Venom (2018)

Gen: Actiune, SF

Distributie: Tom Hardy, Michelle Williams, Riz Ahmed, Scott Haze, Reid Scott

Regizor: Ruben Fleischer [a mai regizat: Spaced Out(2017), The List(2013), Gangster Squad(2013), 30 Minutes or Less(2011), Zombieland(2009)]

Buget: 100.000.000 $
Incasari: 201.383.603 $

Nota Gealapa: 7.75
Metascore: 35/100

Dupa ce primeste puterile unui simbiot, Eddie Brock va trebui sa se bazeze pe alter egoul sau "Venom" ca sa-si salveze viata.

Bugetul acestui film, desi unul important, nu se ridica la nivelul fondurilor de care au beneficiat alte productii asemanatoare, astfel ca producatorii au fost nevoiti sa sacrficie unele aspecte si sa se concentreze pe altele. Primul lucru care a avut de suferit a fost expozitiunea. Inceputul este mult prea superficial si pe repede inainte pentru a fi satisfacator. Banii au fost alocati cu precadere efectelor vizuale, banuiesc eu, iar la acest capitol eu unul nu am gasit nimic de reprosat. Scenariul este bunicel si asigura dialoguri decente, tensiune si destul umor. e drept ca modul in care se foloseste acest umor, face ca Venom  sa para uneori varianta pe negru, sau ruda de la tara, de fapt de pe alta planeta, a lui Deadpool. Nu m-a mai convins de asemenea, "vocea interioara" a simbiotului, dar la un moment dat pe percursul filmului acest detaliu nu a mai fost deranjant. In rest, am primit actiune din plin, tensiune, suspans, umor, un erou nou destul de interesant si cred ca acest film merita destule aprecieri.

Din punct de vedere al distributie, Venom  nu debordeaza de nume uriase, dar are un protagonist solid, in persoana lui Tom Hardy, care are o interpretare destul de buna, in pielea unui personaje in afara zonei lui de confort as spune, pentru ca el ne obisnuise cu altfel de roluri. Desi nu la fel de cunoscuti ca partenerul lor de platou si actorii din rolurile secundare au tinut pasul cu acesta. De altfel, in astfel de filme, daca nu este de-a dreptul groaznic, nu prea ai cums a o dai in bara, pentru ca spectatorii nu sunt chiar asa atenti la calitatea interpretarii.

Nu inteleg de ce a primit acest film atata hate si atatea recenzii negative. Are un scenariu clasic pentru acest gen de filme, are un protagonist cu o interpretare buna, lanseaza un personaj foarte interesant si are cateva scene epice ticsite cu efecte vizuale de cea mai buna calitate. Eu nu am avut vreo asteptare cand am mers sa il vad, dar dupa o scurta perioada de acomodare pot sa spun ca chiar mi-a placut. astfel, in concluzie, pot sa va spun ca daca sunteti fani ai genului sunt sigur ca o sa va placa si chiar daca nu sunteti, sunt sanse mari sa il gasiti macar agreabil. Prin urmare, il recomand cu incredere.

Pan (2015)

Gen: Fantastic, Aventura, Familie

Distributie: Levi Miller, Hugh Jackman, Garrett Hedlund, Rooney Mara, Adeel Akhtar

Regizor: Joe Wright [a mai regizat: Darkes Hour(2017), Anna Karenina(2012), Hanna(2011), The Soloist(2009), Atonement(2007)]

Buget: 150.000.000 $
Incasari: 151.543.635 $

Nota Gealapa: 6.25
Metascore: 36/100

Peter, un orfan de 12 ani, este transportat in lumea magica a Tarii de Nicaieri, unde descopera atat distractie, cat si pericol, iar incele din urma, isi descopera destinul: sa devina eroul care va fi cunoscut sub numele de Peter Pan.

Nu stiu daca era cerere pe piata de un origin story pentru Peter Pan, dar acest film exact asta este. Ideea nu este in intregime rea dar ceva si nu stiu exact ce anume, a mers extrem de prost. In nici un oment actiunea nu mi s-a parut palpitanta cu adevarat si desi realizez complexitatea efectelor vizuale, nici unul nu mi s-a parut cu adevarat epic. Am decoperit o mana de scene reusite si pe ici pe colo cate o gluma buna, dar parca acest film nu a avut deloc din sclipirea pe care si-a dorit-o. Sper sa nu fie inceputul unei francize in aceasta formula, desi finalul lasa loc si de asa ceva, dar un eventual sequel in aceiasi termeni nu are cum sa fie prea bun.

Distributia nu a fost nicidecum problema filmului. Chiar daca in rolurile principale avem cativa actori tineri sau de rang doi impinsi in fata pentru afirmare, acest lucru este practicat in multe alte productii, asa ca nu m-a dernjat. In rolurile secundare insa, dam peste nume ca Hugh Jackman, Rooney Mara sau Amanda Seyfried si chiar daca interpretarile lor nu au fost neaparat rele, cumva nici macar ei nu au reusit sa mai ridice nivelul filmului. In plus, Garrett Hedlund, care a dat viata unui personaj cheie a a avut o prestatie absolut dezamagitoare.

Probabil ca Pan mi-ar fi parut mult mai agreabil daca l-as fi vazut in 3D. Imi inchipui ca publicul foarte tanar, si cand spun asta ma refer la cei fara buletin, a indragit acest film si chiar daca mie nu mi s-a parut nimic special, cred ca criticii au fost mult prea duri. Este doar un film de duzina mediocru, nu dezastrul descris de acestia. Cui recomand acest film? Cuiva care vrea sa vada impreuna cu un copil un film curat si decent, sau celor care au un fetis ciudat cu Peter Pan.

Peaceful Warrior (2006)

Gen: Drama, Sport

Distributie: Scott Mechlowicz, Nick Nolte, Amy Smart, Tim DeKay, Ashton Holmes

Regizor: Victor Salva [a mai regizat: Jeepers Creepers 3(2017), Dark House(2014), Rosewood Lane(2011), Jeepers Creepers 2(2003), Jeepers Creepers(2001)]

Buget: 10.000.000 $
Incasari: 4.326.927 $

Nota Gealapa: 7.80
Metascore: 40/100

O intalnire intamplatoare cu un strain ii schimba viata unui gimnast tanar.

Filmul asta este putin prea siropos, prea pedant, prea arogant, prea rupt de realitate, dar cu toate astea este inconjurat de o aura luminoasa, transmite emsaje puternice si reuseste sa te puna putin pe ganduri si sa te faca sa iti pui viata in perspectiva. Chiar daca este vag inspirat din realitate, nu stiam povestea la care face referire asa ca nu am stiut la ce sa ma astept si intriga a evoluat intr-un mod total diferit de asteptarile mele.De obicei stau departe sau sunt extrem de acid cu acest gen de filme, dar asta a reusit cumva sa ma cucereasca.

Distributia nu este chiar rea. In rolurile principale sunt un Nick Nolte pe modul chill si un Scott Mechlowicz hiperactiv. Cei doi se completeaza si reusesc sa aibe o chimie foarte buna. Nu s-au obtinut premii pentru interpretare, dar prestatiile lor au fost solide. Din rolurile secundare nu am remarcat pe nimeni nici pozitiv, nici negativ, practic actorii secundari au fost doar niste fete in fundal. Si intepretarile, ca intreg filmul de altfel, au avut un vibe de film de televiziune si spre surprinderea mea, acest aspect nu m-a deranjat deloc.

Am inteles din mutle pareri citite pe net, ca romanul care a stat la baza acestui film este unul acre iti schimba vesti, iar filmul este exact cum isi imaginau ei actiunea cand citea cartea. O sa ii cred pe cuvant. Ca sa vorbesc in numele meu, dintre toate lectiile predicate de Peaceful Warrior, este modul in care egoul nostru ne poate conduce vietile si ne poate pacali facandu-ne sa credem ca suntem altcineva de cat cei care suntem de fapt, iar in film este o scena care se refera la asta care iti taie rasuflare. Fie si numai pentru aceasta, merita sa vedeti acest film.

Pitch Perfect 2 (2015)

Gen: Musical, Comedie

Distributie: Anna Kendrick, Rebel Wilson, Hailee Steinfeld, Brittany Snow, Skylar Astin

Regizor: Elizabeth Banks [a mai regizat: Movie 43(2013)]

Buget: 29.000.000 $
Incasari: 287.506.194

Filmul a obtinut 9 premii, printre care:
- Best Contemporary Hair Styling - Feature-Length Motion Picture, Hollywood Makeup Artistand Hair Stylist Guild Awards, 2016
- Ensemble Cast, MTV Movie + TV Awards, 2016
- Best Kiss, MTV Movie + TV Awards, 2016
- Favorite Comedic Movie, People's Choice Awards, USA 2016
- Choice Movie: Comedy, Teen Choice Awards, 2015

Nota Gealapa: 6.60
Metascore: 63/100

Dupa o prestatie umilitoare la Kennedy Center, Barden Bellas intra intr-o competitie internationala care nu a fost castigata niciodata de americani, pentru a-si recastiga statutul si dreptul de a performa.

Nu ma deranjeaza prea tare ca acest film nu este original. Nici primul Pitch Perfect nu a debordat de originalitate. Ma deranjeaza insa foarte mult ca isi copiaza predecesorul aproape in toate aspectele. Povestea cel putin, este fix aceeasi: trupa se face de ras, incearca sa isi recastige statutul, ajunge sa castige o competitie majora si pe parcurs arunca niste glume. Din fericire, scenaristii au nimerit si de data asta destule glume bune. Senzatia de deja-vu m-a urmarit pe intreaga durata a filmului si a stricat din  fasa potentiala experienta pe acre ar fi putut sa mi-o ofere acest film.

La capitolul interpretare, greul este dus tot de actorii din primul film, pentru ca numele noi nu mi s-a parut ca s-au ridicat la inaltime. Chimia dintre protagonisti a fost chiar mai buna si m-am mirat sa vad ca nume care au avut roluri importante in primul film, au acceptat sa apara de aceasta data mult mai putin. Din pacate, finalul m-a facut sa banuiesc ca din al treilea film al seriei, pe care probabil il voi vedea la un moment dat, vor disparea multe din aceste nume populare, iar raspunderea francizei va cadea pe noii veniti, asa ca probabil pe langa originalitate, vom trece pe lista disparutilor si calitatea interpretarilor.

Poate e muzica recognoscibila, poate e altceva, dar in ciuda tuturor greselilor sale, filmul reuseste sa aibe un oarecare magnetism. Nu m-a distrat la fel de tare ca primul film, dar nici nu pot sa spun ca ar fi o pierdere de vreme sa vedeti acest film. Daca v-a placut primul atat de mult si vreti sa il revedeti, ami bine va uitati la acesta, pentru ca este cam acelasi lucru. Daca nu ati vazut primul Pitch Perfect si dintr-o data aveti chef de o comedie bunicica, cu multa muzica, vedeti-l.

Spotlight (2015)

Gen: Drama, Istoric

Distributie: Mark Ruffalo, Michael Keaton, Rachel McAdams, Liev Schrieber, John Slattery

Regizor: Tom McCarthy [a mai regizat: The Cobbler(2014), Win Win(2011), The Visitor(2007), The Station Agent(2003)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 98.275.238 $

Filmul a obtinut 121 de premii, printre care:
- Best Motion Picture of the Year, Academy Awards, USA 2016
- Best Writing, Original Screenplay, Academy Awards, USA 2016
- Best Original Screenplay, BAFTA Awards, 2016
- Outstanding Performance by a Cast in a Motion Picture, Screen Actors Guuild Awards, 2016
- Best Screenplay, AACTA International Awards, 2016

Nota Gealapa: 8.05
Metascore: 93/100

Povestea adevarata modului in care Boston Globe a scos la iveala un scandal masiv, dovedind arhidieceza catolica locala a acoperit numeroase cazuri de preoti care au molestat copii si zguduind intrewga Biserica Catolica din temelii.

Mi se pare ca acest film este putin umflat atat de spectatori, dar mai ales de critici si chiar si eu am cedat cumva acestei tentatii. Motive sunt destule; este un film care ne spune o poveste reala cu o miza uriasa care atinge puncte sensibile la majoritatea oamenilor. In plus este si politically corect sa faci asta. In nici un caz nu vreau sa sun ca este un film rau. Este construit corect, are tensiune,d ar mi se pare nu s-a profitat de maxim de suspansul creat si acesta a existat din belsug. Finalul mi se pare cam sumar, pentru ca as fi vrut sa vad consecintele expuse mai detaliat.

Pe langa intriga, Spotlight mai are un mare avantaj si ma refer aici la actorii din distributie, la chimia dintre ei si la calitatea prestatiilor acestora. Am vazut interpretari foarte bune de la toti actorii care au avut roluri relevante. Interpretarile lor au fost chiar emotionante pe alocuri. Absolut toti au fost credibili si nu au cazut in capcana de a-si supralicita personajele. Nu pot sa remarc neaparat pe cineva anume, dar ca sa imprumut o expresia din fotbal, trebuie laudat jocul echipei per ansamblu.

Mi se pare ca am zis mai mult de rau decat de bine, despre un film care este pana la urma foarte bun si care pune excelent in scena puterea si rabdarea unui grup de reporteri care au avut de infruntat o multime de obstacole pentru a reda cititorilor lor un adevar infricosator. Mi se pare ca acest film nu este relevant doar pentru americani, pentru ca faptele redate aici au avut ecou in toata lumea, insufland curaj mai multor victime de a face un pas in fata si de a-si povesti drama demascand nistre monstri ascunsi in spatele unor sutane. Nici nu vreau sa ma gandesc la modul in acre presa de la noi ar trata un subiect de o asemenea amploare, sau daca ar avea curajul sa il incrimineze pe mai marele bisericii, intr-o tara inca profund ortodoxa. Am proaspat in memorie circul din cazul Pomohaci.

Daca va plac filmele inspirate din realitate care raman fidele povestii, daca va plac filmele care ofera acces in spatele unei redactii de televiziune sau de ziar, daca aveti o parere proasta despre biserica, daca va plac actorii din distributie, daca nu sunteti un monstru ipocrit care nu este chiar atat de mult deranjat de molestarea unui copil si pana la urma, daca va plac filmele bune, e musai sa il vedeti si pe acesta.

Panic Button (2011)

Gen: Thriller, Horror

Distributie: Scarlett Alice Johnson, Jack Gordon, Michael Jibson, Elen Rhys, Joshua Richards

Regizor: Chris Crow [a mai regizat: The Lighthouse(2016), A Viking Saga: The Darkest Day(2013), Devil's Bridge(2010)]

Buget: 300.000 £

Nota Gealapa: 5.80

Jo, Max, Gwen si Dave au castigat concursul. Ei pleaca impreuna intr-o excursie all inclusive la New York, pe banii retelei sociale. La urcarea in avionul particular li se cere sa renunte la telefoanele mobile ca sa poata participa la un joc la bordul avionului.

Acest film merita apreciat pentru ca abordeaza o tema curenta si din acest motiv am trecut cu vederea micile greseli de la inceput. Pe masura ce am avansat in poveste insa, erorile logice sunt din ce in ce mai mari si mai greu de ignorat. exista cateva momente tensionate in film, dar raman mult prea multe lucruri importante fara raspuns ca sa ma declar multumit. Pentru un film atat de ieftin, nu arata chiar rau, chiar daca intregul film se desfasoara practic intr-o singura camera. Dialogul este din ce in ce mai rau odata cu trecerea timpului, asta fiind una din marile probleme, pe langa actiunile ilogice, unele imposibile din punct de vedere tehnic.

La un asemenea buget, nici distributia nu putea sa fie una impresionanta. Singurul nume pe care il stiam inainte sa vad filmul era cel al lui Elen Rhys. Filmul este dus in spate de patru actori, care ocupa 99% din timpul de ecran. Prestatiile lor au fost oscilante. Au existat momente bune, dar si multe stangacii, iar in cea mai mare parte nu prea am vazut vreo chimie intre ei. Dintre ei, Scarlett Alice Johnson a fost cea mai constanta si a avut cea mai solida interpretare.

Nu face exces de scene sangeroase, nici de nuditate sau idile inutile. FIlmul incearca sa fie onest si sa reuseasca fara astfel de trucuri si pentru intentia asta merita apreciat. Chiar daca analzandu-l obiectiv ii putem gasi o multime de erori mai mici sau mai mari, trebuie sa va spun si ca avand in vedere natura subiectului si relevanta lui, am fost curios si captivat pana la final, fara sa simt ca m-am plictisit, dar tot nu pot sa recomand acest film ca fiind unul reusit.

Mean Creek (2004)

Gen: Drama, Crima

Distributie: Rory Culkin, Ryan Kelley, Scott Mechlowicz, Trevor Morgan, Josh Peck

Regizor: Jacob Estes [a mai regizat: The Details(2011)]

Buget: 500.000 $
Incasari: 603.951$

Premii:
- John Cassavetes Award, Film Independent Spirit Awards, 2005
- Special Distinction Award, Film Independent Spirit Awards, 2005
- Humanitas Prize - Sundance Film Category, Humanitas Prize, 2004
- Best Directorial Debut, Stockholm Film Festival, 2004

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 74/100

Dupa ce un copil este agresat, fratele acestuia si prietenii lui il atrag pe agresor intr-o padure ca sa se razbune.

Un film independent bine facut. Chiar daca poti intui punctul de suspans maxim inca din primele minute, drumul pana acolo ramane foarte interesant. Finalul m-a dezamagit putin, dar pana la urma este un film care vrea sa ramana realist. Probabil ca daca era un film de Hollywood ar fi fost mai multe "artificii" acolo. Este un film serios, care trateaza probleme serioase si reuseste sa o faca fara sa devina plictisitor. Greu totusi ca acest film sa fie cu adevarat de succes in mare parte a lumii, pur si simplu pentru ca aceste subiecte abordate sunt specifice continentului nord-american.

Totusi, filmul a beneficiat si de o conjunctura favorabila, care l-a facut sa aibe succes. Cand spun asta, ma refer la faptul ca a avut norocul sa aduca in distributie niste actori foarte tineri, dar cu destul talent, nnu foarte experimentati la acel moment, care au lucrat bine impreuna si au scos tot ce era de scos de la scenariu. Ma referi aici desigur la Rory Culkin, Ryan Kelley, Josh Peck si Scott Mechlowicz. Chiar daca nici unul din ei nu a explodat cu adevarat, cu acelasi buget, astazi nu si l-ar permite pe nici unul dintre ei.

Este un film american, care are un vibe european. Genul ala de film, dupa finalul caruia exista cateva momente de tacere solemna. Filmul este aproape tragic, iar tragedia consta in faptul ca povestea te duce in punctul in care mai lipseste extrem de putin ca totul sa fie bine pentru toata lumea, iar apoi lucrurile iau o turnura haotica. Chiar daca nu prea mi-a crescut pulsul, mi s-a parut destul de agreabil acest film si il recomand.