Operation Red Sea (2018)

Titlu original: Hong hai xing dong

Gen: Actiune, Drama, Thriller, Razboi

Distributie: Yi Zhang, Johnny Huang, Hai-Qing, Jiang Du, Luxia Jiang

Regizor: Dante Lam [a mai regizat: Operation Mekong(2016), To the Fore(2015), That Demon Within(2014), Unbeatable(2013), The Viral Factor(2012)]

Buget: 70.000.000 $
Incasari: 569.000.000 $ (pana acum)

Premii:
- Best Film - Jury Award, Beijing Student Film Festival, 2018

Nota Gealapa: 6.45

Marina chineza lanseaza o operatiune de salvare a unor ostateci in Ihwea si duc o lupa crancena impotriva rebelilor si a teroristilor.

Se pare ca au invatat si chinezii reteta succesului la box office. Filmul asta nu este altceva decat o minifabrica de bani si spun asta cu un oarecare regret, pentru ca ar fi putut fi mult mai mult de atat. Are numai doua lucruri care il afecteaza, dar destul de mult: inceputul si sfarsitul. Inceputul nu are nici o legatura cu restul filmului si s-ar fi putut gasi o modalitate mai reusita de a ni se prezenta protagonistii. Dupa aceea urmeaza cam 80 de minute de actiune continua, legata in scene p[e alocuri de-a dreptul impresionante. Efecte reusite, tensiune, suspans, cam tot ce ai putea astepta de la un asemenea film. Din pacate, in momentul in care totul s-ar fi putut termina in glorie, scenariul duce totul cativa pasi prea departe, iar exagerarile inutile din ultima parte umbresc intreg filmul. Cred ca doar soldatii chinezi sunt in stare sa lupte in continuare dupa ce o grenada le zboara o mana si jumatate de fata. Aparent, ca sa ii omori, exact ca la vampiri, trebuie sa le tai capul sau sa le infigi un tarus in inima.

Din punct de vedere al distributiei, numele au fost total necunoscute pentru mine, dar prestatiile actorilor au fost si ele in nota filmului. Atat timp cat firul logic a existat si actiunea a avut sens si prestatiile lor mi s-au parut naturale si credibile. Cand totul a scapat de sub control, mi-a fost greu sa ii mai iau in serios si pe ei. Spre lauda lor, au existat vreo doua momente care mi-au umezit putin ochii, lucru admirabil pentru un film de actiune.

O sa dedic aceste ultime randuri acelei parti a filmului care este foarte reusita si care ne prezinta razboiul intr-o maniera realista, care poate parea prea sangeroasa pentru unii, dar care emana veridicitate. Ne prezinta de asemenea,  cu succes o parte a sistemului defensiv chinez si a indatoririlor soldatilor pe timp de pace si pot spune ca au fost cateva aspecte acre m-au surprins. Epoca in care China producea doar filme cu arte martiale a apus demult. Per total, este un film destul de bun care merita vazut. Trailer:

The Force (2017)

Gen: Documentar

Distributie: Cat Brooks, Jonathan Cairo, Ben McBride, Johnna Watson, Sean Whent

Regizor: Peter Nicks [a mai regizat: The Waiting Room(2012)]

Incasari: 100.000 $

Premii:
- Golden Gate Award - Bay Area Documentary Feature, San Francisco International Film Festival, 2017
- Directing Award - Documentary, Sundance Film Festival, 2017

Nota Gealapa: 5.95
Metascore: 80/100

The Force patrunde in interiorul unei sectii de politie sifonate, care se straduieste sa recastige increderea cetatenilor unuia dintre cele mai violente dar si promitatoare orase americane.

Un documentar care abordeaza un subiect foarte sensibil si incearca sa ramana impartial, dar cumva pe final nu mai reuseste si pare sa fie usor partinitor prin modul cum prezinta faptele. Acest film este mai interesant prin ce nu ne arata, decat prin ce ne arata. Contextul in care cei filmati isi desfasoara activitatea, isotira locala si jocurile de culise sunt extrem de intereasnte, dar acestea sunt doar vag mentionate ceea ce lasa spectatorul sa isi formeze singur o parere, corecta sau nu. Desi agreabil, ne sunt prezentate destul de putine lucruri pentru un film care a durat doi ani sa fie facut, timp in care au fost filmate actiunile din respectiva sectie de politie.

Filmul nu exprima nici o parere proprie, nu una rostita cel putin, astfel ca protagonistii sunt exclusiv personaje reale care au avut legatura cu faptele prezentatea, cum ar fi primarul din Oakland si seful politiei de acolo, dar si politisti in actiune si cadeti gata de absolvirea academiei de politie. Exista cateva scene interesante cu dezbateri intre acestia din urma care au potential emotional. Ferocitatea, naturaletea si convingerea cu care isi apara punctele de vedere diferite dau un plus de tensiune filmului.

Este un film puternic, in cea mai mare parte impartial. Este genul acela de film care iti poate lasa o tema de gandire dupa ce se termina. Acest aspect este valabil mai degraba pentru publicul de peste ocean, pentru ca trateaza o problema locala, dar avand in vedere ca si noi ne "bucuram" de unele abuzuri ale politiei, putem gasi cateva aspecte cu care sa empatizam.

Duplicity (2009)

Gen: Crima, Thriller, Romantic

Distributie: Julia Roberts, Clive Owen, Tom Wilkinson, Paul Giamatti, Dan Daily

Regizor: Tony Gilroy [a mai regizat: The Bourne Legacy(2012), Michael Clayton(2007)]

Buget: 60.000.000 $
Incasari: 82.000.000 $

Nota Gealapa: 6.45
Metascore: 69/100

Doi fosti agenti guvernamentali ajung sa fie spioni industriali rivali si trebuie sa fie extrem de vigilenti cand una din companiile la care lucreaza lanseaza un produs revolutionar, dar cei doi isi distrag atentia unul altuia in mai multe feluri.

Cand ai in fata un film de peste doua ore cu doi spioni si planuri incalcite, este normal sa ai asteptari, iar acest film nu le-a indeplinit pe ale mele. In primul rand nu am inteles si nu cred ca au facut-o nici producatorii, daca am de a face cu un thriller, cu o comedie sau cu un film romantic. Filmul nu s-a dedicat preponderent nici unui gen. Povestea, desi destul de inteligent construita, a fost pusa in scena pe mai multe planuri temporale, iar acest lucru i-a daunat dupa parerea mea, pentru ca pe alocuri devine destul de greu de urmarit. efecte vizuale nu prea avem, asa ca inteligenta povestii si dialogul sunt singurele arme avute la dispozitie de catre film, iar acesta din urma nu a fost nici el cel mai stralucit. A ramas totusi destul de agreabil si a avut cateva rasturnari de situatie inspirate.

Distributia s-a bucurat de prezenta unui numar decent de nume relevante. Protagonisti au fost Clive Owen si Julia Roberts. Nici unul dintre cei doi nu se mai afla chiar la apogeul carierei, iar Owen chiar a avut o prestatie mediocra si nu cred ca se potriveste in astfel de filme; ar trebui sa ramana la productii romantice unde se descurca mai bine. Acest capitol a fost salvat cumva de rolurile mici unde i-am avut pe Tom Wilkinson sau Paul Giamatti. Julia Roberts a avut o prestatie decenta, dar nu a stralucit nici ea.

Un film atat de international, in sensul in acre actiunea s-a se desfasoara in mai multe tari, rateaza potentialul cinematografic si nu vedem mai nimic din acest punct de vedere. Mult prea lung pentru binele sau, acest film este sabotat patial de propriul scenariu. M-as fi putut lipsi de vreo 35 de minute. E un film cu destule parti interesante, dar si cu momente nereusite din belsug, asa ca mia degraba l-as evita. Trailer:

Sharktopus vs. Pteracuda (2014)

Gen: Actiune, Horror, SF

Distributie: Robert Carradine, Mario Ceara, Akari Endo, Tony Evangelista, Mario Arturo Hernández

Regizor: Kevin O'Neill [a mai regizat: Sharktopus vs. Whalewolf(2015), Dracano(2013), Attack of the 50 Foot Cheerleader(2012), Dinoshark(2010), Dinocroc(2004)]

Nota Gealapa: 3.55

Un om de stiinta american creeaza o creatura care este jumatate pterodactil si jumatate baracuda, deci Pteracuda, care inevitabil scapa de sub control si trebuie oprita de Sharktopus.

Acest film reuseste sa fie amuzant pe alocuri, doar pentru ca este incredibil de prost. Este o experienta cinematografica absolut execrabila. Sunt doua momente notabile in film: o gluma reusita care mi-a smuls un ras timid si o aparitie surprinzatoare si amuzanta a lui Conan O'Brien. In rest, dezastru de la inceput pana la final din toate punctele de vedere. Scenariu, cinematografie, efecte vizuale, toate sunt sub orice critica.

Robert carradine nu este un actor din prima linie a Hollywoodului, sau poate nu este nici macar din primele trei linii, dar este un actor care are cat de cat un nume si nu inteleg cum de a acceptat un rol intr-un asemenea film, mai ales ca nu este vreun rol autoironic, ci dac viata unui personaj care se vrea serios si asta il face ridicol. Pe ceilalti actori, sa le zic totusi asa, ii inteleg. Sunt o mana de anonimi dornici sa apara pe tv in orice, dar astfel de filme nu le va aduce o cariera solida.

Pana la urma acest film este in linie cu primul Sharktopus, iar daca va plac astfel de filme cu monstrii dubiosi s-ar putea sa il gasiti cat de cat distractiv. Filmul iti ofera exact ce te astepti: o poveste ridicola cu efecte vizuale indoielnice. Nu pot sa nu ma intreb insa, cine se pune la masa de lucru si scrie asa ceva si de ce o face. Nu stiu daca vreau sa beau cu un astfel de om sau ar trebuis a ma feresc de el. Trailer:

Ice Age: Collision Course (2016)

Gen: Animatie, Comedie, Aventura

Distributie: Ray Romano, Denis Leary, John Leguizamo, Stephanie Beatriz, Neil deGrasse Tyson

Regizor: Mike Thurmeier [a mai regizat: Ice Age: Continental Drift(2012), Ice Age: Dawn of the Dinosaurs(2009)]

Buget: 105.000.000 $
Incasari: 409.000.000 $

Premii:
- Top Box Offeice Films, ASCAP Film and Television Music Awards, 2017
- Ischia Dubbing Award, Ischia Global Film & Music Festival, 2016

Nota Gealapa: 6.40
Metascore: 34/100

Manny, Diego si Sid fac echipa cu Buck si incearca sa devieze cursul unui meteorit care ameninta sa distruga Pamantul.

Cred ca ar cam fi momentul ca aceasta franciza sa se opreasca. Ultimele filme au fost din ce in ce mai slabe, culminand cu acesta, iar in ritmul asta seria risca sa ajunga in derizoriu. Da, probabil este inca o fabrica de bani si da, inca mai nimeresc cate o gluma, dar deja incepe sa se invecheasca. Pot numara pe degetele de la o mana momentele cu adevarat amuzante din acest film si povestea incepe deja sa fie obositoare. Fara istoria filmelor precedente, acesta ar fi fost pierdut in mediocritate.

Distributia este aceeasi cu care ne-am obisnuit. Nu sunt personaje noi cu adevarat importante. Atat de mult ne-am obisnuit cu vocile lui Ray Romano sau Denis Leary, ca nici nu mai sesizam actorii din spatele personajelor animate. Sunt curios ce vor face toti acesti actori cand aceasta pravalie se va inchide, pentru ca in ultima vreme nu i-am vazut lucrand si la alte proiecte.

Fanii inraiti ai francizei nu vor putea realiza cat de mult a decazut si vor fi orbiti in continuare de efectele CGI si de faptul ca din punct de vedere tehnic filmul arata intr-adevar impecabil. Acesta este din punctul meu de vedere singurul aspect la care filmul a progresat constant. In ritmul asta, in cativa ani vom avea un Ice Age incredibil de prost ca si poveste, dar atat de bine animat incat nu nise va mai parea o animatie ce vedem. Trailer:

Fittest on Earth: A Decade of Fitness (2017)

Gen: Documentar

Distributie: Justin Bergh, Josh Bridges, Samantha Briggs, Dave Castro, Katrin Tanja Davidsdottir

Regizor: Heber Cannon [a mai regizat: The Redeemed and the Dominant: Fittest on Earth(2018), Fittest on Earth: The Story of the 2015 Reebok Crossfit Games(2016), Froning: The Fittest Man in History(2015)]

Nota Gealapa: 7.45

Jocurile Reebok CrossFit din 2016 au fost un eveniment istovitor pe durata a 5 zile si 15 probe, cu scopul de a-i gasi pe cel ami in forma barbat si femeie de pe planeta. Filmul urmareste povestea dramatica a atletilor de top care s-au calificat si au concurat si ne ofera posibilitatea de a fi pentru o perioada alaturi de ei, atat la antrenament, cat si in arena de concurs. Acest eveniment este uneori chiar mai greu din punct de vedere psihologic, decat fizic. Atletii afla adeseori care sunt probele cu doar acteva minute inainte ca acestea sa aibe loc si fiecare face fata presiunii cum poate.

La fel ca si rpedecesorul sau, acesta este un film foarte nisat, dedicat aproape exclusiv pasionatilor de crossfit. Parerea mea este ca a depasit putin aceasta granita totusi si chiar si cei care nu au nici o treaba cu acest sport, il pot gasi agreabil, pentru ca este despre oameni care isi seteaza un scop si sufera si muncesc ca sa il obtina. Fata de filmul dinaintea sa, este putin mai bun pentru ca este mai uman si avem ocazia sa vedem bucatele si din viata de zi cu zi a atletilor.

In mijlocul actiunii sunt mare parte din vedetele de anul trecut, dar si cateva aparitii noi extrem de interesante. Desi nu avem parte de actori care interpreteaza personaje negative sau pozitive, eu unul m-am trezit empatizant cu unii dintre ei si le tineam pumnii desi stiam rezultatul competitiei de ceva vreme, iar altii au ajuns sa imi fie extrem de antipatici.

Acest film nu mai este doar un spot publicitar foarte lung si bine facut ca filmul precedent, iar asta mi-a placut. Ce isi ia fiecare din film depide de el. El l-am gasit a fi inspirational si motivator si mi-au placut foarte tare si discutiile dintre competitori si am fost impresionat de nivelul de respect dintre acesti rivali pana la urma. Ca sa il parafrazez pe unul din comentatori, vazand acest film, realizez "cat de bun trebuie sa fii, doar ca sa fii praf" la CrossFit Games. Trailer:

Hatred (2016)

Titlu original: Wolyn

Gen: Drama, Istoric, Razboi

Distributie: Michalina Labacz, Arkadiusz Jakubik, Wasyl Wasylik, Adrian Zaremba, Izabela Kuna

Regizor: Wojciech Smarzowski [a mai regizat: The Mighty Angel(2014), Traffic Department(2012), Rose(2011), The Dark House(2009), The Wedding(2004)]

Buget: 3.000.000 $

Filmul a obtinut 16 premii, printre care:
- Golden Reel - Best Polish Film, Association of Polish Filmmakers Critics Awards, 2016
- The Kulczyk Foundation Award - The Polish Feature Film Competition, Netia Off Camera International Festival of Independent Cinama, 2017
- Audience Award, Polish Film Awards, 2017
- Best Film, Polish Film Awards, 2017
- Best Director, Polish Film Awards, 2017

Nota Gealapa: 7.75

Desi este indragostita de un ucrainean din satul sau, Zosia, o poloneza, este fortata sa se marite cu un vaduv bogat. In curand, al doilea razboi mondial incepe, iar tensiunile etnice cresc. Zosia incearca sa supravietuiasca in haosul creat de razboi.

Nici nu stiu cu ce sa compar acest film. As spune ca este un Morometii polonez, pe vreme de razboi si mult mai sangeros. Se simte din primele scene ca urmeaza sa fie bun, dar nimic nu te poate pregati pentru ce urmeaza sa vezi. Incepe destul de usor si creeaza falsa ipresie ca o sa vezi o drama sociala decenta. Pe masura ce povestea avanseaza insa, filmul, intocmai ca un razboi pe care te face sa il simti putin si tu, devine mult mai brutal, sangeros si grafic. Pe alocuri am ramas efectiv cu gura cascata. Este o poveste despre ura si supravietuire de-a dreptul impresionanta.

Ca si mie, numele din distributie nu o sa insemne mare lucru pentru voi, dar va asigur ca veti vedea cateva interpretari foarte sensibile si naturale si sunt destule personaje cu care puteti empatiza. Protagonista, Michalina Labacz, duce foarte bine rolul destul de greu pe acre il are, dar a si fost sustinuta foarte bine de colegii sai care au dat viata personajelor principale. Multe prestatii sincere si credibile.

Nu stiu cat de departe este filmul de adevarul istoric, dar imi inchipui ca acest film a primit cantitati imensurabile de ura dinspre Ucraina, pentru modul in care sunt prezentate faptele. Inteleg ca desi este extrem de brutal, nu se apropie nici pe departe de violenta pe care au avut-o ucrainienii in timpul genocidului de la Wolyn. Am citit ca actorii ucrainieni care au jucat in film si-au pierdut joburile pe care le aveau in tara lor. Mi se pare important si pentru unii dintre noi sa aflam ca nu numai pe meleagurile noastre au existat drame. Daca vreti sa fiti surprinsi cum nu ati mai fost demult, va recomand acest film. Trailer: