The Predator (2018)

Gen: Actiune, SF

Distributie: Boyd Holbrook, Trevante Rhodes, Jacob Tremblay, Keegan-Michael Key, Olivia Munn

Regizor: Shane Black [a mai regizat: The Nice Guys(2016), Edge(2015), Iron Man 3(2013), Kiss Kiss Bang Bang(2005)]

Buget: 88.000.000 $
Incasari: 160.542.134 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 5.70
Metascore: 48/100

Un baietel declanseaza accidental intoarcerea pe pamant a celor mai letali vanatori si numai o echipa ciudata de fosti soldati pot impiedica sfarsitul lumii.

Ori am crescut eu, ori au facut ei ceva gresit, dar Predatorul parca nu ma mai da pe spate ca pe vremuri. Era unul din monstrii de pe tv care reusea sa insufle teama doar cand il vedeai. Acum, desi prezentat intr-o varianta gigant, parca nu mai este chiar asa de rau, mai ales cand este invins practic de un copil semi-autist. Povestea cam scartaie si nu prea are sens, dar in oarecare masura e tolerabil, pentru ca orice pretext e bun ca sa mai avem un Predator. Efectele sunt decente si umorul este pe alocuri chiar reusit. Totusi, nu pot scutura senzatia ca ceva lipseste si ca filmul asta este prea banal pentru numele pe care il poarta.

Unde esti du Arnold Doamne, as putea spune vazand distributia din acest film, care nu este deloc rea din punct de vedere al numelor, dar pare mai potrivita pentru o comedie decat pentru un film de acest gen. Daca si Keegan-Michael Kay a ajuns sa joace in Predator ma intreb ce urmeaza... Danny De Vito o sa fie noul RoboCop? Interpretarile nu sunt chiar atat de rele, iar scenariul ofera destule scene amuzante, potrivite pentru numele din distributie, doar ca parca acestui film i s-ar fi potrivit o altfel de distributie si o altfel de abordare.

Am avut senzatia ca Predatorul a fost un subiect secundar in propriul film, prim-planul fiin luat de intrigi mai omenesti. Doar vreo 20% din film acesta a fost centrul atentiei. In rest, am avut parte de o intriga total nerealista, chiar si pentru un asemenea film, o actiune commica mediocra si cred ca am vazut un pas spre distrugerea unei francize istorice. Singurul lucru bun a fost ca nu m-am plictisit. Sper ca urmatorul film al seriei, daca va mai exista, sa spele rusinea acestuia.

The Witch (2015)

Titlu original: The VVitch:A New-England Folktale

Gen: Horror

Distributie: Anya Taylor-Joy, Ralph Ineson, Kate Dickie, Harvey Scrimshaw, Ellie Grainger

Regizor: Robert Eggers [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 3.500.000 $
Incasari: 40.423.945 $

Filmul a obtinut 41 de premii, printre care:
- Whalen Winner - Horror Jury Prize, Austin Fantastic Fest, 2015
- Best First Film, Austin Film Critics Association, 2016
- Best Film, BloodGuts UK Horror Awards, 2016
- Best Actress (Anya Taylor-Joy), BloodGuts UK Horror Awards, 2016
- Best New Filmmaker, Boston Society of Film Critics Awards, 2016

Nota Gealapa: 6.60
Metascore: 83/100

In 1630, o familie este pe punctul de a fi destramata de vrajitorie, magie neagra si posedare.

Acest film horror propune o abordare mai atipica. Se apropie mai degraba de un fim apartinand genului mister, pentru ca nu exista scene care sa iti ofere sperieturi clasice. Exista in schim o stare permanenta de suspans exagerat, acre iti mentine parul ridicat pe spate pe intreaga sa durata. Cel mai mult am remarcat coloana sonora, care in unele momente este singura responsabila de starile tansmise. pot intelege de ce acest film a fost atat de mult pe placul criticilor. Si eu l-am gasit agreabil, dar este totusi un film cu buget redus, caruia cred ca i-a lipsit un personaj negativ mai palpabil. Ce il face mai interesant, este ca mare parte din dialog este transcris din marturiile unor martori din procesele de vrajitorie din acele vremuri. Chiar daca nu te face sa sari din pat de frica, acest film reuseste sa iti arate cat de vulnerabila este mintea umana atunci cand un individ este pus in fata unor lucruri pe acre nu le poate controla.

Distributia nu este una foarte atragatoare la prima vedere, dar prestatiile protagonistilor au fost decente si suficient de credibile. Dintre toti, cel mai mult am remarcat-o pe Anya Taylor-Joy, un nume care nu imi spune mare lucru, dar care a reusit sa straluceasca in acest film si m-a facut curios sa o mai vad si in alte film. Tot la capitolul distributie trebuie sa scot in evidenta si cel ami infricosator tap pe care l-am vazut vreodata.

Acest film a fost credibil, nu atat ins ensul in care m-a convins de existenta vrajitoriei, dar m-a convins de modul cum aceasta, reala sau nu, ar fi putut afecta oamenii in secolul XVII. Povestea este spusa exclusiv din punctul de vedere al personajelor, fara vreo parere din exterior si asta contribuie de asemenea la veridicitatea intregului film. Chiar daca nu este capodopera pe care o descriu criticii, pentru un film horror este destul de reusit si cred ca merita o vizionare.

San Andreas (2015)

Gen: Actiune, Thriller

Distributie: Dwayne Johnson, Carla Gugino, Alexandra Daddario, Ioan Gruffudd, Archie Panjabi

Regizor: Brad Peyton [a mai regizat: Rampage(2018), Incarnate(2016), Journey 2: The Mysterious Island(2012), Cats & Doges: The Revenge of Kitty Galore(2010)]

Buget: 110.000.000 $
Incasari: 473.990.832 $

Premii:
- Film Music, BMI Film & TV Awards, 2016
- Domestic Feature Film Award, SOCAN Awards, 2016

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 43/100

In haosul de dupa un cutremur masiv din California, un pilot de pe unul de pe elicopterele de salvare face o calatorie periculoasa alaturi de fosta lui sotie, in incercarea de a-si salva fiica.

Acest film mi-a oferit exact ce asteptam: efecte vizuale spectaculoase, adrenalina si scene de actiune imposibile. Din pacate povestea are niste minusuri logice care te fac sa ridici cate o spranceana din cand in cand, dar asa se intampla de obicei in acest gen de filme. Atunci cand vrei sa pari corect din punct de vedere stiintific, acestea deranjeaza mai mult decat de obicei. Este genul acela de film in care mor mii de oameni, dar la final suntem bucurosi ca supravietuieste cine trebuie. Este distractiv, plin de suspans si nu ar trebui judecat prea tare.

Distributia este destul de buna. In rolul principal este Dwayne Johnson, invincibil cum ne-a obisnuit, in tipul de rol care i se potriveste cel mai bine, acela de erou domestic de neegalat. Din rolurile secundare as remarca-o pe Alexandra Daddario, cu o interpretare plina de naturalete. A fost prima data cand m-a surprins placut din acest punct de vedere. Inutil sa mai spun ca in acest tip de filme conteaza mai putin interpretare si rareori avem parte de prestatii iesite din comun. De obicei, pentru actori este suficient sa aibe o prestatie decenta si aici se intampla acest lucru.

Chiar daca a fost scris de trei oameni, scenariul pare facut in graba, pentru ca are destule momente ilogice. Ce o sa spun acum o sa para morbid, dar unul din cele mai mari defecte ale filmului este ca rareori vezi oameni murind si vorbim de un film care prezinta o catastrofa naturala. Ganditi-va de exemplu daca Titanic  ar fi fost la fel fara tipul ala care se zdrobeste de elice. Putina violenta care exista este mai mult sugestiva si nu ca cea din Final Destination de exemplu. Cred ca se intampla acest lucru pentru ca The Rock se adreseaza unui public destul de tanar, iar producatorii au vrut sa se asigure ca filmul poate fi vizionat de acestia. Pana la urma, este un film distractiv, acre in nici un caz nu o sa va plictiseasca, asa ca pentru o seara usoara de film poate fi o alegere buna.

Open Season 3 (2010)

Gen: Animatie, Comedie, Aventura

Distributie: Matthew J. Munn, Nika Futterman, Maddie Taylor, André Sogliuzzo, Danny Mann

Regizor: Cody Cameron [a mai regizat: Cloudy with a Chance of Meatballs 2(2013)]

Nota Gealapa: 6

Prietenii lui Boog se aduna pentru a-l aduce inapoi pe acesta de la un circ rusesc.

Aceasta franciza se afunda din ce in ce mai mult in mediocritate cu fiecare film. Acest al treilea al seriei este si cel mai slab, ce-i drept nu cu mult sub predecesoarele sale. Deja in acest punct, cred ca si copiii se vor plictisi, ca sa nu ami zic de adultii care ar incerca sa urmareasca filmul impreuna cu acestia, pentru care nu a existat o gluma in trei filme. POvestea simpla, dialogurile de asemenea si animatia nici ea nu a fost chiar una de top.

Numele din distributie devin si ele din ce in ce mai anonime odata cu franciza. Daca in primul film al seriei protagonistul a fost Ashton Kutcher, urmat apoi de Joel McHale, de aceasta data, in rolul principal il avem pe Matthew J. Munn. Cine este acesta poate va intrebati. Cine stie? probabil un om luat de pe strada a carui singura calitate era ca vocea lui semana cu cele ale predecesorilor sai. Situatia este una asemanatoare si pentru celelalte personaje.

Acest al treilea film al seriei a fost eliberat direct pe dvd. Producatorii nici macar nu s-au mai obosit sa il lanseze in cnematografe, probabil dandu-si si ei seama ca nu are nici un rost. Actori ieftini, poveste banala si un regizor stangaci. In afara de copii prescolari, acest film ar mai putea impresiona o parte din publicul din tarile subdezvoltate care nu au avut acces la desene animate sau le-au vazut doar pe cele din anii '30.Ar mai putea de asemenea impresiona unele mame de la noi, care au copilarit cu desenele rusesti.

The Zookeeper's Wife (2017)

Gen: Drama, Istoric, Biografic

Distributie: Jessica Chastain, Johan Heldenbergh, Daniel Brühl, Timothy Radford, Efrat Dor

Regizor: Niki Caro [a mai regizat: McFarland, USA(2015), A Heavenly Vintage(2009), North Country(2005), Whale Rider(2002), Dark Stories: Tales from Beyond the Grave(2001)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 26.127.965 $

Premii: 
- Truly Moving Picture Award, Heartland Film, 2017
- Best Narrative Feature - Audiemce Choice Award, Seattle Jewish Film Festival, 2017

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 57/100

Filmul ne prezinta povestea custozilor gradinii zoologice din Varsovia, Antonina si Jan Zabinski, care au ajutat la salvarea de sute de oameni si animale in timpul invaziei germane.

Atatea filme s-au facut cu povesti eroice din timpul celui de-al doilea razboi mondial si iata ca inca mai apar unele pe care nu le stim. Si povestea prezentata in acest film este una emotionanta. Filmul este bine facut, scenariul ofera dialoguri solide, iar povestea se dezvolta foarte bine si chiar daca filmul dureaza doua ore, nu am simtit sa fie scene de umplutura. Filmul ofera foarte putin la capitolul efecte vizuale si cascadorii, dar costumele si decorurile arata excelent. Foarte multe lucruri nu sunt de spus; este doar un film foarte bun, care daca nu va umezeste macar ochii, inseamna ca aveti o problema. 

Distributia este si ea solida si chiar daca nu am vazut interpretari demne de Oscar, pot spune ca toti actorii au avut prestatii solide si credibile, in frunte cu Jessica Chastain, protagonista acestui film, care nu este neaparat printre actritele mele preferate, dar de aceasta data chiar pot spune ca mi-a placut. Din rolurile secundare, cel mai solid mi s-a parut Daniel Brühl, care a fost un nazist destul de credibil, poate putin prea uman.

La prima vedere, am fost destul de negativism, gandindu-ma ca urmeaza sa vad inca un film despre holocaust...ce se mai poate spune despre acest subiect? Din fericire, am vazut o poveste spusa cu gratie, empatie si convingere, despre oameni obisnuiti care in vremuri extrem de complicate s-au comportat ca niste eroi. Poate nu este atat de memorabil ca altele, dar consider ca este un film foarte bun, care nu stiu cum de nu a obtinut mai multe premii si pe care vi-l recomand.

Spectre (2015)

Gen: Actiune, Aventura, Thriller

Distributie: Daniel Craig, Christoph Waltz, Léa Seydoux, Ralph Fiennes, Monica Bellucci

Regizor: Sam Mendes [a mai regizat: Skyfall(2012), Away We Go(2009), Revolutionary Road(2008), Jarhead(2005), Road to Perdition(2002)]

Buget: 80.000.000 $
Incasari: 181.001.478 $

Filmul a obtinut 8 premii, printre care:
- Best Achievement in Music Written for Motion Pictures, Original Song, Academy Awards, SUA 2016
- Best Original Song - Motion Picture, Golden Globes, SUA 2016
- Capri Exploit Award, Capri, Hollywood, 2015
- Best Thriller, Empire Awards, UK 2016
- Best British Film, Empire Awards, UK 2016

Nota Gealapa: 7.15
Metascore: 60/100

Un mesaj criptat din trecutul lui 007 il pune in fata unei organizatii teroriste numite Spectre, ocazie cu care afla despre implicarea acesteia in misinuile sale trecute.

Spectre nu va fi in nici un caz unul din filmele de referinta ale francizei James Bond. Este undeva la mijloc din punct de vedere al calitatii. Cu un buget mic dupa standardele acestei francize, acest film parca nu are stralucirea cu care ne-a obinuit seria Bond, nu are efectele speciale si vizuale impresionante si nu are nici cea mai clara si palpitanta poveste. Este un film corect, care nu m-a plictisit, desi a durat aproape doua ore si jumatate, dar cam atat. M-am obisnuit insa ca aceasta franciza sa aiba suisuri si coborasuri de-a lungul timpului, asa ca acest mic pas in spate nu spune nimic despr eurmatorul film.

Poate este momentul ca si Daniel Craig sa se retraga din acest rol, pentru ca mi-a parut cumva obosit si suficient in acest film. Chiar daca sunt destule nume importante in distributie, interpretarile pe care le-am vazut in acest film nu prea m-au impresionat si nu m-au surprins cu nimic, ba chiar unele dintre ele au fost destuld e pline de clisee. Inca odata mi s-a parut ca o fata Bond este absolut inutile, iar
Léa Seydoux nu a avut ocazia sa arate cat de talentata este si nu stiu daca acest film a ajutat-o in cariera asa cum probabil a sperat.

Pana la urma nu trebuie sa judecam prea tare acest film. James Bond este un nume care si-a facut loc in inima multor generatii si este genul ala de franciza de care ai nevoie din cand in cand. E ceva cu filmele astea cu spioni invincibili si explozii multe care le face usor de indragit. Sper totusi ca urmatorul film al seriei, sper ca va fi mai bun decat acesta, iar despre o recomandare, chiar nu este cazul de aceasta data, pentru ca fie sunteti fani ai seriei, fie nu si asta este probabil criteriul dupa care veti alege sau nu sa vedeti Spectre.

The Pirates of Somalia (2017)

Gen: Biografic, Drama

Distributie: Al Pacino, Evan Peters, Melanie Griffith, Barkhad Abdi, Philip Ettinger

Regizor: Bryan Buckley [a mai regizat: The Bronze(2015)]

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 54/100

In 2008, jurnalistul incepator Jay Bahadur, improvizeaza un plan care sa il duca in mijlocul piratilor din Somalia. In cele din urma, el reuseste sa ofere primele relatari de la fata locului despre cine sunt acesti oameni, cum traiesc si ce ii motiveaza sa faca ceea ce fac.

Cu putin mai multi bani la dispozitie, acest film ar fi fost mult mai bun. spun asta, pentru ca scene care ar fi putut fi impresionante, din lipsa de fonduri au fost animate si nici macar nu s-a folosit o animatie de calitate. Trecand peste acest aspect, filmul ne prezinta o poveste reala foarte interesanta. Asistam la inconstienta unui tanar cu aspiratii de jurnalist care a adus in cele din urma accesul vestic intr-o zona pana nu demult intterzisa. Exista suspans si tensiune, o bruma de umor care face povestea mai credibila, dialogurile sunt decente si astfel, filmul nu plictiseste.

Pentru distributie s-a folosit un tertip in voga si anume folosirea unui nume urias intr-un rol marunt, doar pentru a-l putea pune pe afis si a atrage publicul. De aceasta data a fost randul lui Al Pacino, al carui nume apare pe toate afisele, are maxim zece replici, iar rolul sau este insignifiant. Protagonistul este Evan Peters, un nume care nu imi spune mare lucru, cu o interpretare care a crescut in calitate pe masura ce povestea a avansat. L-am revazut de asemenea si pe Barkhad Abdi, un actor foarte bun, pe care cred ca doar fizicul il impiedica sa fie distribuit si in alte roluri decat acela de somalez bun sau rau.

Filmul incearca sa ofere un punct de vederesi din tabara cealalta si sa prezinte si varianta Somaliei in anumite chestiuni. Macar s-au tras cadre si in aceasta tara si s-au folosit actori autohtoni un lucru pe acre multe filme a caror actiune se desfasoara in aceasta regiune nu il fac. Acest film mi-a dat ocazia sa aflu destule lucruri despre cultura somaleza pe care nu mi le-as fi imaginat. Oricum, mult mai mult decat am invatat din minisubmarinul lui Captain Philips. Ca sa sumarizez, as spune ca este o poveste despre curaj, speranta si adevar, care merita vazuta.