Java Heat (2013)

Gen: Actiune

Distributie: Kellan Lutz, Verdi Solaiman, Mickey Rourke, Ario Bayu, Frans Tumbuan

Regizor: Conor Allyn [a mai regizat: Zoe Gone(2014), Hearts of Freedom(2011), Darah garuda - Merah putih II(2010)]

Nota Gealapa: 5.70
Metascore: 35/100

Un detectiv musulman, face echipa cu un americam care nu este ceea ce pare a fi, pentru a gasi persoana responsabila de o serie de atacuri cu bomba din Indonezia.

Cu o locatie de filmare ieftina, un regizor anonim doar doi amerciani in distributie, nu ai cum sa faci un film american bun. Efortul este laudabil, ideea este buna si inceputul filmului este promitator, dar dupa primele 10 minute totul o ia la vale. Sunt pur si simplu prea multe clisee si lucruri lipsite de logica, astfel ca o sa pierdeti minute bune din film pentru ca o sa fiti prea ocupati sa va dati ochii peste cap.

Distributia, asa cum va spuneam, are doar doi americani in distributie. Unul care incearca sa ajunga un mare actor, dar daca continua in acest fel nu o sa ajunga niciodata si unul care a fost un mare actor, dar si-a cantat cantecul de lebada acum vreo sase ani. Singurul a acrei performanta este la un nivel acceptabil este Ario Bayu, iar atunci cand un indonezian ii eclipseaza pe protagonistii americai, intr-un film american inseamna ca ceva este in neregula. Mickey Rourke, de la care toata lumea spera ca va mai avea o prestatie ca in The Wrestler  arata ca un fost narcoman obosit nu numai de actorie dar si de viata, plictisit si pare ca accepta sa mai apara in filme doar pentru a avea bani suficienti pentru a-si intretine viciile.

O idee buna si relativ originala a fost irosita de un regizor mediocru si, probabil de lipsa banilor. Am vazut comedii romantice cu mai multe scene de actiune decat acest film. In locul indonezienilor, as fi pornit o revolutie impotriva acestui film a carei concluzie este ca toti indonezienii sunt prosti, in afara de unul care s-a desteptat cand a invatat sa vorbeasca engleza.

A Dark Truth (2012)

Titlu original: The Truth

Gen: Actiune

Distributie: Andy Garcia, Kim Coates, Deborah Kara Unger, Eva Longoria, Forest Whitaker

Regizor: Damian Lee [a mai regizat: A Fighting Man(2014), Breakout(2013), Hit It(2013), Sacrifice(2011), King of Sorrow(2007)]

Incasari: 10.000 $

Nota Gealapa: 5.95
Metascore: 31/100

Un fost agent CIA, devenit realizatorul unei emisiuni radio, este angajat de catre unul din actionarii unei corporatii pentru a demasca un masacru la care compania lui a contribuit decisive.

Nu a fost cel mai rau film pe care l-am vazut, dar este departe de a fi printer cele mai bune. Intriga este trasa de par si lipsa banilor a facut ca anumite scene sa para de desen animat. In acest film mor zeci de personae dar se pare ca nu fiecarui om ii curge sange prin vene. Efectele nu sunt nici ele cele mai pretentioase, dar sunt la un nivel acceptabil, sufficient incat sa le tolerezi.

Distributia este alcatuita din actori cu destula experienta in filmele de actiune. Cu exceptia lui Andy Garcia, cei mai multi sunt obisnuiti cu roluri secundare. Probabil numarul mare de filme de actiune din cv I-a facut sa recunoasca o poveste slaba inca de la inceput, iar lipsa lor de entuziasm este vizibila si deranjanta. Nici unul dintre ei nu impresioneaza cu interpretarea iar unele dialoguri sunt cel putin caudate ca sa nu zic penibile.

Filmul nu este o pierdere totala de timp. Are si cateva scene de actiune bune, dar este liniar si previzibil. Dupa 5 minute poti anticipa cu precizie cine moar si de mana cui. Se incearca surprinderea publicului cu o "rasucire" a scenariului, dar pana si aceasta este data de gol cu 10 minute inainte sa se intample. Nu stiu daca acest film a fost cu buget redus sau nu, dar asta este senzatia de ansamblu pe care o lasa.

The Haunting in Connecticut (2009)

Gen: Horror

Distributie: Virginia Madsen, Martin Donovan, Elias Koteas, Amanda Crew, Kyle Gallner

Regizor: Peter Cornwell [aflat la primul lung-metraj]

Incasari: 165.000.000 $

Nota Gealapa: 6.80
Metascore: 33/100

Membrii unei familii nevoite sa se mute pentru ca fiul lor sa poata primi un tratament, incep sa experimenteze fenomene supranaturale in noua lor casa, despre care afla ca in trecut era o casa de pompe funebre.

Un film horror convingator, cu suficiente momente in care m-a facut sa tresar si cu o turnura interesanta pe care o ia povestea la un moment dat. Ce il face mai interesant fata de alte filme ale genului, este faptul ca se recomanda a fi bazat pe evenimente reale. Cliseele, cateva lucruri care nu au logica si modul neprofesionist in care sunt filmate unele scene, il impiedica, insa, sa obtina o nota mia mare.

Cum se intampla in majoritatea filmelor de groaza, distributia nu este una impresionanta. Avem de a face, insa, cu actori seriosi si experimentati, care insufletesc suficient de credibil personajele lor, fara insa sa le ofere stralucire si fara sa ridice pretentii la vre nominalizare de orice fel la orice premiu.

Cazul pe care s-a bazat filmul s-a intamplat in perioada 1986-1988, lucru care il face si mia infricosator. Din pacate este plin de clisee, de dialoguri prost gandite care ii pun pe actori intr-o lumina nefavorabila si este mult prea previzibil pe alocuri. Toate aceste lucruri il impiedica sa fie cu adevarat un film bun.

 Desi in film casa bantuita este arsa din temelii si apoi este reconstruita, in realitate ea nu a fost niciodata incendiata si este in picioare si astazi. Interesant este ca personajul preotului care ajuta cu exorcizarea a fost numit Popescu, desi nu se face nici o referire ca ar fi roman.

Robot & Frank (2012)

Gen: Drama

Distributie: Peter Sarsgaard, Frank Langella, Susan Sarandon, James Marsden, Liv Tyler

Regizor: Jake Schreier [aflat la primul lung-metraj]

Buget: 2.500.000 $
Incasari: 4.000.000 $

Nota Gealapa: 7.10
Metascore: 67/100

Un hot de bijuterii pensionat primeste in dar de la fiul sau un robot-majordom, ca sa aiba grija de el. In curand, cei doi companioni pregatesc un jaf important.

Un film sensibil, amuzant si deloc plictisitor asa cum credeam ca va fi. Actiunea se desfasoara intr-un viitor nu foarte indepartat, dar accentul nu se pune pe progresul tehnologic ci pe natura umana si pe lucrurile pe acre le pierdem sau avem tendinta de a le uita si desi protagonistul a ajuns la varsta selectutii, ritmul in care avanseaza povestea nu este deloc unul lent.

Distributia este compusa din actori importanti si suficient de experimentati pentru a transmite sensibilitatea pe care o emana acest film in fiecare cadru. Frank Langella este exceptional in acest rol, desi il banuiesc ca sufera de aceleasi simptome ca si personajul sau, altfel de ce ar fi primit un personaj care are acelasi nume ca al sau? 
.
Intr-un mod ciudat, acest film reuseste cumva sa iti dea senzatia de credibilitate si sa te gandesti ca ce vezi acolo s-ar putea la un momentdat sa ti se intample si tie. Este un film cuminte, atent sa nu deranjeze pe nimeni dar este si un exemplu de cum trebuie sa arate un film cu buget redus. M-am documentat putin si s-ar putea ca viitorul prezentat in film sa nu fie chiar departe de realitate. Deja primul prototip de robot pentru a asista persoane batrane este aproape sa fie pus in vanzare.

The Lone Ranger (2013)

Gen: Western

Distributie: Johnny Depp, Armie Hammer, William Fichtner, Tom Wilkinson, Ruth Wilson

Regizor: Gore Verbinski [a mai regizat: Rango(2011), Pirates of the Carribean: At World's End(2007), Pirates of the Carribean: Dead Man's Chest(2006), The Weather Man(2005), Pirates of the Carribean: The Curse of the Black Pearl(2003)]

Buget: 215.000.000 $
Incasari: 351.000.000 $

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 37/100

Un indian batran istoriseste povestea nespusa a lui John Ried, care s-a transformat dintr-un simplu procuror intr-un justitiar legendar.

Initial, am facut greseala sa il tratez ca pe un film serios si am dat ochii peste cap la fiecare lucru care nu avea logica si strica credibilitatea. Pe parcurs, am inteles ca nu se vrea deloc a fi un fil serios, se vrea a fi doar distractiv si amuzant. M-am lasat purtat de val si am sfarsit prin a gasi acest film chiar placut.

Distributia este alcatuita din actori cu experienta, nume nu foarte mari, dar suficient de titrate pentru a-l pune cum trebuie in valoare pe Johnny Depp. Urmarindu-l pe acesta, am avut senzatia ca il revad in rolul lui Jack Sparrow, din seria Pirates of the Carribean. Interpretarea lui este identica cu cea di rolul amintit mai devreme. Pana si costumatia este asemenatoare. Singura diferenta este ca in acest film poarta tot timpul pe cap o cioara moarta.Chiar si asa, Depp ramane un maestru al expresiilor faciale.

Explicatia pentru interpretarea protagonistului am gasit-o ulterior, cand am aflat ca regizorul, impreuna cu toata echipa sunt aceiasi acre au facut si Pirates of the Carribean. Fie au vrut sa repete succesul trilogiei amintite, fie acesti oameni nu stiu sa faca alt fel de filme. Asemanarea aceasta este savuroasa in unele momente, dar de-a dreptul enervanta in altele. Un alt minus mi se pare durata exagerat de mare a filmului. Nu este chiar atat de distractiv incat sa nu simti cum trec pe langa tine cele doua ore si jumatate.

Ultimul corupt din Romania (2012)

Gen: Comedie

Distributie: Horatiu Malaele, Vladimir Gaitan, Valentin Teodosiu, Ion Ritiu, Vasile Muraru

Regizor: Sergiu Nicolaescu [a mai regizat: Poker(2010), Carol I(2009), Supravietuitorul(2008), 15(2005), Orient Express(2004)]

Nota Gealapa: 5.20

Continuarea filmului Poker, acest film ii are in prim-plan pe aceeasi eroi in vesnica lor lupta pentru bani si putere.

Actiunea este foarte complexa si daca nu esti atent risti sa pierzi firul si sa nu mai stii cine de partea cui este. Din pacate, multe lucruri au fost duse intentionat in extrem si exagerate ducand filmul spre satira. Acest lucru, din punctul meu de vedere, dauneaza impresii generale, pentru ca ar fi putut fi un film foarte bun. Chiar si asa, unele ironii sunt cu adevarat fabuloase.

Distributia a adunat cele mia mari nume din cinematografia romaneasca, disponibile la momentul respectiv si este o placere sa ii vezi la lucru pe Horatiu Malaele sau Valentin Teodosiu, de exemplu. Acestia ar fi fost si mai impresionanti daca personajele lor ar fi fost luate in serios si nu transformate, cum spuneam mai devreme in niste personaje de satire; in niste caricaturi simbol.

Diagnosticul pus de acest film asupra societatii romanesti este unul dur si nemilos. Practic, cei care au bani vor avea intotdeauna, cei care au putere vor avea intotdeauna si singurii care nu cad in picioare sunt cei care nu conteaza in calculele celor puternici.

Ursul (2011)

Gen: Comedie

Distributie: Serban Pavlu, Claudiu Bleont, Gabriel Spahiu, Mihai Constantin, Magda Catone

Regizor: Dan Chisu [a mai regizat: Bucuresti Non Stop(2014), Deja Vu(2013), Si caii sunt verzi pe pereti(2012), WebSiteStory(2010), The Lost Cities of the Incas(2007)]

Buget: 550.000 euro

Nota Gealapa: 6.10

In Romania post-decembrista, directorul circului din Bucuresti incearca sa faca rost de bani vanzand ursul circului, idee careia se impotrivesc toti angajatii.

Un film bunicel, a carui actiune se desfasoara in perioada iesirii din comunism si sunt prezentate unele probleme specifice acelor timpuri, atmosfera nu este deloc sumbra, asa cum ma asteptam. In ciuda unui inceput mai greoi, pe parcurs flmul devine interesant, amuzant si ne prezinta un haos controlat cum doar in filmele romanesti gasim.

Distributia este plina de nume mari, actori care s-au achitat onorabil de sarcini si au scos la capat niste personaje nu foarte bine dezvoltate. Dintre toti i-as remarca pe Serban Pavlu si pe Radu Gabriel, care au facut o treaba excelenta in acest film.

Acest film ofera savoarea anilor '90 din tara noastra, o perioada plina de entuziasm si confuzie, atmosfera redata cu succes aici. Desi sunt prezente si cateva stereotipuri ale cinematografiei noastre (tiganii, neamtul bigat), acestea nu sunt innumar exagerat de mare si nu sunt deranjante. Cel mai bun lucru, insa, este imprevizibilitatea, acre te impiedica sa anticipezi sfarsitul prea repede. Sa nu uit sa scot in evidenta si coloana sonora, pe muzica lui Goran Bregovic, care se muleaza perfect pe povestea si personajele din film.