The Autopsy of Jane Doe (2016)

Gen: Horror

Distributie: Brian Cox, Emile Hirsch, Ophelia Lovibond, Michael McElhatton, Olwen Catherine Kelly

Regizor: André Øvredal [a mai regizat: Trollhunter(2010), Future Murder(2000)]

Filmul a obtinut 7 premii, printre care:
- Best Picture - Horror Features, Austin Fantastic Fest, 2016
- Chainsaw Award - Best Limited Release Film, Fangoria Chainsaw Awards, 2017
- Fantastic Fest Jury Award - Best Picture (Horror Features), Fantastic Fest, 2016
- Jury Prize - Best International Feature, Monster Fest, 2016
- Special Prize of the Jury - Feature Film, Sitges - CatalonianInternational Film Festival, 2016

Nota Gealapa: 7.05
Metascore: 65/100

Un tata si fiul sau, ambii medici legisti, sunt prinsi intr-un mister complex, in timp ce incearca sa identifice o femeie, al carei trup ascunde secrete intunecate.

Acest film este unul dintre cele mai bine legate filme horror pe care le-am vazut in ultima vreme. Chiar daca am fost putin dezamagait atunci cand intriga s-a dezvaluit in totalitate, pot spune ca in cele di urma a fost o poveste interesanta, care a imbinat intr-un mod  original vechiul si noul si care a creat destula tensiune. Nu pot sa spun ca m-am speriat in vreun moment, dar cativa fiori si-au facut simtita prezenta.Nu abuzeaza de tehnologie si nu scapa de toate metehnele genu;ui, dar per total, as spune ca este un proiect reusit.

Distributia nu este una care sa te dea pe spate. Pentru mine, cel ami cunoscut nume a fost cel al lui Emile Hirsch, care este si protagonistul filmului. Din fericire, de aceasta data, faptul ca nu am vazut figuri atat de familiare a funstionat in avantajul filmului, dandu-i un aer de prospetime si un plus de credibilitate, mail ales ca prestatiile protagonistilor au fost destul de bune. Nu stiu daca este filmul cu care isi va incepe cv-ul de acum incolo Emile Hirsch, dar nici nu ii va fi rusine cu ce a facut aici.

Este un film plin de suspans, destul de inteligent si sinistru de la inceput pana la final. Pentru ca nu abuzeaza de tehnologie asa cum va spuneam, filmul compenseaza prin executie. De la regie, editare, cinematografie, alegerea culorilor, sunetul si chiar si dialogul este surprinzator de bun uneori. Filmul are si destule pacate care il impiedica sa fie epic, dar este o poveste simpla, executata dibaci, care ne arata printre altele ca genul horror nu e mort si pe acre v-o recomand.

Ice Guardians (2016)

Gen: Documentar, Sport

Distributie: Jay Baruchel, Jarome Iginla, Chris Chelios, Bobby Hull, Sasha Lakovich

Regizor: Brett Harvey [a mai regizat: The Culture High(2014), The Union: The Business Behind Getting High(2007)]

Buget: 1.000.000 $

Nota Gealapa: 7.75

Enforcerii de pe gheata se straduiesc sa isi faca loc in cea mai prestigioasa liga de hochei, dar acum se confrunta cu posibilitatea ca rolul lor sa dispara de tot din joc.

Daca v-a placut Goon, o sa va plac si acest film. Este cumva varianta lui serioasa si m-a surprins prin faptul ca nu este deloc superficial. Am avut surpriza sa gasesc destula profunzime si chiar sensibilitate. Este adevarat ca este mai degraba un film adresat mai degraba barbatilor, dar cred ca si publicul feminin il poate aprecia. De asemenea, nu este un film doar pentru iubitorii de hochei. Eu unul nu sunt un fan al acestui sport, dar tot mi-a placut si am putut sa empatizez cu protagonistii.

Cand vorbim de distributie la acest film, nu vorbim de actori, ci de mari hocheisti, care isi spun punctul de vedere in legatura cu o problema destul de controversata a acestui sport. De asemenea, nu putem vorbi de prestatii artistice, dar avem ocazia sa vedem niste sportivi uriasi deschizandu-se si lasandu-ne sa vedem putin in spatele duritatii afisata pe gheata. Vorbim de atleti cunoscuti si de cei care nu rmaresc hocheiul, asa ca acest lucru nu poate fi decat interesant.

In cea mai mare parte filmul incearca sa fie corect, obiectiv si sa prezinte toate punctele de vedere, chiar daca pe alocuri cei care sunt de cealalta parte a baricadei sunt portretizati ca niste elitisti rupti de realitate. Fanii hocheiului il vor indragi cu siguranta, dar pentru ceilalti acest lucru nu este garantat. Mie unul mi-a placut, as aca nu ma tem sa vi-l recomand.

A Dog's Purpose (2017)

Gen: Drama, Comedie

Distributie: Josh Gad, Dennis Quaid, Peggy Lipton, Bryce Gheisar, K.J. Apa

Regizor: Lasse Hallström [a mai regizat: The Nutcrackers and the Four Realms(2018), The Hundred-Foot Journey(2014), Safe Haven(2013), The Hypnotist(2012), Salmon Fishing in the Yemen(2011)]

Buget: 22.000.000 $
Incasari: 204.361.517 $

Nota Gealapa: 7.70
Metascore: 43/100

Un caine vrea sa descopere rostul lui pe pamant, pe parcursul mai multor vieti si schimband mai multi proprietari.

Acest film mi-a adus aminte de seria Look Who's Talking, care mi-a placut foarte mult cand eram copil. Mi s-a parut totusi ca acesta este un film mai matur si pe care l-a ajutat si progresul tehnologic, pentru ca arata mai bine decat filmele de care aminteam. Daca esti dispus sa accepti povestea si sa crezi macar pentru 90 de minute ca cel mai bun prieten al omului este o fiinta atat de profunda, ba mai mult care se si reincarneaza, atunci cu siguranta vei indragi acest film si vei receptiona mai usor mesajele pozitive pe care le transmite. Umorul si drama se imbina corect, iar filmul nu este plictisitor deloc.

Pentru un film in care distributia nu conteaza atat de mult, aceasta nu este rea deloc, avand componenta nume ca Josh Gad, Dennis Quaid sau Britt Robertson, actori experimentati care chiar ajuta filmul. Interpretarile lor sunt decente si suficiente pentru un film in care in prim plan sunt cainii. Au reusit sa se integreze in peisaj si nu strica exhilibrul destul de fragil al povestii, ba chiar pe alocuri am ami vazut cate o scena in acre si partea umana a distributiei a reusit sa creeze emotie.

Nu este cel mai bun film din istorie, dar va spun ca este surprinzator de bun, iar daca va plac animalele sau aveti cat de cat inima, nu are cum sa nu va placa. Uneori este recomandata o pauza de la filmele cu roboti si invazii extraterestre, iar o poveste simpla si sinsibila poate fi o gura de aer binevenita. Bineinteles ca daca il luam la puricat ii putem gasi destule defecte, dar de data asta as fi mai indulgent si m-as concentra pe mesaj. Prin urmare, vi-l recomand.

American Sniper (2014)

Gen: Biografic, Actiune

Distributie: Bradley Cooper, Sienna Miller, Kyle Gallner, Cole Konis, Ben Reed

Regizor: Clint Eastwood [a mai regizat: The Mule(2018), The 15:17 to Paris(2018), Sully(2016), Jersey Boys(2014), J. Edgar(2011)]

Buget: 58.800.000 $
Incasari: 547.326.372 $

Filmul a castigat 24 de premii, printre care:
- Best Achievement in Sound Editing, Academy Awards, SUA 2015
- Movie of the Year, AFI Awards, SUA 2015
- Best Foreign Film, Awards of the Japanese Academy, 2016
- Film Music, BMI Film & TV Awards, 2014
- Best Actor in an Action Movie (Bradley Cooper), Broadcast Film Critics Association Awards, 2015

Nota Gealapa: 7.70
Metascore: 72/100

Chris Kyle, un lunetist Navy S.E.A.L., salveaza nenumarate vieti pe campul de lupta datorita acuratetei sale si devine o legenda. Intors acasa la sotie si copii, dupa patru tururi in Afganistan, descopera ca nu poate lasa razboiul in urma.

M-am temut ca acest film sa nu fie o propaganda exagerata despre patriotismul american si o justificare a razboaielor purtate de aceasa natie. Din fericire, filmul se concentreaza pe partea umana a razboiului si nu pe justificarea acestuia. Pentru ca nu m-am documentat deloc despre film, am aflat ca este biografic abia cand s-a terminat, ceea ce a facut ca impresia pe care mi-a last-o sa fie si mai puternica. Clint Eastwood a dovedit inca odata ca este un regizor la fel de bun cum a fost si actor. Filmul este editat foarte bine, cinematografia este potrivita, iar cine s-a ocupat de sunet merita o prima consistaenta, pentru ca aceste detalii sunt impresionante.

Distributia nu este neaparat una care sa te dea pe spate, cum de altfel nici interpretarile protagonistilor nu sunt neaparat deosebite, dar am vazut prestatii solide si suficient de credibile incat sa nu strice filmul, dar si o chimie destul de buna intre actori. Din pacate, in aceste interpretari si-au facut loc si momente mai slabe si de neinteles, in care supradramatizarea sau lipsa de expresivitate m-au scos putin din film, dar per total nivelul este unul bun, aproape de cel al filmului. Chiar si acestea fiind zise, tot cred ca este poate cea mai buna prestatie pe acre eu am vazut-o vreodata la Bradley Cooper.

Chiar daca nu ar fi fost un film biografic, tot ar fi existat tensiune si drama din belsug, astfel incat American Sniper sa fie palpitant. Ma uimeste numarul mare de filme bune regizate de Clint Eastwood. Acesta ar fi putut foarte usor sa fie plictisitor si plin de clisee, dar mana lui priceputa a evitat cu gratie acest pericol. Poate nu este unul dintre cele mai bune filme care sa ramana in istorie, dar ramane o productie impresionanta, pe care v-o recomand.

A Very Long Engagement (2004)

Titlu original: Un long dimanche de fiançailles

Gen: Drama, Romantic, Mister

Distributie: Audrey Tautou, Gaspard Ulliel, Jodie Foster, Dominique Pinon, Chantal Neuwirth

Regizor: Jean-Pierre Jeunet [a mai regizat: Casanova(2015), The Young and Prodigious T.S. Spivet(2013), Micmacs(2009), Amélie(2001), Alien: Resurrection(1997)]

Buget: 47.000.000 $
Incasari: 70.115.868 $

Filmul a obtinut 17 premii, printre care:
- Outstanding Achievement in Cinematography in Theatrical Releases, American Society of Cinematographers, SUA 2005
- Best Foreign Language Film, Chicago Film Critics Association Awards, 2004
- Best Supporting Actress (Meilleure actrice dans un second rôle) (Marion Cotillard), César Awards, Franta 2005
- Most Promising Actor (Meilleur jeune espoir masculin) (Gaspard Ulliel), César Awards, Franta 2005
- Best Cinematography (Meilleure photographie), César Awards, Franta 2005

Nota Gealapa: 7.90
Metascore: 76/100

Povestea unei femei care isi cauta neobosita logodnicul disparut din transeele de la Somme, in timpul primului razboi mondial.

Un film despre care nu stiam nimic, de la care nu aveam asteptari si care m-a luat prin surprindere. Este o poveste de dragoste altfel. Scenariul este foarte bun si regizorul a stiut cum sa il dozeze si sa il puna in scena, transmitandu-ti un cocktail de stari foarte exact. Picaturile de umor au fost aruncate exact cand trebuia, drama nu a fost exagerat de multa si nici dragostea siropoasa. Nu m-am plictisit in nici un moment, desi vorbim de un film care dureaza mai mult de doua ore. fara prea multe efecte speciale, filmul se foloseste de dialoguri si de poveste pentru a impreisona.

Este o productie franco-americana, cu o distributie foarte atragatoare. Pe langa partea ei frantuzeaza, cu Marion Cotillard fiind cel mai cunoscut nume, exista si o parte americana a distributiei, din care cel ami mult iese in evidenta Jodie Foster, a carei franceza a fost impecabila. Este uimitor cum acesti actori obisnuiti cumva cu doua culturi cinematografice diferite, au lucrat atat de bine impreuna si au avut o chimie atat de buna. In rolul principal am avut-o pe Audrey Tautou, un nume nu foarte cunoscut, cel putin la data aparitiei acestui film, dar care a dus cu brio acest personaj, bucurandu-se din plin de sprijinul mult mai experimentatilor colegi de platou.Per total, interpretarile au fost foarte bune, chiar sclipitoare in anumite momente si aucontribuit din plin la succesul filmului.

Cea mai mare realizare a filmului este poate cat de credibil reuseste sa fie, mai ales ca vorbim de o fictiune totala. Am crezut costumele, am crezut actiunea si am crezut peisajul. De asemenea, finalul iese si el in evidenta. Depasind bariera celor doua ore, am inceput sa ma indoiesc de acesta, gandindu-ma ca indiferent de deznodamant, acesta nu are cum sa fie la acelasi nivel cu restul filmului, dar am avut surpriza unui final foarte bun, satisfacator si deranjant in acelasi timp. Recomand acest film tuturor, mai ales celor acre vor sa ia o pauza de la stillul clasic al hollywoodului.

Cold Ground (2017)

Gen: SF, Horror, Mister

Distributie: Doug Rand, Gala Besson, Philip Schurer, Maura Tillay, Fabrice Pierre

Regizor: Fabien Delage [a mai regizat: 3:15 am(2018), Fury of the Demon(2016)]

Nota Gealapa: 5.95

In 1976, o echipa de reporteri merg la granita Frantei cu Elvetia pentru a filma un documentar si dispar in mod misterios. 40 de ani mai tarziu, casetele filmate de acestia sunt gasite si imaginile sunt prezentate publicului.

Eu unul m-am cam saturat de astfel de filme horror, filmate la persoana intai din lipsa de fonduri, dar cu pretentii de opere de arta. Se pare ca aceasta moda a ajuns si in Franta. Din fericire, acesta nu a fost chiar atat de rau. A avut cateva scene bunicele si chiar daca nu pot sa spun ca m-a ingrozit, a creat destul suspans pentru a fi interesant. Filmat cu o singura camera, filmul reuseste cumva sa iti starneasca interesul, in ciuda faptului ca urmeaza acelasi traseu batatorit de zeci de alte filme inaintea sa. Este previzibil de la inceut pana la sfarsit si uneori am avut senzatia ca s-au copiat alte filme schimbandu-se doar numele.

Distributia este si ea una redusa numeric si fara nume care sa insemne ceva in industrie. Protagonista a fost Gala Besson, cu o prestatie modesta si oscilanta. Am remarcat doar ca are un fund extrem de sexy, pentru ca si intr-un asemenea film regizorul si-a facut timp sa ni-l prezinte. Dialogurile sunt banale, asa ca nici scenariul nu a fost unul ofertant pentru actori. Per total, as spune ca interpretarile sunt si ele in nota generala a filmului.

Acest film mi-a activat bipolaritatea. Pe de-o parte il detest pentru ce este, pentru cum este filmat, pentru banalitate si pentru ca a copiat intocmai alte filme, dar pe de alta parte la un moment dat m-a prins si am apreciat cateva scene destul de bune si niste monstri interesanti. Sunt convins insa ca o sa il uit in cateva zile, asa ca daca pentru mine nu este memorabil, nu pot nici sa il recomand altcuiva.

Gone Girl (2014)

Gen: Thriller, Drama

Distributie: Ben Affleck, Rosamund Pike, Neil Patrick Harris, Tyler Perry, Carrie Coon

Regizor: David Fincher [a mai regizat: The Girl with the Dragon Tattoo(2011), The Social Network(2010), The Curious Case of Benjamin Button(2008), Zodiac(2007), Panic Room(2002)]

Buget: 61.000.000 $
Incasari: 369.330.363 $

Filmul a obtinut 66 de premii, printre care:
- Best Actress (Rosamund Pike), Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2015
- Best Thriller Film, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2015
- Best Supporting Actor (Tyler Perry), African-American Film Critics Association (AAFCA), 2014
- Best Writing, Adapted Screenplay, Alliance of Women Film Journalists, 2015
- Best Woman Screenwriter, Alliance of Women Film Journalists, 2015

Nota Gealapa: 8.25
Metascore: 79/100

Dupa ce disparitia sotiei lui a devenit un circ media, un barbat vede lumea intorcandu-se imptriva lui cand politistii incep sa creada ca nu este chiar nevinovat.

Auzisem multe lucruri bune despre acest film, dar recunosc ca mi-a depasit asteptarile. A fost foarte diferit de cum ma asteptam. Este foarte bine scris si regizat si rasturnarile de situatie sunt toate foarte oportune. Foarte putine sunt detaliile care nu mi-au placut. In cea mai mare parte, filmul m-a facut sa cred ce a vrut el sa cred, pentru ca mai apoi sa imi schimbe perspectiva de cate ori si-a dorit. Nu este un film cu efecte speciale sau ticsit de tehnologie; este doar un film foarte inteligent scris, care creeaza cantitati uriase de tensiune si suspans.

Distributia este foarte buna, dar nu anunta un film chiar atat de bun. De la Ben Affleck nu stii la ce sa te astepti niciodata, iar Rosamund Pike cred eu ca nu isi demonstrase inca toate calitatile pana la acest proiect. Cei doi protagonisti au oferit interpretari foarte bune si au contribuit din plin la succesul filmului. Dintre ei, as spune ca lumina reflectoarelor a fost furata de Rosamund Pike, care a inflorit in acest rol si ne-a aratat tuturor de ce este in stare. Tot o surpriza placuta a fost si prestatia neasteptat de buna a lui Tyler Perry, intr-un rol secundar ce-i drept, dar el ne obisnuise cu niste roluri mai degraba jenante. Singurul care nu m-a convins pe deplin si pot spune chiar ca nu mi-a placut a fost Neil Patrick Harris, care parca nu a reusit inca sa lase in spate personajul sau din How I Met Your Mother.

Este un film care incepe bine si se termina la fel. A fost mestesugit foarte dibaci de catre David Fincher, care de altfel ne-a obisnuit cu o calitate superioara a proiectelor sale. Cinematografia este si ea la inaltime. Nici o lumina sau umbra nu a fost lasata la voia intamplarii. Muzica a contribuit si ea destul la atmosfera generala. Singurele mele obiectii sunt cateva momente moarte, o actiune a unui perosnaj facuta doar pentru a usura situatia si finalul acre este putin cam abrupt si in contrast cu migala cu care s-a construit povestea pana atunci. Fiti fara grija insa, este un film excelent pe care vi-l recomand cu incredere.