50 to 1 (2014)

Gen: Drama

Distributie: Skeet Ulrich, Christian Kane, William Devane, Madelyn Deutch, Todd Lowe

Regizor: Jim Wilson [a mai regizat: Whirlygirl(2006), Laffit: All About Winning(2006), Head Above Water(1996), Smart Alec(1986), Stacy's Knights(1983)]

Buget: 10.000.000 $
Incasari: 2.000.000 $

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 37/100

Un grup de cowboy inadaptati din New Mexico traiesc calatoria vietii cand calul lor cu picioare strambe se califica pentru Kentucky Derby. Filmul este bazat pe povestea reala a lui Mine that Bird.

Din cand in cand, un film despre care nu ai auzit nimic iti prezinta o particica de istorie despre care nu stiai nimic. Asa se intampla si acum. Nu sunt eu mare fan al hipismului, dar cui nu ii place un film despre orice sport in care cel cotat cu sansa cea mai mica ajunge primul? Nu se apropie de nivelul lui Secretariat, dar este o poveste interesanta, mult mai apropiata de adevarul istoric si un film decent pe care o sa mi-l trec in colectie.

In alegerea distributiei a contat cel mai mult asemanarea fizica, dar chiar si asa si-au gasit loc nume importante, cum ar fi William Devane sau Christian Kane. Incercand sa ramana cat mai fidel povestii, scenariul nu a putut oferi prea multe ocazii de a straluci protagonistilor, dar interpretarile de care avem parte sunt cel putin decente. Oricum nu acesta este aspectul cel mai important intr-un astfel de film.

Doua dintre melodiile din coloana sonora sunt compuse si interpretate chiar de Christian Kane. Am inteles ca nu a fost usor sa se stranga banii necesari pentru ca aceasta poveste sa fie spusa, dar a meritat efortul. Ca sa ma asigur ca in momentul culminant regizorul nu s-a lasat de val si a exagerat putin, am cautat si cursa la care se face referire si am fost surprins ca nu a inflorit adevarul deloc. Mai jos, dupa trailer, gasiti si Kentucky Derbyul din 2009, castigat de Mine that Bird:



Si cursa:

Horsehead (2014)

Gen: Fantastic

Distributie: Lilly-Fleur Pointeaux, Catriona MacColl, Murray Head, Gala Besson, Fu'ad Ait Aattou

Regizor: Romain Basset [aflat la primul lungmetraj]

Premii:
- Best Director (Romain Basset), Fantasporto, 2015

Nota Gealapa: 5.05

Inca din copilarie, jessica a fost bantuita de cosmaruri recurente ale caror sensuri nu le-a inteles, lucru care a determinat-o sa studieze visele. Dupa moartea bunicii sale, este nevoita sa se intoarca in casa in care a crescut unde incearca sa isi controleze visele si sa afle secretele intunecate ale familiei sale.

Daca cineva se mai indoieste ca francezii sunt niste ciudati, acest film este dovada perfecta. Incepe brusc, fara sa ne explice unde si de ce suntem acolo si ne arunca direct intr-o lume bizara din care nu mai iesim pana la sfarsit. La un moment dat ne sunt dezvaluite unele detalii care dau intregului film putin sens, dar total insuficiente pentru a intelege pe deplin la ce ai fost martor. Practic, acest film are cateva scene foarte bune ele insele, nu in corelatie cu povestea, ca niste mici scurtmetraje. Coloana sonora da fiori si ea de multe ori. Cam astea sunt singurele lucruri bune de care avem parte.

Distributia nu este cea mai relevanta nici pentru cinematografia franceza. Cu un scenariu zgarcit in dialoguri si obligati sa intepreteze in engleza, actorii au fost cumva sortiti de la inceput esecului in tentativa lor artistica. Rolurile secundare sunt mult prea supra-interpretate si nici protagonista, o copila cu niste tatuaje de pitipoanca si o pereche decenta de sani, nu reuseste sa lumineze prea mult filmul. Este un fel de varianta mai netalentata de Kristen Stewart.

Cu siguranta nu este un film pentru toata lumea. Nmu multi vor avea acces  din punct de vedere mental la el. Cred ca regizorul, desi debutant, a scos cam tot ce se putea de scos de la o asemenea poveste ciudata.  Reuseste sa ne poarte cu succes intr-ununivers erotic si sangeros in acelasi timp. Nu imi dau seama daca am fost transpus cu succes intr-un cosmar sau filmul in sine a fost un lung cosmar. Trailer:

Sand Sharks (2011)

Gen: Comedie

Distributie: Corin Nemec, Brooke Hogan, Vanessa Evigan, Eric Scott Woods, Gina Holden

Regizor: Mark Atkins [a mai regizat: Road Wars(2015), A Perfect Vacation(2015), P-51 Dragon Fighter(2014), Android Cop(2014), Knight of the Dead(2013)]

Nota Gealapa: 3.40

Un rechin care inoata in nisip terorizeaza un paradis tropical.

Cu o asemenea intriga nu ai cum sa tratezi acest film decat ca o tentativa de comedie, oricum sortita esecului din start. Cu un regizor specializat in mock-bustere de duzina nici nu putea fi vorba de altceva. Felul in care este explicat fenomenul in jurul caruia s-a construit acest film este absolut pueril si vine la pachet cu niste efecte vizuale ieftine care ingroapa acest film in nisip, acolo de unde ies rechinii.

Distributia este foarmata din actori care au simtit nevoie sa se sinucida profesional participand la un asmenea proiect. In afara de niste fete dragute in bikini nu avem ce sa remarcam la acest capitol.  Scenariul a fost si el bomboana de pe coliva punandu-i pe asa zisii actori in unele situatii imposibile. Nu inteleg cum au convins-o pe Gina Holdeon care avusese cateva prestatii decente in Saw, AVP sau The Butterfly Effect.

Singura idee buna a fost sa prezinte filmul intr-o nota amuzanta, ceea ce il face tolerabil si pe alocuri chiar agreabil. Fara partea comica as fi detestat acest proiect de la inceput pana la sfarsit. Desi este extrem de previzibil si siropos, recunosc ca ma asteptam sa fie mult mai rau de atat. Trailer:

Lake Placid (1999)

Gen: Horror

Distributie: Bridget Fonda, Bill Pulman, Oliver Platt, Brendan Gleeson, Betty White

Regizor: Steve Miner [a mai regizat: Major Movie Star(2008), Day of the Dead(2008), Scarlett(2006), Home of the Brave(2002), The Third Degree(2001)]

Buget: 27.000.000 $
Incasari: 65.000.000 $

Nota Gealapa: 6
Metascore: 34/100

Trei oameni incearca sa opreasca un crocodil gigant crae ii terorizeaza pe rezidentii din Black Lake, Mine.

Aceasta trilogie, nu foarte promovata la noi, a inceput in vremea in care in astfel de filme inca se mai investea serios si actorii cu oarecare nume nu lipseau nici ei din partitura. Tocmai de aceea am vrut neaparat sa il si vad. L-am catalogat ca horror, dar este greu sa il incadrezi intr-un gen pentru ca este aproape in egala masura si comedie. Scenariul propune, pe langaunele clisee ale genului si dialoguri savuroase care nu te fac sa dai ochii peste cap la fiecare doua replici.

Distributia este foarte in regula, fara sa avem parte insa de prestatii artistice impresionante. Nici nu prea aveam cum intr-un film cu crocodili. Fiind vorba de actori seriosi cu experienta mare si interpretarile lor au fost decente si destul de credibile. Oliver Platt are o prestatie solida, iar aparitia lui Betty White este o surpriza placuta. Dintre toti insa, cel mai mult a stralucit, in mod surprinzator, Brendan Gleeson. La polul opus as evidentia-o pe Bridget Fonda, care trage tot filmul in jos prin stilul ei isteric de interpretare.

Se pare ca este posibil ca un film sa fie si amuzant si sa iti dea si fiori in acelasi timp. Bineinteles ca multe lucruri nu au logica, dar sunt si o multime de scene excelente, rasturnari de situatie care contribuie pozitiv la poveste si aceasta serie este pe cale sa devina una din placerile mele vinovate.

Sirius (2013)

Gen: Documentar

Distributie: Thomas Jane, Jack Auman, Corrado Balducci, Morgan Boardman, Jan Bravo

Regizor: Amardeep Kaleka [a mai regizat: Sex Culture Paris(2008), Baby Blues(2008)]

Buget: 250.000 $

Nota Gealapa: 6.55
Metascore: 16/100

Un documentar despre viata doctorului Stephen Greer si afirmatiile sale despre existenta unor tehnologii ebergetice care ar putea sa schimbe lumea asa cum o cunoastem.

Este genul ala de deocumentar care te pune pe ganduri, cel putin pentru o perioada. Acum, dupa ce am vazut acest film, eu unul ma simt mic... foarte mic. Daca sunteti un adept temperat al teoriilor conspirative, acesta este filmul perfect pentru voi. De la conspiratii legate de acte de terorism, la existenta extraterestrilor si pana la tehnologii "verzi" functionale tinute la secret pentru binele unui grup restrans care controleaza totul din umbra, acest documentar le scoate la lumina pe toate.

Filmul surprinde prin marturiile unor oameni care au ocupat functii importante in mai multe guverne, in special al SUA, care argumenteaza exitenta tuturor lucrurilor mentionate mai sus. Marturisirile lor sunt destul de credibile si vin la pachet cu coaterea la lumina a unor morti suspecte ale altor inalti oficiali care au indraznit sa vorbeasca deschis deschis despre aceste subiecte.

Filmul este pus in scena intr-un mod destul de monoton si trebuie ca subiectul sa fie cu adevarat pe placul tau ca sa iti mentina interesul. Eu am inceput sa ma uit la el butonand telefonul, pentru ca apoi sa nu imi dau seama cum au trecut cele doua ore. Senzatia initiala, care din fericire dispare repede, a fost ca ma uit la o ecranizare a emisiunii Ancient Aliens. Pe parcurs, aceasta senzatie dispare si isi fac loc destule argumente credibile. Eu cred ca merita o vizualizare. Chiar daca nu dezvaluie nimic concret, macar va pune in garda si va face mai atenti.

Spy (2015)

Gen: Comedie

Distributie: Melissa McCarthy, Rose Byrne, Jude Law, Miranda Hart, Jason Statham

Regizor: Paul Feig [a mai regizat: People in New Jersey(2013), The Heat(2013), Bridesmaids(2011), Ronna & Beverly (2009), Unaccompanied Minors(2006)]

Buget: 65.000.000 $
Incasari: 474.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 75/100

Un agent de birou de la CIA se ofera voluntar pentru o misiune sub acoperire care presupune sa se infiltreze in lumea unui dealer de arme si sa opreasca un plan diabolic de distrugere globala.

Se pare ca este la la moda in aceasta perioada sa se faca filme cu si desre spioni, care nu se iau prea mult in serios si apar productii foarte bune care abordeaza comic subiectul agentilor secreti. Este cazul si acestui film, cu o poveste coerenta, cu un ritm vioi, cu un scenariu decent si foarte amuzant. Este suficient de palpitant incat sa nu simti cum trec cele doua ore cat dureaza filmul. Este foarte bine ca filmul nu se ia in serios, pentru ca un film care are pe coloana sonora, la un moment dat si o melodie a Innei, nu avea cum sa fie privit cu seriozitate.

Distributia m-a facut sa ma gandesc de doua ori inainte sa ma uit la acest film. Nu pentru ca nu ar fi nume importante, ci pentru ca aceste nume mari nu sunt chiar pe gustul meu. Daca pe Jude Law il mai tolerez cat de cat, Melissa McCarthy are un stil care ma irita. Trebuie sa recunosc insa, ca ambiii, impreuna cu restul colegilor lor de platou au oferit interpretari foarte bune pentru o comedie. Trebuie sa mai notam doua lucruri importante la acest capitol. Primul este debutul la Hollywood al actritei indiene Nargis Fakhri, o vedeta bollywoodiana. Al doilea este rolul inedit al lui Jason Statham, rol pe care il duce la capat cu brio.

Principalul lucru in neregula cu acest film este ca, daca sunteti putin atenti la inceput, o sa anticipati o rasturnare de situatie care are loc abia spre sfarsitul filmului. Din fericire, scenele reusite care curg una dupa alta te fac sa uiti de acest aspect. La filmarile acestui film, Budapesta a tinut loc si de Paris si de Roma. Sper ca sequelul sa fie la acelasi nivel. Trailer:

What Now (2015)

Gen: Comedie

Distributie: Ash Avildsen, Joseph Cassiere, Lorenzo Antonucci, Bizzy Bone, K.D. Aubert

Regizor: Ash Avildsen [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 250.000 $

Nota Gealapa: 2.85

Trei prieteni exploreaza lumea datingului online in Los Angeles si afla in scurt timp ca oricine te judeca dupa salariu sau numarul de urmaritori pe retelele sociale are propriile lui probleme.

Filmul a abordat un subiect care i-a oferit destul potential. Din pacate, acesta emana amatorism in fiecare scena. Modul in care este structurat este absolut haotic si il face greu de urmarit desi povestea nu este chiar cea mai complicata. Scenariul este si el mediocru, cu dialoguri slabe si au existat maxim doua scene care m-au facut sa rad.

Distributia propune figuri familiare, dar si ele mediocre si cateva aparitii surpriza pe final. Se pare ca Ash Avildsen, care este si scriitor, si regizor si protagonist nu are foarte multi prieteni in industrie si nu a putut sa stranga in jurul primului sau proiect oameni mai valorosi. nu ca el ar fi vreun mare actor. Cu cateva mici exceptii in rolurile secundare, toate prestatiile artistice sunt extrem de rigide si fortate.

Daca ar fi sa gasesc si lucruri bune as spune ca este un film foarte actual cu prezente ale unor figuri relevante din cultura pop. In afara de acest aspect, nimic nu merita scos in evidenta si senzatia este ca am pierdut aproape doua ore din viata degeaba urmarind acest film. Trailer: