The Trust (2016)

Gen: Crima, Thriller

Distributie: Nicolas Cage, Elijah Wood, Sky Ferreira, Eric Heister, Alexandria Lee

Regizor: Alex Brewer [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 9.000.000 $

Nota Gealapa: 5.50
Metascore: 58/100

Doi politisti care investigheaza un traficant de droguri descopera un seif misterios.

Filmul asta parea interesant pe hartie, dar a fost doar o dezamagire. Chiar si marea rasturnare de situatie a fost previzbila cam de pe la jumatatea filmului. Precar din punct de vedere tehnic, filmul este prea siplu pentru ca cineva sa si-l aminteasca. Povestea este una liniara, care nu dezvolta personajele cum ar trebui si care nu ofera nici un fel de substanta actiunii. Scenariul a fost si el mediocru si a pus personajele in niste ipostaze de neexplicat, astfel a fost aproape imposibil sa sa simt altceva decat dispret pentru vreunul dintre ele.

Distributia a fost cea care m-a convins sa vad acest film, dar Nicolas Cage si Elijah Wood nu au lucrat deloc bine impreuna. Chimia dintre ei aproape ca nu a existat, iar stilul de interpretare pentru care cei doi au optat sau care li s-a impus a fost chiar dizgratios. Am vazut figuri familiare in rolurile mici, dar acestea au durat maxim acteva zeci de secunde in total, asa ca nu au contat deloc.

Finalul filmului te poate da pe spate doar daca ai trait in jungla pana de curand si asta e abia al treilea sau al patrulea film pe care il vezi in toata viata. Ritmul a fost cel potrivit, a fost rapid si atrenant, dar asta este cam singurul aspect care a functionat cum trebuie. In concluzie, este un film mediocru, pe care nu am nici un motiv sa il recomand. Trailer:

The Past (2013)

Titlu original: Le passé

Gen: Drama, Mister

Distributie: Bérénice Bejo, Tahar Rahim, Ali Mosaffa, Pauline Burlet, Elyes Aguis

Regizor: Asghar Farhadi [a mai regizat: The Salesman(2016), A Separation(2011), About Elly(2009), Fireworks Wednesday(2006), Beautiful City(2004)]

Buget: 11.000.000 $
Incasari: 4.100.000 $

Filmul a obtinut 12 premii, printre care:
- Best Actress (Bérénice Bejo), Cannes Film Festival, 2013
- Prize of the Ecumenical Jury, Cannes Film Festival, 2013
- Best Movie, Chlotrudis Awards, 2014
- Best Director, Chlotrudis Awards, 2014
- Best Original Screenplay, Chlotrudis Awards, 2014

Nota Gealapa: 7.75
Metascore: 85/100

Un iranian isi abandoneaza sotia frabtuzoaice pentru a se intoarce in tara lui. Intre timp, aceasta incepe o alta relatie, o realitate cu care sotul ei se confrunta abia cand primeste cererea de divort.

Asghar Farhadi nu a regizat foarte multe filme, dar s-a specializat pe drame complicate si ii ies de minune. Nu stiu un film prost care sa fi iesit din mainile lui si nici acesta nu face exceptie. Scenariul este foarte bun si nu ai timp sa te plictisesti nici un minut, chiar daca filmul este destul de lung. Chiar cand crezi ca povestea se linisteste, mai apare o situatie care rastoarna totul. Din punct de vedere tehnic nu impresioneaza si nici nu era cazul; se bazeaza exclusiv pe o intriga puternica si pe capacitatile actorilor.

In afara de Bérénice Bejo, nu mai stiam pe altcineva din distributie. Aceasta a avut o interpretare sensibila si credibila, ca si Ali Mosaffa si Tahar Rahim. Acest trio a avut o chimie incredibila. Am vazut de asemena si niste copii-actori in rolurile secundare extrem de promitatori. Nu a fost o distributie numeroasa, dar castingul a fost facut foarte bine, iar calitatea interpretarii este poate arma principala a filmului.

Structura povestii este cumva similara cu cea din A Separation, un alt film al lui Farhadi, care ne prezinta oarecum povestile paralele a doua familii. Desi dialogul este cel mai important efect special al filmului, nu simti ca acesta este excesiv. Finalul este de asemenea foarte interesant. Practic ultima mare rasturnare de situatie propusa de scenariu are loc in ultima secunda a filmului. A fost atat de bun, incat am stat un minut sa ma uit la generic in speranta ca se mai intampla ceva. Va recomand sa dati o sansa acestei povesti. Trailer:

The Opposite Sex (2014)

Gen: Comedie

Distributie: Geoff Stults, Mena Suvari, Jennifer Finnigan, Josh Hopkins, Kenan Thompson

Regizor: Jennifer Finnigan [aflata la prima experienta ca regizor]

Buget: 3.300.000 $

Nota Gealapa: 3.75

Filmul ne spune povestea lui Vince, cel mai de succes avocat de divorturi din New England. Pentru el, viata este doar o mare competitie si nu concepe sa piarda. Aplica acelasi principiu si in viata amoroasa, unde se ghideaza dupa principiul "iubeste-le si paraste-le". Numai ca o intalneste pe Jane, care este frumoasa, are succes si este extrem de motivata. Cei doi ajung sa tina tot felul de pariuri, al caror castigator decide ce se intampla cu celalalt.

Intirga nu este neaparat rea. Acesta ar fi putut fi un film de duzina reusit. Din pacate, punerea in secna lasa mult de dorit. Ne trezim in fata unor situatii la care nu stim cum s-a ajuns si trebuie sa le acceptam pur si simplu. Am zambit de cateva ori, dar nimic mai mult de atat. Stiu bancuri vechi de 20 de ani putin mai amuzante decat filmul asta. Bugetul a fost si el absolut decent pentru un asemenea film, deci iata inca o problema pe care producatorii nu au avut-o.

Distributia nu este nici ea rea deloc. Sunt o mana de actori care au in spate o intreaga cariera de prezente in comedii modeste si rezultatul ar fi trebuit sa fie acelasi si in acest caz. Trebuia sa avem o comedie modesta, amuzanta pe alocuri, pe care sa o uitam pana a doua zi. Din pacate, acest film este chiar si sub media mediocritatii, iar actorii au contribuit si ei din plin la acest esec. Scenariul nu a fost cu mult mai rau decat la alte film, dar interpretarea a fost. Pana si-a intrat Geoff Stults in mana, aproape ca s-a terminat filmul, iar jennifer Finnigan a fost doar enervanta de la inceput pana la sfarsit.

Aceasta comedie nu are nimic prea indraznet sau care sa semene macar cu ceva ofensator. E prea cuminte ca sa se remarce astfel. Cineva foarte sensibil si probabil gras, s-ar putea plange de unele glume cu grasi din acest film, dar astfel de glume se fac la Hollywood dinainte ca obezitatea sa devina o problema mondiala, asa ca factorul soc nu mai exista de cateva decenii. Daca acest film ar fi o culoare, acea culoare ar fi gri si nu vorbim de un gri atragator deloc... vorbim de un gri sobolan. Trailer:

The Wave (2015)

Titlu original: Bølgen

Gen: Drama, Thriller, Actiune

Distributie: Kristoffer Joner, Ane Dahl Torp, Jonas Hoff Oftebro, Edith Haagenrud-Sande, Fridtjov Såheim

Regizor: Roar Uthaug [a mai regizat: Escape(2012), Magic Silver(2009), Cold Prey(2006)]

Buget: 50.000.000 NOK
Incasari: 13.000.000 $

Premii:
- Best Sound Design (Årets lyddesign), Amanda Awards, Norway 2016
- Best Film (Årets norske kinofilm), Amanda Awards, Norway 2016
- Best Editing, Kosmorama, Trondheim Internasjonale Filmfestival, 2016
- Best Producer, Kosmorama, Trondheim Internasjonale Filmfestival, 2016
- Best Male Actor in a Leading Role (Kristoffer Joner), Kosmorama, Trondheim Internasjonale Filmfestival, 2016
- Best Production Design, Kosmorama, Trondheim Internasjonale Filmfestival, 2016

Nota Gealapa: 7
Metascore: 68/100

Desi un eveniment demult anticipat, toata lumea este luata prin surprindere atunci cand muntele de deasupra popularului fiord norvegian Geiranger se prabuseste si creeaza un tsunami violent, inalt de 85 de metri. Un geologist este unul dintre cei prinsi in mijlocul evenimentelor.

Unul din cele mai surprinzatoare filme pe care le-am vazut in ultima vreme. Nu credeam ca se fac si astfel de filme in Europa. Toti am mai vazut filme in care un tsunami ameninta existenta unor oameni, dar acesta este unul din cele speciale. Faptul ca are la baza o situatie reala iminenta in Norvegia, ii sporeste mult tensiunea. Cinematografia te lasa uneori fara rasuflare, iar eroii arata a oameni normali, nu ca niste semizei cum se intampla de obicei la Hollywood.

Numele din distributie nu imi spun nimic, dar din ce am reusit eu sa inteleg trecand peste bariera lingvistica, mi s-a parut ca am vazut destula naturalete si interpretari credibile. Chiar m-am emotionat putin spre final, asa ca nu am nici o plangere la acest capitol. Nici macar actorii copii nu au avut nici o ezitare.

Foarte putinele clisee ale genului sunt prezente in acest film. Regizorul Roar Uthaug le-a ocolit cu dibacie, chiar daca la baza povestea este una clasica cu experti neintelesi de restul oamenilor, cu decizii proaste si asa mai departe. Scenele dezastrului sunt absolut credibile si nu imi aduc aminte de cand nu am mai empatizat atat cu personajele unui film. Fiilmul asta este ca o gura de aer proaspat si il recomand cu incredere. Este genul ala de film pe care dupa o anumita perioada de timp vrei sa il revezi.
 

The Town (2010)

Gen: Drama, Crima, Thriller

Distributie: Ben Affleck, Rebecca Hall, Jon Hamm, Jeremy Renner, Blake Lively

Regizor: Ben Affleck [a mai regizat: Live by Night(2016), Argo(2012), Gone Baby Gone(2007)]

Buget: 37.000.000 $
Incasari: 155.000.000 $

Filmul a obtinut 9 premii, printre care:
- Movie of the Year, AFI Awards, USA 2011
- Best International Film, Jupiter Award, 2011
- Best International Actor (Jeremy Renner), Jupiter Award, 2011
- Best Acting by an Ensemble, National Board of Review, USA 2010
- Chairman's Award (Ben Affleck), Palm Springs International Film Festival, 2011

Nota Gealapa: 7.85
Metascore: 74/100

In timp ce isi planuieste urmatoarea lovitura, un hot cu experienta incearca sa gaseasca echilibrul intre sentimentele pe care le are pentru managera unei banci pe care a jefuit-o si agentul FBI care incearca sa il aresteze.

Ben Affleck nu a regizat prea mult, dar filmele pe care le-a facut pana acum din aceasta postura nu au fost rele deloc, iar acesta cred ca este cel mai bun dintre ele. Are o poveste solida si un scenariu bun, iar cele doua ore cat dureaza filmul sun pline de tensiune si suspans si nu exista vreun moment mort care sa plictiseasca. Este genul ala de film in care tii cu baietii rai, in detrimentul moralitatii. Nu este ticsit de efecte speciale si scene de actiune, dar cele care exista au fost facute minutios si sunt credibile.

Distributia este si ea foarte buna. In rolul principal il avem tot pe Ben Affleck, care e un fel de one man show la acest proiect si acre ofera si ca actor o prestatie reusita. A avut o perioada destul de neagra in cariera, dar dupa cateva roluri secundare solide, iata ca si-a recastigat cumva statutul. El este secundat excelent de Jon Hamm care devine un nume din ce in ce mai respectat si de Jeremy Renner, care imi era destul de antipatic pana nu demult, dar in ultimii ani a avut interpretari din ce in ce mai bune si a ajuns chiar sa imi fie pe plac.

Mi-a placut mult felul in care Ben Affleck a avut grija sa acorde fiecarui personaj cel putin o scena importanta in care acesta sa conteze in economia filmului. Astfel devine mult mai usor ca acestea sa nu iti ramana indiferente si nu ramai cu senzatia de inutilitate a vreunei scene. Daca ar trebui sa caut neaparat defecte, as scoate in evidenta ca acest film ne invata ca toti barbatii din lume au o barba de trei zile, chiar si agentii FBI, care ma indoiesc ca merg la munca nebarbieriti atata timp. Daca asta e tot ce am putut sa gasesc inseamna ca este un film cu adevarat bun si il recomand. Trailer:

Parada de 1 decembrie - impresii

Nu am fost niciodata la parada organizata de ziua nationala. Nu imi place aglomeratia din fire, frigul nici atat si aceste doua motive au fost absolut suficiente ca sa ma tina departe de aceasta manifestatie pana acum. Vineri aveam ceva treaba pe la Casa Presei si am avut ocazia sa vad avioanele care survolau zona si asa pofta mi s-a facut de o parada militara incat am zis ca astazi nu este chip sa lipsesc.

Am crezut ca daca ajung in zona cu o ora inainte de inceperea evenimentului o sa evit aglomeratia. Gresit. Am crezut ca accesul se face usor. Gresit din nou. Astfel ca imbulzeala a inceput de la intrarea in parcul Herastrau, de unde incepeau mai multe filtre ale jandarmeriei. Sunt roman de 31 de ani, asa ca am fost convins ca o sa fentez filtrele daca o iau prin parc si ma strecor pe alei intortocheate. Numai ca jandarmii sunt si ei romani cam de tot atata timp si au anticipat spiritul "descurcaret" al meu si al altor cateva sute de oameni si au organizat filtre la toate iesirile si gaurile din gard. Astfel ca pentru mine parada a inceput cu o mare coada.

Mi-am acceptat soarta si ca sa treaca timpul mai repede am inceput sa injur si sa blestem jandarmeria pentru organizare, vremea pentru frig, pe firea pentru noroiul din parc, pe mama ca nu m-a facut mai inalt, pe mine pentru ca nu am stat acasa si pe Dragnea pentru ca exista. Am reusit sa imi gasesc un loc acceptabil in cele din urma, care mi-a permis sa vad cat de cat ok parada si sa fac cateva poza.

Despre parada nu am prea multe cuvinte de lauda. Detasamentele de soldati straini, desi inferioare numeric, lasau sa se vada de la o posta calitatea superioara a uniformei si a armamentului. O diferenta vizibila am observat si in ceea ce priveste tehnica militara. Autovehiculele strainilor (ale polonezilor de exemplu) erau atat de silentioase ca abia le auzeai cand erau in fata ta si in urma lor nu ramanea nimic, pe cand blindatele romanesti isi faceau simtite prezenta de la un kilometru, atat de zgomotoase erau si le mai simteai si inca un kilometru dupa ce au trecut, dupa fumul si mirosul pe care il lasau in spate.

Avioanele au fost si ele mai cuminti anul asta. In 2016 am vazut parada la televizor, dar manevrele lor de atunci au parut o declaratie ferma de putere. Acum am avut parte doar de un survol plictisit. Am vazut rachete, torpile, sisteme antiaeriene, aproape toate insa dadeau senzatia de invechit. Singurul tanc pe care l-am vazut, de productie romaneasca, dadea senzatia ca are artrita si il incurca vremea rece. Lumea aplauda caii... Nu inteleg de ce trebuie sa apara in parada toate Dusterurile, Audiurile politiei, care are si o barca pentru interventiile alea grele de pe Dambovita, sau dubele jandarmeriei. Senzatia generala este ca am vazut o parada de imprumut.

Lumea a fost destul de pestrita. De la bucuresteni cu ciocate, la oameni in costume populare, psd-isti adusi din judetele alea bogate ale tarii, unde colbul de pe drum este singura avere si nelipsitii vanzatori ambulanti de steaguri tricolore de toate dimensiunile gata oricand sa profite de sentimentul national al unora. Am fost dezamagit ca in 2017 romanii inca se mai mira cand vad un negru si incep sa rada mistocaresc cand zaresc unul. Am observat de asemenea ca numarul de femei din armata romana este din ce in ce mai mare, dar aproape fara exceptie toate se aflau in ultimul rand al unitatilor care defilau.

Au fost si lucruri care mi-au placut. Mi-a placut disponibilitatea politiei, a jandarmeriei si a pompierilor de a se poza cu copiii si de a-i lasa pe acestia in masini sa apese pe butoane si sa porneasca sirenele. Mi-a placut mandria din ochii soldatilor care defilau, dar mai ales a celor cativa veterani in preajma carora am avut norocul sa stau si care isi purtau uniforma semet si care mi-au oferit niste povestioare absolut savuroase.

Pentru la anul trebuie sa imi cumpar un cort ca dorm noaptea dinaintea paradei acolo sa prind un loc mai bun. Gandul cu acre inchei aceste randuri este: Doamne-ajuta sa fie pace, ca altfel...

This Is Our Time (2013)

Gen: Drama

Distributie: Shawn-Caulin Young, Kate Cobb, T.J. Dalrymple, Matthew Florida, Erin Bethea

Regizor: Lisa Arnold [a mai regizat: Camp Cool Kids(2017), Caged No More(2016), Letting Go(2011)]

Buget: 350.000 $

Nota Gealapa: 3.75

Dupa absolvire, cinci prieteni incearca sa faca o diferenta in lume in numele lui Dumnezeu. Ambitiile lor sunt mari, sunt pasionati, dar oare vor avea curajul sa isi urmeze chemarea indiferent de obstacole? Sacrificiul care li se cere s-ar putea sa fie prea mare. Cu ajutorul consilierii unei surse exterioare, ei realizeaza ca nu ste timpul lor, ci al Lui.

In filmul asta cuvantul "Dumnezeu" este rostit mai des decat cuvantul "nigga'" pe un album de-al lui Jay Z. Este genul ala de film predicator, care se ruleaza probabil in biserici, nu in cinematografe. M-am simtit inspirat? Imi vine sa aprind o lumanare? Simt nevoia sa ma caiesc pentru pacatele mele? Nicidecum. Indiferent cat de buna este parerea pe care o au despre ei producatorii acestui film, nu sunt chiar atat de motivationali.

Distributia este absolut necdunoscuta. Probabil atat are biserica de oferit in materie de actori fanatici. Prestatiile nu au fost foarte rele. A fost dernajant modul fortat in care i-a obligat scenariul sa transmita mesajul, dar ei s-au achitat binisor de sarcini.

Ca in majoritatea filmelor religioase, scenariul este foarte slab. Productia nu este rea, dar daca ai citit doua carti la viata ta, pe tot parcursul filmului iti vin o gramada de idei despre cum ar fi putut fi mai bun. Daca sunteti o persoana religioasa, acest film e posibil sa va placa indiferent ce nume are Dumnezeu in religia voastra. In caz contrar, mai bine il ocoliti. Trailer: