Opriti Planeta, vreau sa cobor.

marți, 20 octombrie 2020

Richard the Stork (2017)

Alte titluri: Little Bird's Big Adventure, A Stork's Journey

Gen: Animatie, Aventura

Distributie: Tilman Döbler, Cooper Kelly Kramer, Shannon Conley, Christian Gaul, Nicolette Krebitz

Regizor: Toby Genkel [a mai regizat: Two by Two: Overboard!(2020), Yakari, le film(2020), All Creatures Big and Small(2015), Thor: Legend of the Magical Hammer(2011), Das doppelte Lottchen(2007)]

Incasari: 14.375.849 $

Premii:
- Best Youth Film (Bester Jugendfilm), Bavarian Film Awards, 2018

Nota Gealapa: 6.40

Desi toata lumea crede ca este o vrabie, Richard isi pastreaza convingerea ca este de fapt o barza.

Acest film animat nu este rau, dar nu este nici foarte stralucit. Pentru copii de varsta frageda sunt convins ca este interesant, dar este destul de greu pentru parinti sa il vada impreuna cu acestia si asta pentru ca glumele pentru adulti lipsesc aproape cu desavarsire, iar pentru un astfel de public filmul poate deveni plictisitor. Din punct de vedere vizual, lucrurile sunt decente si personajele arata destul de bine. Problema filmului este de fapt banalitatea povestii si scenariul concentrat exclusiv pe copii.Pe mine unul nu pot spune ca m-a convins.

Distributia nu ne propune vreo voce recognoscibila si cred ca lipsa numelor cu adevarat importante care sa asigure vocile personajelor, de aceasta data, pentru ca nu exista nimic altceva care sa iti ia ochii, este un detaliu usor de observat si se poate contoriza ca inca un minus al filmului. Poate una sau doua voci mai relevante ar fi putut da mai multa savoare personajelor si poate chiar ar fi improvizat pe langa scenariu adaugand cateva subtilitati, facand intreg filmul mai agreabil.

Este un film produs in mare parte in Luxemburg, a carui actiune se desfasoara in principal in Europa, decent din punct de vedere vizual si este de apreciat ca si din partea asta de lume au inceput sa apara filme animate. Probabil cu timpul, cinematografia europeana va dobandi experienta si la acest capitol si in viitor va produce animatii mult mai rusite. Personajul principal este o vrabie, un detaliu original pe acre nu l-am mai intalnit in alta parte si sunt convins ca cei mici vor indragi personajele si se vor atasa de ele. Acestea fiind zise, eu nu pot sa il recomand totusi. Sunt destule filme animate mult mai interesante.

sâmbătă, 17 octombrie 2020

Manuale d'amore 2 (Capitoli successivi) (2007)

Gen: Comedie, Dragoste

Distributie: Carlo Verdone, Monica Bellucci, Riccardo Scamarcio, Fabio Volo, Sergio Rubini

Regizor: Giovanni Veronesi [a mai regizat: The King's Musketeers(2018), No COuntry for Young Men(2017), A Woman as a Friend(2014), The Fifth Wheel(2013), Manuale d'am3re(2011)]

Incasari: 27.833.482 $

Nota Gealapa: 6.30

Patru povesti. Nicola, paralizat dupa un accident de masina, se indragosteste de fizioterapeuta lui, Lucia. Franco si Manuela, un cuplu tanar care nu poate avea copii, zboara la Barcelona pentru un tratament de fertilitate. Filippo si Fosco, doi gay, decid sa se casatoreasca. Ernesto, un ospatar intr-un restaurant important, are o aventura cu Cecilia, o spanioloaica proaspat angajata la bucatarie.

Am vazut acest film acum o saptamana si tot nu am o idee de Doamne-ajuta despre ce sa spun despre el. Atat de putin remarcabil este. Este un film banal, nu foarte original, cu cateva scene cat de cat amuzante, putina drama si care prezinta cateva pvesti relativ interesante. Este putin mai slab decat predecesorul sau, care nici el nu a fost vreo capodopera. Daca se continua acest tren si in al treilea film al seriei, ma asteapta o experienta neplacuta atunci cand o sa il vad. Nu pot sa spun ca m-am plictisit, dar pe intreaga durata a filmului am avut senzatia ca lipseste ceva.

Distributia nu a fost rea deloc. O parte din actorii din primul film au avut roluri si aici si in plus, a fost asigurat un plus de senzualitate si frumusete cu Monica Bellucci. Aceasta nu a avut vreo interpretare iesita din comun, de altfel foarte rar are astfel de interpretari, dar magetismul ei asigura un interes crescut cel putin din partea masculina a publicului. Per total insa, interpretarile au fost si ele in nota generala de mediocritate a filmului. Nimic de remarcat si nimic de hulit; pur si simplu nimic care sa iasa din banal.

De obicei sunt nerabdator sa recomand filme care provin din alte locuri decat Hollywood, dar de aceasta data nu este nimic de recomandat. Va sigur ca nu pierdeti nimic daca treceti peste acest film. Nu cred ca primul film al acestei serii a fost atat de apreciat de cineva incat sa simta neaparat nevoia sa vada si continuarea. Cred ca acest film va cadea, daca nu a cazut deja, in uitare.

sâmbătă, 10 octombrie 2020

Shoot 'Em Up (2007)

Gen: Actiune, Thriller

Distributie: Clive Owen, Monica Bellucci, Paul Giamatti, Stephen McHattie, Greg Bryk

Regizor: Michael Davis [a mai regizat: Monster Man(2003), Girl Fever(2002), 100 Girls(2000), Eight Days a Week(1997), Beanstalk(1994)]

Buget: 39.000.000 $
Incasari: 27.122.238 $

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 49/100

Un barbat pe nume Smith, ajuta o femeie sa nasca in timpul unui schimb de focuri si apoi trebuie sa apere nou-nascutul de armata de oameni inarmati.

In primele momente ale filmului am dat ochii peste cap, crezand ca urmeaza sa vad un film de actiune aproape penibil, dar odata ce am realizat ca filmul nu se ia deloc in serios, am putut sa savurez si sa ma amuz la scenele de actiune atat de ridicole ca sunt cu adevarat distractive. Filmul nu iroseste nici un pic de timp cu explicatii si detalii si se concentreaza exckusiv pe scenele de actiune care se succed intr-un ritm alert. Efectele vizuale sunt departe de a fi perfecte, dar in acest caz acest aspect face parte din farmecul filmului. Nu exista lectii morale si nu exista momente lacrimogene, doar adrenalina de la un capat la celalalt.

Distributie nu este nici ea rea deloc. Clive Owen si Monica Bellucci sunt cei doi protagonisti, formand un duo la fel de improbabil si ciudat ca filmul in sine, iar Paul Giamatti este antagonistul, o ipostaza care i s epotriveste manusa. Exista destui actori experimentati si in rolurile secundare, astfel incat scenariul sa fie valorificat la maxim. Chimia dintre protagonisti nu pare sa fie cea mai buna, dar si acest detaliu pare sa functioneze in mod bizar in avantajul filmului. De altfel, totul la acest film este putin bizar si iesit din comun si tocmai de aceea este atat de agreabil.

Acest film aproape ca este o parodie despre exagerarile la moda ale filmelor de actiune, care reuseste sa devina in mod susrpinzator un film distractiv si palpitant. Scenele absurde uneori acompaniate de o coloana sonora foarte inspirata, fac din acest film unul dintre cele mai amuzante pe care le-am vazut in ultima vreme. Extravaganta si lipsa de realism fac filmul sa fie interesant, dar acestea sunt duse uneori prea la extrem si reprezinta si principala problema a acestuia. Daca vreti sa vedeti niste scene de actiune absolut originale, pe care nu aveti vreo sansa sa le vedeti in alta parte, atunci acest film este exact ce cautati. Este cu siguranta genul de film pe care o sa il revad de cateva ori de-a lungul timpului.

marți, 6 octombrie 2020

Struggle: The Life and Lost Art of Szukalski (2018)

Gen: Documentar

Distributie: Stanislav Szukalski, Glenn Bray, Robert Williams, Suzanne Williams, Gabriel Bartalos

Regizor: Irek Dobrowolski [a mai regizat: Sierpniowe niebo. 63 dni chwaly(2013), The Portraitist(2006)]

Nota Gealapa: 8.25

Filmul ne prezinta viata artistului americano-polonez Stanislav Szukalski, de la inceputurile sale in Chicago, pana la timpul petrecut ulterior in Polonia si Los Angeles si contributia sa artistica si politica asupra lumii.

Netflix este consacrat deja cand vine vorba de calitatea excelenta a documentarelor sale, care abordeaza cele mai diverse subiecte si aduc in atentie cele mai inedite personaje. Struggle nu face exceptie de la aceste norme si este un documentar excelent, care il scoate la lumina pe Stanislav Szukalski, un om despre care eu unul nu stiam nimic, un geniu fara indoiala, un antisemit reformat si ca majoritatea geniilor, un nebun in adevratul sensului in ultima parte a vietii sale, pentru ca atata durere si suferinta si atatea pierderi pot scoate din minti pe oricine. Imi place cum este structurat, imi place cum este argumentat si imi place ca este obiectiv.

Distirbutia, daca o putem numi asa in cazul unui documentar, are un mare avantaj si anume existenta a sute de ore de inregistrari cu Szukalski insusi, din care s-a facut o selectie buna si reprezentativa pentru acest film. Suplimentar, toti cei care prezinta marturii sunt oameni care l-au cunoscut personal si au petrecut mult timp imrepuna cu acesta, l-au idolatrizat, l-au detestat unii si l-au jutat in momentele sale grele. Astfel marturiile si emotiile pe care le traiesc acestia amintindu-si de acei ani capata o mai mare greutate.

Acest film este si o mica lectie de istorie. Tin sa mai spun ca prin acest documentar am avut acces la cateva creatii absolut senzationale, incredibil de complexe si absolut impresionante ale acestui artist. Este de asemenea si o mica lectie despre iertare si despre cum un om poate creste spirtual si se poate schimba. Poate nu este un clasic, poate nu veti simti nevoia sa il revedeti, dar trebuie macar sa il bifati pentru ca o astfel de lectie ar fi pacat sa fie ratata.

miercuri, 30 septembrie 2020

Tha Bachelors (2017)

Gen: Drama, Comedie

Distributie: J.K. Simmons, Odeya Rush, Harold Perrineau, Jean Louisa Kelly, Julie Delpy

Regizor: Kurt Voelker [a mai regizat: Park(2006)]

Incasari: 106.212 $

Premii:
- Jury Award - Best Overall Film, Adelaide International Youth Film Festival, 2017
- Audience Choice Award - Narrative Feature, Heartland International Film Festival, 2017
- Festival Award - Best Narrative Feature, San Diego international Film Festival, 2017

Nota Gealapa: 7.15
Metascore: 54/100

Dupa moartea prematura a sotiei sale, un tata indoliat se muta impreuna cu fiul lui adolescent in cealalta parte a tarii, pentru a fi profesor la o scoala privata. Viata lor incepe sa se transforme datorita a doua femei unice, care ii ajuta sa imbratiseze viata si sa iubeasca din nou.

Acest film se incadreaza in categoria filmelor "pentru oameni mari". Abordeaza un subiect serios, intr-un mod matur si se adreseaza unui public matur. Are destul umor, dar este un umor calculat, cu simt de raspundere, care sta in plan secund, pentru ca in lumina reflectoarelor sunt subiectele serioase pe care le abordeaza. Pierderea unui parinte sau a unui sot este o situatie in care se vor regasi multi, iar cei care o vor face vor fi mai usor de impresionat de acest film. Fara sa aiba un ritm ametitor si fara sa debordeze de energie, filmul reuseste asa intr-un mod asezat sa isi transmita mesajele si sa fie sensibil si foarte agreabil.

Distributia nu este una impresionanta, dar a fost aleasa foarte inspirat, atat partea matura a acesteia cat si partea mai tanara. Nu sunt interpretari memorabile, dar sunt per total prestatii corecte, credibile, care reusesc sa transmita ce au de transmis. De remarcat, as remarca doi acotri, unul dintre cei experimentati si ma refer aici la J.K. Simmons, caruia astfel de filme i se potrivesc foarte bine, dar cred ca cea mai naturala interpretare a venit de la Odeya Rush, o tanara care cu aceasta prestatie ma face sa fiu atent la prestatiile ei viitoare.

Acest film nu este in nici un caz o comedie romantica. Nu este nici comedie si nici un film romantic. Este o drama serioasa, practic un studiu despre efectele durerii si pierderii unui om drag. Este o poveste impresionanta pe alocuri despre supravietuirea emotionala, despre cat de greu este sa creezi o relatie umana cu cineva, despre adevaruri interioare si despre nevoia disperata de a depasi cu bine si cu cat mai putine cicatrici un eveniment tragic. Este un film solid, care merita sa fie vazut si pe care il recomand.

luni, 28 septembrie 2020

Ratchet & Clank (2016)

Gen: Animatie

Distributie: James Arnold Taylor, David Kaye, Jim Ward, Paul Giamatti, John Goodman

Regizor: Kevin Munroe [a mai regizat: Troll: The Tale of a Tail(2018), Dylan Dog: Dead of Night(2010), TMNT(2007)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 13.385.737 $

Premii:
- Craft Award - Sound Editing - Feature Film, Directors Guild os Canada, 2017

Nota Gealapa: 6.15
Metascore: 29/100

Cand galaxia este amenintata de un capitan infam, un mecanic si noul sau aliat robot se alatura unei echipe de combatanti de elita, pentru a salva universul.

Nu inteleg rostul aparitiei unor filme de duzina, cu atat mai mult al celor animate. De ce ai face un film pe care il vor vedea destul de putini oameni si de care nu isi va aduce nimeni aminte peste un an. nu pot sa cred ca toti cei care fac astfel de filme traiesc cu impresia ca produc de fapt vreo capodopera. Mai mult, cred ca perioada de glorie a filmelor animate a cam trecut si cele care sunt cu adevarat bune si se remarca cu adevarat sunt din ce in ce mai rare. Acesta nu face parte dintre ele. Este o poveste banala, care imprumuta actiuni si idei din filme care exista deja si doar le pune in spatele altor personaje, personaje care nu sunt nici ele tocmai memorabile. Filmul nu arata rau si pentru copii poate constitui o vizionare agreabila, dar nu cred ca se va numara printre favoritele nimanui si nici nu cred ca se va transorma intr-o franciza de succes daca apare vreun sequel, asa cum lasa finalul sa se inteleaga.

Distributia nu este rea deloc si este poate cel mai bun lucru la acest film. Sunt destui actori experimentati care dau viata personajelor animate, dar nici macar ei nu au putut face prea mult. Cand vorbim de filme de animatie, impactul actorilor care asigura vocile este oricum unul destul de limitat si sunt rare situatiile in acre acestia strica sau ajuta un film in mod decisiv. E placut tousi sa stii ca in spatele unor personaje ai vocea unor actori importanti. In cazul de fata vorbim de nume ca John Goodman, Paul Giamatti, Rosario Dwson sau chiar Sylvester Stallone.

Partea buna este ca acest film nu m-a plictisit, chiar daca nu mai sunt demult copil. Printre glumele expirate si-au facut loc si cateva foarte bune, iar suspansul a existat si el pe ici pe colo. In plus, mai sunt si cateva lectii pentru copii despre tradare si iertare, care fac ca experienta oferita de film sa nu fie o pierdere de vreme. Cred ca vizualizandu-l in 3D, poate crea o impresia chiar mai pozitiva despre acesta, dar cred ca per total se va pierde in anonimat si nu am un motiv serios pentru care sa il recomand.

duminică, 27 septembrie 2020

Inconceivable (2017)

Gen: Thriller

Distributie: Gina Gershon, Nicky Whelan, Nicolas Cage, Sienna Soho Baker, Harlow Bottarini

Regizor: Jonathan Baker [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 10.000.000 $
Incasari: 259.635 $

Nota Gealapa: 5.60

O mama incearca sa scape de trecutul ei abuziv mutandu-se in alt oras, unde se imprieteneste cu o alta mama, care insa devine suspicioasa la adresa ei.

Problema acestui film nu este lipsa de originalitate a intrigii, ci faptul ca este prost executat. Daca tot reiei o poveste mai veche, macar pune-o in scena mai bine. Potential a existat din plin si nu avea cum sa fie altfel cu o astfel de poveste, care da oricarui film un plus de suspans. Din pacate, scenariul a fost absolut mediocru, cu dialoguri lipsite de sare si piper si intreg filmul a fost foarte previzibil. Ba mai mult, se sare peste bucati de timp esentiale in care lucrurile se rezolva miraculos doar ca sa fie bine la final. Nu pot sa zic ca m-am plictisit, dar am dat ochii peste cap de prea multe ori.

Cred totusi ca cea mai mare problema a filmului este nivelul foarte slab al interpretarii. Nu stiu daca asta se datoreaza exclusiv scenariului prost. Cred ca parte din responsabilitate apartine si actorilor si nu inteleg cum s-a intamplat asta pentru ca protagonistii sunt actori experimentati, cu abilitati dovedite, care ar fi trebuit sa poata scoate prestatii decente, chiar si in astfel de conditii vitrege. Sa zicem ca Nicolas Cage ne-a obisnuit cu faptul ca nu ii mai pasa, dar de la Nicky Whelan aveam asteptari mai mari. Nici Gina Gershon nu a fost departe, dar macar ea a avut cateva scene in care a fost naturala, dar per total, cred ca acesta este capitolul care m-a dezamagit cel mai mult.

Filmul pare un remake mult mai prost si cu un ritm mult mai lent al The Hand that Rocked the Cradle(1992). Bineinteles ca exista ceva variatii ale povestii, dar nimeni nu poate fi pacalit sa creada ca acesta este un film original 100%. Scenele de nuditate gratuita nu reusesc sa faca nimic pentru nimeni aici sai nu reusesc sa compenseze in vreun fel celelalte minusuri, iar sfarsitul este impachetat mult prea frumos si previzibil cu vreo doua zeci de minute inainte sa se intample. Nu este neaparat o pierdere de timp daca va cade in brate, pentru ca asa cum am spus, nu m-a plictisit, dar nici nu merita un efort de a fi cautat.