Blade Runner 2049 (2017)

Gen: SF, Thriller

Distributie: Harrison Ford, Ryan Gosling, Ana de Armas, Dave Bautista, Robin Wright

Regizor: Denis Villeneuve [a mai regizat: Arrival(2016), Sicario(2015), Enemy(2013), Prisoners(2013), Incendies(2010)]

Buget: 150.000.000 $
Incasari: 259.344.059 $

Filmul a castigat 92 de premii, printre care:
- Best Achievement in Cinematography, Academy Awards, SUA 2018
- Best Achievement in Visual Effects, Academy Awards, SUA 2018
- Best Cinematography, BAFTA Awards, 2018
- Best Achievement in Special Visual Effects, BAFTA Awards, 2018
- Best Science Fiction Film, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2018

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 81/100

Un tanar vanator de recompense, descopera un secret ingropat de multa vreme, care il face sa caute un al vanator de recompense care este disparut de trei zeci de ani.

Este un film foarte buna, dar trebuie sa zic ca mi se pare cam supraapreciat. Nu debordeaza de originalitate, pentru ca am mai vazut lumi postapocaliptice asemanatoare, ba chiar unele in care roboti sau oameni artificiali o luaurazna si nici nu pot sa spun ca a fost cel mai imprevizibil film pe care l-am vazut. Ramane insa o poveste solida pusa in scena cu ajutorul unor efecte vizuale excelente si cu o cinematografie de cea mai buna calitate. Scenariul este si el destul de bunicel, desi la un film de doua ore si jumatate momentele cu dialoguri de umplutura sunt inevitabile.

Distributia este primul lucru cu care iti ia ochii acest film, pentru ca propune nume uriase nu doar in rolurile principale, ci si in cele mai putin importante. Cu toate astea, nu va asteptati sa vedeti interpretari de Oscar. Sunt prestatii decente si suficient de credibile pentru un asemenea film. Ryan Gosling are rolul principal si implicit si cel mai mult timp de ecran, dar nu cred ca a oferit cea mai buna interpretare a sa, dar nu s-a facut de ras. As mai remarca faptul ca in ultima vreme toate rolurile lui Harrison Ford au cam aceleasi coordonate si el tinde sa intre intr-o rutina nu enaparat benefica.

Si acest film, ca multe altele, este un remake al unuia mult mai vechi. Nu stiu daca aceasta moda a aparut pentru a pune in valoare mult mai bine niste povesti care la momentul aparitiei nu au beneficiat de mijloacele tehnice pentru a straluci cu adevarat, sau este vorba despre o banala criza de idei noi. Blade Runner este o experienta vizuala care nu ar trebui ratata  si in nici un caz nu este plictisitor, doar ca la cat de premiat si laudat de critici este aveam asteptari ceva mai mari si nu ma asteptam sa fie asa superficial. Nu exista nici un dibiu insa ca ar trebui sa il vedeti.

Gaga: Five Foot Two (2017)

Gen: Documentar

Distributie: Sandra Amador, Michael Bearden, Tony Bennett, BloodPop, Barbara Bush

Regizor: Chris Moukarbel [a mai regizat: Wig(2019), Banksy Does New York(2014), Mee at the Zoo(2012)]

Premii:
- Platinum Award - Documentary, Hermes Creative Awards, 2018
- Best Music Documentary, MTV Movie + TV Awards, 2018
- Best Music Film, NME Awards, 2018
- People's Voice - Online Film & Video: Music, The Webby Awards, 2018
- People's Voice - Film & Video: Best Editing, The Webby Awards, 2018

Nota Gealapa: 7.15
Metascore: 63/100

Acest documentar ne ingaduie sa fim in spatele scenei alaturi de provocatoarea Lady gaga in timp ce lucreaza la un album nou si indraznet si se pregateste pentru showul ei de la Super Bowl.

Nici nu stiu cum m-a lucrat psihologic acest film de m-a emotionat atat de mult in anumite momente. Nu sunt fan Lady Gaga, ba chiar mi se pare foarte falsa si aroganta uneori, dar au existat momente in acest film in care am vazut-o sincera, naturala si vulnerabila. Ca si pont pot sa va spun ca daca o sa fiti curiosi de acest film o sa aveti ocazia sa o vedeti si goala, dar acest aspect nu mi-a influentat nota. Bineinteles ca profita de ocazie sa isi verse unele frustrari, dar per total pot spune ca este un film sensibil, nu neaparat biografic, care a reusit cel putin pentru mine sa o umanizeze putin pe artista.

Intreg filmul este un monolog. Singurele pareri exprimate sunt ale artistei, iar celelalte persoane care mai apar au doar dialoguri cu ea si nu exprima pareri proprii. M-as bucura ca adevarata Lady Gaga sa fie cea prezentata in acest film, dar cred ca realitatea nu este chiar asa. Chiar daca nu o simpatizati deloc, tot aveti de ce sa vedeti acest film, pentru ca o sa aveti ocazia sa o vedeti plangand in repetate randuri.

Desi Gaga reuseste performanta sa vorbeasca desprea ea vreme de doua ore, nu aflam insa foarte multe lucruri. In afara de faptul ca a avut o trauma in copilarie si un accident la sold acum vreo patru ani, nu am aflat mai nimic. Talentata stiam ca este, iar acest lucru nu cred ca poate fi contestat de cineva. Oricat de umana doreste sa para si reuseste in unele momente, nu a putut sa isi ascunda narcisismul in totalitate si cred ca iti trebuie o doza de narcisism ca sa fii un megastar international.  Filmul asta nu m-a facut sa o apreciez mai mult sau sa imi displaca mai tare, dar m-a facut sa cred ca este o persoana mai plictisitoare decat m-as fi asteptat, iar asta cred ca este chiar mai rau.

Take Your Pills (2018)

Gen: Documentar

Distributie: Eben Britton, Dr. Wendy Brown, Anjan Chatterjee

Regizor: Alison Klayman [a mai regizat: The Brink(2019), 11/8/16(2017), Op-Docs: Brown's 'Rape List, 'Revisited(2014), Ai Weiwei: Never Sorry(2012)]

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 54/100

Fiecare epocă primește medicamentul pe care-l merită. În America de astăzi, unde competiția este neîncetată, de la școală la forța de muncă și toată lumea dorește performanță, Adderall și alți stimulatori care se pot lua pe reteta, sunt drogurile care definesc această generație.

Am sentimente amestecate despre acest film. Pe de-o parte ne prezinta o situatie de care mai mult sau mai putin toti eram constienti, dar poate nu ii cunosteam neaparat amploarea, dar pe de alta parte, in loc sa ma sperie si sa ma faca sa ma indepartez de pastile, in cea mai mare parte a timpului ma gandeam de unde fac rost in Romania de Adderall. Mult mai mult timp este acordat efectelor pozitive pe termen scurt ale acestor medicamente, decat consecintelor negative pe care le are asupra organismului.

Ne sunt prezentate foarte mutle marturii, de la oameni de tate varstele si din multe domenii de activitate, de la simpli studenti pana la vedete de prim rang din lumea sportului si chiar unul din doctorii care a facut unul din aceste medicamente. Astfel, filmul capata credibilitate si te face mai atent decat daca ti-ar fi povestit despre asta o voce impersonala pe fundal. Nu toate marturiile insa sunt convingatoare, unele incadrandu-se in nota generala a filmului si facand mai degraba propaganda acestor produse.

Desi este editat destul de bine, filmul mai are o problema majora: este foarte repetitiv. Aceeasi idee este pronuntata de nenumarate ori. Imi inchipui ca oamenii care sufera de ADHD, parte importanta a filmului, au avut o misiune dificila incercand sa il urmareasca. Cred ca multi oameni care mimeaza aceasta boala si o folosesc ca si scuza pentru a avea acces la aceste medicamente se vor simti ofensati si vor lua foarte personal acest film. Cred ca se putea aborda subiectul mai ingrijit si concluzia este ca nu simt nici un imbold in a recomanda acest film.

The Magic Pill (2017)

Gen: Documentar

Distributie: Pete Evans, Nora Gedgaudas, Lierre Keith, Robert Tate

Regizor: Robert Tate [a mai regizat: Eleven Minutes(2008), Neptune's Rocking Horse(1997)]

Premii:
- Indigenous - People of Passion (POP) International Film Festival, 2018
- Best Documentary - People of Passion (POP) International Film Festival, 2018

Nota Gealapa: 7.35

Oamenii din întreaga lume luptă împotriva bolilor printr-o schimbare de paradigmă în ceea ce privește consumul de alimente. Iar această simplă schimbare - îmbogățind grăsimea ca principalul nostru combustibil - se arată promitatoare în îmbunătățirea sănătății oamenilor, a animalelor și a planetei.

Este un documentar cu un titlu inselator, pentru ca filmul atinge mult mai putin decat v-ati astepta subiectul medicamentelor. Ce incearca producatorii sa ne arate este cat de mult ne-am indepartat de la un mod sanatos de a manca si cum ne afecteaza acest lucru sanatatea. Cu totii stim efectele unei diete sanatoase, dar nu cred ca stim toti ce presupune o astfel de dieta. Pe mine acest film m-a convins, mai ales ca am tinut o vreme o dieta asemanatoare si am resimtit parte din efectele benefice mentionate aici, iar daca voi mai avea vreodata vointa necesara o sa repet experienta.

Filmul ne prezinta o mana de oameni care si-au insusit sarcina practic imposibila de a infrunta un sistem invincibil si alti cativa oameni care au ales sa ii creada "convertindu-se" la acest stil de viata, cu rezultate uimitoare. Nu stiu daca mancarea este modul rezolvarii tuturor problemelor, asa cum se insinueaza in film, dar cu siguranta sunt atinse cateva puncte de vedere interesante si prezentate unele dovezi incontestabile.

Bineinteles ca aceasta lupta presupune infruntarea unei industrii de miliarde de dolari, ceea ce ii transforma pe cei care o poarta in niste aezi pe care nu ii asculta mia nimeni, care devin foarte usor niste paria impotriva carora se duce o adevarata campanie de discreditare cu scopul de a fi redusi la tacere. Am vazut cateva filmulete pe Youtube care incercau sa "dea in vileag" acest film, dar majoritatea sunt facute de vegani slabi de inger, lucru curios, mai ales ca veganismul nici macar nu este prezentat intr-o lumina proasta in acest film. Practic, acest film propune ca mod de viata dieta ketogenica. Urmariti filmul si alegeti singuri daca este pentru voi sau nu.

Amanda Knox (2016)

Gen: Documentar, Crima

Distributie: Amanda Knox, Meredith Kercher, Raffaele Sollecito, Giuliano Mignini, Nick Pisa

Regizor: Rod Blackhurst [a mai regizat: Here Alone(2016), Fair Fight: The Fray(2009)]

Nota Gealapa: 7.20
Metascore: 78/100

Studenta americana Amanda Knox este condamnata in 2007 si in cele din urma achitata, pentru moartea altei studente din Italia.

Cazurile de crima starnsesc intotdeauna interes, mai ales cand sunt neclare si faptasul nu este evident. Principala calitate a acestui film este impartialitatea. Prezinta marturii din toate taberele implicate, dar si pareri din exterior. Partea mai putin placuta pentru mine este ca nu ofera o concluzie clara asupra vinovatiei persoanei care este subiectul documentarului. Iti prezinta toate probele si marturiile si te lasa pe tine sa crezi ce doresti. Pentru unele persoane s-ar putea ca acest aspect sa fie chiar unul atragator al filmului si sa nu il considere un minus.

Filmul ne prezinta marturii de la Amanda Knox insasi, de la familia ei, de la iubitul ei, de la jurnalisti, de la politistul care s-a ocupat de ancheta, de la avocati, prectic de la toti cei care au fost implicati sau au fost afectati de acest caz. Chiar daca filmul m-a facut sa imi schimb parerea de vreo doua ori despre vinovatia Amandei Knox prin probele prezentate, lucrul care m-a facut mereu sa am dubii a fost chiar marturia ei care mi s-a parut destul de falsa. Apoi, am vazut o reprezentatie foarte proasta si din partea politiei italiene.

Cazul prezentat este genul acela de caz care tinde sa creeze doua tabere adverse extrem de radicale. Este greu sa gasesti oameni cu pareri neutre, cumpatate si impaciuitoare. Filmul este editat foarte bine si faptele sunt prezentate astfel incat sa creeze din nou parte din tensiunea cazului si sa te tina in suspans. Desi este relativ recenta, eu nu stiam despre aceasta intamplare si nu stiu cati dintre voi sun familiari cu aceste evenimente, asa ca acest film este o oportunitate buna de a afla lucruri chiar despre vulnerabilitatea noastra ca oameni, daca comunici cu cine nu trebuie sau se intampla sa fii la locul nepotrivit, in momentul nepotrivit. De asemenea, va puteti testa abilitatile de detectiv sau judecator, asa ca eu recomand acest film.

Winter on Fire: Ukraine's Fight for Freedom (2015)

Gen: Documentar

Distributie: Bishop Agapit, Catherine Ashton, Serhii Averchenko, Kristina Berdinskikh, Pavlo Dobryanskyy

Regizor: Evgeny Afineevsky [a mai regizat: Cries from Syria(2017), Pray for Ukraine(2015), Divorce: A Journey Through the Kids' Eyes(2014), Oy Vey! My Son Is Gay!!(2009), Days of Love(2009)]

Premii:
- The Television Academy Honors - Documentary, The Television Academy Honors, 2016
- People's Choice Award - Documentary, Toronto International Film Festival, 2015

Nota Gealapa: 8.65
Metascore: 79/100

Un documentar despre nelinistea din Ucraina din 2013 si 2014, cand protestele studentilor care sustinae integrarea europeana s-au transformat intr-o revolutie violenta cu scopul inlocuirii presedintelui Victor F. Yanucovich.

Nici nu stiu cum sa incep sa vorbesc despre acest film. In primul rand, nu cred ca este o perioada mai potrivita pentru a-l vedea decat acum, cand situatia noastra incepe sa semene izbitor de mult cu cea care a determinat evenimentele prezentate in film. Tare ma tem insa ca desi infruntam personaje negative similare si avem aceiasi monstri cu uniforma, in cazul unor evenimente de acest gen nu vom da dovada de aceeasi unitate, indarjire si persevrenta. Daca in Ucraina in momentul cand jandarmii au inceput sa agreseze protestatarii au batut clopotele unei manastiri care nu mai batusera de pe la 100 cand au fost invadati de tatari si mai marii tuturor religiilor au fost alaturi de oameni, iar dupa conflict jandarmeria a fost desfiintata ca institutie, eu nu cred ca preafericitul nostru Danut ar face altceva decat sa se gandeasca cum poate scoate profit de pe urma unui astfel de eveniment si nu vad nici vreo posibila pedeapsa pentru vreun eventual abuz de putere.

In rolurile principale, daca le putem numi asa, sunt oameni simpli care in zilele acelor evenimente au devenit pur si simplu eroi si care in momentele cele mai grele si-au aratat caracterul impecabil. Din pacate, orice revolutie, pe langa eroi, are nevoie si de martiri si avem si destui din acestia. Marturiile lor mi-au produs un nivel de emotie comparabil cu cel pe care mi l-au provocat cei mai mari actori in cele mai bune reprezentatii ale lor.

Sunt foarte multe de spus despre acest film si despre aceste evenimente, dar sunt foarte greu de ordonat gandurile. Asemenea curaj in fata adversitatii si a mortii chiar a schimbat cursul unei tari si a insuflat patriotism unei intregi generatii. Mi se pare un documentar foarte complet si chiar echilibrat, care contine unele din cele mai bune imagini din vremea Euromaidanului. Chiar daca nu va intereseaza in mod deosebit Ucraina, desi ar trebui sa va intereseze, este foarte interesant de vazut oricum cum poate evolua un protest pasnic si de ce este nevoie pentru a face o schimbare. De asemenea, mi se pare aproape imposibil sa nu faci unele paralele cu situatia d ela tine din tara si cred ca asta nu se aplica doar pentru romani, ci si pentru spectatorii din orice tara care a avut vreodata vreun conflict intern similar.. Nu doar ca va recomand, ci va si indemn sa vedeti acest film, al carui prim efect ar trebui sa fie dorinta de a merge la vot.

Reincarnated (2012)

Gen: Documentar, Musical

Distributie: Snoop Dogg, Diplo, Dr. Dre, Daz Dillinger, Angela Hunte

Regizor: Andy Capper [a mai regizat: Lil Bub & Friendz(2013)]

Nota Gealapa: 6.45
Metascore: 42/100

Snoop Dogg isi schimba numele de scena in Snoop Lion, calatoreste in Jamaica, se scufunda in cultura Rastafari si produce primul sau album reggae.

Te-ai astepta de la un documentar cu Snoop Dogg sa iti ofere detalii despre viata de gangter, peste, din lumea drogurilor sau a muzicii. Reincarnated face toate astea, dar intr-o masuramult mai mica decat era de asteptat, sau decat sperau poate unii. Filmul se concentreaza pe o calatorie spirituala foarte interesanta a protagonistului, despre care eu am insa dubii ca este 100% sincera, dubii exprimate si de un alt personaj important care apare in film. Daca reisesti sa lasi scepticismul deoparte, filmul te poarta intr-o lume aparte, despre care stim foarte putin dar care este extrem de fascinanta. Filmul este de asemenea si putin epistolar. Soop Dogg ne prezinta cumva modul in care ar vrea el sa ramana in memoria colectiva.

Din punct de vedere al distributiei, fiind vorba de un documentar, nu avem de a face cu actori care dau viata unor personaje, ci avem ocazia sa vedem mai multe personalitati marcante ale muzicii, reggae in special, care ne impartasesc bucatica lor de istorie. Pe langa lumea rastafarai, avem ocazia sa aflam si detalii de la inceputul hip-hopului de oameni ca Tupac, Dr. Dre sau Nate Dogg. Toti cei care au avut ceva de spus in acest film au fost foarte naturali si sper ca pozitivitatea lor sa nu fi fost doar un rol pentru camera.

Fara sa fie neaparat exceptional, un documentar despre Snoop Dogg nu are cums a fie plictisitor. nu stiu daca a gasit in Jamaica ce a cautat, pentru ca desi am dubiile mele legate de onestitate calatoriei lui, se vede totusi in ochi o cautare. De asemenea, cine nu stia asta pana acum, are ocazia sa vada ca acest om este extrem de inteligent si intelege foarte bine responsabilitatea care ii revine odata cu influenta pe care o are asupra fanilor sai. Filmul ne mai permite sa vedem de asemenea si o bucatica a procesului de creatie al catorva artisti importanti, lucru care nu are cum a fie altfel decat interesant. Nu este un film de colectie, nu socheaza prin nimic, dar este extrem de agreabil, asa ca eu vi-l recomand.