The Importance of Being Earnest (2002)

Gen: Comedie

Distributie: Rupert Everett, Colin Firth, Frances O'Connor, Reese Witherspoon, Judi Dench

Regizor: Oliver Parker [a mai regizat: Swimming with Men(208), Dad's Army(2016), Johnny English Reborn(2011), St Trinian's 2: The Legend of Fritton's Gold(2009), Dorian Gray(2009)]

Buget: 15.000.000 $
Incasari: 17.300.000 $

Premii:
- Outstanding Newcomer Performance (Manja Doering), German Dubbing Awards, 2003

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 60/100

In Londra anului 1890, doi prieteni folosesc acelasi pseudonim (Earnest) pentru activitatile lor dubioase.

Acesta este un remake al unui film din 1952, pe care de asemenea l-am vazut si despre care am scris. Rare sunt cazurile in care un remake este la fel de bun, sau mai bun decat originalul, iar acesta nu face nici el exceptie de la aceasta regula. Chiar daca povestea este fix aceeasi si nu exista nici un element de noutate, filmul are cateva atuuri care il fac sa fie destul de bun. In primul rand, de data aceasta este un film color, astfel ca lumea din film pare mai vie si este mai usor de digerat.

In al doilea rand, poate chiar mai important, se bucura de o distributie foarte atractiva, ticsita cu nume importante la momentul aparitiei. Colin Firth, Judi Dench sau Tom Wilkinson, toti au colaborat excelent si au oferit interpretari solide, in stil. Pe langa ei, chiar si Reese Witherspoon mi-a parut agreabila, ea de obicei fiind destul de enervanta.

Vorbim in continuare de un film adaptat dupa o piesa de teatru, asa ca stilul este unul simandicos, care nu va fi neaparat pe gustul tuturor. Jocurile de cuvinte propuse de scenariu sunt in continuare savuroase. Va avertizez insa ca nu este genul acela de umor situational si nimeni nu face sex cu vreo placinta, asa ca daca asa ceva cautati mai bine ocoliti acest film.

Lamb (2015)

Gen: Drama

Distributie: Ross Partridge, Oona Laurence, Jess Weixler, Tom Bower, Scoot McNairy

Regizor: Ross Partridge [a mai regizat: Interstate 84(2000)]

Incasari: 15.000 $

Premii:
- Best Feature - Jury Award, Hell's Half MileFilm and Music Festival, 2015
- Best Film - Independent Visions Award, Sarasota Film Festival, 2015
- Best Film - Ultra Indie Award, Woodstock Film Festival, 2015

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 62/100

Un barbat intalneste o fetita intr-o parcare si incearca sa o ajute sa evite un destin nefast, aratandu-i frumusetea lumii ce o inconjoara. Cei doi pleaca intr-o calatorie care ii va zgudui pe amandoi in feluri la care nu se asteapta.

Acest film emana pe intreaga sa durata un aer bizar si bolnav, mai prezent chiar in multe filme mult mai grafice pe care le-am vazut. Desi nu se intampla nimic senzational, un fior imoral este omniprezent din primul pana in ultimul minut. Cred ca tocmai asta si lipseste pentru a fi un film cu adevarat bun. O consumare a tensiunii care se acumuleaza permanent, dar nu este eliberata in nici un fel si nu ni se ofera un deznodamant clar.

Este un film de mana a doua care si-a depasit putin conditia si in acre Ross Partridge, un nume din linia a doua, daca nu chiar a treia a industriei, este one man show, pentru ca el a scris si regizat filmul si s-a distribuit si in rolul principal. Interpretarea lui insa nu este una neaparat buna, dar este decenta. mult mai buna a fost colega lui de platou, Oona Laurence, pe care nu am mai vazut-o in filme si care la o varsta extrem de frageda a oferit o interpretare surprinzator de credibila.

Am vazut practic un Lolita fara partea sexuala, chiar daca autorul romanului care a inspirat filmul sustine ca nu a citit acea carte. Pana la urma, nu pot sa explic prea coerent cum reuseste acest film sa fie destul de agreabil. In afara de niste tensiune si un oarecare suspans, nu prea ofera nimic. Nici macar dialogul nu m-a dat pe spate. Ma gandeam in timp ce il urmaream ca daca un film imi punea in fata fix aceleasi optiuni, dar imi spunea in intriga ca cei doi protagonisti sunta tata si fiica, nu as fi vazut absolut nimic gresit si acel sentiment de imoralitate nu ar fi existat vreodata, dar un mic detaliu te poate face sa ai pareri extrem de diferite despre un lucru, exact ca in pozele acelea in care cineva vede un iepure si altcineva o femeie.

Another Yeti a Love Story: Life on the Streets (2017)

Gen: Comedie, Horror

Distributie: Whitney Moore, Lloyd Kaufman, Tommy Pistol, Michael Varrati, Sean Keller

Regizor: Adam Deyoe [a mai regizat: 1 Chance 2 Dance(2014), Dead Season(2012), Psycho Sleepover(2008), Street Team Massacre(2007), Yet: A Love Story(2006)]

Buget: 30.000 $

Premii:
- Funniest Feature Film, GenreBlast Film Festival, 2016

Nota Gealapa: 2.15

Dupa ce se muta in Los Angeles pentru un nou inceput, Adam, tatal vaduv al unui bebelus yeti, este tarat in lumea underground a sexului cand copilul sau este rapit. Acum, cu ajutorul a doi noi prieteni, o prostituata yeti dependenta de heroina si o striperita, trebuie sa lupte impotriva unor forte malefice pentru a salva lumea.

Unul din cele mai dubioase filme pe care le-am vazut vreodata. nu e umor negru, nu e satira, nu este parodie, este doar o insiruire de glume si scene porcoase si scarboase pe alocuri. Pe langa acest film, American Pie pare o opera de arta de o finete rara. Timpul de ecran in care am vazut penisuri in toata splendoarea este comparabil cu un film porno. Avand in vedere bugetul ilar de mic, sunt convins caeste o idee venita intrun grup de prieteni dupa ce s-a fumat ecva corespunzator. Pare genul de discutie pe care o poti avea cu gasca aia de prieteni cu care iti permiti glume sexuale grosolane. Nu are nici o noima de la inceput pana la sfarsit, dar ocazional nimereste vreo doua glume chiar bune. Culmea, filmul este un sequel. nu am vazut predecesorul sau si nu este exclus sa o fac in curand, dar nu am simtit ca am pierdut vreun detaliu si nu am inteles povestea cum trebuie din acest motiv.

Cuvantul distributie este unul prea pompos pentru a descrie adunatura de oameni care si-a asumat interpretarea acestor roluri care pot bantui un individ toata viata. Fie sunt aceiasi prieteni de fumat, fie sunt niste oameni ai strazii pentru care potolirea foamei a fost mai importanta decat respectul de sine. Nu poti avea vruen pic de mandrie cand joci un yeti prostituat abuzat sexual de mai multi barbati, sau un om de servicu a carui principala bucurie in vita este sa adune galeti de sperma de a un club de streaptease.

Daca vreau sa fiu megapozitiv, as putea spune ca este un film underground care sfideaza corectitudinea politica.Tot ca sa raman intr-o nota pozitiva, as aprecia ca a iesit totusi ceva ce seamana a film cu numai 30.000 $ bani de cheltuiala. Nu am avut timp sa ma plictisesc, pentru ca am fost prea ocupat sa fiu oripilat, ingretosat sau uluit de ce mi-e dat sa vad in fata ochilor.

Jurassic World: Fallen Kingdom (2018)

Gen: SF, Actiune, Aventura

Distributie: Chriss Pratt, Bryce Dallas Howard, Rafe Spall, Justice Smith, Daniella Pineda

Regizor: J.A. Bayona [a mai regizat: A Monster Calls(2016), The Impossible(2012), The Orphanage(2007)]

Buget: 170.000.000 $
Incasari: 1.291.000.000 $ (pana acum)

Premii:
- Choice Summer Movie Star: Male (Chris Pratt), Teen Choice Awards, 2018
- Choice Summer Movie Star: Female (Bryce Dallas Howard), Teen Choice Awards, 2018

Nota Gealapa: 6.80
Metascore: 51/100

Vulcanul de pe insula se trezeste violent la viata, iar Owen si Claire pornesc o campanie a dinozaurilor ramasi, pentru a-i salva de la disparitie.

Istoria pare sa se repete in cazul acestei francize. In 1993 a debutat cu un film foarte bun, apoi a continuat cu un sequel bunicel, iar al treilea film a stricat toata seria. Acum, in 2015 a revenit cu un film excelent, acest sequel este si el destul de bun, dar tare ma tem ca urmatorul sequel va aduce dezastrul. Deja povestea este cam trasa de par si au fost destule momente care m-au facut sa dau ochii peste cap. Din punct de vedere tehnic totul este la superlativ. Ar fi fost si culmea sa fie altfel, avand in vedere ce buget au avut pe mana producatorii.

Nici distributia nu lucreaza in favoarea filmului. Cei doi protagonisti nu magnetizeaza cum se intampla cu eroii altor francize. Chris Pratt nu este cel mai usor de placut actor si nu pare capabil sa poarte pe umeri o franciza cu greutate; cel putin nu inca. Cat despre Bryce Dallas Howard... nimeni nu stie cine e daca nu o si vede. Mai salveaza putin situatia cateva nume din rolurile secundare, care mai mult trezesc nostalgii, decat sa impresioneze cu interpretarile lor. ma refer aici la Rafe Spall sau Jeff Goldblum.

Cea mai buna parte a filmului este la inceput, pentru ca debuteaza cu o scena epica de actiune, in care nu conteaza altceva. Odata ce am depasit acest moment, a tebuit sa ma concentrez asupra povestii si de aici lucrurile au luat-o la vale. Ce m-a deranjat cel ami tare a fost impresia pe care am avut-o ca scenaristii au fost lenesi si nu s-au straduit sa fie creativi, preferand sa reia unele teme din filmele originale. Din fericire, per total, este totusi un film distractiv cu suficient suspans pentru a nu fi plictisitor, dar nu prevede un viitor prea bun pentru cel acre il va urma.

Jerusalem Countdown (2011)

Gen: Thriller

Distributie: David A.R. White, Anna Zielinski, Randy Travis, Lee Majors, Stacy Keach

Regizor: Harold Cronk [a mai regizat: The Adventures of Mickey Matson and the Copperhead Treasure(2016), God's Not Dead 2(2016), Pirate's Code: The adventures of Mickey Matson(2015), God's Not Dead(2014)]

Nota Gealapa: 5.15

Arme nucleare sunt aduse ilegal in America, iar agentul FBI Shane Daughtry primeste o sarcina imposibila: sa le gaseasca inainte de a fi detonate. Timpul se scurge si singurii oameni care pot fi de ajutor sunt un traficant de arme pensionat, un agent Mossad si un agent CIA care face totul ca la carte.

Acets film ar putea fi confundat cu un prequel al seriei proaste de altfel, Revelation Road, dar nu este. Este doar inca un thriller religios mediocru pe care sper sa il uit cat mai repede. Regizorul, care a si scris scenariul, ar fi trebuit sa acorde prioritatea uneia dintre cele doua laturi prezentate; ori sa insiste pe credinta si religie ori sa se concentreze pe scenele de actiune. Cele doua alterneaza intr-un mod haotic, care fac tot filmul greu de inghitit si fara nici un sens. Nici din punct de vedere tehnic nu am vazut vreo realizare notabila, asa ca scenele bune sunt foarte putine.

David A.R. White se pare ca si-a gasit aceasta nisa de erou in filme de actiune cu tematica religioasa. Nu cred ca o face din pasiune, ci mai degraba pentru a nu muri de foame. Pe langa el, Anna Zielinski si o sosie a lui josh Brolin au fost singurele fete pe care le-am recunoscut. Bineinteles ca si la capitolul interpretare avem parte exclusiv de prestatii in nota intregului film, adica mediocre si fara nici un pic de chimie intre protagonisti.

Bineinteles ca baietii din corul bisericii ar spune ca acesta este un film de actiune plin de suspans, care abordeaza profetii biblice, unele indeplinite, alte pe cale sa se implineasca, dar nu este cazul. Poate asta a fost intentia. Sa ne faca sa privim biblia cu alti ochi si sa ne temem de ziua judecatii, dar cel putin in cazul meu nu a avut efectul scontat. Nu vad vreun motiv pentru care cineva sa se uite voluntar la acest film.

Live by Night (2016)

Gen: Crima, Drama

Distributie: Ben Affleck, Elle Fanning, Brendan Gleeson, Remo Girone, Robert Glenister

Regizor: Ben Affleck [a mai regizat: Argo(2012), The Town(2010), Gone Baby Gone(2007)]

Buget: 108.000.000 $
Incasari: 17.000.000 $

Nota Gealapa: 6.80
Metascore: 49/100

Un grup de gangsteri originari din Boston, se apuca de afaceri si in Florida in timpul prohibitiei, infruntand competitia si Ku Klux Klanul.

Am vazut si filme cu mafioti mult mai bune, dar nici acesta nu e tocmai de lepadat. Are o multime de scene bune si am ramas cu vreo doua vorbe de duh, dar cred ca este mult prea lung pentru insemnatatea mica pe care o are. Mi-a placut ca personajele au fost dezvoltate cum trebuie si astfela  fost usor sa imi aleg o tabara. Este destul de sangeros, are o cinmatografie bunicica si cateva rasturnari de situatie interesante. Dar ii lipseste o oarecare stralucire care sa il faca cu adevarat bun.

Este pana la urma un one man show Ben Affleck, care a scris, a regizat si s-a distribuit pe sine in rolul principal. nu e prima data cand face asta si pot spune ca nu s-a facut de ras niciodata. nu se intampla nici acum, el oferindu-ne strict din punct de vedere al interpretarii, o prestatie decenta, dar si-a aratat inca odata si abilitatile regizorale. Pe langa el, destule nume importante, de la Zoe Saldana si pana la Chris Cooper, toti cu prestatii solide si credibile, dar nimeni cu vreo interpretare cu adevarat impresionanta.

Locatiile de filmare, Cuba si Florida, au fost alese in mod inspirat cred eu, dar in ciuda faptului ca a fost si sangeros si a avut un numar impresionant de cadavre, ii lipseste o oarecare greutate pentru a juca in prima liga a filmelor cu gangsteri din trecut, greutate pe acre o regasim de exemplu la Godfather. Imi inchipui ca atunci cand s-au ales filmele nominalizate pentru Oscar in acel an, acesta a fost primul sub linie, pentru ca asta este senzatia pe care o transmite: ca e bun, dar nu chiar atat de bun pe cat ar trebui. Trailer:

My Name Is Nobody (1973)

 Titlu original: Il mio nome è Nessuno

Gen: Comedie, Western

Distributie: Terence Hill, Henry Fonda, Jean Martin, R.G. Armstrong, Karl Braun

Regizor: Tonino Valerii [a mai regizat: Una vacanza all'inferno(1997), Un bel dì vedremo(1997), Una prova d'innocenza(1991) Brothers in Blood(1987), Sicilian Connection(1987)]

Buget: 5.000.000 $

Premii:
- Golden Screen, Golden Screen, Germany 1974

Nota Gealapa: 7.55

Un pistolar tanar si carismatic, il venereaza si concureaza impotriva unui pistolar renumit, care nu vrea altceva decat sa se retraga.

Filmul asta este un mix ciudat: este un western, cu actori americani, dar facut de europeni. Cu toate astea, rezultatul este unul satisfacator. Este un film bun, amuzant pe alocuri, cu oarecare tensiune si perfect integrat in stil. Anii '70 nu ofereau foarte mult din punct de vedere al efectelor vizuale si inca mureau oameni ciuruiti de gloante fara sa sangereze, dar cu toate astea, cu ajutorul unei cinematografii bune, a dialogului consistent si a editarii profesioniste, astfel de detalii ajung sa fie ignorate si sa nu deranjeze.

Pentru acele vremuri, distributia este una de top. In rolurile principale sunt Terence Hill si Henry Fonda, care au facut istorie in acest gen de filme si au oferit interpretari solide si de aceasta data. In rolurile secundare am vazut actori decenti, cu machiaje tipice pentru filme cu cowboy, in care personajele degative sunt o adunatura de nespalati cu dintii negrii si inteligenta indoielnica, asa ca si acest aspect ne ofera exact ce asteptam de la un western clasic.

Acest film chiar este considerat un clasic de un numar important de oameni care au facut un fel de cult pentru el si il considera exceptional. Nu stiu daca sunt in intregime de acord, dar pot recunoaste ca este un film foarte bun care m-a distrat vreme de aproape doua ore. Filmul este un fel de sequel pentru seria My Name is Trinity, care il aveau in rolul principal tot pe Terence Hill si mi se pare ca ofera o inchieiere potrivita. Pana la urma acest film poate fi considerat si un "bun ramas" adresat intregului gen, nu doar personajului principal din film. Eu cred ca merita vazut, daca va plac filmele de epoca. Trailer: