McCabe & Mrs. Miller (1971)

Gen: Western, Drama

Distributie: Warren Beatty, Julie Christie, Rene Auberjonois, William Devane, John Schuck

Regizor: Robert Altman [a mai regizat: A Prairie Home Companion(2006), The Company(2003), Gosford Park(2001), Dr. T & the Women(2000), Cookie's Fortune(1999)]

Premii:
- National Film Registry, National Film Preservation Board, SUA 2010

Nota Gealapa: 7.70

Un parior si o prostituata devin parteneri de afaceri intr-un orasel minier din Vestul Salbatic, iar afacerea lor prospera, pana in momentul in care in scena isi face aparitia o corporatie care vrea sa le cumpere afacerea.

Acest film nu este genul acela de western; este genul celalalt. Scenele cu impuscaturi sunt destul de rare, dar cele care exista sunt bine facute, iar din oamenii impuscati iese sange, nu praf. Povestea este interesant, mai ales daca vreti sa va deschideti un bordel. Fiin un film de la inceputul anilor '70, lumea era deja obisnuita cu nuditatea pe marile ecrane, asa ca filmul ofera si asa ceva. Cel mai important insa, ne prezinta o poveste solida, scrisa bine, dialoguri interesante si un suspans care apare cand nu il mai astepti.

Din punct de vedere al protagonistilor, filmul ne ofera doua nume dintre cele mai importante ale acelor vremuri. Ma refer la Warren Beatty si Julie Christie, ambii cu interpretari bune. Nu pot sa spun ca m-a dat pe spate chimia dintre ei, dar individual amandoi au oferit prestatii solide si credibile, mai cu seama Warren Beatty, care a avut si personajul mai complex. Personajele negative respecta calapodul antagonistilor din filmele de western, iar cei alesi au fost niste nespalati grosolani foarte credibili.

Este un western atipic, care se desfasoara in fata noastra pe o coloana sonora cu melodii ale lui Leonard Cohen, la fel de atipica pentru un western, dar foarte reusita, care amplifica cu succes starile transmise de actori. Cinematografia m-a impresionat si ea pe alocuri, iar folosire zapezii reale in scena finala a fost de mare efect. Daca va doriti sa vedeti o poveste de dragoste care ofera mai mult decat saruturi si un final fericit, cu siguranta ar trebui sa vedeti acest film.

Only the Brave (2017)

Gen: Biografic, Drama

Distributie: Josh Brolin, Miles Teller, Jeff Bridges, Jennifer Connelly, James Badge Dale

Regizor: Joseph Kosinski [a mai regizat: Oblivion (2013), TRON: Legacy(2010)]

Buget: 38.000.000$
Incasari: 25.800.000 $

Nota Gealapa:7.75
Metascore: 72/100

Un film bazat pe povestea adevarata a Granite Mountain Hotshots, un grup de pompieri de elita care risca totul pentru a proteja un oras impotriva unui incendiu de vegetatie colosal.

Ma asteptam sa fie un film bun, dar nu ma asteptam sa imi placa atat de mult. Nu pot s aspun ca m-a cucerit din primul minut, dar a facut-o destul de repede. Odata ce te familiarizezi cu decorul si personajele, te pierzi cu totul in atmosfera filmului, iar faptul ca in coltul mintii stii in permanenta ca e bazat pe fapte reale, ii da acestuia o greutate suplimentara. Chiar daca au fost si scene amuzante, tot timpul am avut senzatia ca vad un film "serios". Efectele vizuale nu sunt multe, dar cele existente sunt foarte realiste. Nu stiu cat a adaugat Hollywoodul la povestea originala, dar nici nu prea imi pasa. Cand rezultatul este atat de reusit conteaza mai putin asta si mai mult faptul ca vezi un film bun care isi atinge si scopul de a face cunoscuti niste oameni care au facut lucruri iesite din comun.

Distributia, ticsita de barbati carora imaginea de "bad ass" li se potriveste ca o manusa, a contribuit si ea la atmosfera serioasa a filmului. Nu prea am inteles in prima faza prezenta lui Miles Teller acolo, dar dupa un inceput mai greu si acesta s-a dat pe brazda, iar prestatia lui a fost chiar reusita si a adus plus-valoare filmului. Josh Brolin a avut si el o interpretare foarte solida si credibila si in general cam toti actorii au avut aici doar acest gen de prestatii si mi s-a parut ca a existat o chimie foarte buna intre ei. Din acest motiv mi-a fost foarte usor sa indragesc personajele.

Daca nu habar nu aveti despre povestea reala care l-a inspirat, o sa va treziti la final asteptand minute bune un deznodamant total incert si realizand intr-un final, ca filmul ar fi fost la fel de bun indiferent care ar fi fost acesta. Actoria a fost solida, cinematografia de-a dreptul impresionanta si scenariul foarte coerent. Daca ar trebui sa gasesc nod in papura, singurele defecte pe acre le-as putea mentiona ar fi ca nu toti membrii echipei primesc aceeasi importanta, iar metodele lor nu sunt explicate suficient de mult, iar pentru cineva care este obisnuit doar cu pompieri care vin cu autospeciala si desfasoara un furtun, acest aspect ar putea crea confuzie. Este insa, cu siguranta, unul din cele ami bune filme comemorative pe care le-am vazut si as zice ca nu trebuie ratat.

The Lost Valentine (2011)

Gen: Romantic

Distributie: Jennifer Love Hewitt, Betty White, Sean Faris, Billy Magnussen, Meghann Fahy

Regizor: Darnell Martin [a mai regizat: Wish You Well(2013), Firelight(2012), Cadillac Records(2008), Their Eyes Were Watching God(2005), Prison Song(2001)]

Nota Gealapa: 8

Bunica lui Lucas Thomas, Caroline, se intoarce in fiecare an de ziua indragostitilor in gara de unde chiar de aniversarea nuntii lor, si-a luat la revedere de la sotul ei care a plecat la razboi si care oficial este inca disparut in actiune.

Trebuie sa mentionez de la inceput ca avem de a face cu un film de televiziune si trebuie judecat ca atare. Ne sunt prezentate doua povesti de dragoste: una foarte interesante, usor atipica si extrem de agreabila si una de care ma puteam lipsi, dar care nu m-a deranjat prea tare. Este putin siropos si ofera o portie rezonabila de clisee, dar in mare, are un scenariu decent, cu destula substanta si reuseste sa creeze o doza semnificativa de suspans.

Distributia ar fi fost una decenta si pentru un film destinat cinematografelor, cu atat mai mult pentru un film de televiziune. jennifer Love Hewitt, are prestatii constant bune si asa se intampla si aici, unde ne ofera o interpretare solida. Cu toate astea, din motive pe care poate le voi prezenta la un moment dat, Hollywoodul a renegat-o cumva. Alaturi de ea si adevaratul star al filmului, a fost Betty White, o doamna respectabila care la momentul aparitiei acestui film, ajunsese deja in acel punct al carierei in care ajung toti marii actori dupa o anumita varsta, in care eleganta, naturaletea si profesionalismul sunt obtinute fara efort si cand orice aparitie este o bucurie pentru spectatori.

Este un "chick flick", dar este un "chick flick" bun, care cred ca poate fi usor si pe placul barbatilor. Exista cateva scene care cu siguranta vor umezi destule perechi de ochi. Fetele care inca mai cred in dragostea adevarata il vor adora, iar cele mai realiste vor fi poate mai optimiste dupa ce il vor urmari. Nu va topi chiar orice inima, dar nu vad nici ce critica majora i se poate aduce, asa ca il recomand, fie si numai pentru o seara romantica in doi.

JAG (1995-2005)

Gen: Drama, Actiune, Crima

Numar sezoane: 10 (227 episoade)

Distributie: David James Elliott, Catherine Bell, Patrick Labyorteaux, John M. Jackson, Karri Turner

Filmul a obtinut 11 premii, printre care:
- Outstanding Costuming for a Series, Primetime Emmy Awards, 1999
- Outstanding Costuming for a Series, Primetime Emmy Awards, 1997
- Outstanding Editing for a Series - Single Camera Production, Primetime Emmy Awards, 1996
- E Pluribus Unum Award - television Series-Drama, American Cinema Foundation, SUA 2000
- Top TV Series, ASCAP Film and Television Music Awards, 2004

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 62/100

Seria ne prezinta cazurile lui Harmon Rabb, un fost pilot al aviatiei si ale colegilor sai din biroul de avocatura al marinei americane.

Acesta este unul din serialele pe acre le-am urmarit fascinat copil fiind, dar am vazut multe episoade aleatorii asa cum le prindeam pe la tv, asa ca am decis sa il vad cap-coada. Trebuie sa recunosc, ca vazandu-l cu ochii de acum, a mai disparut din magie. am redescoperit un serial "diesel" care a pornit mai greu si si-a gasit ritmul dupa cateva sezoane. Asta se datoreaza si faptului ca dupa primul sezon s-a mutat de la NBC la CBS. Asa s-a ajuns in situatia ca finalul primul sezon sa fie rezolvat partial abia prin sezonul al treilea. In primele sezoane, s-a tot schimbat distributia, genericul si s-a insistat cu foarte multi "gust star" si imagini din realitate pentru a face serialul cat mai cunoscut.

De prin sezonul 3, filmul si-a gasit coerenta, dar a mai pierdut-o pe alocuri. Am constatat ca este intr-adevar un serial bun, cu multe episoade foarte reusite, dar si cu unele excese si clisee menite sa mai prelungeasca seria. Printre crize de personalitate inexplicabile ale personajelor si printre accente sporadice de televonela, filmul a reusit sa devina un brand, cu o baza de fani stabila si suficient de popular pentru a introduce in scena un alt serial cum a fost cazul cu NCIS.

Tot dupa primele doua sezoane, s-a gasit si formula castigatoare din punct de vedere al distributiei, careia s-au adaugat in fiecare sezon cate o fata noua foarte inspirat aleasa. Aceste alegeri inspirate au tinut pana in ultimele doua sezoane, cand a inceput sa se aleaga praful. Nucleul de baza a oferit pe parcursul intregii serii interpretari constant bune, membrii distributiei dovedindu-si din plin abilitatile actoricesti. Dovada suprema in acest sens, o constituie carierele solide ulterioare ale tuturor actorilor importanti care au jucat in acest serial; nume ca David James Eliott, Catherine Bell, Patrick Labyorteaux sau John M. Jackson.

Alte aspecte negative in afara de cele mentionate deja, ar fi o corectitudine politica excesiva si tendinta de a termina unele episoade prea repede. In rest, un serial solid, realist si destul de palpitant pe care il recomand celor carora le plac filmele militare, cele cu avocati si chiar povestile de dragoste complicate. Din pacate, unele schimbari nereusite de distributie din ultimele doua sezoane, au facut ca filmul sa scada in popularitate si desi incertitudinea a planat pana in ultimul moment, serialul s-a oprit dupa zece sezoane, cu un final grabit, asa cum se intampla de obicei in aceste situatii, nesatisfacator pentru cei acre au urmarit fideli serialul pe parcursul tuturor sezoanelor.

November Criminals (2017)

Gen: Crima, Drama

Distributie: Ansel Elgort, Chloë Grace Moretz, David Strathairn, Catherine Keener, Terry Kinney

Regizor: Sacha Gervasi [a mai regizat: Hitchcock(2012), Anvil: The Story  of Anvil(2008)]

Nota Gealapa: 5.75
Metascore: 31/100

Dupa ce prietenul lui este omorat, un adolescent din Washington decide sa investigheze crima pe cont propriu.

Nu ma asteptam sa vad o capodopera, dar nu credeam ca o sa fie un film atat de slab. Ritmul este mult prea lent, iar putinul suspans care este creat, este irosit destul de repede si inutil de deznodamant. Firul narativ ignora multe detalii logice, asa ca filmul pare grabit in ciuda ritmului foarte lent. Am tot sperat ca din moment in moment urmeaa ca actiunea sa inceapa in tromba, dar nu am avut parte decat de lamentarile unuia din cele mai antipatice personaje principale pe care le-am vazut.

Chloë Grace Moretz este cel mai sexy nume din distributie si singurul cu adevarat relevant. Cu ea insa, nu se stie niciodata. De aceasta data, ea chiar a avut o prestatie decenta, dar intepretarea ei se pierde in mediocritatea generala a filmului. Ansel Elgort, protagonistul filmului, nu s-a ridicat la nivelul partenerei lui de platou; de fapt, nu s-a ridicat la nici un nivel. Nu aceasta a fost interpretarea care sa ii lanseze cariera.

Filmul incearca sa profite de un subiect actual pentru a crea empatie si anume teroarea din leceele americane, dar daca nu stii sa profiti de un asemenea subiect este posibil sa functioneze in defavoarea ta. In incercarea de a fi cat mai atragator pentru public, filmul nu se concentreaza exclusiv pe cautarea criminalului din poveste, ci incearca sa scoata in prim-plan si alte probleme ale adolescentilor. Nici una dintre ele expusa asa cum ar trebui. Din punctul meu de vedere, acest film nu este decat timp pierdut.

Open Season 2 (2008)

Gen: Animatie, Aventura, Comedie

Distributie: Joel McHale, Mike Epps, Jane Krakowski, Billy Connolly, Crispin Glover

Regizor: Matthew O'Callaghan [a mai regizat: Curious George(2006), Mickey's Twice Upon a Christmas(2004)]

Nota Gealapa: 6.35

Dupa ce se indragosteste iremediabilde Giselle, nunta lui elliot cu aceasta trebuie sa sufere o amanare, dupa ce Mr. Weenie etse rapit de un grup de animale de companie cu atitudine, hotarate sa il inapoieze stapanilor sai.

Acest sequel se apropie si mai mult de mediocritate decat predecesorul sau. Cu intreaga echipa schimbata, tot nu s-a reusit insuflarea unui aer proaspat. Scriitura este in continuare banala, cu glume usurele, uzate si fara nici o rasturnare de situatie mai de Doamne-ajuta. Foarte putine personaje au cat de cat haz si nici unul dintre acestea nu este cu adevarat important. Nici calitatea animatiei nu este una care sa ma dea pe spate, asa ca acest film, ca intreaga franciza de altfel, are toate sansele sa cada destul de repede in uitare.

Distributia a fost si ea schimbata din temelii. Au fost inlocuiti niste actori cunoscuti, dar expirati ca Ashton Kutcher sau Martin Lawrence, cu unii cvasi-anonimi si expirati ca Mike Epps. Si ce sa vezi, soc, surpriza si mirare... nu a iesit nimic bun din asta. Nu am sesizat o schimbare intre vocile personajelor, pentru ca si primul film a fost atat de putin memorabil incat e imposibil sa retii astfel de detalii. Ashton Kutcher parca avea totusi ceva in voce care face personajele sale mai usor de indragit; Joel mcHale, inlocuitorul sau, nu stiu ce are.

Open Season 2 este clar sub nivelul primului film al seriei, nici el vreo capodopera. Nu am sesizat nici o urma de inteligenta sau substrat in scenariu si aceste glume banale si semi idioate nu pot fi apreciate decat de niste copii de varste foarte fragede. Daca s-a intamplat prin absurd chiar sa va placa primul film, va sfatuiesc sa ii pastrati amintirea nepatata si sa nu o intinati vazand acest sequel.

Mad Families (2017)

Gen: Comedie

Distributie: Charlie Sheen, Leah Remini, Naya Rivera, Finesse Mitchell, Charlotte McKinney

Regizor: Fred Wolf [a mai regizat: Drunk Parents(2018), Joe Dirt 2: Beautiful Loser(2015), The House Bunny(2008), Strange Wilderness(2008)]

Nota Gealapa: 4.35

Trei familii concureaza pentru un loc de camping, in unul din cele mai aglomerate weekenduri.

Avand la baza o intriga banala, filmul este prost de la inceput pana la final. Previzbil si plin de glume rasuflate, acest film mi-a inselat toate asteptarile care oricum nu erau prea mari. Ma asteptam sa vad o comedie mediocra, dar nu am primit nici macar asta. Am descoperit o singura scena amuzanta in tot filmul. Un damf de buget redus a fost omniprezent, iar austeritatea asta a fost prea vizibila ca sa fie tolerabila.

Distributia a fost cea care mi-a dat de doi bani sperante legate de acest film, dar se pare ca e dificil sa pui mai multi actori obisnuiti sa fie miezul unor seriale tv sa imparta timpul de ecran intr-un lungmetraj. pe langa Charlie Sheen, au mai existat si alte nume cu oarecare rezonanta, dar nu a existat nici un fel de chimie intre ei si nu a existat nici un protagonist clar, lucru care a incurcat si el treburile destul de mult.

Cand am vazut o comedie din 2017, cu Charlie Sheen pe afis, m-am intrebat cum de nu am auzit dupa acest film. Acum ca am vazut filmul, nu ma mai mira acest lucru. Acest film arata ca proiectul de licenta al unui stundent la teatru si film si ar trebui sa fie dat exemplu in explicatia din dictionar a cuvantului "banal". Orice episod din Las Fierbinti il bate la fund.