Scouts Guide to the Zombie Apocalypse (2015)

Gen: Comedie, Horror

Distributie: Tye Sheridan, Logan Miller, Joey Morgan, Sarah Dumont, David Koechner

Regizor: Christopher Landon [a mai regizat: Happy Death Day(2017), Paranormal Activity: The Marked Ones(2014), Burning Palms(2010)]

Buget: 15.000.000 $
Incasari: 16.137.046$

Nota Gealapa: 6.60
Metascore: 32/100

Trei cercetasi, aflati in pragul ultimei lor excursii, descopera ce inseamna cu adevarat prietenia cand incearca sa isi salveze orasul de o invazie zombie.

Am vazut o tona d efilme cu zombie; unele care se luau in serios, altele care tratau fenomenul cu umor si autoironie. Indiferent la care categorie din cele doua ne referim, vorbind de unul din cele mai uzate subiecte de film, foarte rara am intalnit productii care sa fie macar decente. Cele mai multe filme cu zombie se dovedesc a fi penibile. din fericire, nu este cazul cu acesta. Scouts Guide to Zombie Apocalypse este un film pentru adolescenti, care are in fundal tipica idila care se temrina cu happy end, cliseul tocilarului marginalizat care este un om minunat, dar cumva in ciuda acestor lucruri este si un film destul de agreabil. Exista cateva scene amuzante, zombie sunt acceptabili, iar dialogul nu este oribil.

Distributia nu impresioneaza la prima vedere decat pe rudele protagonistilor. Nu sunt actori importanti, dar am vazut interpretari destul de ok, atat cat a permis scenariul si intriga, pentru ca la unii dintre ei am vazut potential de prestatii ami profunde. In afara de suprainterpretarile caracteristice ale celor care aveau personaje de bully, nu pot sa spun ca m-a deranjat ceva la acest capitol.

Este un film distractiv, care a dat-o in bara la box office, dar cred ca asta se datoreaza unui marketing gresit si insuficient. Desi este incadrat ca un film exclusiv pentru adulti, regizorul nu a profitat de acest lucru decat in unele scene de violenta. in rest, glumele sunt pentru un public sub aceasta limita de varsta. Ramane un film agreabil, destul de amuzant, care nu are nimic horror in el (nu stiu daca in ziua de azi niste zombie mai sperie pe cineva), nu are nici ceva ce trebuie neaparat vazut, dar nici nu va lasa un gust amar daca alegeti sa il vedeti.

Intruders (2015)

Titlu original: Shut In

Gen: Horror, Thriller, Drama

Distributie: Rory Culkin, Leticia Jimenez, Jack Kesy, Timothy McKinney, Joshua Mikel

Regizor: Adam Schindler [aflat la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 6.25
Metascore: 39/100

Anna sufera de o forma atat de acuta de agorafobie, incat nici atunci cand trei hoti ii patrund in casa nu poate fugi, dar ce nu realizeaza intrusii este ca agorafobia nu este singura ei problema.

Intr-o oarecare masura, acest film m-a surprins in mod placut, pentru ca actiunea s-a desfasurat in cu totul alt mod de cat m-as fi asteptat. Dupa ce mi-a trecut uimirea insa, am inceput sa observ si destulele minusuri pe care le are. Ideea in sine nu este originala si am fost surprins doar pentru ca nu o asteptam aici, iar in ocaziile in care am mai intalnit-o pot sa spun ca a fost pusa in scena mai bine. Intruders este mai degraba un thriller decat un horror, desi are si elemente specifice filmelor de groaza. Este realizat destul de simplu si nu prea impresioneaza, dar exista cateva scene bune pe care le-am apreciat.

Cand capul de afis este Rory Culkin si el cu un rol secundar, puteti sa va faceti idee despre nivelul numelor din distributie. Prestatiile au fost in nota filmului, adica bunicele, dar nimic impresionant. Leticia Jimenes, protagonista, a avut o interpretare oscilanta, alternand scenele foarte bune cu unele neinteles de slabe. Martin Starr si Jack Kesy au avut si ei prestatii decente, cat despre cel mai cunoscut actor din distributie, Rory Culkin, a fost cel mai slab dintre toti.

As caracteriza acest film ca fiind un thriller indie destul de solid. Asteptarile mele erau mult mai joase comparativ cu ce a avut de oferit filmul. Cea mai mare problema pe acre o am cu el este repititivitatea, in special cand vine vorba de dialog; pe alocuri, este foarte deranjant. Intreuders nu are nimic remarcabil, dar nu este nici groaznic si poate fi o alegere ok pentru o seara de film.

Room (2015)

Gen: Drama

Distributie: Brie Larson, Jacob Tremblay, Sean Bridgers, Wendy Crewson, Sandy McMaster

Regizor: Lenny Abrahamson [a mai regizat: The Little Stranger(2018), Frank(2014), What Richard Did(2012), Garage(2007), Adam & Paul(2004)]

Buget: 13.000.000 $
Incasari: 21.989.069 $

Filmul a obtinut 104 premii, printre care:
- Best Performance by an Actress in a Leading Role (Brie Larson), Academy Awards, SUA 2016
- Best Performance by an Actress in a Motion Picture - Drama (Brie Larson), Golden Globes, SUA 2016
- Best Leading Actress (Brie Larson), BAFTA Awards, 2016
- Outstanding Performance by a Female Actor in a Leading Role (Brie Larson), Screen Actors Guild Awards, 2016
- Best Independent Film, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2016

Nota Gealapa: 8.30
Metascore: 86/100

Tinuti captivi intr-un spatiu inchis ani de zile, o femeie si fiul ei isi castige in cele din urma libertatea, permitandu-i baietelului sa experimenteze pentru prima data lumea exterioara.

Inca un film despre care nu stiam mai nimic si care s-a dovedit a fi excelent. In prima lui parte are si elementele unui thriller, dar acestea dispar repede si ramane sa se desfasoare in fata noastra una din cele mai originale si puternice drame pe care le-am vazut. Perspectiva asupra lumii este unica si fascinanta. Fiind o idee noua, nu prea poti sa anticipezi ce urmeaza sa se intemple, iar scenariul este si el scris exact cum trebuie, astfel incat dialogurile ofera si ele plus-valoare filmului. Mi s-a parut senzational ca acest film m-a facut in timpul unei scene sa ma uit la un avion cu aceeasi mirare cu acre m-as uita la o farfurie zburatoare.

De obicei, in astfel de drame, copiii actori sunt cei acre stralucesc cel ami tare. Si in Room am vazut o interpretare foarte buna din partea lui Jacob Tremblay, dar cea mai buna prestatie a avut-o de departe Brie Larson, care a avut o interpretare cum nu a avut si nu cred ca va mai avea prea curand. A fost credibila, solida, sensibila, emotionanta si naturala. Sunt curios daca dupa acest succes, urmatoarele sale aparitii se vor apropia macar de acest nivel. Personajele secundare sunt prea mici ca sa conteze, astfel ca actorii care le-au dat viata nu prea au avut timp sa isi demonstreze abilitatile.

Nu cred ca am intalnit un moment plictisitor in tot filmul, iar in cea mai mare majoritate a timpului acetsa am avut o stare de uimire. Fiecare personaje mic si intriga secundara au avut rolul lor in a tine filmul viu si aceste lucruri marunte deosebesc un film bun de unul exceptional. Filmul trece spectatorii printr-o paleta intreaga de emotii si este genul acela rar care te face sa reflectezi, macar o vreme si dupa ce se termina. Room este unul din filmele care nu ar trebui ratate.

Riphagen (2016)

Gen: Razboi

Distributie: Kay Greidanus, Huub Smit, Jeroen van Koningsbrugge, Britte Lagcher, Lisa Zweerman

Regizor: Pieter Kuijpers [a mai regizat: Love is the Word(2013), Manslaughter(2012), Nothin to Lose(2008), Dennis P.(2007), De griezelbus(2005)]

Buget: 2.300.000 €
Incasari: 270.181 $

Nota Gealapa: 7.25

Povestea lui Riphagen, un tradator olandez din timpul celui de-al doilea razboi mondial, care gasea evrei pentru nazisti si pastra bunurile acestora pentru el. A distrus grupuri de rezistenta, facandu-i pe multi care cautau dreptate dupa razboi sa para prosti.

Ati vazut vreodata vreun film olandez? Ar fi cazul sa incepeti, iar primul pe care vi-l recomand este Riphagen. Fiecare tara are povestile sale din trecut, numai bune pentru marile ecrane. Riphagen este o fictiune, dar are la baza povestea reala a criminalului de razboi cu acelasi nume. Fara sa fie un film cu buget mare si fara efecte vizuale facute pe calculator, acest film a reusit doua lucruri, ambele doar cu ajutorul costumelor, al cinematografiei si al unui scenariu bine scris. Primul, este faptul ca m-a purtat cu succes in epoca a ceea, iar al doilea si credu eu mai important, m-a facut sa urasc un personaj cu o intensitate care nu mi s-a mai intamplat de foarte mult timp.

Nu stiu cat de faimosi sunt in Olanda actorii din acest film, dar eu pot sa spun ca am vazut interpretari foarte bune. In cam toate rolurile prestatiile au fost bunicele, dar l-as scoate in evidenta pe Jeroen van Koningsbrugge, cel care a dat viata personajului negativ si pe care l-am urat sincer atat cat a durat filmul. A reusit sa eclipseze protagonistii "oficiali" cu prestatia sa.

A fost un film mai bun si mai tensionat decat ma asteptam. Felul in care Riphagen, personajul negativ din acest film, profita de orice situatie si isi joaca victimele si adversarii pe degete, este ca si cum ai privi un  sarpe care isi croieste drum printre copitele unei cirede de vaci aflate in miscare si mi s-a parut foarte agreabil. In prima parte a filmului ritmul este alert, dar incetineste in a doua jumatate, ca sa permita spectatorilor sa fie atenti si la alte lucruri, pentru ca spre final filmul ofera detalii si despre formarea statului olandez, infiintarea anumitor institutii si orgoliile personale ale unor oameni importanti. Pana la urma, acest film prezinta intr-o interpretare proprie, o parte mica din istoria Europei si cred ca ar trebui vazut.

Rogue (2007)

Gen: Aventura, Actiune, Horror

Distributie: Michael Vartan, Radha Mitchell, Sam Worthington, Caroline Brazier, Stephen Curry

Regizor: Greg McLean [a mai regizat: Jungle(2017), The Belko Experiment(2016), The Darkness(2016), Wolf Creek 2(2013), Wolf Creek(2005)]

Buget: 20.500.000 $
Incasari: 4.623.570 $

Premii:
- Best Visual Effects, Australian Film Institute, 2007

Nota Gealapa: 6.55

Un jurnalist american care face un reportaj in salbaticia australiana se intalneste cu un crocodilm mancator de oameni, in timp ce este blocat pe o insula noroioasa care se inunda rapid.

De cand seria Lake Placid a dus filmele cu crocodili in derizoriu, am tot asteptat sa vina un film care sa salveze potentialul cinematografic al acestor animale, iar Rogue se achita onorabil de sarcini. Nu poti face un horror in adevaratul sens al cuvantului cu crocodili, pentru ca e greu sa mai introduci elementul surpriza. Discovery si National Geographic ne-a invatat tot ce am putea invata despre crocodili, dar un thriller decent poti face si exact asta este acest film; un thriller decent. Efectele vizuale sunt decente, intriga are sens, iar actiunile protagonistilor nu sunt chiar toate ilogice, de dragul de a se pune in calea pericolului.

Distributia nu este chiar impresionanta. E adevarat, il are pe Sam Worthington, dar aparitia lui este una sporadica si confuza. Pana la urma nu cauta nimeni interpretari de exceptie in astfel de filme. Important e ca actorii sa nu fie atat de nepriceputi incat sa strice povestea si sa aiba prestatii decente, iar aici, cu cateva exceptii prin rolurile secundare protagonistii s-au achitat acceptabil de sarcini, chiar daca personajele nu au fost tocmai profunde.

Se simte in acest film mana destul de experimentata in astfel de productii a lui Greg McLaren. Mi-a placut ca nu s-a pierdut timpul cu o intriga complicata, iar introducerea este scurta si la obiect. Exista si cateva scene mai grafice care sunt bine facute si ma bucur ca nu s-a abuzat de acest procedeu. Una peste alta, nu este un film care sa te provoace intelectual, dar este distractiv si este numai bun pentru o seara de film.

The Danish Girl (2015)

Gen: Biografic, Drama

Distributie: Eddie Redmayne, Alicia Vikander, Amber Heard, Tusse Silberg, Adrian Schiller

Regizor: Tom Hooper [a mai regizat: Les Misérables(2012), The King's Speech(2010), The Damned United(2009), Longford(2006), Red Dust(2004)]

Buget: 15.000.000 $
Incasari: 64.191.523 $

Filmul a obtinut 31 de premii, printre care:
- Best Performance by an Actress in a Supporting Role (Alicia Vikander), Academy Awards, SUA 2016
- Outstanding Performance by a Female Actor in a Supporting Role (Alicia Vikander), Screen Actors guild Awards, 2016
- EDA Special Mention Award - Movie You Wanted to Love, But Just Couldn't, Alliance of Women Film Journalists, 2016
- Best Supporting Actress (Alicia Vikander), Broadcast Film Critics Association Awards, 2016
- Best Supporting Actress (Matthias Schoenaerts), Capri, Hollywood 2015

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 66/100

O poveste de dragoste fictiva, dar bazata vag pe vietile artistilor danezi Lili Elbe si Gerda Wegener. Casnicia si munca lor evolueaza odata cu calatoria revolutionara a lui Lili, ca pionier al transexualitatii.

Natura intrigii face ca acest film sa fie cumva tabu. Ritmul filmului este bun, tensinea creste constant si daca nu stiti povestea dinainte, suspansul se mentine pana aproape de final. Vibeul este unul ciudat pe intreaga durata si asta nu vine neaparat din subiectul filmului. Este o poveste puternica, emotionanta, care va imparti publicul in doua, o parte fiind induiosati, iar ceilalti revoltati. Costumele sunt si ele reusite si cinematografia este de asemenea la inaltime. Nu este un film usor de digerat,dar cred ca este o experienta diferita de ceea ce ofera majoritatea filmelor astazi.

Disributia ni-l propune in rolul principal pe Eddie Redmayne, intotdeauna una din primele optiuni cand vine vorba de roluri ciudate si neconventionale. In ciuda unei reprezentatii destul de buna a acestuia, adevaratul star al filmului a fost insa Alicia Vikander cu o interpretare magistrala. A fost credibila, naturala, sensibila si a reusit sa duca la capat cu brio un rol greu. De altfel, a si fost recompensata cu un Oscar pentru prestatia ei. Celelalte personaje au avut prea putin timp de ecran pentru a mai remarca vreo interpretare. As spune insa ca actoria este principal atu al acestui film.

Am avut unele prejudecati despre acest film si ma gandeam ca va fi o prostie artistica, genul de film deprimant de festival, dar din fericire m-am inselat. O intriga iesita din comun, care are la baza o poveste reala, o oportunitate de a mai afla un petic de istorie pe care nu il cunoasteti, atmosfera unei epoci apuse si interpretari foarte bune, acestea sunt motivele pentru care The Danish Girl este o alegere buna pentru oricine care nu este un homofob inrait.

One Day (2011)

Gen: Drama, Romantic

Distributie: Anne Hathaway, Jim Sturgess, Patricia Clarkson, Tom Mison, Jodie Whittaker

Regizor: Lone Scherfig [a mai regizat: Their Finest(2016), The Riot Club(2014), An Education(2009), Just Like Home(2007), Wilbur Wants to Kill Himself(2002)]

Buget: 15.000.000 $
Incasari: 59.389.433

Premii:
- Best Film - Jury Prize, Global Nonviolent Film Festival, 2013

Nota Gealapa: 7.55
Metascore: 48/100

Dupa ce isi petrec noaptea de dupa absolvirea facultatii impreuna, Dexter si em ne sunt prezentati in fiecare an, la aceeasi data, pentru a le urmari progresul in viata. In acea zi, uneori sunt impreuna, alteori nu.

Povestea de dragoste in jurul careia s-a construit acest film nu prea are nimic original. Absolut toate elementele ei le-am intalnit si in alte filme si pana la urma, orice poveste de dragoste de pe marele ecran trebuie sa fie complicata, ar fel nu ar mai fi subiect de film. Ce a fost foarte original insa si asta a facut ca filmul sa fie atat de bun, a fost modul de prezentare. Ideea de a prezenta cate o zi din fiecare ane, pe o perioada mai lunga de doua decenii a fost foarte inspirata. Nu am simtit ca am pierdut vreun detaliu sau ca actiunea s-a desfasurat pe repede inainte si a fost creata destula emotie. Chiar si in aceste conditii, spre final filmula fost putin previzibil. ciudat mi s-a parut ca cea mai emotionanta scena a venit la minute bune dupa punctul culminant al filmului.

Distributia a fost cu bune si rele. Au fost destui actori importanti. Daca Anne Hathaway a avut o prestatie bunicica, naturala si credibila, partenerul ei de platou si co-protagonistul acestui film, Jim Sturgess nu mi s-a parut ca s-a descurcat prea bine. Complexitatea personajului sau a fost peste abilitatile lui actoricesti. Interpretarea lui a fost din acest motiv destul de oscilanta. In unele scene s-a descurcat excelent, iar in altele parca nu avea nici un fel de chimie cu nimeni. Nu s-a ridicat la inaltimea lui Anne hathaway, al carei personaj a fost chiar mai solicitant si pe care l-a dus la capat mult mai bine.

Este un film despre relatii, despre oameni, despre oportunitati ratate si despre slabiciunea umana. Are minusurile lui, dar este o poveste sensibila, deloc plictisitoare, dar daca sunteti in cautare de un film romantic cu un happy end clasic, pentru o seara reusita in doi, nu acesta este filmul pentru dumneavoastra. Este un film care si-a propus si a reusit in cea mai mare parte sa fie mai mult de atat si pe care il recomand cu incredere.