Asher (2018)

Gen: Drama

Distributie: Ron Perlman, Famke Janssen, Richard Dreyfuss, Peter Facinelli, Jacqueline Bisset

Regizor: Michael Caton-Jones [a mai regizat: Urban Hymn(2015), Basic Instinct 2(2006), Beyond the Gates(2005), City by the Sea(2002), The Jackal(1997)]

Nota Gealapa: 5.80
Metascore: 58/100

Ultima misiune a unui asasin batran merge foarte gresit, fortandu-l pe acesta sa isi rascumpere greseala.


Intotdeauna o asemenea intriga va atrage, chiar daca nu mai este originala de ceva vreme. Din pacate, aici a fost pusa in scena intr-o maniera de-a dreptul deprimanta pe alocuri. Este un film simplu, chiar daca incearca sa creeze senzatia de profunzime, cu cate o bruma de umor pe ici pe colo si doar o mana de scene reusite. Impotriva acestor lucruri, filmul are totusi un oarecare magnetism si nu pot sa spun ca m-a plictisit.

Unii actori sunt destinati sa se potriveasca perfect in anumite roluri secundare si oricat incearca prin diverse filme sa preia fraiele si s fie protagonisti, parca le lipseste ceva, iar atunci cand se intorc la postura care i-a consacrat sunt mereu un deliciu pentru ochi. Cred ca este si cazul lui Ron Perlman, care a facut de-a lungul carierei cateva roluri secundare excelente, dar ca protagonist nu imi vine in minte un film in care sa ma fi impresionat si nu este cazul nici de aceasta data, chiar daca prestatia lui nu a fost rea deloc. Mai are o aparitie pasagera Richard Dreyfuss, iar in rest nu mai exista nici un nume care merita mentionat.

Filmul se vrea a fi o privire aruncata in mintea unui criminal de meserie si incearca o abordare dulce-amara pretentioasa, fara a avea insa suficienta substanta. Nu am vazut nici o lectie de viata demna de luat in seama, sau vreun moment care sa ma puna pe ganduri si sa ma faca sa reflectez la vreun aspect al vietii mele. Este un film asa si asa, iar daca alegeti sa il vedeti este o loterie daca va va placea sau nu.

Accident Man (2018)

Gen: Actiune, Crima, Thriller

Distributie: Scott Adkins, Ray Stevenson, Ashley Greene, David Paymer, Michael Jai White

Regizor: Jesse V. Johnson [a mai regizat: Triple Threat(2019), The Debt Collector(2018), The Beautiful Ones(2017), Savage Dog(2017), The Package(2013)]

Buget: 6.000.000 $

Nota Gealapa: 6.45

Mike Fallon, Dl. Accident, este un asasin cu sange rece, ale carui metode inseala politia si ii incanta pe clientii sai. Este cel mai bun la ceea ce face, dar cand cineva drag este ucis chiar de cineva din echipa lui, el trebuie sa renunte la viata cu care este obisnuit pentru a razbuna singura persoana care a insemnat ceva pentru el.

Acesta este un film de mana a doua cinstit, care isi cunoaste limitele si incearca sa para mai mult decat este. Scenele de actiune sunt decente, exista personaje care sunt usor de indragit si chiar si umorul este reusit pe alocuri. Nu este un film original sau imprevizibil, dar este suficient de agreabilincat sa nu fie o pierdere totala de timp. Au existat si destule momente de cringe, dar per total nu m-am plictisit si pot spune ca aceasta clona britanica bugetara a lui John Wick, Kill BIll si Kingsman a reusit exact ce si-a propus.

Partea masculina a distirbutiei este un fel de allstar al actorilor de rang secund de la Hollywood, foarte experimentati, lucru tradus printr-o chimie bunicica intre ei si prin cateva interpretari bunicele. Partea feminina insa, chiar redusa numeric, a fost la un pas sa strice tot filmul cu niste interpretari supradramatizate si deloc credibile. Noroc ca nu a avut prea mult timp de ecran, iar efectele nepriceperii lor au putut fi reparate.

Daca iti setezi asteptarile corect, atunci acest film iti va parea excelent. Scott Adkins desi limitat ca actor, ofera ca de fiecare data scene de lupta foarte bune. Chiar daca povestea nu este originala, aceasta intriga va avea potential intotdeauna, asa ca nici asta nu este o mare tragedie. Este un film distractiv, daca aveti nevoie de o alegere leera si superficiala, iar daca sunteti fan Scott Adkins, cu atat mai mult trebuie sa il vedeti.

A-X-L (2018)

Gen: SF

Distributie: Alex Neustaedter, Becky G, Alex MacNicoll, Dominic Rains, Thomas Jane

Regizor: Oliver Daly [aflat la primul lungmetraj]

Incasari: 8.467.697 $

Nota Gealapa: 6
Metascore: 29/100

A-X-L este un caine robot top-secret, care dezvolta o prietenie speciala cu Miles si este dispus sa faca orice pentru a-si proteja noul prieten.

Acest film puncteaza putin la originalitate si mai ofera o mana de scene decente, dar in cea mai mare parte este doar mediocru, ba chiar uneori amuzant de jenant. Aceasta minune a tehnologiei prezentata in film, un caine de razboi android, poate fi doborat de cateva drone sau un adolescent cu un arzator din ala cu care parlesti porcii. Ca esecul sa fie asigurat, aceasta masinarie sofisticata este...diesel si are nevoie de cate o canistra cu motorina din cand in cand pentru a functiona. Tabloul este completat de dialoguri banale aruncate intr-o poveste care urmeaza toate cliseele din manual.

Distributia nu este nici ea cine stie ce si nici nu prea avea cum sa fie, pentru ca orice actor responsabil fata de acriera lui nu prea avea cum sa accepte vreun rol aici. Scenariul nefiind foarte ofertant, iar abilitatile actorilor si ele destul de limitate, in mod logic, interpretarile sunt si ele destul de slabe, dar nu este neaparat o critica adusa protagonistilor, pentru ca senzatia mea este ca acestia chiar s-au straduit, dar este destul de greu sa fii credibil in anumite ipostaze.

Senzatia cu care am ramas este ca filmul a avut destul potential, irosit bineinteles. Pe scurt, un baiat se imprieteneste cu un caine robot; sfarsit. Nu pot acorda o nota mai mare acestui film, in primul rand pentru felul siropos in care se desfasoara actiunea. Unui copil sau unui adolescent usor impresionabil ar putea sa le placa acest film, dar pentru restul lumii este mai degraba de evitat.

Black Mirror: Bandersnatch (2018)

Gen: SF, Mister, Drama

Distributie: Fionn Whitehead, Craig Parkinson, Alice Lowe, Asim Chuadhry, Will Poulter

Regizor: David Slade [a mai regizat: Nightmare Cinema(2018), LFE(2015), The Twilight Saga: Eclipse(2010), 30 Days of Night(2007), Hard Candy(2005)]

Nota Gealapa: 6.90

In 1984, un tanar programator incepe sa puna la indoiala libertatea si liberul-arbitru, pe masura ce incearca sa transforme o carte in joc video.

Nu stiu daca acest film are vreo legatura cu serialul care are acelasi nume si despre care am auzit lucru bune, sau este doar in stilul acestuia, dar nu m-a convins sa ma grabesc sa vad serialul. Revin cu o idee pe care am mai exprimat-o si anume ca Netflix a gasit cheia succesului cand vine vorba de seriale, dar la capitolul lungmetraje mia au mult de lucrat. Au idei bune, dar cand sunt puse in practica ceva se intampla. Este cazul si acestui film pe care eu il vad ca o combinatie intre Truan Show, Grounhog Day si Edge of Tomorrow. Conceptul a mai fost folosit, dar abordarea este una originala, numai ca povestea este plina de detalii greu de urmarit in multe momente si foarte static, aproape plictisitor in altele. Coloana sonora a fost poate cel mai iritant aspect pentru mine, cu un melos care m-a enervat in permanenta de pe la jumatatea filmului.

Distributia este una absolut anonima pentru mine, iar numele unor actori par inventate. Interpretarile nu m-au dat pe spate. E drept ca una singura a contat: cea a protagonistului, pe numele sau Fionn Whitehead, cu o prestatie decenta, nimic mai mult. Ceilalti au avut personaje prea putin importante pentru a se putea afirma sau pentru a conta in economia filmului. Per total, interpretarile din acest film mi s-au parut anoste in cea mai mare parte a timpului, cu foarte putine scene in care am reusit sa empatizez cu emotiile personajelor.

Inteleg ca exista o varianta interactiva a filmului, in care tu decizi finalul filmului, in functie de alegerile pe care le faci si acesta a fost factorul cu acre a atras acest film. Tehnologia modesta din dormitorul meu, mi-a permis sa vad doar o varianta a filmului acre nu mi-a permis sa fac alegeri si care mi-a prezentat toate variantele posibile, accesand astfel toate finalurile, nici unul care sa ma impresioneze in mod deosebit. Poate sunt invechit, poate sunt conservator, dar ideea asta de film interactiv ar trebui sa ramana la stadiul de curiozitate si sper sa nu devina viitorul cinematografiei. Este interesant ca si concept, dar mi se pare o lipsa de asumare a scriitorilor, regizorului si a producatorilor. Mi se pare o varianta cu care sa te scoti atunci cand nu esti suficient de sigur pe ce ai scris si pasezi responsabilitatea unui final catre spectator.

PS: intre timp am vazut pe netflix si varianta interactiva, iar parerea mea nu s-a schimbat cu mult.

Bad Moms (2016)

Gen: Comedie

Distributie: Mila Kunis, Kathryn Hahn, Kristen Bell, Christina Applegate, Jada Pinkett Smith

Regizor: Jon Lucas [a mai regizat: A Bad Moms Christmas(2017), 21 & Over(2013)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 183.936.074 $

Premii:
- Female Stars of the Year, CinemaCon, SUA 2016
- Best International Actress (Mila Kunis), Jupiter Award, 2017
- Favorite Comedic Movie, People's Choice Awards, SUA 2017

Nota Gealapa: 6.70
Metascore: 60/100

Trei mame sprasolicitate si neapreciate sunt impinse dincolo de limita si renunta la responsabilitatile lor conventionale, pentru o binemeritata si amuzanta pauza de libertate.

 Acest film este doar o comedie usurica, cu umor la prima mana, nisata, dar asumata pe deplin si pusa in scena cate de bine s-a putut. Da, urmeaza cam toate cliseele genului, dar au existat destule glume, scene si referinte reusite si am ras de neasteptat de multe ori, dar au existat si destule tentative de glume destul de cringe. Nu este foarte original si nici tocmai imprevizibil, dar in unele cazuri este bine ca un film sa iti ofere exact ce te astepti si acesta o face. Foarte multe nu sunt de zis despre Bad Moms; este un film ok, amuzant, deloc plictisitor, pe care chiar si eu l-am gasit agreabil, chiar daca a fost adresat in principal unei categorii de public din care nu fac parte si cu un final fericit in care mai ca s-a rezolvat si incalzirea globala.

Distributia este una destul de atragatoare pentru un asemenea. In rolul principal o avem pe Mila Kunis, pentru care eu am o slabiciune si careia i-as bea... in fine. Interpretarea ei este destul de bunicia. A fost credibila, naturala sensibila si superba ca intotdeauna. Ea le-a avut alaturi pe Kathryn Hahn si Kristen bell, dar si pe Christina Applegate, toate trei cu un stil mai greu de digerat, dar care in aceasta formula a functionat cumva, chimia dintre ele fiind foarte buna. Doua mentiuni mai am de facut la acest capitol. Prima observatie este ca absolut nici un membru al distirbutiei nu a depasit cu nici macar un milimetru limita zonei de confort, iar a doua este ca cele mai feminine si neajutorate personaje din acest film au fost cele masculine.

Acum ca sa fiu obiectiv, sau misogin, pentru ca in acest caz este o limita fina, trebuie sa spun ca mi se pare totusi putin premiza de la care pleaca filmul si anume ca orice mama este si un martir care sacrifica totul pentru familie. Esti o femeie ridicol de superba, faci absolut toata munca de acasa dar si toata munca firmei la care lucrezi, fara tine universul ar face implozie si chiar in aceste conditii vitrege esti subapreciata si tratata mizerabil. Tate astea pe tocuri de 12 cm, un machiaj fara greseala si cu nici un fir de par ciufulit. Mi se pare ca pe vremuri, pana si Sandra Brown avea o limita a bunului simt in fanteziile ei transformate in carti pentru gospodine nesatisfacute. In concluzie, este un film inofensiv, destul de amuzant, dar este o loterie daca va va placea sau nu.

Altitude (2017)

Gen: Actiune, Thriller

Distributie: Dolph Lundgren, Denise Richards, Jonathan Lipnicki, Chelsea Edmundson, Greer Grammer

Regizor: Alex Merkin [a mai regizat: No Escape Room(2018), The Art of Murder(2018), House of the Witch(2017), House of Bodies(2014), Percentage(2014)]

Buget: 5.000.000 $

Nota Gealapa: 4.60

Unei agente FBI i se ofera milioane de dolari, pentru a scapa un hot dintr-un avion deturnat.

Acest film a inceput exact ca oricare alt film de mana doua si ma asteptam sa continue in aceeasi nota, ceea ce ar fi fost perfect, pentru ca exact un astfel de film ma asteptam sa vad. Din pacate, regizorul si producatorii au pierdut contactul cu realitatea pe parcurs si au incercat sa faca lucruri mult prea pretentioase cu banii de buzunar pe care i-au avut la dispozitie si astfel de la jumatate incolo, filmul a devenit aproape ridicol. Efectele vizuale au aratat ingrozitor, iar lucrurile care sfideaza logica au fost mult prea umeroase pentru a putea fi tolerate.

Distributia este una senzationala pentru un film mediocru, mediocritatea reprezentand de altfel o imbunatatire pentru acest film. Capul de afis il tine Dolph Lundgren, lucru acre ne coboara din start asteptarile, dar el nici macar nu a avut nu rol principal. Protagonista a fost Denise Richards, o actrita care nu este rea deloc in general si acre nu stiu cum a esuat in acest proiect. Pe langa ei, mai sunt cateva nume conscarate in filme de acest nivel. Este de prisos sa mai spun ca avand in vedere nivelul filmului si scenariul foarte slab ar fi fost imposibil chiar si pentru cei mai buni actori ai momentului sa produca o interpretare macar decenta.

Filmul este un dezastru total, dar daca iti adormi activa neuroni si te lasi patruns de atmosfera filmului, acesta ar putea fi totusi distractiv, pentru ca este posibil sa te simti bine si cand urmaresti un film prost. Desigur, acest lucru este mai usor de facut cand filmul respectiv are o doza cat de mica de autoironie, ceea ce aici nu este cazul. Sfatul meu este sa scoateti din lista de prieteni pe oricine va invita sa vedeti acest film.

Annihilation (2018)

Gen: SF, Mister, Thriller

Distributie: Natalie Portman, Jennifer Jason Leigh, Tessa Thompson, Benedict Wong, Sonoya Mizuno

Regizor: Alex Garland [a mai regizat: Ex Machina(2014)]

Buget: 40.000.000 $
Incasari: 32.732.301 $

Filmul a obtinut 12 premii, printre care:
- Best Use of Visual Effects, Chicago Film Critics Association Awards, 2018
- Best Visual Effects - International Competition, CinEuphoria Awards, 2019
- Best Art Direction - International Competition, CinEuphoria Awards, 2019
- Best Science-Fiction/Horror Film, Denver Film Critics Society, 2019
- Best Visual Effects, Florida Film Critics Circle Awards, 2018

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 79/100

Un biologist se inscrie pentru o expeditie secreta foarte periculoasa, intr-o zona misterioasa in care legile naturii nu se mai aplica.

Sunt fan al genului SF, dar e din ce in ce mai greu in ziua de astazi sa fii original abordand acest gen, pentru ca s-au cam facut toate, de la extraterestri, pana la androizi. Cel mai bun pariu este sa reiei un subiect abordat deja si sa incerci sa il faci mai bine. Apreciez acest film, pentru ca reuseste sa fie cat de cat original si are o premisa foarte interesanta. Efectele vizuale sunt de asemenea interesante si neasteptate, iar dialogul nu este in intregie supeficial si plin de clisee. Este un film palpitant, care ofera tensiune si adrenalina, care m-a distrat sipe care l-am gasit agreabil, dar care are si unele probleme destl de mari. cea mai mare mi se pare numarul ridicat de intrebari lasate fara raspuns. Este ok sa lasi spectatorii inceata uneori, dar de aceasta data numarul acestor intrebari pare prea mare, ami ales pentru un film cu o abordare atat de stiintifica. Nu stim de ce, nu stim exact cum, nu stim pe3ntru ce si nu stim exact nici cine.

Distributia nu este una stelara, dar este suficient de solida. M-am bucurat sa o vad din nou in prim-plan pe Natalie Portman, o actrita deja din garda veche, care duce foarte bine filmul in spate, alaturi de colegele ei Tessa Thompson si Jennifer Jason Leigh. De altfel, partea masculina a distributiei este mult mai putin impresionanta si are un timp de ecran infim, asa ca din acest punt de vedere, filmul aproape ca este unul feminist. Acestea fiind zise, interpretarile au fost in general solide pentru un astfel de film, iar colaborarea dintre actori a fost foarte buna. nu am identificat vreo problema majora la acest capitol.

Cel mai pozitiv aspect al filmului insa, as spune ca este felul in care arata. Ai ocazia sa vezi o frumusete impresionanta uneori, scoasa in evidenta si de muzica potrivita, dar si niste efecte vizuale nu atat de frumoase dar foarte bine facute. Povestea este cu siguranta interesanta, dar ritmul mi s-a parut putin cam lent, iar deznodamantul a fost prea intelectual entru gustul meu, contrastand putin cu restul filmului. Cred ca mai potrivita pentru final ar fi fost o scea de actiune epica, cum sunt convins ca multi si-ar fi dorit. Este insa un film proaspat si distractiv, care s-ar putea sa aiba impact puternic asupra unora, asa ca il recomand.