Wind River (2017)

Gen: Crima, Mister

Distributie: Kelsey Asbille, Jeremy Renner, Julia Jones, Teo Briones, Apesanahkwat

Regizor: Taylor Sheridan [a mai regizat: Vile(2011)]

Buget: 11.000.000 $
Incasari: 225.300.000 $ (pana acum)

Premii:
- Un Certain Regard - Best Director, Cannes Film Festival, 2017
- Audience Award, Karlovy Very International Film Festival, 2017
- President's Award,
Karlovy Very International Film Festival, 2017
- Best of Fest Award, Nantucket Film Festival, 2017

Nota Gealapa: 7.80
Metascore: 73/100

Un vanator experimentat ajuta la investigarea crimei unei fete indiene si foloseste acest caz ca mijloc de izbavire dupa un act iresponsabil din trecut, care a dus la o tragedie.

Cateodata un film bun apare de unde nu te astepti. Asa se intampla si cu Wind River. Credeam ca o sa vad un film okish, care o sa ma tina ocupat doua ore si pe care o sail uit pana a doua zi, dar am dat peste o productie foarte bine realizata. Intriga ne propune un subiect uzat deja: investigarea unei crime. Pe cat de uzat este insa acest subiect, pe atat de la moda este in continuare si ofera mult potential. Scenariul este foarte bine scris si te tine cu sufletul la gura chiar daca ritmul este lent, iar cinematografia este atat de buna ca mi s-a facut frig in timpul filmului.

Distributia este bunicica, nu are nume uriase, dar are actori experimentati, care se straduiesc de ceva timp sa fie in top. Atat Jeremy Renner cat si Kesley Asbille pot considera prestatiile lor din acest film un succes si le pot trece cu incredere in cv. Ambii au fost foarte credibili si au creat empatie pentru personajele lor. Au avut o chimie foarte buna si dinamica lor nu a fost una clasica a doi parteneri politisti.

E un film suficient de complex si inteligent si are apropouri subtile, care merg dincolo de cazul prezentat, cum ar modul in care sunt tratati nativii indieni in Statele Unite. Taylor Sheridan nu are cine stie ce experienta ca regizor, dar ca scenarist a mai produs povesti de succes, cum ar fi Sicario sau Hell or high Water. Acest film este un thriller plin de suspans pe care il recomand cu incredere. Trailer:

 

Annabelle: Creation (2017)

Gen: Mister, Thriller, Horror

Distributie: Anthony LaPaglia, Samara Lee, Miranda Otto, Brad Greenquist, Lulu Wilson

Regizor: David F. Sandberg [a mai regizat: Lights Out(2016)]

Buget: 15.000.000 $
Incasari: 708.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 6.90
Metascore: 62/100

La 12 ani dupa tragica moarte a fiicei lor, un papusar si sotia lui invita in casa lor o maicuta si mai multe fete de la un orfelinat desfiintat, iar acestea ajung repede tinta Annabellei, creatia malefica a papusarului.

Primul Annabelle a fost un film asa si asa, al carui cel mai mare succes a fost un cameo foarte bun in Conjuring. Acest prequel, profita de acea aparitie si reuseste sa fie cu o clasa peste predecesorul sau. povestea este mai legata, sperieturile sunt mai reusite, scenariul este bine scris de aceasta data si cinematografia este si ea foarte buna. Va fi acest film un clasic? Putin probabil, dar cu siguranta nici nu dezamageste.

Distributia este tipica pentru un film horror. Nu sunt nume foarte mari care sa ia parte la acest film, dar nu ii putem reprosa asta pentru ca se intampla foarte rar. As cataloga interpretarile din acest film ca fiind solide si suficient de credibile pentru a nu scoate spectatorii din poveste, chiar daca scenariul mai pune pe ici pe colo cate un personaj intr-un cliseu fara logica, doar de dragul unei sperieturi. Lulu Wilson este poate cel mai bun actor copil de filme horror in acest moment si livreaza si aici o interpretare foarte buna.

Nimeni nu a cerut acest film, nimeni nu l-a dorit, dar din fericire a aparut si nimeni nu cred ca se gandea ca poate fi atat de bun. David F. Sandberg a reusit sa salveze o franciza, pentru ca mare parte din dinamicitatea filmului, esentiala cand eroul tau negativ este un obiect static, i se datoreaza. Filmul asta e suficient de bun incat sa merite vizualizat si primul.

Once Upon a Time in Venice (2017)

Gen: Comedie, Actiune

Distributie: Bruce Willis, John Goodman, Jason Momoa, Emily Robinson, Jessica Gomes

Regizor: Mark Cullen [aflat la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 5.50
Metascore: 28/100

Un detectiv din Los Angeles cauta banda nemiloasa care i-a rapit cainele.

Era de asteptat ca acest film sa nu fie cine stie ce, dar ma asteptam totusi la ceva mai mult. intriga este stupida chiar si pentru acest gen de film. Chiar daca a functionat in John Wick una asemanatoare, iata ca intr-o comedie nu a mers la fel de bine. Sunt cateva scene reusite si cateva glume bune, dar aceste este doar un film agreabil, pe care il uiti imediat ce il vezi pe urmatorul.

Bruce Willis nu mai este in prima tinerete, dadr ne-a aratat in istoria recenta ca mai are ceva combustibil in rezervor si este inca capabil sa produca interpretari reusite. Din pacate nu a fost cazul in acest film. In afara de cateva scene, am vazut un Bruce Willis plictisit si constient de nivelul filmului la care ia parte. De altfel, la capitolul interpretare nu pot remarca pe nimeni din acest film. Absolut toti au fost mediocri, iar scenele bune sunt foarte putine.

Filmul provoaca mai degraba zambete, decat hohote. Este pacat, pentru ca senzatia mea este ca povestea avea potential pentru o comedie reusita, dar toate scenele bune care promiteau ceva dupa, au ramas cazuri izolate si cred ca per total filmul poate fi considerat un esec, chiar daca reuseste sa te tina interesat pana la final. Cred ca este unul din acele cazuri cand mana regizorului debutant se simte. Sunt curios daca va mai urma un sequel, pentru ca finalul asa promite. Trailer:

Going in Style (2017)

Gen: Comedie, Crima

Distributie: Michael Caine, Alan Arkin, Matt Dillon, John Ortic, Morgan Freeman

Regizor: Zach Braff [a mai regizat: Self Promotion(2015), Wish I Was Here(2014), Night Life(2008), Garden State(2004)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 100.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 7
Metascore: 50/100

Disperati sa isi plateasca facturile si sa asigure un viitor linistit celor dragi, trei prieteni de o viata risca totul si incearca sa jefuiasca banca care le-a rispit economiile.

A fost suficient sa vad afisul acestui film ca sa fiu convins sa il vad. Nu a fost nevoie sa vad trailerul, sau sa stiu prea multe detalii espre poveste. intriga este una destul de in voga si nu este foarte originala, dar scenariul este suficient de bine scris ca sa nu avem parte de un film plictisitor. Filmul este foarte amuzant si chiar daca este actual, are si un aer placut de old school. Nu este vreo capodopera, dar pe mine m-a tinut cu zambetul pe buze de la inceput pana la sfarsit.

Distributia este cea care mi-a vandut acest film. In prim-plan sunt trei nume uriase, de care trebuie sa ne bucuram pentru ca nu se stie cat timp mai avem la dispozitie sa le vedem la lucru, cu atat mai mult impreuna. Iar experienta celor trei se vede. Chimia dintre ei este extraordinara si toti au avut interpretari lejere, naturale si credibile. Nu au fost personaje prea solicitante, care sa ii munceasca  si care sa le aduca premii, dar lejeritatea si forta celor trei a fost incredibila si pur si simplu au stralucit. Imi pare rau pentru cei din rolurile secundare, care desi au fost foarte buni si ei, au fost eclipsati in totalitate de cei trei.

Filmul nu ofera glume revolutionare. Este exact asa cum v-ati astepta sa fie. Nu vrea sa fie o comedie pe stilul Seth Rogen. Filmul doreste doar sa fie usor si distractiv si sa te faca sa te simti bine la final si si-a atins toate obiectivele. Poate reprezenta alegerea potrivita pentru o seara de film si il recomand cu incredere. Trailer:

The Look of Silence (2014)

Gen: Documentar

Distributie: Adi Rukun, M.Y. Basrun, Amir Hasan, Inong, Kemat

Regizor: Joshua Oppenheimer [a mai regizat: The Act of Killing(2012), The Globalisation Tapes(2003), The Entire History of the Louisiana Purchase(1998)]

Incasari: 1.000.000 $

Filmul a obtinut 47 de premii, printre care:
- Audience Award, Angers European First Film Festival, 2015
- Grand Jury Prize - Special Mention,
Angers European First Film Festival, 2015
- Best Documentary, Austin Film Critics Association, 2015
- Peace Film Award, Berlin international Film Festival, 2015
- Best Documentary (Bedste dokumentarfilm), Bodil Awards, 2015

Nota Gealapa: 8.25
Metascore: 92/100

O familie care a supravietuit genocidului din Indonezia confrunta oamenii care le-au ucis un frate.

Nu am mai vazut un documentar de foarte mult timp, iar alegerea pe acre am facut-o acum a fost una foarte inspirata. Povestea este una extrem de puternica si ne prezinta o nenorocire dintr-o parte a lumii care m-a interesat putin pana in acest moment, maxim ca destinatie de vacanta, dar Bali nu mai pare asa atragator acum. Titlul este si el foarte inspirat, pentru ca asa cum oamenii rupti de realitate si aflati intr-o stare de negare acuta incearca sa bage un trecut rusinos sub pres, sunt convins ca si spectatorii sunt pur si simplu muti de uimire pe intreaga durata a filmului; mie asa mi s-a intamplat.

Oamenii pe care i-am vazut prezentati aici traiesc parca intr-un univers paralel, in care tot ce putea sa mearga prost a mers. Oamenii din partea aceea de lume par sa se imparta in doua mari categorii. Pe de-o parte sunt victimele, supravietuitori ai unui masacru, prea inspaimantati sa isi caute dreptatea si sa vorbeasca despre ce li s-a intamplat, iar pe de alta parte criminalii, acre inca se condiera eroi pentru ce au facut. Intre ei, o genratie tanara pe care scoala o invata sa uite.

Filmul nu este usor de privit si nu este pentru cei cu stomace sensibile. Inteleg ca este un fel de sequel, al unui alt documentar apartinand aceluiai regizor, The Act of Killing, pe care cu siguranta il voi vedea in curand. Desi filmul va va misca, nu va va oferi nici un fel de alinare sau happy-end. Chiar si asa cred ca trebuie vazut neaparat. Trailer:

 

The 5th Wave (2016)

Gen: SF, Aventura

Distributie: Chloë Grace Moretz, Matthew Zuk, Gabriela Lopez, Bailey Anne Borders

Regizor: J Blakeson [a mai regizat: The Disappearance of Alice Creed(2009)]

Buget: 38.000.000 $
Incasari: 134.200.000 $

Nota Gealapa: 5.85
Metascore: 33/100

Patru valuri din ce in ce mai intense de atacuri extraterestre au decimat cea mia mare parte a Pamantului. Cassie este pe fuga, incercand cu disperare sa isi salveze fratele mai mic.

Filmul asta a inceput bine si s-a terminat prost.  Intriga este una tocita deja de industria cinematografica: extraterestrii invadeaza Pamantul si incearca sa extermina rasa umana. Aceasta intriga insa, a primit un suflu nou in prima faza, iar modul in care evolueaza la inceput este destul de original si palpitant. Ce se intampla dupa aceea duce filmul in derizoriu si il face foarte putin credibil. Din punct de vedere vizual este mediocru, efectele reusite alternand cu cele ratate, iar scenariul isi da singur cu tesla unde ii e mai greu voinicului, punand in prim-plan o poveste domanticsa inutile si un final in coada de peste, in speranta unui sequel care sper sa nu vina niciodata.

Distributia nu este nici ea cine stie ce si singurul nume cu adevarat relevant este Chloë Grace Moretz, pe care eu o simpatizez foarte mult si care s-a straduit, dar gandul ca ea ar putea salva lumea infruntand o rasa extraterestra nu si-a facut loc in logica mea. La o distirbutie adolescentina, asa au fost si interpretarile. Unele au avut potential, dar lipsa de experienta s-a simtit.

Generatia millenials din pacate, nu are sansa sa traiasca o epoca prea reusita a cinematografiei. Desigur, din cand in cand apare cate un film foarte bun, dar frecventa cu care apar filme epice, care sa ramana peste timp si sa devina clasice este mult mai redusa decat in tineretea generatiei mele, sau a parintilor mei. Tocmai de aceea incurajez pe toata lumea sa arunce un ochi asupra filmelor din trecut, asa cum fac si eu din cand in cand. in concluzie, acest film este doar o suma de clisee cu rezultat incert. Trailer:

The Sixth Sense (1999)

Gen: Thriller

Distributie: Bruce Willis, Haley Joel Osment, Toni Collette, Olivia Williams, Trevor Morgan

Regizor: M. Night Shyamalan [a mai regizat: Split(2016), The Visit(2015), After Earth(2013), The Last Airbender(2010), The Happening(2008)]

Buget: 40.000.000 $
Incasari: 1.353.000 $

Filmul a obtinut 32 de premii, printre care:
- Best Horror Film, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horrr Films, USA 2000
- Best Performance by a Younger Actor/Actress (Haley Joel Osment), Academy of Science Fiction, Fantasy & Horrr Films, USA 2000
- Best Foreign Film, Awards of the Japanese Academy, 2000
- Favorite Actor - Suspense (Bruce Willis), Blockbuster Entertainmet Awards, 2000
- Favorite Supporting Actress - Suspense (Toni Collette), Blockbuster Entertainmet Awards, 2000

Nota Gealapa: 8.40
Metascore: 64/100

Un baiat care comunica cu spirite care nu isi dau seama ca sunt moarte cauta ajutor la un psiholog cu propriile lui probleme.

Am vazut acest filmul cu gandul ca e foarte bun, dar mi se parea ca nu este atat de bun pe cat auzisem. Chiar cand eram aproape sa concluzionez, a venit marea rasturnare de situatie propusa de scenariu, care m-a dat pe spate si a pus intr-o cu totul alta perspectiva tot ce am vazut pana atunci. E un film simplu in aparenta, fara briz-brizuri, dar cu o poveste puternica, al carei subiect atrage. Desi dureaza aproape doua ore si ritmul nu este cel mai alert, starea continua de suspans a facut sa nu para un film lung.

Distributia este si ea foarte buna. In rolurile principale ii avem pe Haley Joel Osment, unul dintre cei mai talentati copii actori pe acre ii stiu si care a avut si aici o interpretare excelenta si pe Bruce Willis si el cu o prestatie foarte bune, mult in afara zonei lui de confort. Cei doi au colaborat excelent si nu am vazut nici un moment care sa ma faca sa ridic o spranceana suspicios, sau sau dau ochii peste cap.

Filmul este surprinzatorul si are teluri mai inalte decat sa isi sperie spectatorii, deci nu este un horror clasic. Este un film despre frica, credinta, angajament, tristete si dragoste si te poarte prin toate aceste sintimente. Finalul e atat de surprinzator incat veti avea tedinta sa il vedeti a doua oara, desi lucrurile vor parea brusc atat de evidente si nu o sa intelegeti cum de nu v-ati dat seama singuri de ce se intampla. Cred ca o conditie a unui film maret este sa ii faca pe spectatori sa vada anumite aspecte ale vietii altfel si sa isi puna unele intrebari si cred ca acest film o face. Trailer: