Bird Box (2018)

Gen: Thriller, Drama, SF

Distributie: Sandra Bullock, Trevante Rhodes, John Malkovich, Sarah Paulson, Jacki Weaver

Regizor: Susanne Bier [a mai regizat: Serena(2014), A Second Chance(2014), Love Is All You Need(2012), In a Better World(2010), Things We Lost in the Fire(2007)]

Premii:
- Location Manager of the Year - Independent Feature Film, California on location Awards, 2018
- Location Team of the Year - Independent Feature Film, California on Location Awards, 2018
- Best Streaming Premiere Film, Fangoria Chainsaw Awards, 2019

Nota Gealapa: 6.95
Metascore: 51/100

La cinci ani dupa ce o forta de rau augur impinge cea mai mare parte a societatii catre suicid, o mama si cei doi copii ai ei fac o cursa disperata incercand sa supravietuiasca.

Acest film a creat foarte multa valva la momentul aparitiei si a primit destul de multe comentarii negative. Nu inteleg de ce a fost primit in acest fel, pentru ca nu a fost asa de rau. In primul rand ar trebui apreciat pentru originalitate si pentru felul in care arata din punct de vedere tehnic. Cinematografia si efectele existente sunt la inaltime. Dupa aceea, intr-adevar, povestea are destule momente in care logica nu se mai aplica si sunt multe lucruri care raman neexplicate. Per total insa, cred ca este un film bunicel, palpitant si cu suspans din plin.

Distributia este una menita sa placa unei mase mari de oameni. In rolul principal o avem pe Sandra Bullock, care a razbit de-a lungul carierei exclusiv pentru abilitatile ei actoricesti, pentru ca nu o poti acuza ca primeste roluri pentru frumusetea ei. Chiar daca nu mai este neaparat la apogeul carierei, ea ofera in continuare interpretari constant solide si asa se intampla si aic, unde prestatia ei este constant buna si atat de credibila cat i-a permis scenariul. Pe langa ea mai avem nume destinate si unei categorii de public mai nisate, cum ar fi John Malkovich, care desi este apreciat in general, nu este chiar pe gustul tuturor.

Cea mai frecventa critica primita de film din cate am observat, este absenta raspunsurilor de la final care sa clarifice intreaga poveste. Daca ne gandim insa, ca itreg filmul se desfasoara din perspectiva personajului principal, aceasta lipsa de raspunsuri are cumva sens, pentru ca la final stim cat ar sti si o persoana aflata in situatia respectiva. Filmul nu este un clasic, dar cred ca merita vazut si ar mai trebui apreciat pentru un lucru care nu tine neaparat de el: sutele de memeuri amuzante care au aparut dupa acesta.

Beyond Skyline (2017)

Gen: SF, Actiune, Aventura

Distributie: Frank Grillo, Bojana Novakovic, Jonny Weston, Callan Mulvey, Antonio Fargas

Regizor: Liam O'Donnell [aflat la prima experienta ca regizor]

Incasari: 992.181 $

Nota Gealapa: 5.80
Metascore: 46/100

Un detectiv dur porneste intr-o urmarire neobosita in incercarea de a-si elibera fiul de pe o nava extraterestra de cosmar.

Din punctul meu de vedere, acest film este aproape un esec total. Ca sa fac o paralela cu fotbalul, parca am vazut un fotbalist care isi dorea sa faca prea multe reusind mai nimic. probabil resursele au fost limitate si pretentiile prea mari. Efectele vizuale nu au fost neaparat cele mai bune, povestea nu a fost nici ea foarte coerenta si per totatl as spune ca intregul film a fost un haos prea putin tinut sub control. Am reismit acest film ca fiind unul foarte lung, desi nu este cazul.

Distributia a fost primul indiciu ca ceva va fi inneregul cu acest film. Frank Grillo nu este omul care sa fie starul unui blockbuster de succes. Este doar un actor de rang secund care bate de ceva timp la portile consacrarii adevarate. El este si cel mai solid nume din distributie, dar nici macar Grillo nu a oferit vreo interpretare de Doamne-ajuta, asa ca nu ma astept sa fie noul Iron Man prea curand. In general, interpretarile mi-au parut la fel de stangace ca si efectele si m-au impiedicat sa ma pierd cu totul in poveste.

Pot sa spun ca acest film ami degraba nu mi-a placut. Am apreciat ambitia, munca, unele efecte reusite si chiar efortul actorilor, chiar daca nu au reusit cele mai bune prestatii, dar intriga are mult pra multe gauri si  se intampla atat de multe lucruri care sfideaza logica, incat la un moment dat filmul a devenit amuzant. Acest film este un sequel pentru Skyline(2010), pe care nu l-am vazut dar am identificat unele referinte catre acesta si nu cred ca acest lucru m-a impiedicats a apreciez acest film. Il voi vedea si pe acela si voi vedea si al treilea film al seriei acre se pare ca va aparea si el.

The Ritual (2017)

Gen: Horror

Distributie: Rafe Spall, Arsher Ali, Robert James-Collier, Sam Troughton, Paul Reid

Regizor: David Bruckner [a mai regizat: Southbound(2015), V/H/S(2012), The Signal(2007)]

Incasari: 1.569.665 $

Premii:
- Best Effects, British Independent Film Awards, 2017
- Best Creature FX, Fangoria Chainsaw Awards, 2019
- Best Horror Streaming/Direct Release, iHorror Awards, 2018
- Best Actor (Rafe Spall), Sitges-Catalonian International Film Festival, 2017

Nota Gealapa: 6.25
Metascore: 57/100

Un grup de prieteni din facultate se reunesc pentru o frumetie in padure, dar acolo intalnesc o prezenta amenintatoare care ii urmareste.

Fimele Netflix ne-au obisnuit cu originalitatea lor, dar de aceasta data acest capitol cam are de suferit. Sunt prea multe filme cu prieteni care merg in paduri pline de monstri. Recunosc insa ca de aceasta data originlitatea este data de aspectul monstrului si de originea lui, dar i afara de cateva detalii grafice impresionante, povestea sufera grav la capitolul sens. Exista cateva scene destul de sinistre, dar nu cu adevarat infricosatoare, dar in mare povestea se desfasoara dupa toate stereotipurile tipice in astfel de film.

Distributia nu este una impresionanta, dar este una destul de  experimentata pentru un film horror. Rafe Spall, protagonistul filmului, are o prestatie bunicica si credibila, atat cat poate fi de credibil un om care este alergat prin padure de un zeu viking. Chiar daca in rolurile secundare nu avem nume foarte cunoscute si acesti actori au avut interpretari decente si au lucrat bine impreuna, asa ca problemele filmului nu vin de aici.

Cred ca in materie de filme horror Netflix va aborda toate povestile din folclorul tuturor tarilor, ceea ce s-ar puta sa insemne cateva filme foarte originale si interesante. Sfarsitul acestui film ofera raspunsuri, dar lasa si destule intrebari in aer, obligandu-te sa iti tragi propriile concluzii. Cred ca acest film este mai degraba un thriller psihologic, decat un horror clasic, desi exista un personaj negativ vizibil, cu intentii clare, dar metoda pe care o foloseste pentru a terifia este una foarte personala. Cu bune si cu rele, cred ca acest film este destul de agreabil si cred ca merita o vizionare, mai ales ca este destul de usor de suportat chiar si de cei mai slabi de inger.

What Happened to Monday (2017)

Gen: Mister, Actiune, Drama

Distributie: Noomi Rapace, Glenn Close, Willem Dafoe, Marwan Kenzari, Christian Rubeck

Regizor: Tommy Wirkola [a mai regizat: Dead Snow 2(2014), Hansel & Gretel: Witch Hunters(2013), Kurt Josef Wagle og legenden om Fjordheksa(2010), Dead Snow(2009), Kill Buljo: The Movie(2007)]

Incasari: 27.975.429 $

Nota Gealapa: 7.15
Metascore: 47/100

Intr-o lume in care familiile au voie sa faca un singur copil din cauza suprapopularii, sapte surori gemene incearca sa investigheze disparitia uneia dintre ele, incercand in acelasi timp sa nu fie descoperite de guvern.

Este cu siguranta unul din cele mai originale filme din ultimii ani si poate cel mai coerent film produs de Netflix. Ca orice film a carui actiune se petrece intr-un viitor sumbru al omenirii, povestea starneste interesul. De aceasta data, acest film produs de Netflix nu iroseste acest potential pe parcurs si il valorifica corespunzator. Foarte bun si din punct de vedere tehnic, acest film reuseste sa fie palpitant de la inceput pana la final. Exista pe ici pe colo cateva scene care sunt la limita logicii, dar destul de usor tolerabile. In afara de acest aspect si de o usoara previzibilitate spre final, nu i se pot gasi prea multe defecte acestui film.

Distributia nu este una care sa ma dea pe spate si filmul sufera la acest capitol. Chiar daca Noomi Rapace a facut o treaba excelenta intr-un multirol destul de solicitant, cred ca filmul ar fi beneficiat de prezenta unor nume mai sonore. Din fericire insa, cei prezenti au facut treaba buna, oferind interpretari solide si colaborand destul de bine. De altfel, toti ochii au fost atintiti spre protagonista si multiplele ei "personalitati", fiecare dezvoltata corespunzator, astfel ca eventualele poticniri din rolurile secundare trec neobservate.

Recunosc ca nu ma asteptam ca filmul sa fie asa solid pana la final, avand in vedere istoricul Netflix. Am mai vazut filme despre un viitor distopic, dar aceasta nota de originalitate data de clamoarea celor sapte surori a fost o surpriza placuta, dand filmului unicitatea de care avea nevoie. Concluzia dupa acest film este ca exista speranta pentru Netflix in industria cinematografica si il recomand cu toata increderea.

Adrift (2018)

Gen: Drama, Romantic, Aventura

Distributie: Shailene Woodley, Sam Claflin, Jeffrey Thomas, Elizabeth Hawthorne, Grace Palmer

Regizor: Baltasar Kormákur [a mai regizat: The Oath(2016), Everest(2015), The Missionary(2013), 2 Guns(2013), The Deep(2012)]

Buget: 35.000.000 $
Incasari: 52.045.012 $

Nota Gealapa: 6.90
Metascore: 56/100

Povestea reala de supravietuire a unui cuplu, ai carui parteneri s-au cunoscut din intamplare, iar apoi calatoria lor ii conduce mai intai catre dragoste, iar apoi in aventura vietii lor, infruntand unul din cele mai catastrofice uragane inregistrate vreodata.

Cand prezinti filmul ca o poveste de supravietuire strici cumva de la inceput parte din deznodamant, dezvaluind o parte importanta a finalului. Mai ramane doar curiozitatea despre drumul pana la respectivul final. De cealalta parte, orice film de acest gen devine mult mai interesant cand este vorba de o poveste bazata pe fapte reale. Acum, din punct de vedere tehnic filmul nu este spectaculos, dar este corect si lucrurile fara sens sunt destul de putine. Dublul plan temporal in care ne este prezentata povestea este o alegere indoielnica din punctul meu de vedere. nu aduce nici un plus filmului, dar din fericire nici nu strica prea mult. Multe puncte bonus a primit acest film din partea mea pentru o rasturnare de situatie care pe mine m-a luat prin surprindere si acre aduce plus-valoare intregii povesti.

Distributia nu este una spectaculoasa, dar cei doi protagonisti au facut o treaba decenta. Shailene Woodley nu este neaparat printre preferatele mele, dar nici nu mi-a displacut in acest rol. Prestatia ei a fost una destul de solida, chiar daca superficiala pe alocuri si a avut o chimie buna cu Sam Claflin, partenerul ei din acest film si el cu o interpretare destul de naturala. Actorii care au dat viata celorlalte personaje au avut un timp de ecran infim, astfel incat prestatiile lor nu sunt foarte relevante.

Este un film destul de bun, dar i-a lipsit ceva ca sa ma convinga pana la capat. Poate daca povestea ar fi fost cursiva si nu pe doua planuri temporale, poate daca ritmul ar fi fost mai alert, sau daca ar fi existat niste efecte vizuale interesante. Nu stiu exact ce ii lipseste acestui film ca sa fie cu adevarat bun, dar eu unul nu vi-l recomand. Exista povesti de supravietuire mai impresionante si mult mai bine puse in scena.

1922 (2017)

Gen: Crima, Drama

Distributie: Thomas Jane, Molly Parker, Dylan Schmid, Kaitlyn Bernard, Neal McDonough

Regizor: Zak Hilditch [a mai regizat: These Final Hours(2013), The Toll(2010), Plum Role(2007), The Actress(2005), Waiting for Naval Base Lilly(2003)]

Premii:
- Best Casting in a Motion Picture, Leo Awards, 2018

Nota Gealapa: 6.45
Metascore: 70/100

In 1922, un fermier simplu, dar mandru, conspira sa isi ucida sotia pentru un castig financiar, convingandu-l si pe fiul lui adolescent sa ii fie complice, dar actiunile lor au consecinte neasteptate.

Este un film Netflix, asa ca stim deja ca intriga este una interesanta si ca filmul ne va oferi destul suspans, dar mai stim si ca va ajunge incele din urma sa dezamageaza intr-o oarecare masura. Nu imi este clar daca s-a dorit ca acest film sa fie o drama, un thriller sau un horror. Este putin din toate, dar nu se dedica in totalitate niciunuia dintre genuri. Nu revolutioneaza cu nimic nici din punct de vedere tehnic. Nu este infricosator niciodata, este doar putin sinistru pe alocuri. Ritmul este unul lent, iar tensiunea se pierde cu mult inainte de finalul filmului.

Distributia nu este nici ea una stralucita si nici prestatiile protagonistilor nu sunt chiar impresionante. Thomas Jane a avut o interpretare decenta, dar liniara si care nu iese in evidenta cu nimic, iar in rolurile secundare situatia este si mai dramatica, atat Molly Parker, cat si Dylan Schmid avand interpretari modeste. Singurul la care am vazut putin zvac a fost Neal mcDonough, poate si cel mai cunoscut nume din distributie, dar personajul sau a fost prea putin important pentru ca prestatia lui sa faca diferenta.

Banuiesc ca acest film ar trebui sa ne invete ca incapatanarea si lacomia pot distruge viata unui om, dar daca am fost atent la aceste aspecte la un moment dat, le-am uitat repede si le-am inlocuit cu dezamagirea unui final slab, asa cum se intampla de obicei in filmele Netflix. Nu il recomand pentru ca nu imi e clar ce gen abordeaza si indiferent care ar fi acela, sunt filme mult mai bune pe care le puteti vedea.

Spectral (2016)

Gen: Actiune, SF

Distributie: James Badge Dale, Emily Mortimer, Bruce Greenwood, Max Martini, Cory Hardrict

Regizor: Nic Mathieu [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 70.000.000 $

Nota Gealapa: 6.55

Un thriller SF, despre un pluton de operatiuni speciale, trimis sa lupte impotriva impotriva unor forte supranaturale.

O astfel de intriga va starni intotdeauna interesul, asa ca potential a existat din plin si acesta a fost fructificat pana la un moment dat. Prima jumatate a filmului mi-a starnit curiozitatea, dar rezolvarea din a doua jumatate a fost usor dezamagitoare. Faptul ca protagonistul a reusit cu cateva bucati de metal si fire gasite intr-un beci sa faca niste arme capabile sa infrunte un proiect pentru care s-au cheltuit miliarde de dolari conform povestii, m-a facut sa dau ochii peste cap. Filmul arata destul de bine din punc de vedere tehnic, cu destule scene epice si efecte vizuale bune.

Distributia as spune ca este si ea un punct minus pentru film. Exista cateva nume cunoscute, acre au oferit interpretari bunicele, dar se simte lipsa unui actor de prima clasa, care sa dea greutate intregului proiect. James Badge Dale a fost bunicel, dar nu m-a convins ca poate duce in spate astfel de filme de actiune. Lucrurile au stat ceva mai bine in rolurile secundare, unde Emily Mortimer si Bruce Greenwood au oferit o parte din credibilitatea de care avea nevoie filmul.

Per total, este un film destul de bun pe care il recomand tuturor pasionatilor de SF. Cred ca posterul este de ajuns ca sa iti starneasca interesul si curiozitatea. Ideea interesanta, povestea solida pana la un punct, efectele decente, actiune din plin, dar putin cam scurt cred, lucru ce a dus la o rezolvarea rapida si destul de superficiala a intrigii. Este un film Netflix, care in acest moment inseamna idei bune, care nu sunt duse pana la capat asa cum ar trebui.