wilde, la al doilea serial in care este bisexuala, cu aparitii de la Paris Hilton, George Lucas, iar in sezonul patru cand producatorii erau disperati au aparut nume precum Chris Pratt, Kevin Sorbo sau Chris Brown. Per total, interpretarile au fost decente, cu melodramele caracteristice genului, dar si cu foarte multe momente sensibile sau umoristice reusite.
Primul sezon a fost considerat cel mai bun prim sezon din istoria serialelor tv de acest gen, adica "teen drama", iar motivele sunt numeroase. Adultii au fost implicati mai mult decat eram obisnuiti, problema sexului adolescentin a fost prezentata foarte realist, personajul Seth Cohen (Adam Brody) a fost de-a dreptul hilar, de altfel tot sezonul a avut one-linere foarte bune, muzica a fost absolut uimitoare, toate personajele au fost identificabile si nu a fost doar despre personajele feminine, alta practica obisnuita si toate astea intr-un maraton de 27 de episoade. Optimismul tineretii a fost capturat si transims perfect si a incercat sa transmita ca e ok sa faci greseli si ca toti ne putem schimba. Sezonul al doilea, desi puti mai banal, a fost aproape la acelasi nivel si a pastrat cam aceleasi directii. Al treilea sezon a fost cumva acel unchi de care iti e rusine si a fost la fel de oscilant ca mersul pe celerifer. Povestile au mai putin creative, au fost mai previzibile si dialogurile nu au mai fost la fel de bune si se simtea ca este inceputul sfarsitului. Josh Schwartz, scriitorul original al filmului, si-a pus semnatura in acest sezon doar pe patru episoade, cam singurele care au fost si bune de altfel.Sezonul patru, unul mult mai scurt, a urmat din pacate liniea sezonului precedent. Scriitura a fost parca putin mai buna,d ar deja era prea tarziu. Prea multe personaje caricaturale, episoade cu actiunea desfasurata in vis sau coma, nu era ceva cu care acest serial sa ne obisnuiasca pana atunci si personal nu le-am primit prea bine. Si in acest sezon Josh Schwartz a scris doar ultimele patru episoade pentru a asigura un final corespunzator,lucru pe care l-a si reusit in mare masura.
Muzica a contribuit din plin la succesul filmului, mai ales in primul sezon cand serialul avea nevoie sa isi gaseasca locul. In primul rand a avut in "California" poate cel mai bun soundtrack pe care l-am vazut eu la vreun serial. Apoi, s-a creat cadrul ca unele trupe sa performeze live fara sa deranjeze acctiunea si am putut vedea minirecitaluri de la formatii ca Rooney, The Killers, Modest Mouse, The Thrills, The Subways sau Death Cab for Cutie. Daca aduni toate melodiile din acest film, faci un playlist impresionant. Pentru o scurta perioada de timp, acest film le-a cam avut pe toate. A inspirat vreo doua reality-showuri, a avut referinte pop reusite si actuale, drama si comedie foarte bune, personaje negative impresionante, probabil cel mai reusit tata dintr-un serial TV, personaje care au evoluat foarte bine, autoironie, a nimerit importanta relatiilor din adolescenta, arhetipul fetei rele a fost dus la urmatorul nivel si inciuda tuturor povestilor de dragoste, cea care a fost de fapt in prim plan a fost povestea de dragoste frateasca intre cele doua personaje principale masculine. Pentru o vreme, The O.C. a catat audientele.
Cum nimic bun nu dureaza mult, datorita unor factori externi dar si a unei mici implozii, acest serial se sfarseste dupa numai patru sezoane. Actorii tineri si necunoscuti pana atunci, au devenit repede aroganti si au incercat sa abandoneze corabia. Dupa sezonul doi s-a schimbat echipa care a ales muzica si noi venitii nu au mai fost la fel de inspirati, iar televiziunea Fox a mutat serialul din ziua si ora care il consacrasera pentru a face loc unui nou serial pe numele lui Lost. Este un film destul de scurt si foarte agitat si chiar daca stiu ca nu multi oameni sunt fanii acestor drame de la tv, il recomand totusi si imi mentin parerea ca este un serial foarte bun.
