A Night to Remember (1958)

Gen: Drama

Distributie: Kenneth More, Ronald Allen, Robert Ayres, Honor Blackman, Anthony Bushell

Regizor: Roy Ward Baker [a mai regizat: The Masks of Death(1984), The Monsters Club(1981), The Switch(1976), The Legend of the 7 Golden Vampires(1974), Mission: Monte Carlo(1974)]

Buget: 1.680.000 $

Premii:
- Best English-Language Foreign Film, Golden Globes, USA 1959
- Top Foreign Films, National Board of Review, USA 1958

Nota Gealapa: 8

O relatare a calatoriei nefaste de debut a vasului RMS Titanic, in 1912.

Varianta moderna cu care ne-am obisnuit toti, cea cu Leonardo Di Caprio in prim-plan, nu are foarte multe lucruri in plus fata de acest film. In afara de putin mai mult suflet si avantajul tehnologiei, cele doua filme sunt practic identice. Varianta moderna a imprumutat pana si detaliile de la acest film; de la formatia care canta pana la sfarsit, pana la barbatul care se furiseaza intr-o barca de salvare si este lasat de un ofiter care se face ca nu vede. Protagonistii din filmul modern sunt aproape figuranti in acesta, pentru ca atentia este indreptata catre alte lucruri. Pentru 1958, acest film arata excelent.

Nu sunt in masura sa imi dau cu parerea despre distributie, pentru ca sunt actori pe care nu i-am urmarit prea des. Pot sppune despre interpretari ca sunt in stilul acelor vremuri si chiar daca nu au fost asa lacrimogene ca a lui Di Caprio, tot au fost impresionante. Nu au existat protagonisti clasici, deci era gre de remarcat cineva anume.

Este interesant ca acesta este un film britanic, fara nici o legatura cu studiourile de peste ocean. Se pare ca distanta intre cele doua continente cand vine vorba de filme, era mult mai mica in acele timpuri. Aveti in vedere ca acest film este recunoscut ca cel mai exact din punct de vedere istoric din cele care au abordat acest subiect. Se pare ca in 1958 adevarul conta mai mult decat o poveste de dragoste. Acest film este singurul film despre Titanic care aduce in discutie unele teme, cum ar fi lipsa de reactie a altor nave sau impactul aproape iminent cu nava New York. Unii ar putea carcoti ca este o treaba nefinisata pentru ca nu se abordeaza contextul politic in care a fost construit Titanicul, dar pana la urma, vorbim in continuare de un film artistic si nu de un documentar. Trebuie sa vedeti neaparat acest film dintr-o vreme in care toate efectele presupuneau munca fizica, decoruri si dibacie, nu doar un calculator performant.

PS: epava Titanicului a fost descoperita in 1985. Pana atunci nimeni nu a stiut ca vaporul s-a rupt in doua cand s-a scufundat. De aceea, in acest film se scufunda fara sa se rupa, cum se intampla in varianta mai celebra. Trailer:

Bros Before Hos (2013)

Gen: Comedie

Distributie: Tim Haars, Daniel Arends, Sylvia Hoeks, Henry Van Loon, Theo Maassen

Regizor: Steffen Haars [a mai regizat: New Kids Nitro(2011), New Kids Turbo(2010)]

Premii:
- Gutbuster Comedy Feature (Sylvia Hoeks), Austin Fantastic Fest, 2014

Nota Gealapa: 6.60

Prietenia dintre doi frati este testata, atunci cand amandoi se indragostesc de aceeasi femeie.

Numai un film olandez putea sa faca glume atat de grosolane cu si despre autisti. Acest film nu este pentru cei inchisi la minte sau cei care se ofenseaza usor, pentru ca nu este nimic politicos la el. Este bunicel. Chiar daca a fost amuzant si nu pot s zic ca nu m-a distrat, este totusi un film lipsit de orice substanta, care in cele din urma se scufunda in aceleasi stereotipuri. Nu este nimic memorabil la el.

Nu stiu nimic despre actorii din acest film. Imi inchipui ca sunt destul de recognoscibili in tara lor, dar in afara de Sylvia Hoeks, restul au fete destul de comune si usor de uitat. Sylvia Hoeks are in schimb o fata numai buna pentru Hollywood, care vine la pachet cu o oarecare naturalete si nu m-as mira sa faca pasul spre filmele americane in curand.

Am dat play crezand ca o sa urmaresc o comedie mediocra americana. Numele m-a indus in eroare. Am vazut in schimb o comedie mediocra olandeza. Umorul este crud, dar nu e mai rau decat ce se gaseste de obicei intr-un film cu...Seth Rogen de exemplu. Departe de a fi un clasic, e un film distractiv pe acre va recomand sa il veeti daca va cade in maini, sau in laptop. Trailer:

Powder Blue (2009)

Gen: Drama

Distributie: Jessica Biel, Eddie Redmayne, Forest Whitaker, Ray Liotta, Lisa Kudrow

Regizor: Timothy Linh Bui [a mai regizat: Green Dragon(2001), Duong tinh yeu(1995)]

Nota Gealapa: 6.70

Patru locuitori ai Los Angelesului - un cioclu, un fost puscarias, un fost preot cu tendinte suicidale si o stripteuza - sunt uniti in ajunul craciunului de circumstante neasteptate.

Nu sunt mare fan al filmelor cu mai multe povesti individuale, care nu au nici o legatura una cu cealalta, dar care, ca prin farmec, incep sa faca sens impreuna datorita unui mic amanunt. Atfsel, am plecat cu asteptari mici cand am ales acest film si as putea spune ca mi-au fost inselate, doar partial. Este peste mediocru acest film, prin simplul fapt ca nu e deloc vesel, pentur ca Jessica Biel are cateva numere de streaptease wow si pentru cateva melodii din coloana sonora care vor ajunge in playlistul meu.

Distributia este extrem de ciudata. Cei patru protagonisti sunt cum nu se poate mai diferiti, dar fiecare a avut o prestatie decenta si a contribuit la nota aproape buna a filmului. Cateva puncte extra pentru Jessica Biel care a fost nevoita sa il sarute pe Eddie Redmayne. Si rolurile secundare propun nume interesante. Unul dintre ele este Patrick Swayze, aflat la ultimul sau rol inainte sa de-a coltul si sa lase indurerate o generatie de femei.

Realist vorbind, cu exceptia catorva scene siropoase inspre final, filmul chiar a fost mai bun decat m-as fi asteptat. E drept, il vad mai potrivit pentru audientele indie, dar si oamenii cu o viata normala au ce sa aprecieze la el. Pentru cei care vor sa aiba acasa aceeasi senzatie de claustrofobie ca in centru unui mare oras.

The Mill and the Cross (2011)

Titlu original: Mlyn i krzyz

Gen: Istoric

Distributie: Rutger Hauer, Michael York, Charlotte Rampling, Joanna Litwin, Dorota Lis

Regizor: Lech Majewski [a mai regizat: Onirica(2014), Blood of a Poet(2007), The Garden of Earthly Delights(2004), Angelus(2000), Wojaczek(1999)]

Incasari: 2.000.000 $

Filmul a obtinut 10 premii, printre care:
- Best Production Design, International Cinephile Society Awards, 2012
- Best Costume Design (Najlepsze Kostiumy), Polish Film Awards, 2012
- Best Production Design (Najlepsza Scenografia), Polish Film Awards, 2012
- Best Production Design, Polish Film Festival, 2011
- Best Costume Design, Polish Film Festival, 2011

Nota Gealapa: 7.05
Metascore: 80/100

Filmul are in prim-plan un grup restrans din cele 500 de personaje ale tabloului "Procesiunea Calvarului"(1564), al lui Bruegel. Tema suferintei lui Iisus este adusa in vremea persecutiei religioase din Flandra, in anul in care a fost pictat tabloul.

Intr-o saptamana in care pe toate posturile de televiziune ruleaza clasicile filme cu Iisus, am considerat oportun sa aleg un proiect mai special. Asa am ajuns la acest film polonez. Este singurul film pe care il stiu care are la baza un tablou si nu o carte, deci nu putem acuza pe nimeni de lipsa de originalitate. Practic, tot filmul ni se explica aceasta opera a lui Bruegel. Culmea este ca nu a fost atat d eplictisitor pe cat m-am asteptat.

Distributia este surprinzatoare pentru un film polonez. Era vital ca intr-un film cu atat de putine replici, acestea sa nu fie irosite, asa ca s-au ales actori experimentati, iar Rutger Hauer si Charlotte Rampling au fost alegerile potrivite. Ambii dau filmului doza de sensibilitate si emotie de care avea nevoie, fiind atat de static.

Asadar, The Mill and the Cross este un tablou, deci nu cine stie ce intriga, dar va asigur ca nu este ca nici un film pe care l-am vazut (si am vazut cateva). Argumentul superficialitatii va fi probabil ca urmarind acest film este ca si cum ai urmari un tablou cum se usuca, dar va sigur ca veti avea parte de ceva mai mult de atat.  Au mai fost filme care au avut ca inspiratie picturi celebre, dar presupuneau circumstantele si povestile care au dus la realizarea respectivelor opere, ori acesta pretinde ca ne arata doar tabloul si cum a fost pictat.  Nu sunt un mare fan al picturii, tocmai pentru ca, iata, dureaza 90 de minute sa explici un tablou, dar in schimb, sunt un fan al originalitatii.

Gallipoli (1981)

Gen: Drama

Distributie: Mel Gibson, Mark Lee, Bill Kerr, Harold Hopkins, Charles Lathalu Yunipingu

Regizor: Peter Weir [a mai regizat: The Way Back(2010), Master and Commander: The Far Side of the World(2003), The Truman Show(1998), Fearless(1993), Green Card(1990)]

Buget: 2.000.000 $
Incasari: 15.000.000 $

Filmul a obtinut 11 premii, printre care:
-  Cinematographer of the Year, Australian Cinematographers Society, 1982
- Best Film, Australian Film Institute, 1981
- Best Director, Australian Film Institute,1981
- Best Actor in a Lead Role (Mel Gibson), Australian Film Institute, 1981
- Best Actor in a Supporting Role (Bill Hunter), Austrlian Film Institute, 1981

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 65/100

Doi sprinteri australieni infrunta realitatile dure ale razboiului cand sunt trimisi sa lupte in Turcia, in campania de la Gallipoli, in timpul Primului Razboi Mondial.

Astazi am ales un clasic al cinematografiei australiene. Gallipoli incepe ca un film linistit si amuzant si ajunge sa fie o drama sfasietoare prin absurdul ei. Cea mai mare parte a filmului nici nu realizezi ca este atat de vechi, dar din cand in cand intervine coloana sonora care iti aduce aminte si ca esti in 1981 si ca este un film australian, ceea ce nu este neaparat rau. Filmul are la baza un eveniment istoric, despre care se vorbeste si astazi ca una dintre cele mai mari erori militare, unde deciziile absurde ale ofiterilor au dus la moartea unui numar impresionant de soldati.

Distributia ne propun e un Mel Gibson in floarea varstei si in plina forma, dar cu acelasi stil inconfundabil de actorie. Pe langa el, o mana de actori australieni probabil in voga in acele vremuri, dar care ulterior nu s-au bucurat de acelasi succes. Nu sunt intepretari memorabile. Sunt interpretari cu un puternic "accent" australian, care sunt suficient de bune ca sa creeze tensiune, sa transmita emotie si sa te ajute sa empatizezi cu personajele.

Filmul prezinta intr-un mod brutal de simplu pasiunea si inocenta soldatilor australieni, care si-au dat viata pentru o cauza care nu era a lor. Se vede si mana unui regizor talentat, care a mesterit un film foarte bun, cadru cu cadru, pana la un final pe acre nu ti-l poti scoate din minte. Bineinteles ca acest film a primit critici pentru ca nu recunoaste contributia britanica in batalia de la Gallipoli. La momentul aparitiei, a fost cel ami scump film australian din istorie. Este inclus pe lista lui Steven Schneider de "1001 filme pe care trebuie sa le vezi inainte sa mori" si asta cred ca este un motiv suficient sa il bifati. Trailer:

Concussion (2015)

Gen: Drama

Distributie: Will Smith, Alec Baldwin, Albert Brooks, Gugu Mbatha-Raw, David Morse

Regizor: Peter Landesman [a mai regizat: Parkland(2013)]

Buget: 35.000.000 $
Incasari: 36.000.000 $

Premii:
- Best Actor (Will Smith), African-American Film Critics Association (AAFCA), 2015
- Actor of the Year (Will Smith), Hollywood Film Awards, 2015
- Creative Impact in Acting Award (Will Smith), Palm Springs International Film Festival, 2016
- Directors to Watch (Peter Landesman), Palm Springs International Film Festival, 2016

Nota Gealapa: 7.60
Metascore: 55/100

In Pittsburgh, patologistul renumit Bennet Omalu, dezvaluie adevarul despre traumele cerebrale suferite de jucatorii de fotbal american, care incaseaza lovituri repetate in timpul meciurilor.

La prima vedere poate parea destul de nisat, dar nu este un film atat de exclusivist. Este o poveste simpla despre cum, pentru unii,  banii sunt mia importanti decat viata semenilor. Un film inspirat din realitate; o realitate americana care odata cu trecerea timpului se dovedeste a fi mai intunecata decat cred multi dintre noi. Si acest film respecta moda de a atinge bariera de doua ore, dar din fericire nu prea am simtit cum a trecut timpul. Daca va doriti un film in care personajul negativ este America, atunci acesta este o alegere potrivita.

Distributia este in regula. Este Will Smith pe un piedestal sustinut de o mana de actori experimentati care il pun si ei in valoare. Prestatia protagonistului este una destul de buna si pot sa inteleg pana la un punct supararea lui de a nu fi nominalizat la Oscar, dar nu cred ca o lacrima, un accent decent si abilitatea de a nu clipi timp de multe secunde nu sunt suficiente pentru un astfel de premiu. Trebuie sa recunosc totusi ca este una dintre cele mai bune prestatii ale sale. Mereu l-am apreciat pentru dedicarea cu care s-a aruncat in personajele sale. De exemplu, pentru a se pregati pentru acest rol, Will Smith a asistat la mai multe autopsii, inclusiv doua facute de omul care a inspirat personajul sau.

Filmul expune un punct de vedere ferm, dar nu ofera o lovitura decisiva asa cum m-as fi asteptat.  Desi are doua ore, la sfarsit ramai nesatisfacut si avid de informatii, pe care filmul le-ar fiputut oferi dar nu a facut-o. Se dovedeste a fi un film mai degraba despre personajul principal decat despre fotbal si ilegalitatile care il inconjoara, ceea ce e ok, dar nu a fost ce ma asteptam. Trailer:

A Most Wanted Man (2014)

Gen: Thriller

Distributie: Philip Seymour Hoffman, Racel McAdams, Daniel Bruhl, Grigoriy Dobrygin, Homayoun Ershadi

Regizor: Anton Corbijn [a mai regizat: Life(2015), Depeche Mode: Live in Berlin(2014), Depeche Mode: Alive in Berlin(2014), The American(2010), Linear(2009)]

Buget: 15.000.000 $
Incasari: 50.000.000 $

Nota Gealapa: 6.80
Metascore: 73/100

Un musulman cecen emigreaza la Hmburg, unde nimereste in mijlocul razboiului impotriva terorismului.

Acesta nu este nimic mai mult decat un film cu spioni. Ofera insa o perspectiva europeana, lipsita de explozivitatea si briz-brizurile filmelor de gen america. Este mult mai simple, mai realist si din aceasta cauza mai infricosator. Eu m-am  gandit la un moment dat in timp ce il urmaream daca am vreun prieten din lumea araba si trebuie sa ma ingrijorez. Nu avem efecte speciale, nu avem CGI si nu avem lucruri care apare inexplicabil la momentul oportun de dragul eroilor. Avem doar o poveste puternica, credibila si un sistem ingrijorator de realist.

Distributia are si ea minime influente Hollywoodiene. Protagonistul si cel mai credibil actor este Philip Seymour Hoffman, despre care nu imi aduc aminte sa fi avut prea multe prestatii de acest nivel. Nu stiu cum un batranel gras care fumeaza tigara dupa tigara poate domina un platou asa autoritar. Din pacate acesta a fost penultimul sau film inainte sa moara.  Bineinteles ca el a fost sustinut in mod corespunzator de colegii lui, care nu au dezamagit nici ei ( in afara de Rachel McAdams care a fot in alt film). Ar fi trebuit sa aiba macar cateva nominalizari la festivaluri din plan secund.

Autorul cartii care a stat la baza filmului a facut parte din MI-5 si MI-6, deci asteptativa ca unele aspecte sa fie foarte documentate. In plus avem o abundenta de secrete, capcane si manevre viclene reusite intr-o majoritate covarsitoare. Surprinzator pana in ultima clipa, acest film merita cu siguranta o vizualizare. Trailer: