Friends (1994-2004)

Gen: Comedie, Romantic

Numar sezoane: 10 (235 episoade)

Distributie: Jennifer Aniston, Courteney Cox, Lisa Kudrow, Matt LeBlanc, Matthew Perry

Incasari: 89.007 $

Filmul a obtinut 77 de premii, printre care:
- Best Performance by an Actress in a Television Series - Comedy or Musical (Jennifer Anisotn), Golden Globes, SUA 2003
- Outstanding Guest Actress in a Comedy Series (Christina Applegate), Primetime Emmy Awards, 2003
- Outstanding Lead Actress in a Comedy Series (Jennifer Aniston), Primetime Emmy Awards, 2002
- Outstanding Comedy Series, Primetime Emmy Awards, 2002
- Outstanding Guest Actor in a Comedy Series (Bruce Willis), Primetime Emmy Awards, 2000

Nota Gealapa: 9.05
Metascore: 59/100

Seria urmareste viata personala si profesionala a sase prieteni cu varste in jur de 30 de ani, care traiesc in Manhattan.

Daca la capitolul filme stau destul de bine, cand vine vorba de seriale lucrurile nu stau deloc asa. Am inceput sa urmresc seriale doar de putin timp si nu sunt deloc la curent cu cele la moda acum, pentru ca in general am ales sa incep cu unele mai vechi, clasice, pe care poate nu le-am apreciat la adevarata lor valoare in copilarie. Acestea fiind zise, a venit randul Friends si pot sa spun linistit ca este cel mai bun serial pe care l-am vazut pana acum. As spune ca este chiar cu o idee mai bun decat House. Cele doua sunt cam de acelasi nivel, dar balanta inclina putin spre Friends pentru ca este mai greu sa faci un sitcom asa valoros, dar si pentru ca se adreseaza nui public mai larg.

Personajele au fost dezvoltate in mod inspirat, astfel incat sa fie usor pentru un public cat mai numeros sa se identifice cu acestea. Glumele sunt constant foarte bune si exista destula drama cat sa creeze si tensiune din plin. Uneori se exagereaza putin cu aceste drame si in ultimele sezoane sunt din ce in ce mai multe episoade de umplutura (ma refer la cele cu amintiri din trecut, in care personajele rememoreaza anumite scene), acestea fiind si singurele doua reprosuri care i se pot aduce. Serialul are doar zece sezoane, ceea ce poate parea detsul de putin pentru un film cu un asemenea succes, dar eu cred ca s-a terminat la timp, inainte sa devina mai putin interesant.

Distributia este una foarte buna, daca judecam acum, dupa atatia ani, dar la acel moment, toti acesti protagonisti nu erau atat de cunoscuti si aveau o experienta limitata, cel putin unii dintre ei. Cred ca toti au facut o treaba foarte buna si au reusit sa isi faca personajele sa fie indragite. Dintre toti, cred ca Lisa Kudrow si Matt LeBlanc au avut de suferit de pe urma rolurilor pe care le-au avut, in sensu in care lumea nu i-a mai putut dezlipi de personajele de aici si sa ii ia serios in filme mai serioase, cei doi fiind practic condamnati sa aiba interpretari in acelasi stil, in majoritatea proiectelor ulterioare. De altfel, Matt LeBlanc, a fost si protagonistul seriei Joey, care s-a dorit o continuare pentru Friends, dar care nu s-a bucurat de acealsi succes. La polul opus, o regasim pe Jennifer Aniston, care a facut cel mai bine tranzitia catre marele ecran, avand deja in cv destule filme importante.

Este serialul de comedie la care cred ca am ras cel mia mult. Scenaristii s-au intrecut pe ei cu scenarii constant foarte bune si chiar daca sezonul 10 nu este cel mai stralucit, acesta face o treaba decenta in a inchide majoritatea capitolelor, astfel incat sa te poti desparti de serial impacat. Este genul acela de serial pe crae il poti revedea de mai multe ori fara sa fie plictisitor si sunt curios cat va rezista pe primul loc in topul meu personal. Ma indoiesc ca exista cineva care nu l-a vazut inca, dar daca exista astfel de persoane, atunci ar trebui pus in capul listei de prioritati cand vine vorba de seriale.

Legend of the Demon Cat (2017)

Titlu original: Kȗkai

Gen: Aventura, Drama, Familie

Distributie: Xuan Huang, Shôta Sometani, Yuqi Zhang, Hao Qin, Hiroshi Abe

Regizor: Kaige Chen [a mai regizat: My People, My Country(2019), China's Megatomb Revealed(2016), Monk Comes Down the Mountain(2015), Caught in the Web(2012), Sacrifice(2010)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 97.051.623 $

Filmul a obtinut 17 premii, printre care:
- Best Supporting Actress (Yuqi Zhang), Asian Film Awards, 2018
- Best Costume Designer, Asian Film Awards, 2018
- Best Production Designer, Asian Film Awards, 2018
- Best Visual Effects, Asian Film Awards, 2018
- Best Art Direction, Asian Film Critics Association Awards, 2018

Nota Gealapa: 6.45

In timpul dinastiei Tang, o pisica demon apare si strica pacea orasului Chang'an, provocand o serie de evenimente ciudate. Poetul Bai Letian si calugarul Kukai, isi unesc fortele pentru a investiga moartea concubinei imparatului, Lady Yang, incercand sa descopere urmele lasate de pisica.

M-am obisnuit ca multe filme din partea asta de lume sa fie mai ciudate, dar acesta este dubios nu atat in imagini, cat in alegerea intrigii. Vorbim de o fictiune, deci se putea alege orice alt animal, dar scenaristii au ales o biata pisica neagra, are sa fie reincarnarea cuiva din trecut, venit sa isi razbune o dragoste naimplinita. Odata ce te obisnuiesti cu acest aspect filmul este chiar bunicel. Majoritatea efectelor vizuale sunt foarte reusite, desi sunt si cateva ratate, iar umorul este in cea mai mare parte ratat. Din fericire, aceasta ciudatenie a povestii o face si captivanta, iar suspansul exista din plin.

Ma arunc sa zic ca distirbutia este aleasa corect. Nu imi sunt familiare numele, dar figurile s-au potrivit cu personajele si din ce mi-am putut da seama, interpretarile au fost destul de bune, bineinteles intr-un stil clasic chinezesc. Partea feminina a distributiei a fost o idee mai convingatoare, dar per total, am primit exact genul de interpretari la care m-am asteptat. Nu am fost surprins in mod placut de vreo prestatie, dar important este ca nici una dintre interpretari nu a fost sub media filmului si nu m-a scos din poveste.

Este pana la urma o poveste clasica cu fantome chinezesti. Asa le fac ei acolo. In ciuda unui ritm lent si foarte conversational, filmul are destule scene foarte reusite. Este o poveste care are surprinzator de mult sens pentru un film cu fantome si ofera emotii din plin. Bunele sunt la fel de numoeroase ca relele insa, ceea ce face ca incele din urma filmul sa fie prea putin memorabil si sa devina unul practic de duzina, dar daca intamplator va cade in maini, nu este cazul sa il ocoliti, pentru ca este o experienta cel putin inedita.

Malèna (2000)

Gen: Drama

Distributie: Monica Bellucci, Giuseppe Sulfaro, Luciano Federico, Matilde Piana, Pietro Notarianni

Regizor: Giuseppe Tornatore [a mai regizat: Correspondence(2016), The Best Offer(2013), L'ultimo gattopardo: Ritratto di Goffredo Lombardo(2010), Baarìa(2009), The Unknown Woman(2006)]

Incasari: 14.493.284 $

Filmul a obtinut 7 premii, printre care:
- Golden Swann, Cabourg Romantic Film Festival, 2001
- Best Cinematography (Migliore Fotografia), David di Donatello Awards, 2001
- Best Male Newcomer (Migliore Attore Esordiente) (Giuseppe Sulfaro), Golden Globes, Italia 2001
- Silver Ribon - Best Score (Migliore Musica), Italian National Syndicate of Film Journalists, 2001
- Top Foreign Films, National Board of Review, SUA 2000

Nota Gealapa: 7.75
Metascore: 54/100

In mijlocul unui climat de razboi, un adolescent in plin proces de desoperire de sine, se indragosteste de Malèna, o femeie senzuala, care traieste intr-un orasel din Italia, plin de oameni ingusti la minte.

Pe barbatii care inca mia pot avea o erectie ii pote convinge foarte usor sa vada acest film, spunandu-le un singur lucru despre acest film: nenumarate scene cu Monica Bellucci goala si mai tanara cu 20 de de ani. Din fericire, si femeile si barbatii nefericiti au ce vedea la acest film. Chiar daca personajul monicai Bellucci aproape ca nu spune nici un cuvant tot filmul, pot spune ca scenariul este foarte bine scris si pune in valoare foarte bine aceasta poveste destul de profunda. Este printre cele mai bune filme italienesti pe care le-am vauzt. Fara sa fie revolutionar din punct de vedere tehnic, regizorul pune povestea in scena foarte bine si reuseste sa poarte spectatorii in acea epoca tulbure, iar ce incepe ca o comedie draguta, se transforma intr-o poveste despre maturizare, rautatea umana si chiar intr-un film de razboi, intr-un mod mai abstract.

Chiar daca pe toata durata filmului cred ca rosteste in total sub zece cuvinte, as spune ca Monica Bellucci face o treaba foarte buna. Chiar daca la prima vedere rolul ei poate parea usor, eu cred ca este destul de greu sa transmiti fara ajutorul cuvintelor si aceasta transmite din plin tot felul de emotii, folosindu-se doar de zambete, priviri, grimase si alte unelte ale limbajului nonverbal. Cu toate astea, cred ca protagonistul filmului, Giuseppe Sulfaro, chiar daca foarte tanar la acea vreme, a reusit sa poarte acest film pe umeri ca un actor cu multi ani de experienta, reusind sa ofere o interpretare foarte credibila si naturala, beneficiind bineinteles si de ajutorul mai experimentatilor sai colegi de platou . Va avertizez totusi ca toate interpretarile sunt intr-un puternic stil italian vechi, care cel putin in prima faza iese in evidenta destul de mult.

Pentru acest film puteti sa va ridicati din start nivelul asteptarilor. Pana la urma este regizat de Giuseppe Tornatore, un regizor din ale carui maini au iesit de-a lungul timpului multe filme impresionante, acesta fiind unul dintre ele. Indemanarea acestuia, completata cu frumusetea Monicai Bellucci,cui talentul si inocenta posibil reala la acea vreme, a lui Giuseppe Sulfaro, toate inconjurate de o coloana sonora superba, se complementeaza perfect, ca ingredientele unui preparat pretentios dintr-un restaurant cu stele Michelin. Pana la urma, chiar daca mesajul filmului nu reuseste sa va patrunda in suflet, macar ramaneti pe retina cu imaginea Monicai Bellucci goala, lucru de loc rau as zice.

Manuale d'amore (2005)

Gen: Romantic, Comedie, Drama

Distributie: Carlo Verdone, Luciana Littizzetto, Silvio Muccino, Sergio Rubini, Margherita Buy

Regizor: Giovanni Veronesi [a mai regizat: The King's Musketeers(2018), No Country for Young Men(2017), A Woman as a Friend(2014), The Fifth Wheel(2013), Manuale d'am3re(2011)]

Incasari: 22.281.609 $

Filmul a obtinut 10 premii, printre care:
- Grand Prix, Alpe d'Huez International Comedy Film Festival, 2006
- Best Supporting Actress (Migliore Attrice non Protagonista) (Margherita Buy), David di Donatello Awards, 2005
- Best Supporting Actor (Migliore Attore non Protagonista) (Carlo Verdone), David di Donatello Awards, 2005
- Best Actor (Migliore Attore Protagonista) (Carlo Verdone), Golden Ciak Awards, 2005
- Best Producer (Migliore Produttore), Golden Ciak Awards, 2005

Nota Gealapa: 6.80

Patru episoade conectate intre ele despre bucuriile si neplacerile iubirii.

Nu e nici pe departe primul film care are aceasta abordare si ne prezinta povesti separate, pe care apoi le conecteaza in moduri care se vor surprinzatoare. Unele filme au fost mai inspirate decat altele, iar aceasta tentativa italianaas plasa-o undeva la mijloc. Nu toate povestioarele preentate au fost reusite. E drept ca unele au fost foarte amuzante si sensibile, dar celelalte au fost destul de banale si nici modul in care acestea au fost legate nu a fost chiar original pana la capat. Per total, filmul a fost suficent de bun incat sa ma faca curios sa vad si cele doua squeluri. Ma intreb daca vor fi continuate aceleasi povesti, daca vor fi altele cu totul noi sau daca se renunta cu totul la acest stil.

Distributia este in cea mai mare parte inspirata, cu intrepretari bune, dar care sunt intr-un puternic stil italian, care are nevoie de putin timp pana te obisnuiesti cu el. Acest aspect nu are legatura neaparat cu modul de a vorbi si obiceiurile peninsulare, dar pentru ca marea majoritate a filmelor pe care le vedem provin de peste ocean, orice alte film care provine dintr-un alt colt de lume necesita o mica perioada de acomodare. Prestatiile mi s-au parut destul de credibile, dar au livrat mult mai des umorul decat emotia si cred ca momentele in care aparea un narator nu cred ca au lucrat in favorea actorilor, sau a filmelor in general.

Daca va doriti sa vedeti o comedie europeana, nu va feriti sa alegeti acest film. Practic, acesta ne trece prin mai multe etape ale unei relatii. Indragostirea, criza, infidelitatea si despartirea, toate ne sunt prezentate prin ochii cate unui cuplu. Filmul este structurat aproape ca un miniserial cu patru episoade separate si fiecare spectator va avea preferatele sale. Cele care mie mi-au placut, pentru altii pot fi cele mai nereusite. In concluzie, nu este un film revolutionar, dar este o comedie reusita, cu unele referinte pe care doar italienii le pot intelege probabil, care incearca si reuseste partial sa evite cliseele filmelor intalienesti, dar care este o comedie destul de reusita.

God Bless the Broken Road (2018)

Gen: Drama, Familie, Romantic

Distributie: Matthew Derek Davis, Arthur Cartwright, Adam Agee, William Matthews, Lindsay Pulsipher

Regizor: Harold Cronk [a mai regizat: Unbroken: Path to Redemption(2018), God's Not Dead 2(2016), The Adventures of Mickey Matson and the Copperhead Treasure(2015), Pirate's Code: The Adventures of Mickey Matson(2015), God;s Not Dead(2014)]

Buget: 3.400.000 $
Incasari: 2.848.233 $

Nota Gealapa: 4.75
Metascore: 31/100

O vaduva cu probleme financiare, care isi jeleste sotul, intalneste un pilot de curse.

Drama, famile, romantic, acest film are cate putin din fiecare gen, dar este inainte de toate un film crestin. Un film care nu vrea sa se deconspire din prima, dar o face in cele din urma si deloc inspirat. Povestea nu este originala, scenariul nu este deloc unul care sa inspire si momentul in care religia este prezentata ca solutie universala pentru orice problema, asomeaza filmul definitiv. Trebuie sa recunosc insa ca acest gen de filme au inceput sa arate din ce in ce mai bine. Exista acum scene de actiune, exista cateva cascadorii si cinematografie mai inspirata, dar nu am gasit inca unul care sa reuseasca sa imbrace acest mesaj crestin intr-un aluat usor digerabil.

In afara de Gary Grubbs, a carui figura este cat de cat recognoscibila, restul distributiei este pe deplin anonima si dupa prestatia din acest film, unii dintre actori vor ramane in continuare anonimi. Interpretarile au fost foarte cringe uneori si per total destul de stangace si au reusit sa strice o poveste destul de plauzibila, chiar daca slabuta in general. Au existat totusi si vreo doua scene emotionante care au mai salvat aparentele cum ca acesta ar fi un fim normal. Cea mai inspirata interpretare a fost cea a lu Makenzie Moss, care pare a fi un copil foarte talentat si cred ca are un viitor in aceasta industrie.

Acest film se vrea a fi un reminder ca viata nu este mereu cum ne dorim si in momentele grele trebuie sa ne pastram credinta si sa cautam sa ne ghidam prin rugaciune, dar cand transmiti un astfel de mesaj trebuie sa ai grija sa il ambalezi frumos si sa il faci usor de acceptat, pentru ca daca voiam sa vad o predica ma duceam la biserica, nu ma uitam la un film, dar daca tot mi-ai dat planurile peste cap, macar fa-o cat mai putin intruziv. Lipsa oricarui suspans a facut ca acest film sa fie o experienta total nereusita pentru mine si nu il recomand nimanui.

Rambo (2008)

Gen: Actiune, Thriller

Distributie: Sylvester Stallone, Julie Benz, Matthew Marsden, Graham McTavish, Reynaldo Gallego

Regizor: Sylvester Stallone [a mai regizat: The Expendables(2010), Rocky Balboa(2006), Rocky IV(1985), Staying Alive(1983), Rocky III(1982)]

Buget: 50.000.000 $
Incasari: 113.244.290 $

Premii:
- Most Original Poster, Golden Trailer Awards, 2008

Nota Gealapa: 7.30
Metascore: 46/100

In Thailanda, John Rambo se alatura unui grup de mercenari pentru a se aventura in Burma (Birmania), sfasiata de razboi, si pentru a salva un grup de misionari crestini rapiti de o unitate de infanterie locala.

Am evitat acest film o vreme, pentru ca nu sunt fan al ciorbelor reincalzite. De obicei, remakeurile nu reusesc sa se ridice la nivelul filmelor originale. De aceasta data insa, am fost pacalit de titlul sumar. Acest Rambo nu este un remake, ci doar o continuare a seriei. Este prectiv un "Rambo IV" si nu este rau deloc. M-a dus pe un drum al nostalgiei foarte placut si este unul din cele mai bune filme ale francizei. Pastreaza principiile estentiale cu care ne-a obisnuit, cum ar fi numarul record de gloante imprastiate, un erou deloc vorbaret, sau bandana pe care nu am mai vazut-o in filme din anii '90 si ni le prezinta intr-o forma modernizata si foarte agreabila. Da, scenariul este superficial si putinele dialoguri nu ne spun prea multe, dar nimeni nu se uita la Rambo pentru profunzime. Va avertizez insa, ca nu este chiar usor de privit. Eu unul am fost surprins de cat de grafic si sangeros este.

Sylvester Stallone este cel mai important nume din distributie si in mod normal asta ar fi putut fi o problema. Nu cred ca e cazul de aceasta data, pentru ca sa fim seriosi, alegem sa vedem acest film pentru Stallone si atat. Nu e foarte mult de jucat, nu sunt povesti de dragoste, nu sunt rostite multe cuvinte, astfel ca prezenta lui infioratoare este suficienta, mai ales ca in 2008 cand a aparut filmul, acesta inca arata impresionant si varsta ii permitea inca sa fie credibil in astfel de roluri si chiar sa alerge destul de mult dupa cum o sa vedeti, daca alegeti acest film. A mai aparut un sequel in 2019 si tare curios sunt sa vad daca o sa mai am aceeasi parere si despre acesta.

Ca sa revin la ideea de mai devreme, acest film m-a socat din punct de vedere vizual. Nu imi aduc aminte cand am vazuta ultima data atatea capete detasate, membre spulberate, gauri in piept si stomac si sange tasnind. Ati putea crede ca este doar violenta fara sens si chiar daca o mica parte este cam exagerata, filmul chiar are cat de cat o poveste si un mesaj decent despre a face viata ta sa conteze. Totusi, daca aveti probleme cand vedeti sange, e clar ca mai bine ignorati acest film. Trebuie apreciata si cinematografia filmului, dar si modul in care acesta a fost regizat de Stallone insusui, care dovedeste inca odata ca stapaneste si acest mestesug. Cred ca in UltraHD filmul poate fi cu adevarat impreisonant, asa ca il recomand cu incredere.

American Dream/American Knightmare (2018)

Gen: Documentar

Distributie: Marion 'Suge' Knight, Antoine Fuqua

Regizor: Antoine Fuqua [a mai regizat: What's My Name: Muhammad Ali(2019), The Equalizer 2(2018), The Magnificent Seven(2016), Southpaw(2015), The Equalizer(2014)]

Nota Gealapa: 4.15

Un documentar despre viata si realizarile producatorului de gangsta rap, Suge Knight.

Cred ca acets film este una dintre cele mai mari dezamagiri cinematografice din ultima vreme. un documentar cu un subiect foarte interesant si la carma cu un regizor din mana caruia au iesit foarte multe filme bune; pe hartie parea ca nu are ce sa mearga rau, dar din pacatetotul a mers extrem de rau. Am vazut documentare in care se prezenta ideea ca Pamantul este plat, care aveau macar o umbra de argumentare si incercau sa prezinte niste fapte. Acest documentar este extrem de subiectiv si se bazeaza exclusv pe marturiile unui personaj despre care este bine stiut ca minciuna este cea mai mica problema de caracter pe care o are.

Asadar, distributia este formata doar din 'Suge' Knight, care ne prezinta o realitatea personala, pe care el ar vrea sa o faca credibila pentru publicul larg, dar minte despre lucruri deja dovedite si pune astfel sub semnul intrebarii si eventualele lucruri adevarate pe care le spune. Pe langa acesta, singura figura care mai apre este cea a regizorului Antoine Fuqua, care nu face altceva decat sa dea din cap aprobator. Daca acesta nu a fost santajat cumva de 'Suge' Knight, atunci nu are nici o scuza ca s-a compromis in acest fel.

Acest personaj ar fi trebuit sa aiba alte prioritati decat sa incerce sa isi spele imaginea si sa defileze cu cati bani are si cat de bine o duce, in ciuda faptului ca a stat prin inchisori ani intregi pana la filmarea acestui proiect. Poate daca facea asta, acum nu era inchis din nou, de aceasta data pentru 28 de ani. Va recomand sa stati cat mai departe de acest film. Sunt multe documentare pe piata mult mai bune despre 2Pac si chiar despre 'Suge' Knight insusi.